DOZELE MEDICAMENTELOR

ÎN MEDICINA VETERINARĂ
 Efectul terapeutic al diferitelor substanţe medicamentose sau
preparate farmaceutice depinde de particularităţile organismului
animal:
 specia,
 individul,
 starea în care se găseşte organismul,
 vârsta,
 sexul etc.
 În medicina veterinară administrarea medicamentelor se face la
un număr mare de specii cu organisme care posedă o
constituţie anatomică diferită şi cu diferenţe fiziologice
importante.
 La administrarea medicamentelor trebuie să se ţină seama de
particularităţile fiziologice ale speciei din care face parte
pacientul (ex: cabalinele nu vomită, deci nu se vor administra
vomitive).
Factori biologici
 Particularităţile tubului digestiv:
 diferă mult la rumegătoare faţă de carnivore şi omnivore
 la rumegătoare există fenomenul ruminaţiei
 datorită pasajului prin prestomace (rumen, reţea, foios)
substanţele medicamentoase pot suferi modificări
 în rumen au loc procese care provoacă descompunerea
medicamentelor, micşorând acţiunea lor farmacodinamică sau
chiar anihilând-o (derivaţi antrachinonici, glicozide cardiotonice
etc)
 doza administrată la rumegătoare trebuie să fie mai mare.
Factori dependenţi de medicament

 proprietăţile fizico-chimice ale

substanţelor medicamentoase
 doza
 numărul administrărilor
 durata tratamentului
Doza

Dozele medicamentelor variază în funcţie

de diferiţi factori:
 specia
 greutatea animalului
 sexul
 vârsta
 forma farmaceutică
 cale de administrare etc
 Exemple
(influenţa speciei asupra dozei):
 Animalele de talie mică suportă doze mai mari decât cele de talie
mare, deoarece au un metabolism mai activ;
 câinele este mai puţin sensibil la acţiunea medicamentelor
decât speciile mari şi mijlocii şi chiar decât omul (un câine de
10 Kg suportă aceeaşi doză ca şi un om de 70 Kg)
 rumegătoarele mici de cca 40 Kg au nevoie de doze de
aproximativ 10 ori mai mari decât câinele , deşi sunt de 4 ori
mai grele decât acesta, iar rumegătoarele mari (300-400 Kg)
necesită doze de 10-15 ori mai mari
 dozele ce se administrează rumegătoarelor mari, sunt
uneori cu 25-50% mai mari comparativ cu cele ale
cabalinelor, datorită prestomacelor voluminoase în care
medicamentele staţionează timp îndelungat şi suferă
descompuneri accentuate
 pisicile (cca 2 kilograme) au nevoie de ½ din doza câinelui, iar
păsările de aceeaşi greutate tot de 1/3 – ½ din doza câinelui.
Exemple:

 Terapeutica veterinară utilizează în

general substanţe medicamentoase
folosite şi în terapia umană, dar adaptate
specificului şi indivizilor speciei.
 Dozele animalelor adulte în comparaţie
cu dozele umane sunt redate în tabelul I.
Tabelul I. Stabilirea dozelor animalelor adulte,
funcţie de dozele umane

