SARCINA MOLARĂ 

DINCĂ ANDREEA MARINA                                        PROF.COORDONATOR:                     

MITRAN ANDREEA DIANA                                        Ș.L.DR. AL JASHI ISAM
GRUPA 606 
 DEFINIȚIE

Mola hidatiformă reprezintă un produs de concepţie anormal caracterizat prin

degenerescența hidropică a vilozităților placentare concomitent cu hiperplazia
trofoblastului.
 EPIDEMIOLOGIE
•  Incidenţa molei hidatiforme,  variază în studiile populaţionale între 0,2-1,96/1000 sarcini, iar în
statisticile cazuisticilor din spitale între 0,7-11,6/1000 sarcini, reflecând o relativă uniformitate.

• Conform RCOG (Royal College of Obstreticians and Gynecologists) incidenţa este de 1/ 714 sarcini.

• În Japonia frecvenţa de apariţie a sarcinii molare este real şi semnificativ mai mare, înregistrându-se
2,5 cazuri de molă la 1000 sarcini, dar tendinţa în ultimele trei decenii este descendentă.
 FACTORI DE RISC 
1. Vârsta maternă
Este cel mai cert demonstrat factor de risc. Comparativ cu populaţia generală la vârsta reproductivă,
riscul bolii trofoblastice gestaţionale creşte cu precocitatea sarcinii sub 20 de ani şi devine foarte ridicat
pe măsura avansării peste 35 de ani, fiind de 200 de ori mai mare la femeile care au trecut de 50 de ani.
2.Nuliparitatea
Este apreciată în unele studii a creşte cu 70% riscul de molă hidatiformă, dar asocierea este inconstantă
şi nu a fost explicată.
3.Antecedentele obstetricale
Pacientele cu istoric de sarcină molară au risc crescut de a dezvolta aceeaşi patologie în sarcinile
ulterioare, 1% în Europa şi Statele Unite, respectiv 4,3% în ţările asiatice; acest risc se ridică la 16-28%
după două astfel de antecedente, dar scade proporţional cu numărul de sarcini normale consecutive
molei. Cu excepţia riscului de recidivă, mola nu predispune la nici un alt tip de afectare fetală a
sarcinilor ulterioare.
4. Originea etnică
Marchează diferenţe populaţionale mari în cadrul aceleiaşi regiuni geografice. Astfel, în
Statele Unite mola hidatiformă are o frecvenţă dublă la femeile albe comparativ cu cele de
culoare, iar în Singapore femeile eurasiene au incidenţă dublă faţă de cele indiene, chineze
sau malaieziene.

5. Factorii genetici
par a juca rolul determinant în formarea ovulelor cu set haploid absent sau inactiv,
translocaţiile cromozomiale în mola hidatiformă completă fiind prezente la 4,6% din
cazuri, comparativ cu 0,6% în populaţia normală

6. Fumatul curent depăşind 15 ţigarete pe zi, utilizarea contraceptivelor orale combinate şi

carenţa alimentară de vitamină A constituie conform unor studii ale anului 2003, factori de
risc ce necesită evaluări suplimentare
 CLASIFICARE HISTOPATOLOGICĂ 
Clasificare Histopatologie
1. Mola hidatiformă Transformare chistică difuză
completă vilozitară 
Hiperplazie şi anaplazie
trofoblastică 
Vascularizaţie absentă 
Ţesut fetal/embrionar absent

2. Mola Transformare chistică focală

hidatiformă incompletă vilozitară 
Hiperplazia
sinciţiotrofoblastului fără
atipii 
Vascularizaţie prezentă 
Ţesut fetal/embrionar prezent
 ASPECTE CITOGENETICE

 Mola hidatiforma se prezintă sub două forme, completă sau incompletă, iar acestea din punct de vedere
citogenetic îmbracă aspectele expuse mai jos:

Mola hidatiformă completă

 46,XX homozigotă androgenetică 
 46,XY heterozigotă androgenetică 
 46,XX/46,XY biparentală autozomal recesivă 
 Aneuploidie
  
Mola hidatiformă parţială

Fertilizarea se realizează prin intermediul a doi spermatozoiozi şi un ovul.

 69,XXY/69,XYY
 Tetraploidie
 Trisomie
 MANIFESTĂRI CLINICE
1.Sângerarea vaginală este semnul dominant în mola hidatiformă, determinat de separarea tumorii de
deciduă, prin cantitate şi repetabilitate fiind potenţial anemiantă. 

