Curs Igiena

Introducere

DR CIRNATU DANIELA
 Definitie. Generalitati
IGIENA este ştiinţa păstrării şi promovării stării de
sănătate a comunităţilor umane, fiind ramura de
bază a medicinei preventive.

Numele ei provine de la Hygeea- personifică zeiţa

sănătăţii, fiica lui Asklepios, zeul medicinei, în
mitologia greacă

Asklepios a rămas simbolul medicinei curative, iar

Hygeea - emblema sănătăţii.
 Definiţii

Sănătatea - “integritatea funcţiilor organismului,

adică o bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu
numai absenţa unei boli sau infirmităţi” (OMS)
Sănătatea este rezultatul interacţiunii dintre
zestrea biologică, genetică a omului şi condiţiile
mediului său de viaţă şi de activitate.
Boala reprezintă o neadaptare sau o deficienţă de
apărare a organismului ca şi absenţa reacţiei la
stimulii la care organismul este expus.
 Starea de sănătate şi disconfort – boală,
incapacitate, invaliditate şi terminând cu decesul.
Factori endogeni – sunt reprezentaţi de sex,
rasă, vârstă, caracteristicile biologice şi
caracteristicile demografice ale populaţiei.

Factori comportamentali – anturaj, mijloace

financiare, experienţa individuală.

Stilul de viaţă cuprinde obiceiurile alimentare,

consumul de alcool, consumul de droguri, fumatul,
stresul, sedentarismul, comportamentul sexual
Mediul este: “totalitatea factorilor din afara
organismului prezenţi la un moment dat şi care
acţionează asupra omului şi activităţii sale

Factori de mediu:
 Fizici – temperatura, umiditatea, radiaţii, zgomote.
 Geodinamici – zona geografică.
 Chimici
 Biologici – bacterii, fungi, paraziţi.
 Mediul socio – economic – pragul de sărăcie, stilul de viaţă
alimentar, condiţii de viaţă şi muncă precum şi nivelul de
instruire.
 Factorii de mediu pot acţiona:

Sanogen: când îndeplinesc anumite condiţii de calitate

(aer curat, apa potabilă, alimente bune)
Patogen:
Factori etiologici (cauzali): prezenţa lor este obligatorie
pentru producerea bolii. Exemplu: bolile infecţioase
Factori de risc: se asociază cu frecvenţă crescută a
factorului etiologic în declanşarea bolii; singuri, nu
produc boala.
Dacă apar pe lângă factorii etiologici, boala se manifestă
mai devreme, se agravează, conduce spre deces
(eventual).
 Factorii de mediu si organismul

 relatia doza efect in functie de care efectele aparute pot fi acute,

cronice sau tardive
 Efectele acute
– expunere la concentratie foarte mare o perioada scurta de timp
(minute, ore)
- sunt accidentale
 Cronice
- expunere la concentratie moderat crescuta fata de concentratia
maxima admisa, dar o perioada mai mare de timp
- cel putin 3 luni.
 Tardive
– apar la concentratii mici cu o latenta foarte mare de ani, decenii.
- efecte cancerigene.
 In functie de relatia doza efect pot fi:

Efecte cu prag – apar cand se depaseste un anumit

nivel , concentratia atinsa in organism
Ex efectele toxice sunt induse de expunerea
organismului si apar dupa depasirea anumitor
concentratii ale plumbemiei.
Efecte fara prag – orice doza, concentratie poate
induce efectul cancerigen.
Studii de impact al factorilor de mediu asupra sănătăţii

 Identificarea pericolului existent în mediu: factor de

mediu care poate afecta sănătatea în anumite condiţii.
Exemple: centrală atomo-electrică, fabrică ce elimină toxice în
aer, apă, sol.
 Definirea riscului: probabilitatea de apariţie a unui efect
nedorit.
 Stabilirea expunerii populaţiei la factorul respectiv:
tipul expunerii, magnitudine, căi de pătrundere în organism,
timpul de expunere (în funcţie de amplasare: rural / urban).
 Stabilirea populaţie expuse: prin determinarea
concentraţiei toxicului.
 Stabilirea persoanelor cu risc maxim: femei (aerul în
bucătărie este mai prost decât în exterior...), copii (rată
metabolică mare, cu risc mare de absorbţie), bolnavi, bătrâni.
 Date privind expunerea se obţin prin:

Determinarea concentraţiei toxinelor: metodă

imprecisă.
Markeri de expunere (biologici):
Markeri de încărcare a organismului cu xenobiotice
(substanţe străine)
Markeri de efecte: evidenţiază modificările.
Exemple: CO – carboxi-Hb.
Markeri de susceptibilitate: stabilirea persoanelor cu
risc crescut. Exemplu: iritabilitate bronşică.
Monitorizare individuală: se poartă un monitor.
 Prima era a preventiei

