NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Dr. Murariu Anamaria

Medic primar psihiatru
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Ce este psihiatria?

„nu există boli, ci doar bolnavi”

 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

PSIHIATRIE

Etimologicia cuvîntului :
psyche= suflet
yatrea= medicină

Psihiatrie-„ medicina sufletului”

 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

DEFINȚIE:
Psihiatria ca știință medicală, prezintă două interfețe, una
biologică și una socio-culturală. Progresul și dezvoltarea psihiatriei, ca
știință, este influențat de către paradigma generală a gândirii și simțirii
civilizatiei și momentului istoric.

Pentru a cunoaște psihiatria este nevoie de analizarea și prezența a

doi factori:
 Comportamentul uman
 Înțelegearea ființei și persoanei umane
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Obiectul de studiu:

Persoana umană și psihismul acesteia, privite prin

intermediul normalității și anormalității, al ciclurilor vieții și
rolurilor socio-profesionale.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Preocuprea pentru studiul persoanei umane, a

psihicului, cât și a tulburărilor apărute din cauza unor
disfuncții psihice, a existat dintotdeauna în medicină,
încă dinaintea apariției psihiatriei ca specialitate
medicală.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Evoluția istorică a psihiatriei poate fi împartită in trei

perioade:
 Perioada cuprinsă între antichitate și epoca
modernă ( sec al XVII-lea)
 Perioada iluminismului-Renașterea
 Dezvoltarea științifică a psihiatriei, începând cu
sec al XX-lea.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Antichitatea greco-romană
Folie= nebunie, vine din lat. Folis care înseamnă „ gol de
spirit”
 Papirusul din Ebers
 Hipocrate: phrenita, mania, melancholia
 Galen: temperamente, isterie
 Aristotel și școala peripatetică
 Avicena și medicina arabă
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

În Egiptul Antic- 1500 î.Hr.

Papirusul Ebers, o enciclopedie de
877 secțiuni care cuprindeau tratamente
pentru anumite boli.
Egiptenii considerau că toate bolile
au origine fizică , iar inima era sediul
simptomelor de origine psihică.
„ O medicină magică sau religiosă
care era folosită în tratarea bolilor mai
frecvente cum ar fi durerile abdominale,
sau și de cap.”

Fragment din Papirusul Ebers, păstrat în Biblioteca

Universității di n Leipzig
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Grecia Antică

Hipocrate ( 460 -370 i. Hr) oferă o explicație cu

privire la etiologia apariției bolilor, combătând
concepția religioasă și magică a apariției bolilor.
Hipocrate a considerat că bolile mintale au cauze
fizice, fiind provocate de dereglarea celor patru umori (
flegma, sânge, bilă neagră și bilă galbenă) –Teoria celor
patru umori- și a identificat câteva boli psihotice
organice psimitive:
 phrenitia,
 mania,
 melancholia (care avea ca și cauză excesul de bilă
neagră) Hipocrate- Părintele medicinei
 epilepsia sau „boala sacră”
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Grecia Antică

Claudius Galenus (129-200d. Hr),

tributar al Teoriei celor patru umori, își
aduce atribuția în psihiatrie prin
meționarea pentru prima data a celor
patru temperamente umane, care erau
cauzate de dezechilibrul umorilor
Galenus considera că umorile se
formează în corp și că anumite
alimente, stările climatice, precum și
anumite perioade ale vieții pot modifica
ponderea celor patru elemente: aer,
pământ, foc și apă, ducând la
boală- dyscrasia
sănătate-eucrasia
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Grecia Antică

Aristotel (384 -322 î.Hr) face

prima mențiune despre psihismul
uman – omul are „ceva” în plus față
de nivelul vegetativ și cel animal.
„Nousul”sau intelectul, rațiunea
–este acel ceva diferit față de anima,
prin care omul este superior.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Medicina arabă

