CAILE DE ADMINISTRARE

A MEDICAMENTELOR DE
UZ VETERINAR
I. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ
 Este utilizată cel mai frecvent, fiind preferată la
bovine, ovine, păsări, dar greoaie şi uneori chiar
periculoasă la porcine sau cabaline.
 Forme farmaceutice administrate pe cale orală:
• pilule
• boluri, premixuri medicamentoase
• capsule gelatinoase
• comprimate, pulberi, granule
• soluţii, suspensii, mixturi
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Alimentele medicamentoase (terapeutice)
• sunt mijloace de administrare pe cale
orală a substanţelor:
• fără gust
• fără miros
• neiritante
• în amestec cu diferite alimente preferate de
animale (uruiala pentru bovine, ovăz pentru
cabaline, carne pentru carnivore).
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Alimentele medicamentoase (terapeutice)
 se pot îmbunătăţi în privinţa gustului:
• oile şi cabalinele preferă gustul sărat
• rumegătoarele mari şi caprele pe cel amar
• câinii şi porcii pe cel dulce

• Animalele consumă obişnuit şi alimente care

au fost colorate datorită substanţelor
medicamentoase
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Alimentele medicamentoase (terapeutice)
• administrarea se face o dată/ zi, dimineaţa.
• amestecarea se face adăugând treptat
porţiuni mici din aliment (furaj) peste
cantitatea de medicament ce urmează a fi
administrată sau furajul este umectat uniform
cu soluţia medicamentoasă, procedeu
denumit barbotaj
• se administrează în acest mod medicamente
cu gust sau miros neplăcut (fenotiazine,
furazolidona etc)
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Alimentele medicamentoase (terapeutice)
• comprimatele se înglobează în boluri alimentare preparate din
carne, pâine, mămăligă.
• se pretează pentru medicaţia câinilor, care înghit aceste boluri
fără să le mestece (se pot administra medicamente cu gust şi
miros neplăcut)
• nu se pretează în cazul pisicilor, care, de obicei, mestecă
alimentele înainte de a le înghiţi, sesizând gustul dezagreabil al
acestora şi refuzând să mănânce
• câinii pot fi otrăviţi foarte uşor cu stricnină, care este foarte
amară, pe când pisicile nu, deoarece ele triturează bine
hrana înainte de a o înghiţi şi refuză hrana cu gust amar.
• amestecurile de alimente cu medicamente trebuie să fie cât mai
omogene pentru a evita supradozările, deci eventualele intoxicaţii.
• inconveniente (mai ales la animalele cu un apetit diminuat sau chiar
nul) → neuniformitate în rezultatele scontate
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Băuturile medicamentoase
• sunt mijloace de administrare a medicamentelor odată
cu apa de băut
• se administrează substanţele care nu au gust, miros sau
acţiune iritantă şi sunt uşor solubile în apă sau chiar în
lapte
• se preferă substanţele solide solubile în apă sau lichidele
miscibile cu apa
• suspensiile sau emulsiile sunt acceptate mai greu de
animale, cu excepţia porcilor sau păsărilor (ex.
ftalisulfatiazolul 5% - Galisan – pulbere suspendabilă în
apă în momentul utilizării).
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Băuturile medicamentoase
• În apa de băut se administrează, la puii de găină,
medicamente pentru tratamentul coccidozei, precum şi
albastru de metilen, ioduri, vitamine hidrosolubile.
• Incorporarea în lapte a unor medicamente cu gust
neplăcut, permite administrarea acestora la porci, câini,
pisici
• dacă animalele refuză apa cu medicamente, se supun la
o dietă hidrică de 12-14 ore. Deoarece în unele boli
setea este crescută, sau pe timp de caniculă, pentru a
evita supradozările, băuturile medicamentoase se vor
administra, dacă e posibil, numai în cursul dimineţii.
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Administrarea prin sonde (gavaj)
• permite o dozare mai exactă a medicamentului şi
administrarea unor cantităţi mari (20-30 L).