Doza face toxicul

A doua era a preventiei -Paradigma evaluarii riscurilor
 A 3-a era
Biomonitorizarae
Tipul de studiu Sinonime Unitatea de studiu
A. Studii observationale

Studii descriptive
Studii analitice
Ecologice Corelationale Populatii
Transversale De prevalenta Indivizi
Caz-control Indivizi
Cohorta Follow-up Indivizi
B. Studii experimentale de interventie
Studii randomizate Trialuri clinice Pacienti
Studii de interventie Interventii Populatia
comunitare sanatoasa
Trialuri comunitare Comunitatea
 Studiile epidemiologice descriptive
Descriu distribuţia în populaţie a factorilor de risc
şi/sau de protecţie a bolilor şi/sau a deceselor în
funcţie de o serie de caracteristici de persoană,
spaţiale şi de timp.

Permit elaborarea ipotezelor epidemiologice

 Studiile epidemiologice analitice

Verifică existenţa sau inexistenţa factorilor de risc şi

a bolii
Au caracter observaţional
Permit verificarea ipotezelor epidemiologice

Studiile de cohortă
Studiile de tip caz - control
 Studiile de cohortă

De tip 1

Bolnavi de M

Factor
Facto de Lotexpuşi
Lot
risc
r de expuşi
risc Nonbolnavi
Eşantion
Esantion de M
populaţie

LotLot Bolnavi de M
neexpuş
neexpuşi
i Nonbolnavi de M
 Studiile de cohortă

De tip 2

Bolnavi de M

Lot de studiu
expusi la risc
Non bolnavi de M

Bolnavi de M
Lot martor
neexpusi la risc

Non bolnavi de M
 Studiile epidemiologice de cohortă
Tip 1: - nu se alege lotul martor
- cele două loturi se diferenţiază singure
Tip 2: - cele două eşantioane se aleg din 2 populaţii
diferite: expuşi la factor de risc şi neexpuşi la factor
de risc
- selecţia prin metoda aleatorie
Se utilizează mai ales când frecvenţa bolii în
populaţie este crescută
Sunt studii prospective
 Avantajele studiilor de cohortă

Permit urmărirea modului de acţiune a factorilor

de risc pe toată perioada studiului şi efectul lor
asupra sănătăţii
Permit evaluarea directă a riscului relativ şi
atribuabil
Există mai puţine riscuri de concluzii false
Expuşii şi nonexpuşii la factorul de risc sunt
selectaţi înainte de a se cunoaşte efectul, deci
măsura riscului nu este distorsionată de prezenţa
bolii
 Dezavantajele studiilor de cohortă
Durata mare de timp
Număr mare de subiecţi dificil de urmărit timp
îndelungat
Pot apare modificări ale dimensiunii şi structurii
loturilor
Modificări în timp ale criteriilor de diagnostic şi în
definiţia bolilor
Costul ridicat
Sunt dificil de repetat
 Calcularea riscului

Efect Efect Total

prezent absent
Factor de a b a+b
risc prezent
Factor de c d c+d
risc absent
Total a+c b+d a+b+c+d
 Calcularea riscului

Riscul bolii la expuşi: p1=a/a+b

Riscul bolii la neexpuşi: p0=c/c+d
Riscul relativ (RR): de câte ori este mai mare
proporţia persoanelor bolnave în rândul celor expuşi
la factorul de risc faţă de proporţia bolnavilor în
rândul celor neexpuşi la factorul de risc
RR=p1/p0
 Interpretarea riscului relativ

Se face în raport de

cifra 1
RR<1 Factor de
protectie
RR=1 Factor
indiferent
RR>1 Factor de
risc
 Riscul atribuibil

Cu cât este mai mare frecvenţa efectului nedorit la

cei expuşi faţă de neexpuşi
Ra=p1-p0
Ra<0 Factor de protectie
Ra=0 Factor indiferent
Ra>0 Factor de risc
 Studiile de tip caz-control

Expuşi la
factorul de risc

Bolnavi de M
Neexpuşi la
factorul de risc

Expuşi la
factorul de risc
Nonbolnavi de M
Neexpuşi la
factorul de risc
 Avantajele anchetei caz-control

Durata mica a studiului

Numar mic de subiecti necesar in studiu
Cost scazut
Aplicabil la boli rare
Facilitarea efectuarii studiului
Permit analiza mai multor factori concomitent sau
a mai multor nivele de expunere
Permit repetarea studiului
 Dezavantajele anchetei caz-control
 Nonraspunsul care nu tine de dorinta persoanei de a
participa
 Documente medicale incomplete
 Dificultatea de a constitui un grup martor acceptabil
 Ancheta se adreseaza persoanelor in viata sau tocmai
decedatilor de boala M care au avut o boala mai severa
probabil si o expunere mai intensa
 Nu permit masurarea directa a RR
 Erorile sistematice (bias) sau nesistematice (aleatorii) pot
apare mai des
 STUDIILE ECOLOGICE