Avicenna (980-1037), cel mai reprezentativ

pentru medicina și psihiatria Evului Mediu, medic
care a colectat și dezvoltat realizările antichității
greco-latine.
A sintetizat doctrinelor lui Hipocrate,
Aristotel și Galenși le-a unite in cartea „ Canon al
Medicinii”, lucrare care a fost baza studiilor
medicale de est și de vest, timp de șapte secole.
 A extins teoria celor patru temperamente
pentru a cuprinde aspecte emoționale, mentale, de
conștiință și fizice ale organismului
 TEORIA CELOR PATRU UMORI
Cele patru umori, precum și elementele, anotimpurile și temperamentele corespunzătoare

Umoarea Anotimp Element Organ Calități Denumire Denumire Caracter

clasică modernă

cald & curajos, optimist,

Sânge Primăvară Aer Ficat umed sangvin artizan iubitor

Bilă Vară Foc Vezică cald & coleric păzitor caracter labil
galbenă biliară uscat

Bilă neagră Toamnă Pământ Splină rece & melancolic rațional despotic, neliniștit,
uscat iritabil

Creier/ rece &

Flegmă Iarnă Apă Plămâni umed flegmatic idealist calm, fără emoții

www.wikipedia.org
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Evul mediu și Renaștere

 Nu aduce un progres remarcabil în domeniul medical sau psihiatric;

 Apar stabilimentele de îngrijiri spitalicești pentru bolnavii mintal în :
Bagdad, Cairo, Damasc, Alep;
 Nu există o psihiatrie practică sau un model medical al bolii psihice;
 Datorită puternicii influențe religioase a „posesiunii demonice”,
bolnavii mintali, primeau tratamete sângeroase și inumane, în special
femeile, fiind arse pe rug
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Evul mediu și Renaștere

Johannes Weyer 1566, medic olandez,revoluționează maniera în care era

privită boala psihică, punând semnul întrebări asupra provenienței exclusiv
demonice a acesteia în cartea sa-„De praestigiis daemonum”,

Boala mintală poate avea și cauze organice, trebuia tratată de un

profesionist medical și după primea asistență spirituală de la un preot;

Paracelsius, fondatorul toxicologiei a fost cel dintâi care a recunoscut ca

unele boli sunt determinate psihologic;

J. Reil - în 1803 a introdus în circulație termenul „psihiatrie”.

 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Începuturile psihiatriei
Philippe Pinel 1745-1826, părintele psihiatrie
moderne, își aduce contribuția prin abolirea înlănțuirii
pacienților psihiatrici și abordează un tratament uman-
„eliberează alienaţii mintali din lanţuri".
Pinel consideră tulburările mintale drept
consecinţă a unor tulburări fiziologice care necesită o
terapie adecvată ;
În 1801 - „Tratat medico-filozofic asupra alienării
mintal" în care propune o clasificare a bolilor psihice:
• melancolia simplă (delir parţial)
• mania (delir generalizat)
• demenţa (diminuarea intelectuală generalizată)
• idioţia (abolirea totală a facultăţilor mintale)
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Perioada modernă şi contemporană

Emil Kraepelin (1856-1926), medic psihiatru

german, fondatorul psihiatriei moderne
-1896 defineşte „psihoza maniaco-depresivă”
predominant endogenă în lucrarea sa: „Manual de
psihiatrie”
-Dementia precox- prima denumire a
schizofreniei, clasificarea formele clinice, valabile şi în
prezent
- încercari de clasificare anatomopatologice și
etiologice,
- introducerea modelului categorial, descriptiv,
bazat pe semne și simptome
- diagnosticul=pattern de simptome și evoluție
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Perioada modernă şi contemporană