• se pot administra: purgative saline sau uleioase,
cloralhidrat asociat cu mucilagii, antidoturi universale,
antifermentescibile
• dezavantaje: tehnica este mai greoaie, se pot produce
accidente datorită pătrunderii medicamentelor în
trahee sau lezarea căilor digestive
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Breuvajul (băutura forţată)
• se pretează mai mult la rumegătoarele mari şi mici
• este mult utilizată, comparativ cu sondele, fiind o
metodă mai comodă
• administrarea băuturilor se face cu sticla (flacon de
material plastic) pentru bovine, ovine şi cabaline şi
prin tehnici specifice pentru porcine, carnivore
• se administrează: purgative saline sau uleioase,
sulfamide, eupeptice acide, amare, aromatice, saline,
antibiotice, antihelmintice, expectorante etc.
• nu se administrează lichide iritante şi astringente
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Breuvajul (băutura forţată)
• la rumegătoare şi cabaline, breuvajul se efectuează cu
ajutorul unui flacon din material plastic sau al unei sticle cu
gâtul mai gros, învelit în tifon, pentru ca animalul să nu
sufere leziuni bucale în cazul spargerii sticlei
• ca vehicul se utilizează de obicei apa, uneori uleiurile (de
floarea soarelui, de parafină), infuziile şi decocturile,
mucilagiile şi chiar alcoolul diluat (~300) şi laptele
• avantaj: comoditatea administrării
• dezavantaje: administrarea unor cantităţi mici (2-4 L),
pierderi de medicamente şi pericol de înghiţire falsă,
îndeosebi la cabaline
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Electuariile:
• preferate la porci
• aplicarea se face cu ajutorul unei spatule de
lemn sau cu o coadă de linguriţă, introducând
preparatul pe bolta palatină sau la baza limbii
 Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Bolurile şi pilulele:
• bolurile sunt preparate magistrale solide, sferice, destinate animalelor
mari
• administrarea se face manual; pentru bovine se foloseşte aruncătorul de
bol, flexibil, din oţel, ţinând gura foarte deschisă
• bolurile nu trebuie mestecate de animale, deoarece datorită gusturilor
neplăcute pentru animal, ar putea fi eliminate
• pilulele se administrează în carne sau pâine (câini), iar la pisici se depun
la baza limbii cu ajutorul unei pense după ce se deschide gura
animalului
• avantaje: dozare precisă, se administrează uşor
• dezavantaje: animalul nu înghite întotdeauna preparatul, ci îl mestecă,
eliminându-l; nu sunt indicate pentru administrare la porci
• cel mai uşor se administrează la păsări, apoi la câine, unde pilulele se
pot introduce în carne, pâine, mămăligă; la pisică se introduc cât mai
profund în gură pentru a provoca reflexul deglutiţiei.
Mijloace de administrare a
medicamentelor pe cale orală
 Capsulele
• cel mai adesea se folosesc la oi, cu administrare în fundul gurii,
la baza limbii, pentru a fi înghiţite şi nu strivite de dinţii animalului
• la păsări se administrează ca şi pilulele
• la purceii sugari se administrează capsulele cu antibiotice,
chimioterapice etc.
 Comprimatele şi drajeurile
• forme medicamentoase solide, ce pot fi administrate ca atare la:
• păsări - la fel ca pilulele şi capsulele;
• carnivore - în carne (la câine) sau triturate în uruieli (alimente
medicamentoase), solubilizate în apa de băut (băuturi
medicamenoase), ca breuvaje (suspensii sau soluţii).
II. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE CALE
INJECTABILĂ
 este o cale eficientă
 locul unde se introduce acul prin pielea animalului trebuie pregătit
prin tundere sau se recurge doar la antisepsia cu soluţie alcoolică
de iod; pielea lipsită de păr se şterge doar cu alcool sau eter.