2.Durerea şi senzaţia de tensiune pelvină apar la aproape toate pacientele.

3.Disgravidia uneori severă, şi semnele de hipertiroidism cel mai frecvent subclinic, se datorează
creşterii exagerate a hCG care stimulează şi activitatea tiroidiană; 

4.Preeclampsia are instalare precoce. 

5.Eliminarea de vilozităţi coriale degenerate chistic este patognomonică, dar în ordinea frecvenţei de
apariţie, acest simptom este relativ rar.
 EXAMEN OBIECTIV 
• Volumul uterin este cel mai adesea mai mare decât cel corespunzător vârstei gestationale, dar poate fi
şi mai mic, clasic fiind descris uterul „în armonică”, cu dimensiuni variabile prin acumulare de sânge
intracavitar şi eliminare a sa ulterioară.
• Absenţa bătăilor cordului fetal şi imposibilitatea identificării părţilor fetale cresc suspiciunea
diagnosticului.
• La tactul vaginal, uterul apare de consistenţă moale, greu delimitabil, formă regulată, iar colul este
ramolit, uneori întredeschis.

• Chisturile ovariene luteinice multiloculate, bilaterale, pot atinge dimensiuni mari, apreciabile clinic;

• hemoragia, ruptura, torsiunea anexială sau infecţia complică evoluţia a 3% din cazuri.
 EXPORĂRI PARACLINICE
Sunt următoarele:
1. Dozarea HCG
2. Ultrasonografia
3. Examenul histopatologic
4. Amniocenteza cu cariotipare

1. HCG reprezintă un “marker ideal” pentru diagnosticul iniţial.Nivelul lui seric este crescut proporţional
cu masa de ţesut patologic, în mola hidatiformă completă depăşind frecvent 100 000 mUI/ml.
 2.Ecografic, în sarcina molară completă cavitatea
uterină este ocupată de o masă de ecogenitate moderată
în care se evidenţiază numeroase zone chistice al căror
diametru variază între 2mm la 8,5 săptămâni de gestaţie
şi 10mm la 18,5 săptămâni de gestaţie.Clasic este
descris aspectul de “furtună de zăpadă”.

Fătul şi lichidul amniotic sunt absente, iar chisturile

ovariene luteinice bilaterale, multiloculate, depăşesc
frecvent 6 cm în diametru. Spre deosebire de această
descriere foarte sugestivă în trim II, în trimestrul I mola
poate apare ca o sarcină oprită în evoluţie sau ca o masă
relativ omogenă ce ocupă cavitatea uterină Imagine ecografică arătând aspectul clasic de
“furtună de zăpadă”.
 În mola parţială placenta formată este voluminoasă (>4cm la18-22 săptămâni), mai întinsă decât ar corespunde
vârstei gestaţionale, cu margini imprecise şi caracter heterogen determinat de numeroase zone chistice
sonolucente dispuse focal.
Există sac gestaţional şi făt adesea neviabil sau cu restricţie de creştere, lichidul amniotic prezent putând fi redus
cantitativ.

Imagini ecografice cu sarcina molara parţială şi cu prezenţa fătului neviabil.

3.Examenul histopatologic are rolul de a
confirma suspiciunea diagnosticului de
sarcină molară, formulată pe baza
nivelelor serice ale β hCG şi imaginilor
ecografice sugestive. Fragmentele tisulare
se obţin prin curetaj uterin aspirativ
evacuator efectuat în scop terapeutic
concomitent

4. Amniocenteza cu cariotipare este

recomandată în suspicionarea
diagosticului de molă partială.

Piesă post intervenţie chirurgicală pentru eliminarea unei sarcini

molare parţiale
 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
Principalele entităţi clinice care trebuiesc excluse sunt:
• Ameninţarea de avort
• hiperemesis gravidarum
•  preeclampsia 
•  hipertiroidismul autentic
•  Leiomioame cu degenerare chistică sau sarcoamele uterine pot îmbrăca un aspect asemănător la
ecografie.
 ATITUDINE TERAPEUTICĂ
Evacuarea prin curetaj aspirativ este conduita terapeutică de elecție .
• Anestezie generală
• Oxistin 30 UI, i.v, 30 pic/ min, 2h, după dilatarea cervicală şi la iniţierea aspiraţiei, apoi continuă pe
parcursul intervenţiei.
• Monitorizare ecografică eventuală
• Control instrumental cu curete mari și boante
• Extragere material endometru profund pentru determinarea invaziei miometriale la examenul
histopatologic
• Profilaxia izoimunizării în caz de Rh –
Histerectomie conservatoare: în cazul femeilor care  nu mai doresc păstrarea fertilității