În 1868-1880, Beard , la New-York noţiunea de neurastenie, definită ca o
„slăbiciune iritabilă a sistemului nervos” pe care o atribuie unei epuizări apărute
în condiţiile „luptei feroce cu viaţa”, adică a unui reflex negativ al civilizaţiei.
În 1891, Pierre Janet, medic şi psiholog, introduce termenul de psihastenie
pentru a delimita particularitatea nevrotică de cea a psiholepsiei cu îngustarea
câmpului conștiinței;
În 1908, Adolf Mayer, introduce termenul de nevroză depresivă; În
1911,Hecker şi Freud separă nevrozele anxioase şi unele reacţii nevrotice
depresive;
În 1916, Eugen Bleuler, schimbă denumirea demenţia precox în schizofrenie și
descrie o triadă depresivă, caracterizată prin: indispoziţie tristă, greutate în gândire
şi inhibiţia funcţiilor centrifuge;
În 1926, Lange delimitează reacţia depresivă.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Perioada modernă şi contemporană

Sigmund Freud (1856-1939), medic neuro-

psihiatric austriac, fondatorul psihanalizei, a
denumit psiho-nevroze acele tulburări mai puțin
severe ce afectau relațiile și munca, implicau
simptome ciudate, -paralizia sau mutismul-, care
nu puteau fi explicate din punct de vedere;
Freud a dezvoltat psihanaliza pentru a trata
acești pacienți „nevrotici și a divizat psihiatria
biologică de psihoterapie;
Psihanaliza a devenit, astfel, primul tratament
pentru pacienții psihiatrici ambulatorii.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Perioada modernă şi contemporană

În 1948, G. Brock Chisholm şi J. R. Rees fondează „Federaţia Mondială pentru

Sănătatea Mintală" (World Federation for Mental Health), cu scopul interesării organelor
guvernamentale în promovarea specializării medicilor psihiatri şi asigurării de fonduri
necesare pentru asigurarea sănătăţii mintale a populaţiei.
Se simte nevoia unei clasificări ale bolilor mintale bine structurată, dupa factorii
genetici, biologici, paraclinici, psihometrici, personologici, biologici, psihologici și socio-
culturali.
În prezent există două sisteme de clasificare și diagnostic acceptate pe plan mondial-
ICD și DSM-, sisteme care se reînnoiesc periodic.
ICD-9 1979 este prima Clasificare Internațională a Bolilor, care cuprindea o clasificarea
bolilor psihice, ICD-11- ultimul.
In 1952 apare prima clasificare americană a bolilor psihice DSM-I Diagnostic and
Statistical Manual of Mental Disorders, ultimul-DSM-V-2013
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Studiul psihiatriei este orientat către persoana umană si psihism din

prisma raporturilor dintre normalitate și anormalitate în dinamica și varietatea
ciclurilor și rolurilor vieții.
Psihismul uman poate fii definit ca totalitatea funcțiilor psihice
supervizate de constiință.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

CONCEPTUL DE NORMALITATE SI ANORMALITATE

Normalitate este definit prin interferențele dintre individ și lumea inconjurătoare
integrând diversitatea atitudinilor, conduitelor personale acceptate de grupul social
corespunzător mentalităților, obiceiurilor și tradițiilor care îl caracterizează.
Conceptul de normalitate cuprinde trei norme definitorii:
 Norma statistică sau norma frecvenței maxime- o manifestare psiho-
comportamentală este considerată normală cu cât este mai frecventă.
 Norma valorică sau norma ideală- include și armonizează valorile morale
individuale și pe cele comunitare cuantificând normalitatea ca apropiindu-se de un
„tip standard” sau „ideal
 Norma funcțională sau responsivă- prin ea normalitatea este definită din punctul
de vedere al îndeplinirii obligațiilor și rolurilor individuale a unei persoane ca parte
componentă a unei comunități sociale.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