 i.v. – pretabilă pentru medicamente de urgenţă (postoperator, în
intoxicaţii cu narcotice, iminenţă de colaps), în cazul în care
acţionează asupra unor paraziţi din sânge şi pentru administrarea
soluţiilor hipertonice
• locul administrării:
• pentru animale mari şi rumegătoare mici- vena jugulară
• la câini şi pisici – vena safenă
• la porcine şi iepuri- vena auriculară
• în cazul în care calea i.v. este greu accesibilă, se recurge la
injecţiile intraperitoneale, care se practică îndeosebi la animale
mici şi porci. Se pot administra: antibiotice, glucoză, sufatiazol
foarte diluat, cloralhidrat (narcotic la porc şi câine), uretan la găini
II. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE CALE
INJECTABILĂ
 i.m. - este cea mai frecvent utilizată
• se pretează în special la porcine şi păsări
 s.c.- calea cea mai comodă pentru
administrarea medicamentelor în medicina
veterinară
• preparatele se absorb bine, efectul apare după 10-15
minute datorită prezenţei capilarelor sanguine
• efectul este de mai lungă durată
• datorită absorbţiei lente această cale poate fi
considerată « depozit » în cazul administrării unor
cantităţi mari de soluţii cu electroliţi (1-2 litri la animale
mari) → « perfuzii subcutanate »
II. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE CALE
INJECTABILĂ
Compilation: AECD, California || For more e-learning resources visit www.kashvet.org
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
 Calea respiratorie
• se pot aplica medicamente pentru acţiune
locală, dar şi cele cu efect general
• se utilizează îndeosebi substanţe
volatile, aerosoli
• efectul general se aplică şi în cazul
vaccinurilor prin aerosolizare (în
combinate de tip industrial), narcoticelor
volatile, a oxigenoterapiei, a dioxidului de
carbon
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
 Calea respiratorie
• în scop local medicamentele se aplică pe mucoasa respiratorie
astfel:
• tamponarea sau badijonarea mucoasei nazale (se folosesc
soluţii, unguente cu antibiotice, antiseptice, astringente,
anestezice locale, prin intermediul unui tampon de vată, învelit
în tifon şi fixat pe o pensă cu braţe lungi; în cazuri de hemoragii
se aplică în nară tampoane de tifon îmbibate în soluţii de
hemostatice locale, adrenalină, apă oxigenată, alaun – se
aplică în special la animalele mari)
• spălăturile cavităţii nazale (irigaţiile) - se pot introduce în
aceste cavităţi substanţe antiseptice şi astringente; cele mai
utilizate: bicarbonat de sodiu 0,5-1%, alaun sau acid acetic
0,1%, apă oxigenată 1%, infuzie de muşeţel; se utilizează
irigator (animale mari) sau seringă, pară de cauciuc (animale
mici)
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
• insuflaţiile- proiectarea pe suprafaţa mucoasei nazale a unor pulberi
fine antiseptice, astringente sau pentru a elimina corpii străini
(paraziţii)
• pomezile
• inhalaţiile- se administrează vapori ai unor substanţe lichide (eter,
cloroform) care se aplică prin intermediul unei măşti etanşe
• fumigaţiile – aplicarea vaporilor diferitelor substanţe
medicamentoase obţinute prin încălzirea acestor substanţe – după
cum se foloseşte căldura umedă sau uscată; se clasifică în:
• fumigaţii umede- se adaugă substanţele volatile pe suprafaţa apei
fierbinţi; se folosesc în afecţiuni faringo-laringiene, ale bronhiilor. Se
utilizează substanţe cu acţiune emolientă, calmantă sau antiseptică.
• fumigaţii uscate – animalul inspiră vaporii degajaţi după turnarea
medicamentului peste o piatră sau cărămidă încălzită.
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
• injecţiile intratraheale- se injectează unele
substanţe (de obicei soluţii de antibiotice sau
antiparazitare) între două inele traheale.
• aerosolii – se folosesc atât la animalele mici cât şi la
animalele mari; acţiunea substanţelor poate fi locală
sau generală prin absorbţie la nivelul alveolelor
pulmonare; cel mai frecvent se aerosolizează soluţii
cu antibiotice, glucocorticoizi
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
 Calea mucoasei bucale
• se efectuează următoarele aplicaţii:
• spălături- cu soluţii de permanganat de potasiu 1‰,
bicarbonat de sodiu 1-2%, alaun 1%, apă oxigenată,
acid acetic 0,5-2%, pentru îndepărtarea membranelor
false în stomatite, a corpilor străini etc; se utilizează
pere de cauciuc, seringi, tubul de cauciuc al unui irigator
• badijonări bucale, cu colutorii hidroglicerinate sau
alcoolglicerinate, albastru de metilen, apă oxigenată,
sulfat de cupru 2-5%, în diferite afecţiuni: stomatite
ulceroase, aftoase, hemoragii, plăgi bucale etc.
• pentru tratament se deschide gura animalului şi se
badijonează câteva secunde locul cu un tampon de
vată învelit într-un tifon, cu o pensă cu braţe lungi
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
 Calea oculară
• trebuie să se ţină cont de sterilitatea preparatului şi a
ustensilelor cu care se aplică
• se aplică medicamente local pentru tratarea unor afecţiuni
oculare ca: blefarite, conjunctivite, cheratite, ulcere
corneene etc.
