“Se întâmpla pe 6 septembrie 1939.

În mai puțin de o
săptămână de la trecerea graniței în Polonia, germanii
se aflau în Cracovia. Deși nu o știam la vremea aceea,
anii noștri în iad începuseră.”
“Am vrut să fug, să nu mai văd, dar îmi simțeam
picioarele prinse în beton. Am văzut șocul și rușinea din
ochii tatălui meu, întins pe jos, neajutorat în fața soției și
a copiilor lui. Bărbatul mândru și ambițios care își
adusese familia în Cracovia pentru o viață mai bună era
acum incapabil să oprească brutele naziste care
îndrăzniseră să îi calce în casă.”
“Prin gardurile din sârmă ghimpată care înconjurau
tabăra, puteam privi afară și, uneori, îi vedeam pe copiii
ofițerilor germani care se îndreptau înainte și înapoi,
îmbrăcând uniformele lor și cântând cântece prin care îl
lăudau pe Führer. Erau atât de exuberanți, atât de plini
de viață, în timp ce la doar câțiva metri distanță de ei eu
eram epuizat.”
“Când am ieșit din nou pe străzile Cracoviei, din
sinistrul ghetou cu zidurile sale încoronate cu pietre de
mormânt, am fost șocat de faptul că viața părea să se
desfășoare la fel ca înainte. Era ca și cum intrasem într-o
buclă temporală… sau ca și cum ghetoul s-ar fi aflat pe o
altă planetă.”
“Plaszow era o lume cu totul străină. Era construit
deasupra a două cimitire evreiești pe care naziștii le
profanaseră și le distruseseră. Era un loc sterp, lugubru
și haotic. […] În clipa în care am intrat pe poarta
lagărului Plaszow am fost convins că nu aveam să mai
scap niciodată de acolo.”
“În timp ce ieșeam din ghetou cu zidurile sale încoronate
cu piatră funerară și de-a lungul străzilor din Cracovia,
am fost uimit să văd că viața părea la fel ca înainte de a
intra în ghetou. Parcă aș fi fost într-un urzeală temporală
… sau ca și cum ghetoul ar fi pe altă planetă. M-am uitat
fix la oamenii curați, bine îmbrăcați, mișcându-se ocupat
dintr-un loc în altul. Păreau atât de normali, atât de
fericiți.”
“Campbell a spus că eroul este o ființă umană obișnuită,
care „face cele mai bune lucruri în cele mai rele
condiții”.
Eu nu sunt filozof, dar cred că Oskar Schindler
reprezintă definiția eroismului. El este dovada că un
singur om poate da piept cu răul și poate produce o
schimbare. Eu sunt dovada vie a acestui lucru.”