CONCEPTUL DE NORMALITATE SI ANORMALITATE

Normalitatea psihică și personologică integrează toate atributele stării de sănătate

fizică și psihică și reprezintă condiția fundamentală pentru funcționarea eficientă și creativă
a individului.
Persoana normală este aceea persoană a cărei manifestări psiho-comportamentale
sunt asemănătoare cu a majorității indivizilor din societatea din care face parte.
Anormalitate sau normalitatea negativă afectează capacitatea de cunoaștere,
comunicare, randamentul personal și produce dezorganizarea psihismului și a personalității
exprimate prin modificarea atitudinii față de sine si față de mediul înconjurător.
Are două componente :
 pozitivă- persoanele cu aptitudini speciale, deosebite,
 negativă-personalitățile patologice – prin lipsa armoniei sau a nedezvoltării intelectuale,
episoade și bolile psihice-unde sunt afectate pluridimensional persoana și viața psihică
individuală.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

CONCEPTUL DE SĂNĂTATE

Sănătatea -starea de echilibru structural și funcțional al persoanei, un proces dinamic

dependent de maturizare și de ciclurile de viață, de funcționarea în roluri și de capacitatea de
adaptare la stres a persoanei.

Sănătatea din perspectivă:

Internă- reprezintă starea de echilibru conform normelor generale ale speciei, vârstei și
sexului;
Externă- este definită ca adaptarea echilibrată a persoanei la mediul ambiant.
Sănătatea presupune capacități:
De autopercepție, autoevaluare, autocontrol
De cutivare a aptitudinilor, de creație,
De a învăța din experiență și de recunoaștere a propriilor erori
De a se bucura, de a înțelege, de a fi generos
De a stabili și înteține relații interpersonale bazate pe sentimente de iubire și prietenie
De a accesa valorile și aspirațiile reale ale umanității.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

CONCEPTUL DE BOALĂ

Boala se definește ca o stare de anormalitate în minus sau anormalitate negativă,

care apare într-un moment al vieții persoanei perturbând funcționalitatea individuală
în plan biologic-corporal și psihic-conștient.

Boala desfășurată în timp are ca și consecinte:

• Defectul –perturbarea posibilităților de a efectua anumite acțiuni specificeumane,
importante pentru existetnța umană,
• Handicapul social- dificultate de a avra roluri sociale (soț, parinte, muncitor), de a
exercita profesiuni sau roluri socio-politice
• Dizabilități sau conform OMS „deficientă ”- ex. deficiență mintala, deficiență în
limbaj
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

CONCEPTUL DE BOALĂ PSIHICĂ

Boala psihică este un deficit și o dezorganizare evidentă și persistentă a persoanei

conștiente care afectează echilibrul din punct de vedere biologic, psihologic și social.
Sunt afectate:
 capacităților de autoadministrare, de comunicare
 randamentului individual,
 apare pierderea sentimentului de libertate interioară,
 reorganizarea vieții psihice la un nivel inferior cu apariția anormalității
 afectarea prezenței persoanei în lume, generând sentimentul de alienare
(înstrăinare, alienus lat- străin).
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

TERENUL ȘI VULNERABILITATEA ÎN BOLILE PSIHCE

Terenul este ansamblul caracteristicilor bio-psiho-sociale și spirituale ale

persoanei, așa cum se manifestă ele, la un moment dat, ca rezultat al zestrei genetice
și a reacției acesteia la stimulii externi apăruți de-alungul întregii biografii a individului.

Terenul include:
 Trăsăturile personalității individuale cu atributele sale intelectuale,
educati-culturale, statusul social
 Reteaua de suport social
 Potențialul psihopatogen individual legat de factorii genetici și de
experienta de viață personală ( incluzând etapele personogenezei sau
fazele premergătoare instașării uni episod psihopatologic.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

VULNERABILITATEA

Vulnerabilitatea persoanei de a dezvolta boli psihice este o caracteristică de fond,

fiind constituită printr-un cumul de noxe: de factorii genetici, noxe fizico-biologice din
perioada pre, intra, pri sau post natală ( bacterii, virusuri, traume fizice), relații de tip
familial, relatii si procese educative, de învățare, prezența bolilor somatice, absența
unor modele de identificare ( absența uni părinte), evenimente de viață stresante.
Se descriu două variante :
 vulnerabilitatetea de fond;
 vulnerabilitatetea conjuncturală.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

VULNERABILITATEA

Vulnerabilitatea de fond reprezintă nivelul de vulnerabilitate pe care

individul îl prezintă în aproape orice moment al vieții sale.