• se pot utiliza următoarele posibilităţi de aplicare:
• spălături oculare- pentru îndepărtarea unor secreţii, a corpilor
străini, a parazitului Thelazia (telazioza bovină); se fac cu o
seringă fără ac sau cu o pară de cauciuc cu care se
proiectează lichidul de spălare cu o presiune moderată asupra
ochiului; se folosesc soluţii de bicarbonat de sodiu 1,4%,
cloramină 0,05%, rivanol 0,05%. Lichidele aplicate se
recomandă să fie încălzite la temperatura corpului
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
• unguente oftalmice- se aplică cu o baghetă de sticlă
rotunjită la capete, sterilă sau cu ajutorul tubului de
unguent; se folosesc unguente cu oxid galben de mercur 1-
3%, cu antibiotice (penicilină, tetraciclină), cu cortizon etc
• instilaţii oculare- se fac cu pipete instilatoare, seringi fără
ac sau un tampon de vată îmbibat cu soluţie care se
stoarce în ochi; capul animalului se apleacă într-o parte
asigurând contactul medicamentului cu ochiul, cel puţin
2-3 minute. Se utilizează soluţii oftalmice cu substanţe
antimicrobiene (sulfacetamidă, colargol 1-2%, penicilină
10000u.i./ mL), anestezice (lidocaină 1-4%, cocaină 1%),
midriatice (sulfat de atropină 1%), miotice (clorhidrat de
pilocarpină 1%), antiinflamatoare
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
Insuflaţii oculare
• cu ajutorul unui cornet de carton sau celuloid.
•se îndepărtează pleoapele şi apoi se suflă scurt, împrăştiind
substanţa pe toată suprafaţa corneei
•nu se face masaj după insuflare
•se efectuează cu substanţe corodante (zahăr pudră sau zahăr
amestecat cu calomel în părţi egale) în cazuri de opacifieri ale
corneei de diferite grade
•zahărul este erodant şi exosmotic, iar calomelul dezinfectant şi
iritant.
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
 Calea auriculară
• Se fac pulverizări,spălături, instilaţii, irigaţii sau se aplică
unguente
• Este necesară eliminarea cerumenului, murdăriei sau
secreţiilor patologice din canalul auditiv
• Medicamentul uşor încălzit se va proiecta pe peretele
posterior al canalului auditiv, evitându-se depunerile directe
pe timpan
• Se fac rar aspersiuni cu eter iodoformat urmate de aplicare
de unguente antiseptice, astringente, pulberi sicative etc.
• Se folosesc: glicerina fenicată, glicerina boraxată, cortizon
5 mg/ ml, sulfatiazol 10-20%, penicilina 20000 U.I./ mL
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
 Calea mucoasei rectale
• este folosită mai rar în medicina veterinară.
• se foloseşte când sunt afecţiuni la nivel rectal sau când se
urmăreşte o absorbţie a medicamentelor la acest nivel
pentru o acţiune generală
• la iepure, pe mucoasa rectală, substanţele se absorb mult
mai bine şi de aceea dozele vor fi cu 20-25 % mai mici
decât dozele aceloraşi medicamente administrate „per os”.
Pentru celelalte animale efectul este invers, deci dozele
„per os” vor fi mai mici decât cele administrate pe cale
rectală.
• la administrarea rectală a medicamentelor este bine ca
rectul să fie golit înainte, cu ajutorul clismelor cu apă
glicerinată, apă cu săpun.
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
 Calea mucoasei rectale
• mijloace de administrare:
• - clismele- după scopul urmărit se împart în:
• evacuante (cu scop local)
• lichidele utilizate: apa, apa săpunată, soluţii saline,
apă glicerinată etc
• cantitatea administrată este de 15-20L la animalele
mari, 1,5-2 L la cele mijlocii şi 0,5-1 L la cele mici
• alimentare şi medicamentoase cu acţiune locală în caz de
rectite, paraziţi rectali sau generală, cum sunt cele cu
cloralhidrat sau cele de rehidratare.
• clisma medicamentoasă se administrează după
clisma evacuatoare
• cantitatea este mai mică, de 1-2 L la animalele mari
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
 Calea mucoasei rectale
• clismele
• Temperatura clismelor, pentru cele alimentare şi
medicamentoase, trebuie să fie apropiată de cea a
corpului ~30-35o C. Substanţele iritante administrate sub
formă de clismă vor fi înglobate în mucilagii.
