CURS BOLI INFECȚIOASE

Șef lucr. univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

 TRICHINELOZA

Definiție : parazitoză produsă de infestarea cu paraziți din genul

Trichinella, pe cale digestivă, prin consum de carne infestată,
insuficient preparată termic.

Etiologie:
- paraziți din genul Trichinella; în prezent se cunosc cel puțin 10
specii de Trichinella implicate în apariția bolii la om;
- în România specia întâlnită este Trichinella spiralis – vierme
nematod, cu formă cilindro-conică, cu lungime de 1-4mm.
Ciclul evolutiv al parazitului:
- este autoheteroxen – aceeași gazdă servește parazitului atât
ca gazdă intermediara cât și definitivă;
- la aceeași gazdă parazitul necesită trecerea prin intestin
( pentru dezvoltarea formelor adulte) și prin mușchiul striat
( pentru închistarea larvelor infectante).
Ciclul evolutiv cuprinde 3 faze: intestinală, de migrare și musculară.
1. Faza intestinală :
- începe odată cu ingestia de carne infestată, ce conține larve de
Trichinella;
- în stomac, sub acțiunea sucului gastric, fibrele musculare și capsula
ce înconjoară larvele sunt digerate și larvele eliberate.
- Larvele trec în intestinul subțire , se maturizează, se transformă în
adulți, se acuplează și, după 6-7 de la infestare, încep să depună
larve.
2. Faza de migrare - larvele din intestin ajung în mușchii striați pe
cale limfatică și sanguină, străbătând țesuturile și organele gazdei.
3. Faza musculară – larvele se dispun sub sarcolema fibrelor
musculare striate, se maturează, se spiralează și sunt înconjurate de
o capsulă de țesut conjunctiv, cu rol în supraviețuirea larvei față de
reacția inflamatorie locală.
• În evoluție în jurul larvei se formează un chist , care se
calcifică treptat în ani de zile.
• Larvele prezente în chist au viabilitate îndelungată , de ani de
zile.
• Musculatura striată cel mai frecvent infestată: mușchii feței, ai
limbii, diafragama cu pilierii, intercostali, deltoid.
• În cazurile cu infestare masivă larvele se pot localiza și în
miocard.
Epidemiologie:
• Sursa de agent patogen: reprezentată de peste 300 specii de animale
vertebrate, care se infestează natural cu larve de Trichinella.
• Exista 2 cicluri prin care Trichinella se menține în natură:
a. Ciclul silvatic: animale de câmp și de padure – lupul, vulpea, pisica
salbatică, tigrul, leopardul, jderul, dihorul, nurca, ursul, porcul mistreț,
iepurele, veverița, șoarecele sălbatic, șobolanul, castorul, cârtițe, arici, foca,
delfinul, morsa, unele păsări( bufnița, cioara, struțul).
• În România animalele implicate în ciclul silvatic sunt ursul, mistrețul, lupul,
vulpea, rozătoarele de câmp.
b. Ciclul domestic: constituit de animale care habitează în preajma
locuințelor umane – porcul, pisica, câinele, șobolani, șoareci, cabaline, ovine.

Posibilitățile de infestare ale porcului domestic: necrofagia ( porcii hrăniți

insuficient consumă cadavre de șobolani infestați), consumul de resturi din
porcii infestați aruncate.
• Transmitere: pe cale orală, prin consum de carne de porc, alte
animale domestice ( cai, oi), animale sălbatice ( mistreț, urs)
infestată cu larve de Trichinella, insuficient preparată termic.
• Riscul cel mai mare – carnea crudă ca atare, afumată sau
saramurată; în aceste alimente larvele își păstrează
potențialul infecțios timp de 60-90 zile.
• Receptivitate populației: generală, indiferent de vârstă sau
sex.
• Sezonalitatea: frecvența îmbolnăvirilor este mai mare în
sezonul de iarnă ( decembrie-februarie), când se sacrifică
masiv porci; pot apare cazuri de boală și în restul anului.
Tablou clinic:
• Evoluția clinică a trichinelozei este polimorfă, asemănătoare
cu aproximativ alte 50 de boli.
• Simptomatologia depinde de cantitatea de larve ingerată și de
o posibilă stare de imunitate câstigată printr-o expunere
anterioară.
1. Incubația – medie 10-14 zile , mai scurtă în infestările masive,
mai lungă în cele ușoare.
2. Debutul : cu tulburări gastro-intestinale în majoritatea
cazurilor – grețuri, dureri abdominale, diaree apoasă; este
perioada de prezență a parazitului în intestin.
Manifestările de debut cedează spontan în 1-2 zile, de obicei
neglijate de către bolnavi.
3. Perioada de stare :
- febră,
- mialgii ( generalizate sau cu diferite localizări) ,
- edeme ( palpebrale, faciale, gambiere sau generalizate în
formele severe),
- Conjunctivită ,
- erupții cutanate tip urticarian.

