Cauzele mișcării

 
Pentru a avea loc mișcare, este necesară o
contradicție între 2 forțe:
forțele interne – cele realizate de structurile
morfo-funcționale ale organismului,
și forțele externe – se opun celor interne.
 A. Forţele interne

Forțele interne au ca origine un fenomen bioelectric

1. Impulsul nervos constituie prima forţă internă care
intervine în efectuarea mişcării, iar mecanismele
care stau la baza mişcărilor sunt de natură neuro-
musculară, sunt acte reflexe, formate din
analizatori, căile de transmisie ale sensibilităţii,
centrii nervoşi, căile motorii şi placa neuromotorie.
2. Contracţia musculară este a doua forţă internă
care realizează mişcarea ca o reacţie la stimulii
impulsurilor nervoase
Activitatea muşchiului se manifestă sub forma
tonusului muscular ce-i conferă proprietatea de
a se contracta. În timpul contracţiei, muşchii
dezvoltă o forţă musculară, care depinde, în
primul rând, de numărul de fibre musculare şi
nu de lungimea lor.
3. Acţiunea pârghiei osoase constituie a treia forţă care asigură
mişcarea. Pârghiile la om sunt constituite din oase, care intră în
mişcare sub acţiunea muşchilor, fiind influenţate de trei puncte
de aplicare a forţelor:
• articulația reprezintă sprijinul (S),( este reprezentat de axa
biomecanică a mişcării sau de sprijinul pe sol sau un aparat
oarecare;)
• osul reprezintă punctul de rezistenţă (R) =este reprezentat
de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează;
• mușchiul reprezintă forța (F), punctul de aplicare a forţei
motorii (F) sau puterea este reprezentată de inserţia pe
segmentul osos al muşchiului care asigură mişcarea. Astfel, avem:
 
1) Pârghii de gradul I – R S F şi sunt pârghii de echilibru.
Exemplu:
• articulaţia între cap şi coloana vertebrală (în care S se
găseşte în articulaţia dintre atlas şi osul occipital, F este
reprezentată prin muşchii cefei, iar R de greutatea craniului);
• articulaţiile dintre corpurile vertebrale, ca punct de sprijin,
şi braţele întinse pe lângă corp;
• poziţia verticală la nivelul articulaţiei coxo-femurale şi
talocrurală în sprijin pe toată talpa pe sol.
Aceste pârghii pot avea braţele egale sau inegale.
 
2) Pârghii de gradul II – S R F sunt pârghii de forţă.
Unica pârghie de acest fel în corpul omenesc este articulaţia gleznei în
poziţia stând pe vârfuri, unde S este vârful piciorului, F este
reprezentată de muşchii (triceps sural) care R S F acţionează tendonul
lui Achile, iar R acţionează la nivelul gleznei şi este reprezentată de
greutatea corpului.
3) Pârghii de gradul III – S F R , sunt cele mai numeroase şi sunt pârghii
de viteză.
Exemplu: • articulaţia cotului (îndoirea antebraţului pe braţ, în care S
este situat la nivelul articulaţiei cotului şi corespunde axului de rotaţie,
R este reprezentată de greutatea antebraţului şi a mâinii, iar F este
reprezentată de muşchii flexori ai antebraţului pe braţ);
La pârghiile de gradul I şi II, se produce economie de forţă, iar la cele
de gradul III se pierde forţa, dar se produce o deplasare mare.