• La animalele mari clismele se fac cu ajutorul irigatorului,
iar la cele mici, cu o pară de cauciuc
• supozitoarele
• sunt formele farmaceutice cele mai uzuale pentru aplicare
rectală; se utilizează cu scop local sau pentru acţiune
generală, cu metamizol, glicerină etc.
III. ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR PE DIVERSE
MUCOASE
 Calea mamară
• administrarea se face prin canalul papilar al
mameloanelor (vacă, oaie, capră), prin
tunelizarea acestuia cu ajutorul unui ac fără
bizou, o sondă mamară sau direct cu
prelungitorul tubului de unguent
• se aplică antibiotice, antiseptice, vitamine,
sulfamide în cazuri de mastite
IV. ADMINISTRAREA LA NIVELUL
TEGUMENTELOR (CUTANATĂ)
 tratamentul se adresează unor afecţiuni de la
nivelul pielii sau al unor organe situate sub
piele (muşchi, tendoane, articulaţii) sau chiar
organelor din cutia toracică
 mijloacele de aplicare pe tegumente sunt:
• ungerea - mijloc de aplicare a medicamentelor în
eczeme, eroziuni, plăgi, sub formă de unguente,
paste, linimente etc.
• masajul – ex. : în caz de tendinită se va face masaj
cu un unguent cu KI, ce se aplică la nivelul regiunii
tendonului, în aceeaşi direcţie de jos în sus.
IV. ADMINISTRAREA LA NIVELUL
TEGUMENTELOR (CUTANATĂ)

• fricţiunea – se foloseşte foarte des fie pentru

acţiune locală, fie generală. Poate fi:
• - uscată, când se face cu o bucată de postav
pentru a stimula organismul şi a activa circulaţia;
• - umedă, se face cu unguente, linimente sau soluţii
ce conţin substanţe medicamentoase.
• pensulaţiile –cu ajutorul unui beţişor la
capătul căruia se înfăşoară vată sau tifon ce
se înmoaie în lichidul medicamentos şi se
aplică local
 IV. ADMINISTRAREA LA NIVELUL
TEGUMENTELOR (CUTANATĂ)
• compresele – aplicaţii locale cu substanţe cu acţiune
antiinflamatoare pentru a calma durerea, a micşora inflamaţia etc.
• cataplasmele – se aplică un strat de pastă de făină de in de 2-3 cm
pe o bucată de pânză peste un abces, pentru a-i grăbi procesul
evolutiv. Se fac cu apă călduţă şi se stropesc din când în când pentru
a le menţine căldura şi umezeala. Cele făcute cu făină de muştar şi
cu apă călduţă se numesc sinapisme.
• spălăturile – se mai numesc şi irigaţii; sunt aplicări de soluţii
medicamentoase antiseptice (ex. rivanol 1‰) în plăgi infectate,
murdare sau după deschiderea abceselor. Se fac în jet cu pere de
cauciuc, irigatoare.
• aspersiunile – sunt aplicaţii locale în plăgi cu soluţii medicamentoase
antiseptice, utilizând o seringă cu un ac din care se proiecteză lichidul
de la o oarecare distanţă.
Ex. : aspersiuni cu eter iodoformat 10%.
IV. ADMINISTRAREA LA NIVELUL
TEGUMENTELOR (CUTANATĂ)
• vaporizaţiile – sunt proiectări de lichide în particule foarte
fine, mai ales în plăgi, cu ajutorul vaporizatoarelor.
• În acest scop în ultimul timp se folosesc spray-urile.
• băile – pot fi:
• -generale, în special la oi, cu substanţe antiparazitare, la
celelalte specii făcându-se doar cu scop igienic
• -locale, pe diferite regiuni ale corpului cu substanţe
antiseptice sau antiparazitare.
• pudrările –aplicări de substanţe medicamentoase sub
formă de pulberi.
• fumigaţiile- aplicări de substanţe medicamentoase sub
formă de gaze sau vapori la nivelul tegumentului.
• Comisia de avizare a medicamentelor din
cadrul Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare
si pentru Siguranta Alimentelor – Bucuresti.
• Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice si Medicamentelor de uz Veterinar –
Bucuresti.
Următorul curs pe 27 martie