4. Perioada de declin: începe din săptămâna a 3-a de boală,

odată cu debutul fazei de închistare musculara a larvelor;
- scăderea treptată a febrei,
- retrocedarea edemelor
- ameliorarea mialgiilor.
Forme clinice:
• Asimptomatice: 50% din cazuri; diagnosticate doar pe baza
eozinofiliei depistate la anchetele epidemiologice în focarele de
trichineloză sau ocazional.
• Ușoară: incubație mai lungă, tulburări digestive rare, febră și mialgii
moderate.
• Medie: cea descrisă.
• Severă: prin infestare intensă și producerea de leziuni în diverse
organe ( plămân, cord, rinichi, SNC).
Clinic: incubație scurtă, tulburări digestive concomitente cu
manifestările generale de boală; febră înaltă, edeme faciale și la
membre, mialgii intense, ce produc impotenta functionala, manifestari
cardio-vasculare ( miocardită, pericardită), manifestări neurologice
( meningite, encefalită. radiculonevrite, pareze, paralizii), manifestări
respiratorii ( infiltrate pulmonare tip Loffler), afectare oculară
( maculopatii).
Investigatii de laborator:
1. Teste nespecifice:
• Leucograma: în majoritatea cazurilor leucocitoză cu
eozinofilie; numărul eozinofilelor poate fi normal în formele
ușoare sau în formele severe.
• Enzime serice de origine musculară – creatinfosfokinaza,
miokinaza, lacticdehidrogenaza, TGO; cresc datorită leziunilor
musculaturii striate și miocardice.
• Proteinele serice: hipoproteinemie, hipoalbuminemie ( prin
alterarea metabolismului proteic și prin disfuncții hepatice).
2. Teste specifice:
• Teste serologice: devin positive după 3 săptămâni de la infestare;
pentru afirmarea unei infecții recente este necesară repetarea testului
la interval de 10-14 zile pentru a surprinde seroconversia ( apariția
IgM) sau creșterea titrului de Ac de cel puțin 4 ori în cele 2 probe.
Teste utilizate: RPL ( reacția de precipitare larvară), reacția de fixare a
complementului, imunfluorescența, ELISA etc.

• Teste parazitologice:
- Examenul coproparazitologic – poate evidenția paraziții adulți în scaun
în primele zile de la infestare.
- Biopsia musculară si examenul histopatologic – se poate efectua din
săptămâna 3-4 de la debutul febril al bolii, când începe faza de localizare
musculară; se pot evidenția larve libere în musculatură, larve spiralate
sau chiar larve încapsulate.
3. Examenul trichineloscopic al cărnii consumate: are valoare de
diagnostic cert în situația în care manifestările clinice sunt
prezente la mai multe persoane care au consumat carne
infestată.
• Controlul se poate efectua pe carne proaspătă , carne
congelată sau carne uscată conservată.
Tratament:
1. Etiologic: se poate efectua cu Thiabendazol ( Mintezol) 5-10
zile, Mebendazol( Vermox) 7-14 zile, Albendazol ( Zentel) 10-14
zile.
2. Patogenic:
- Antiinflamatoare, cu rol în inhibarea mecanismului toxico-
alergic, atenuarea efectului hipersensibilizant al medicației
antiparazitare și prevenirea complicațiilor severe.
Se pot folosi AINS sau steroidiene.
3. Simptomatic: antihistaminice, antialgice ( Algocalmin,
paracetamol), antitermice, calciu, vitamine.

-
Profilaxie:
1. Prevenirea infestării umane cu Trichinella – se realizează prin:
• Controlul trichineloscopic al cărnii destinate consumului
uman;
• Evitarea consumului de carne de porc sau preparate
proaspete din carne de porc necontrolată sanitar-veterinar;
• Prelucrarea termică corespunzătoare a cărnii și a oricărui
preparat din carne;
• Educația pentru sănătate a populației privind riscurile de
îmbolnăvire.
2. Prevenirea infestării animalelor:
• Asigurarea măsurilor de zooigienă;
• Hrănirea corespunzătoare a animalelor;
• Acțiuni de deratizare, urmate de strângerea cadavrelor de
șobolani și arderea lor;
• Ecarisare operativă si complexă;
• Combaterea vagabondajului porcilor.