Canulă pentru succţiune- plastic sau metal Chiuretă

 COMPLICAȚII
Complicaţiile evacuării sarcinii molare sunt mult mai frecvente dacă nivelele hCG sunt  înalte sau uterul
are volum mai mare decât o sarcină de 14-16 săptămâni. Acestea constau în:
• Anemie
• Pre-eclampsia
• Hipertiroidismul (clinic manifest cu tahicardie şi tahipnee)
• Perforaţia uterină, embolia pulmonară şi insuficienţa cardiacă acută, uneori histerectomia de
hemostază se impune.

Complicația tardivă cea mai de temut este

dezvoltarea coriocarcinomului .

Piesă post HTAB coriocarcinom

Suspiciunea bolii persistente/invazive sau maligne este ridicată de următoarele situaţii: 
 
• Menţinerea în platou a concentraţiilor serice de β hCG (declin cu mai puţin de 10% la 4 determinări
consecutive pe durata a 3 săptămâni); în acest caz se efectuează radiografie toracică pentru a exclude
posibilitatea metastazelor

• Creşterea concentraţiilor serice de β hCG cu mai mult de 10% la 3 determinări succesive pe durata a 2
săptămâni;
 
• Persistenţa nivelelor serice detectabile de β hCG la peste 6 luni de la evacuarea molară.

• Trebuie efectuată examinare pelvină pentru a monitoriza involuţia structurilor pelvine (ovare, uter) şi
pentru a detecta rapid prezenţa metastazelor
• Locurile în care prevalenţa metastazelor este cea mai ridicată sunt: Pulmonar, vaginal (30%), hepatic
(10%), creier (10%)
 MONITORIZARE
 Monitorizare hCG postevacuare:
Se dozează hCG la 48 de ore după evacuare, apoi nivelul trebuie determinat săptămânal până se obţin
rezultate în limite normale 3 saptămâni consecutiv.
•  Lunar următoarele 6 luni; 
• Anual 1-3 ani.

 Alte măsuri care sunt indicate pacientei constau în:

• Contracepţie 6 luni;
• Sarcină permisă la minim 6 luni de la normalizare hCG;
• Ecografie trim I sarcină următoare;
• Dozare hCG la 6 săptămâni după următorul avort. 

Follow-up nivel hCG postintervenţie

sarcină molară
 PROGNOSTIC 
Asimilarea conceptului de boală trofoblastică gestaţională a contribuit semnificativ la îmbunătăţirea
prognosticului prin conştientizarea riscului de persistenţă a sechelelor trofoblastice proliferative şi în
consecinţă supravegherea atentă a cazurilor de molă hidatiformă.

Riscul de recidivă al molei este de 10 ori mai mare decât riscul apariţiei ei în populaţia generală,
prevenţia optimă utilizând tehnicile FISH (Fluorescence In Situ Hybridization) şi eliminarea embrionilor
cu cariotip 46,XX sau triploid.

Mai mult de 80% dintre sarcinile molare sunt benigne. În caz de malignitate rata de răspuns la
tratamentul chimioterapic cu Methotrexat este foarte mare.
 CONCLUZII

1. Mola hidatiforma este un produs de concepţie anormal cu valenţă benignă.

2. Se prezintă sub două forme diferite din punct de vedere histopatologic: completă sau incompletă.
3. Diagnosticul se pune pe baza examinării clinice, dozarea hCG şi ultrasonografie.
4. Aspectul tipic la US este de “furtună de zăpadă”.
5. Fătul poate fi prezent, dar este neviabil.
6. Tratamentul constă în chiuretaj şi eliminarea conşinutului sau în histerectomie
7. Trebuie efectuată o monitorizare riguroasă postintervenţional a hCG-ului.
8. Cea mai gravă complicaţie este transformarea malignă sub formă de coriocarcionom care are un
răspuns foarte bun la tratamentul cu MTX.
 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
• RADU VLĂDĂREANU, OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ PENTRU
STUDENŢI ŞI REZIDENŢI,  Editura Universitară “Carol Davila ”, Bucureşti,
2006, ISBN: 973 - 708 -112 – 9