Specia Doza
Vacă 24 x D om
Cal 16 x D om
Oaie 3 x D om
Capră 3 x D om
Porc 3 x D om
Câine = D om
Pisică 1/ 2 D om
Extrapolarea dozelor din medicina
umană în medicina veterinară
 În funcţie de greutatea animalelor, se
cunoaşte o extrapolare a dozelor după:
 Suprafaţa coporală (de la 0,5 la 100 Kg
greutate corporală)
 Greutatea metabolică (de la 0,5 la 700 kg
greutate corporală)
Extrapolarea dozelor
 Între cele două metode de extrapolare
există mici diferenţe, nesemnificative
 Ambele metode sunt perfect aplicabile
cu rezerva legată de evoluţia procesului
patologic, idiosincrazie, rezistenţă,
vârstă sau stare fiziologică, factori care
pot influenţa semnificativ extrapolarea
unor doze din medicina umană în cea
veterinară
Alţi factori
 Există specii foarte sensibile la unele medicamente,
iar altele sunt foarte rezistente.
 cabalinele sunt foarte sensibile la procaină faţă de celelalte
specii, deoarece la cal descompunerea hidrolitică a procainei
decurge mai încet
 calul prezintă o sensibilitate crescută la fenotiazine
 calul şi câinele descompun fenilbutazona de 150 ori mai
repede decât omul, deci doza administrată trebuie să fie mai
mare
 câinele prezintă o sensibilitate mai mare la sulfamide decât
alte specii, neavând capacitatea de metabolizare prin
acetilare
 rumegătoarele mari (bovinele), deşi au masă corporală mare,
sunt sensibile la compuşi cu mercur; pisicile sunt sensibile la
fenol, iar păsările la clorura de sodiu.
Alţi factori:
 acţiunea unui medicament este influenţată de sex.
 şobolanii masculi metabolizează mai repede unele medicamente,
efectul fiind de mai scurtă durată decât la femele (barbiturice, unii
alcaloizi); sulfatul de stricnină (2mg/ Kgc) a produs moartea la 82%
şobolani femele şi numai 30% la şobolani masculi. La doza de 1,5
mg/ Kc mor 68% femele şi nici un mascul.
 În ceea ce priveşte vârsta, doza/ Kgc poate fi ceva mai mare la
animalele tinere în raport cu adulţii aceleiaşi specii
 animalele tinere manifestă uneori o sensibilitate crescută faţă de
unele substanţe (morfină).
 În alte cazuri pot manifesta rezistenţă, cum se întâmplă în cazul porcilor
tineri, care au rezistenţă faţă de barbiturice.
 doza la animalele în vârstă scade comparativ cu cele adulte, datorită
unor modificări care survin în metabolism, eliminare etc. De exemplu,
doza la un cal adult (400 Kg) este egală cu 1, pe când, la aceeaşi
greutate, la un individ în vârstă, doza este de 2/3, iar la un mânz de
100 Kg, doza este de 2/5.
Tabelul II. Stabilirea dozelor la animale funcţie de vârstă

Specia şi vârsta Doza

- oi şi capre > 2 ani 1D
- oi şi capre 1-2 ani ½D
- miei şi iezi de la 6-12 luni 1/ 4 D
- porci > 1 ½ ani 1D
- porci 8-18 luni ½D
- tineret 4-9 luni 1/ 4 D
Tabelul II. Stabilirea dozelor la animale funcţie de vârstă

Specia şi vârsta Doza

- cabaline de 3-12 ani 1D
- cabaline de 15-20 ani 3/ 4 D
- cabaline de 20-25 ani ½D
- cabaline de 2 ani ½D
- mânji de 1 an 1/ 12 D
- mânji de 2-6 luni 1/ 24 D
- rumegătoare mari de 3-8 ani 1D
- rumegătoare mari de 10-15 ani 3/ 4 D
- rumegătoare mari de 15-20 ani ½ D
- viţei 4-8 luni 1/8 D
- viţei 1-4 luni 1/ 16D
Alţi factori:

 modul de hrănire al animalelor, modul de

exploatare, durata bolii etc.
 Animalele bolnave şi epuizate sunt mai
sensibile la efectul substanţelor
medicamentoase, iar dozele pentru
acestea vor fi cu atât mai mari cu cât
boala este mai gravă.
PARTICULARITĂŢI ALE ADMINISTRĂRII
MEDICAMENTELOR LA DIFERITE
SPECII DE ANIMALE
CÂINI

 Căi de administrare:
 pe cale orală- în mâncare
 injectabil:
 i.v
 s.c

 i.m. (datorită densităţii musculare crescute –

foarte dureroase pentru volume > 4-5 mL)

 dermic
Particularităţi ale metabolizării:
 lipsa acetilării aminelor aromatice → atenţie la administrarea
sulfamidelor
 administrarea de sulfamide, sulfasalazină, mesalazină →
keratoconjunctivită
 tetraciclina afectează dentiţia dacă este administrată la pui sau la
căţelele gestante
 AINS- provoacă ulcer dacă sunt administrate în doze mari şi
asociate şi cu corticoterapie
 Paracetamolul provoacă afectare hepatică
 Fenotiazinele (acepromazina)- la unele rase dau excitaţie
paradoxală
 Xilazina poate cauza vomă la unele specii (Basset, Setter irlandez)
 După administrarea ivermectinei la câinii din rasa Collie pot să
apară frecvent efecte secundare
 Ciprofloxacina nu se administrează la animale < 8 luni
 Unele substanţe auxiliare pot declanşa şoc anafilactic
PISICI
 pisicile trebuie cântărite pentru stabilirea cu exactitate
a dozei
 Căi de administrare:
 pe cale orală: în mâncare
 injectabil:
 i.v
 s.c
 i.m. (foarte dureroase pentru volume > 2 mL; volumele mari
trebuie administrate în locuri diferite; nu se administrează mai
mult de 15-20 mL la o singură injectare)
 dermic
Particularităţi ale metabolizării:
 au deficit de activitate a glucuroniltransferazei microzomale
hepatice → nu se administrează compuşi organofosforici, acid
acetilsalicilic, cloramfenicol, fenitoină, griseofulvină
 nu se administrează paracetamol → anemie cu
methemoglobinemie
 unele dezinfectante (iod, benzoat de benzil, fenol, crezol) sunt
toxice
 analgezicele opioide → excitaţie violentă
 xilazina → emeză
 aminoglicozidele → ototoxicitate
 tetraciclinele → pătarea dinţilor dacă sunt administrate la pui
înainte de erupţia dentară sau la pisicile gestante
PĂSĂRI:

 Căi de administrare:
 pe cale orală: în apa de băut (atenţie sporită
pentru igiena dispozitivelor pentru apa de
băut, este necesară estimarea volumului de
apă necesar), în mâncare
 injectabil: - cea mai exactă metodă
 se efectuează în pulpă sau piept
Particularităţi ale administrării:
 se administrează în special antimicrobiene şi
antiparazitare; numai substanţele solubile în apă se
pretează pentru administrarea în apa de băut
 necesitatea respectării programelor naţionale de
profilaxie
 unele antibiotice se pot administra ca promotori de
creştere
 timpi de aşteptare: carne şi organe- 28 zile; ouă - 7
zile
 multe antibiotice sunt contraindicate la păsările de la
care se obţin ouă pentru consumul uman
BOVINE

 Căi de administrare:
 pe cale orală: în mâncare, în apa de băut
 injectabil:
 i.v
 s.c

 i.m. (nu se administrează mai mult de 20 mL la o

injectare într-un singur loc)

 nu se administrează in bolus la animale < 3 luni
Particularităţi ale administrării:
 absorbţia este influenţată de:
 volumul şi pH-ul conţinutului rumenului
 procesul de metabolizare a medicamentului de către
flora microbiană din rumen
 interzise:
 cloramfenicol → anemie hemolitică la om
 stilben → cancerigen la om
 respectarea timpilor de aşteptare: carne- 28 zile; lapte- 7
zile
 se recomandă renunţarea la administrarea antibioticelor pe
cale orală la bovine datorită afectării florei din rumen →
probleme digestive → afectarea apetitului şi a producţiei de
lapte
 administrarea rapidă i.v. a tetraciclinei → colaps
OVINE
 Căi de administrare:
 se pot prescrie medicamente pentru
administrarea în grup sau individual
 pe cale orală: în mâncare, în apa de băut
 injectabil:
 i.v
 s.c
 i.m. (nu se administrează mai mult de 20 mL la o injectare
într-un singur loc)
 pentru administrarea injectabilă este necesară
respectarea locului indicat de către producător.
 administrarea in bolus este permisă la animale mai
mari de 5 săptămâni, de către persoane calificate
Particularităţi ale administrării:

absorbţia este influenţată de:

 volumul şi pH-ul conţinutului rumenului
 medicamentele metabolizate prin reacţii
oxidative microzomale hepatice – se
metabolizează mai rapid decât la cai şi
porci
 respectare timpilor de aşteptare:
 carne- 28 zile;
 lapte- 7 zile
CABALINE
 Căi de administrare:
- se prescriu medicamente pentru administrare
individuală
 pe cale orală: antihelmintice, antibiotice, antiinflamatoare
nesteroidiene (se administrează în hrană sau sub formă de
pastă)
 injectabil:
 i.v
 s.c
 i.m. (nu se administrează mai mult de 30 mL la o injectare într-un
singur loc)
 intraaricular (atenţie la asepsie)
 prin nebulizare
 aplicare topică
Particularităţi ale administrării:
 antibioterapia poate afecta fermentaţia bacteriană de la nivelul
colonului şi cecului
 se evită lincosamida şi macrolidele, cu excepţia eritromicinei
estolat
 nu se administrează fluorochinolone (afectează cartilajele)
 gentamicina se administrează cu precauţie la caii deshidrataţi
sau cei cu funcţia renală afectată
 administrarea de tilozină, tiamulin sau momensin poate fi fatală,
din cauza metabolizării hepatice lente
 antiinflamatoarele nesteroidiene- se administrează cel mai
frecvent (fenilbutazona trebuie administrată cu precauţie); de
elecţie- carprofen
 opioidele au efect excitator
SUINE
 Căi de administrare:
 se pot prescrie medicamente pentru
administrarea în grup (în apa de băut) sau
individual
 injectabil:
 i.v
 s.c
 i.m.
 i.p. (necesită personal autorizat)
 Particularităţi ale administrării:
 procainbenzilpenicilina → tremor