Este focalizat mai mult pe grupuri decat pe indivizi

Este un studiu cu design complet
Concepte de definit: - de masurare
- de analiza si inferenta
ecologica
Masuratorile ecologice pot fi clasificate in trei
grupuri:
Masuratori agregate (ex. Medii, proportii care
sunt observatii derivate de la indivizii
componenti ai fiecarui grup ex. Frecventa
fumatorilor, mediana venitului familiilor)
Masuratori de mediu – caracteristici fizice ale
locului care traiesc sau muncesc membrii fiecarui
grup. Fiecare masuratoare de mediu are un
analog la nivel individual diferit la membrii
grupului (doze)
Masuratori globale – sunt atribute ale grupurilor
pentru care nu se pot face distributii le nivel
individual (densitatea populatiei, nivelul
dezvoltarii sociale)
 Argumente pentru studii ecologice
Costul redus: datorita utilizarii surselor secundare
Previne limitele masurilor in studiile la nivel
individual
Pot evidentia variatiile importante legate de media
expunerii intre grupuri, acoperind un numar mare
de zone.
Studiile epidemiologice experimentale si
operationale

Controleaza o ipoteza elaborata in cadrul anchetelor

descriptive si verificata analitic
Sunt singurele studii care pot dovedi relatia cauzala
sau eficacitatea unor decizii diagnostice sau
terapeutice
 Domeniile de aplicare

Evaluarea eficacitatii vaccinurilor noi in protectia

populatiei impotriva bolilor transmisibile
Experimentarea in vederea introducerii in practica
medicala a unor medicamente noi, dupa ce acestea
au fost verificate in laborator si pe animale de
experienta
Metodologia studiilor experimentale si
operationale
Deosebiri fata de studiile analitice:
- factorul de risc este controlat de epidemiolog.
Acesta constituie un lot martor si un lot test
asemanator. Lotului test i se administreaza
factorul de risc. Lotului martor i se administreaza
placebo.
- alcatuirea lotului martor si a lotului test este
mai usoar, putandu-se realiza 2 loturi identice
- din motive etice, este aproape imposibil
experimentarea factorilor de risc. Este posibila
experimentarea factorilor de protectie (vaccinuri)
- administrarea factorului de risc sau de protectie
se poate face direct.
Pentru a elimina distorsiunile experimentul
trebuie sa se faca prin metoda “simplu orb” sau
“dublu orb”.
Metoda “simplu orb”:
- se lucreaza cu 2 loturi identice, unui lot I se
administreaza produsul activ, celuilalt placebo.
- experimentatorul cunoaste care din cele doua
produse este activ si inactiv.
Datorita acestui fapt pot apare 2 grupuri de erori:
1. atentia cu care experimentatorul urmareste
cele doua loturi, atentia acordata fiind mai mare
lotului test, care poate fi sesizata de persoanele
din cele doua loturi sau experimentatorul nu
sesizeaza anumite simptome care apar in lotul
martor
2. modul de redactare si comunicare a
rezultatelor este influentat de faptul ca
experimentatorul cunoaste produsul activ si la ce
trebuie sa se astepte din partea lui.
 Metoda “dublu orb”

Nici loturile si nici experimentatorul nu cunosc

care este produsul activ si care placebo.
Ambalajele sunt identice, dar cu numere de serie
diferite.
La comunicarea rezultatelor se indica si numarul
de serie al produsului administrat si numai
conducatorul experimentului cunoaste care este
produsul activ.
Erorile sunt reduse.
 Schema generala a unui studiu
experimental
 Se aleg doua loturi de subiecti cat mai asemanatoare intre
ele
 Se administreaza unui lot produsul activ
 Se administreaza lotului martor un produs cu
caracteristici similare, dar fara componenta activa
(placebo)
 Administrarea este de preferat sa se faca prin metoda
dublu orb
 Se consemneaza rezultatele aparute si se calculeaza:
riscul bolii la expus, riscul bolii la neexpusi, RR, Ra se
interpreteaza aceste valori
 Se efectueaza testarea statistica a deosebirilor constatate
(U, T X2)
 Se efectueaza inferenta epidemiologica pentru stabilirea
intervalului de incredere al riscurilor in populatia globala.
 Profilaxia:

Primară: factorii patogeni trebuie cunoscuţi,

selectaţi, factorii sanogeni trebuie promovaţi. Este
foarte scumpă.
Secundară: priveşte acţiunile ce trebuie realizate
pentru depistarea bolii într-o formă incipientă,
foarte aproape de debut ideal în faza infraclinică.
Terţiară: prevenirea instalării complicaţiilor,
handicapului, decesului