Bronsiolita

Profesor: Turcanu Tamara

Student: Solonaru Veronica
M1706
Definitie
• Bronșiolita reprezintă o infecție
respiratorie virală acută a căilor
respiratorii inferioare la copii în primele
24 de luni de viață, cauzând obstrucția
căilor aeriene mici (bronhiole respiratorii
și terminale) și fiind o cauză frecventă a
spitalizării copiilor de vârstă mică
Etiologie și epidemiologie
• Bronșiolitatipică este cauzată de infecția virală, în funcție
de caracterul sezonier al virusurilor respiratorii, totuși,
virusul sincițial respirator (VSR) este agentul cauzal
major toamna târziu și iarna, urmat de rinovirus primăvara
și toamna. Mai rar, bronșiolita este cauzată de virusul
parainfluenza, metapneumovirusul uman, virusul gripei,
adenovirus, coronavirus și bocavirusul uman. În o treime
de cazuri la copiii spitalizați este prezentă infecția virală
mixtă. Uneori bronșiolita este asociată infecției cu
Mycoplasma pneumoniae sau Bordetella pertussis.
Factorii de risc pentru evoluția severă a
bolii:
• Prematuritatea (vârsta gestațională ≤ 34-36 de săptămâni)
• Greutatea mică la naștere
• Vârsta < 3 luni
• Malnutriția, absența alimentației naturale
• Boli pulmonare cronice, în special displazia bronhopulmonară, fibroza
chistică
• Anomalii de dezvoltare ale căilor respiratorii
• Malformații congenitale de cord cu modificări hemodinamice
semnificative
• Sindroame de imunodeficiență
• Maladii neurologice
• Factori de mediu (condiții socioeconomice precare, fumatul pasiv,
frecventarea creșei, prezența copiilor mai mari în familie)
Patogenie
• Infecțiavirală determină modificările inflamatorii la nivelul
celulelor epiteliale ale bronhiolelor terminale, cauzând
necroză, distrugerea cililor epiteliali, acumularea celulelor
epiteliale descuamate, infiltrația mucoasei bronhiolare cu
limfocite și neutrofile și edemul țesutului peribronhiolar.
Procesul inflamator are drept consecință o reducere a
calibrului bronșiolar, care se accentuează în expir,
încarcerarea aerului și hiperinflație pulmonară. Această
hipoventilație modifică raportul ventilație/perfuzie,
conducând la insuficiența respiratorie. În caz de obstrucție
progresivă se instalează hipercarbia cu acidoză gazoasă.
Manifestările clinice
• semne de infecție de căi respiratorii superioare (rinoree, obstrucție nazală,
tuse, febră)
• detresă respiratorie (dispnee, tahipnee, wheezing)
• lipsa răspunsului clinic după administrarea de bronhodilatator cu acțiune
rapidă (până la 3 doze)
• hiperinflația toracelui și hipersonoritate percutorie
• retracțiile costale la nivelul peretelui toracic inferior
• auscultativ – raluri subcrepitante fine și sibilante
• dificultăți de alimentație, consum redus de lichide.

• La examenul clinic, pacientul cu bronșiolită prezină hipersonoritatea

pulmonară, diminuarea murmurului vezicular, expir prelungit, raluri
crepitante fine bilateral.
Diagnostic
• Radiografia toracică:
modificări emfizematoase bilaterale cu hipertransparență, coborârea
diafragmului, orizontalizarea coastelor, lărgirea spațiilor intercostale,
uneori hernierea parțială a lobilor superiori în mediastin. În unele cazuri se
observă atelectazii (opacități segmentare).
• saturației cu oxigen a sângelui periferic (SpO2 )
• recoltarea gazelor sangvine arteriale (sunt foarte importante pentru
obiectivizarea insuficienței respiratorii și monitorizarea acesteia, în special
la sugarii cu vârsta )
• Identificarea agentului cauzal prin imunofluorescență sau PCR în
secrețiile nazale este metoda rapidă și utilă pentru a evita antibioterapia
nerațională.
Tratamentul de prima linie
• 1. Oxigenoterapie
• 2. Vorfi înlăturate prin aspirație delicată orice secreții
vâscoase de la intrarea în pasajul nazal sau gât, pe care
copilul nu le poate înlătura de sine stătător
• 3.
Se va asigura administrarea volumului de lichide
necesar vârstei copilului, evitând hidratarea excesivă