Def. : antropozoonoză produsă de spirocheta Borrelia
burgdorferi, prin intermediul mușcăturii unei căpușe din genul Ixodes. Etiologie - Borrelia burgdorferi : • Spirochetă mobilă, flagelată; poate fi cultivată din produse patologice umane ( sânge, LCR, lichid sinovial, biopsie cutanată) si din sângele vectorului ( capușa), pe medii speciale de cultură; • Exista 3 genospecii ( E, G, M), toate patogene pentru om; • Sensibilă la Penicilina G, Amoxicilina, Eritromicina, Tetracicline, Cefalosporine de gen. II si III. Epidemiologie: Răspândire – universală; evoluție endemică sau în mici focare.
Sursa de infecție: rozătoarele mici, căprioare, păsările
migratoare, unele animale domestice ( câini, bovine, cai, capre) – fac o formă asimptomatică de boală.
Transmitere ( între animale sau animal - om) – prin intermediar –
căpușa din genul Ixodes ( în Europa Ixodes ricinus, în America Ixodes scapularis și pacificus); căpușa rămâne infectată pe toată durata vieții dar nu transmite spirochetele la descendenți. • Nu se transmite interuman. https://www.google.com/search?q=lyme+serology&rlz=1C1PRFC_enRO815RO815&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEw iryYDRy-HhAhVMpIsKHSBpBiYQ_AUIDigB&biw=1920&bih=975#imgrc=P75BRka68UrICM: Sezonalitate – incidența maximă în lunile mai-septembrie; cazuri sporadice pot apare în tot timpul anului.
Vârsta – poate apare la orice vârstă.
Factori de risc: profesia ( îngrijitor de animale, agricultor,
zootehnist, medic veterinar). Patogenie: • Poarta de intrare - tegumentul, prin care Borrelia pătrunde prin mușcătura capușei;
• multiplicare la poarta de intrare și diseminare în organism pe cale
limfatică și sanguină; consecinta - apariția leziunilor precoce cutanate ( eritem migrans);
• Prin diseminare hematogenă și depasirea apărării nespecifice ( fagocitoza)
spirochetele se fixează în miocard, SNC, articulații, ganglioni, splină, ficat. • Se realizeaza o infecție persistentă, cu evoluție trenantă a bolii ( luni-ani), cu afectarea predominantă a cordului, articulațiilor, SNC.
• Răspunsul imun la infecție:
- Răspuns imun mediat celular, în faza acută a bolii – cu proliferarea LfT; - Răspuns imun umoral, cu apariția de Ac IgM (precoce, cu titru maxim la 3-6 săptămâni de la debutul infecției) și IgG ( la 4-6 săptămâni de la infecție). Tablou clinic: Manifestări polimorfe, cu evoluție în 3 stadii: 1. Stadiul 1 – precoce, caracterizat prin apariția eritemului migrator cronic; durata 3-21 zile; 2.Stadiul 2 – generalizarea infecției; durata săptămâni-luni; apar manifestări de afectare sistemică cardiacă, neurologică și articulară. 3. Stadiul 3 – apare tardiv, după ani de la debutul infecției, implică o evoluție cronică a infecției; clinic se produce agravarea suferinței multiorganice. a. Eritemul cronic migrator: - apare la locul mușcăturii căpușei, în peste 75% cazuri, la 2-14 zile de la mușcătură; aspect de maculo-papulă eritematoasă, care se extinde treptat, fără durere locală; - după câteva zile apar leziuni secundare multiple, cu tendința la extindere; durează 3-4 săptămâni și se remite treptat. - în această perioadă ( stadiul 1 de boala) se pot asocia: febră, frisonete, tuse seacă, artralgii tranzitorii, mialgii, cefalee, fatigabilitate, adenopatii, hepato-splenomegalie, afectare hepatică. https://www.google.com/search?q=lyme+serology&rlz=1C1PRFC_enRO815RO815&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiryYDRy-Hh AhVMpIsKHSBpBiYQ_AUIDigB&biw=1920&bih=975#imgrc=fNqh8OVoIFoZGM: b. Manifestări musculo-scheletale: - pot apare atât în stadiul acut cât și în cel cronic al bolii. artralgii – precoce, , cu caracter migrator, afectează prevalent articulația genunchiului; poate evolua, fără tratament, spre artrită; artrita – apare tardiv, în forma cronică; afectează articulațiile mari, cu semne inflamatorii locale; evoluție intermitentă, cu puseuri dureroase de săptămâni-luni, urmate de perioade de remisiune; cu tratament adecvat nr. puseurilor scade. c. Manifestari neurologice: - în stadiul 1 al bolii: cefalee, uneori meningism ( cu durata de câteva ore), fără modificări cito-biochimice ale LCR, dar cu prezența de ADN borrelian în 2/3 din cazuri; - în stadiul 2 de boală : meningită acută ( la 15% dintre bolnavi); mielite, radiculonevrite, nevrite craniene ( în special perechea VII); - în stadiul 3 : encefalopatie subacută ( cu tulburări de memorie, de somn, ataxie, tulburari ale stării de conștiență), neuropatie periferica senzitivă ( parestezii, dureri radiculare), encefalomielită ( cu pareze, ataxie, tulburari cognitive, nevrite craniene). d. Manifestari cardiace: - miocardita – în faza acută; - tulburări de ritm, de tip bloc atrio-ventricular, aritmie ventriculară; - sincopă cardiacă; - insuficiență cardiacă congestivă; - cardiomiopatie, cu evoluție ireversibilă în timp. e. Alte manifestari: - ocular – conjunctivită, keratită, panoftalmie; - afectare hepatică – citoliză hepatică moderată; - osteomielite.