Vulnerabilitatea de fond este condiționată de:

• Factori genetici și familiali,
• Influențe biologice pre, pri și postnatale,
• Oscilații ale ritmutrilor biologice și psihologice individuale,
• Prezența unei constituții biologice sau psihologice predispoziționale.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

VULNERABILITATEA
Vulnerabilitatea conjucturală reprezintă vulnerabilitatea care apare într-o
anumită perioadă de viață ți se manifestă în cadrul interrelațiilor dintre individ și
mediul ambient, cu precădere la vârsta adultă, care corespunde unei maxine implicări
în rolurile socio-profesionale.
Vulnerabilitatea conjuncturală determină apariția unui episod psihopatologic
datorită:
 unui dezechilibru structural
 unui dezechilibru funcțional al retelei de suport social
 în situații în care se intensifică factorii de stres psiho-sociali ( conflicte, frustrări,
perturbarea ritmului somn- veghe, evenimente de viață majore familiale, in
habitat, prosesionale, schibări majore cultueale sau religioase).
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

EPISODUL PSIHOPATOLOGIC
Episodul psihopatologic este definit ca un tablou clinic specific, care cuprinde
manifestări variate ce perturbă psihismul, fiind favorizat sau declanșat de factori
particulari și care tinde să evolueze spre remisiune cu sau fără defect caracteristic.
Defectul psihopatologic este definit ca o stare de anormalitate în minus, lipsită de
dinamis, spre deosebire de boală, ce rămâne relativ constantă și care apare
întotdeauna secundar unui episod psihopatologic unic sau recurent.
Se caracterizează prin:
 deficiență a funcționalității psihice sau fizice,
 scăderea capacității de autoîngrijire, comunicare
 adaptare dezarmonioasă la mediul social,
 coincide cu trăsăturile de personalitate dizarmonic structurate.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

Modelul evolutiv pentru boala psihică este mereu în mișcare, astfel

suferă întotdeauna abateri de la o variantă standard fiind influențat de factorii
extrapersonali care sunt variați. Astfel, sunt descrise mai multe tipuri de
episoade psihopatologice:
 unice sau recurente fără defect post episodic,
 recurente cu defect clinic constant si defect social progresiv dupa fiecare
dintre ele,
 recurente cu defect clinic și social agravat progresiv după fiecare dintre
ele
 recurente cu defect clinic și social persistent instalat rapid și progresiv
dupa primul episod.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

PERSONALITATEA ȘI PERSONOGENEZA
Personalitatea reprezintă un sistem hipercomplex, subordonat mediului social şi
cultural, alcătuit din totalitatea trăsăturilor de temperament, caracter, intelect şi
volitiv- energetice individuale.
Trăsăturile personalității :
 Totalitatea-orice fapt psihic se desfăşoară raportat la ansamblul trăsăturilor
personalităţii sau la fiecare dintre ele luată separat;
 Transformarea- dezvoltare continuă a trăsăturilor personalităţii, cu înglobarea
nivelelor inferioare în cele imediat superioare ;
 Reglajul -permit funcţionarea în roluri şi adaptarea individului la viaţa socială.
Dimensiunile personalității:
 corporală-cum se percepe persoana pe sine,
 psihologică (cognitivă, afectivă şi comportamentală)-capacitatea de a rezona
afectiv
 spirituală.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

PERSONALITATEA ȘI PERSONOGENEZA
Personalitatea prezintă două componente:

1. Temperamentul- este moștenit, constituțional, baza funcțională a

aptitudiilor individuale , cuprinde particularități innăscute de reactivitate,
relaționare socială, dispoziția afectivă etc.