Investigații de laborator: • Evidențierea spirochetei în leziunile de eritem migrator cronic ( prin biopsie cutanată) - doar in faza acută – examinare dificilă; spirochetele se pot vizualiza la microscopul cu contrast de fază sau pe fond întunecat. • Teste serologice: determină apariția Ac tip IgM și IgG în sânge și în LCR; tehnici ELISA ( de detectie) si Western-Blot (pentru confirmare) - Limite – Ac IgM apar la 3-4 săptămâni de la începutul bolii și nu permit diagnosticul precoce al bolii; pot da reacții fals pozitive sau negative prin imunitate încrucișată în caz de infecție cu Treponema. • PCR – permite evidențierea prezenței ADN borrelian în sânge, LCR, urină, lichid sinovial, tegument. Diagnostic diferențial: • Boli dermatologice cutanate acute și cronice; • Miocardite de alte cauze; • Reumatism poliarticular acut și cronic, poliartrita reumatoidă, colagenoze, metastaze neoplazice osoase; • Boli neurologice : leuconevraxita, paralizii de alte cauze, boli psihice. Tratament: • Boală de grup A, cu spitalizare (pentru monitorizarea funcțiilor vitale, în special cardiacă) și declarare nominală. • Tratamentul antibacterian – trebuie instituit precoce. • Se poate efectua cu : Doxiciclina, Amoxicilina, Eritromicina, Ceftriaxona. • Durata tratamentului - depinde de stadiul bolii, de la 10 zile în stadiul de eritem migrator la 21-30 zile în stadiul de diseminare sistemica sau stadiul cronic. • Tratamentul patogenic – corticoterapie în cazuri special selecționate. • Tratament simptomatic: antitermice, antialgice etc. Profilaxie: 1. Evitarea mușcăturii de capușă: - Evitarea zonele în care sunt prezente căpușe, mai ales în timpul verii; - Purtarea de șosete care să creeze bariere între capușă și piele; - Se introduce marginea inferioară a pantalonilor în șosete și se poartă haine colorate în culori vii, care să permită identificarea rapidă a prezenței căpușelor pe materialul textil; - Aplicarea unui insecticid special la nivelul hainelor si al pielii; nu se recomandă în cazul copiilor, care pot absorbi acest insecticid prin piele; aplicarea insecticidului scade riscul infectării prin reducerea riscului de mușcătură de căpușă. 2. Îndepărtarea căpușelor: - Pentru a transmite Borellia căpușele au nevoie de un interval de 24-48 de ore în care să stea atașate de suprafața pielii; inspectarea tuturor zonelor de piele expuse reduce riscul de infecție; - Daca remarcați o înțepătură de insectă este important să fiți atent la simptomele asociate, care pot apare în următoarele trei săptămâni; - Daca observați o căpușă, îndepărtați-o rapid; această manevră reduce riscul de contractare a infecției; dezinfectarea locului mușcăturii cu alcool medicinal sau altă soluție antiseptică. 3. Profilaxia cu AB - se recomandă în zonele geografice cu risc de infecție mare; se realizează cu Doxiciclină 100mg - 2 cps priză unică ( la adulți) sau cu Amoxicilină 20mg/kg în 3 prize la 8 ore ( la copil).