2. Caracterul – este dobândit, rezultanta proceselor de educație, include

trăsături psihologice și morale personale, este aspectul vizibil al
personalităţii (comportamentul).
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

PERSONOGENEZA

Personogeneza nu poate fi definită şi înţeleasă decât în raport cu

participarea conştiinţei – proces psihic complex care asigură organizarea
personalităţii într-o existenţă concomitentă ca obiect şi subiect, astfel încât
există o conştiinţă a personalităţii şi o personalitate conştientă de sine.
Personalitatea:
 Se formează din copilărie şi se încheie după adolescenţă.
 După 18-25 ani se consideră personogeneza încheiată.
 Structurarea personalităţii se considerată încheiată la adolescent, odată cu
definitivarea caracterului, dar maturitatea deplină este atinsă doar după
alegerea şi pregătirea pentru profesie şi o funcţionare de câţiva ani în rolul
profesional;
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

REȚEAU DE SUPORT SOCIAL-RSS

Rețeaua de suport este definite ca fiind: un set de interacțiuni în cadrul unui grup
definit de persoane, care este analizată din perspectiva persoanei centrale a grupului.
RSS poate fi:
• primară: 20-40 de persoane cu care există relaţii constante în cadrul ciclurilor şi
rolurilor vieţii;
• secundară: persoanele care în mod intermitent, conjunctural, întreţin raporturi de
reciprocitate;
• terţiară: persoanele care reprezintă autorităţi publice, administrative, juridice sau
politice şi interferează ocazional existenţa individuală.
RSS are un dublu rol: de protecție față de factorii stresori și suportiv/stimulativ-
material, afectiv și moral.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

INFLUENȚELE PSIHO-SOCIALE
Influențele psiho-sociale reprezintă totalitatea factorilor proveniți din mediul
social care acționează asupra psihismului uman și au un rol formator și /sau stimulativ
respectiv unul psihopatogen.
Influențele psiho-sociale se realizează prin intermediul relațiilor interpersonale și
constau în contactul și relaționarea continuă cu lumea exterioară, cu alte persoane,
cunoștințe vehiculate prin limbaj, norme și valori corespunzătoare care sunt esențiale
pentru formarea și existența normală a persoanei
Pot fi:
 Secvențiale: psihotrauma, evenimente sau schimbările vieții, eșecurile.
 De durară:conflictele, solicitările intense prelungite, solicitările intense prelungite
ambivalență psihologică nefavoabilă, frustrări existențiale, învătarea unor
comportamente patologice
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

CLASIFICAREA TULBURĂRILOR PSIHICE

Pentru încadrarea, delimitarea și sistematizarea tablourilor

psihopatologice într-un diagnostic psihiatric se ține cont de:
 particularițățile terenului,
 persoana individuală,
 rețeaua de suport,
 durata și varianta evoluției,
 factorii favorizanți și declanșatori ai fenomelogiei psihopatologice.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN PSIHIATRIE

CLASIFICAREA TULBURĂRILOR PSIHICE

Tulburari nevrotice: sunt influențate de existența individuală, factori psiho-sociali,pot aparea indiferent
de calitatea structurării personalității. Ex. neurastenie, tulburările anxioase si depresive, tulburările
obsesive, fobice, somatoforme.

Tulburările psihotice: afectează psihismul și personalitatea în ansamblul ei:

- tulb psihotice endogene: schizofrenie, tulb delirante persistente, tulb. schizo-afective, tulb bipolare;
- tulburări psihotice exogene: declanșate de factori psihotraumatizanți: infecțioși, toxici, endocrine,
metabolici.

Tulburările psihice cu substrat organic:

– Episodice -sunt direct condiționate de factori traumatici, infecțioși, metabolici, endocrine, carențiali cu
efect lezional cerebral, asociază tulbrări de conștiință și remisionează în timp;
– De durată tulb organice de personalitate- determinate de factori lezionali persistenți, retardurile
mintale- deficit comportamental-adaptativ, demențele- deteriorarea și dezorganizarea vieții psihice, cu
substrat substrat organo-lezional cerebral, tulburările psihice persistente în cadrul unor condiții
medicale