Erupția vulcanului

Krakatau din 1883

Vlad Ghiuță
Introducere
Krakatau este denumirea unei insule
din arhipelagul indonezian, dintre Java
și Sumatra. Același nume îl poartă și
vulcanul de pe insulă, care, la data de
26 august 1883, erupe, provocând o
undă de șoc care va înconjura
Pământul de 7 ori, explozia fiind
auzită pe o rază de peste 4000 de
kilometri.
Poziția geografică
Indonezia, datorită poziției sale geografice, fiind
situată în centrul Cercului de Foc al Pacificului, are
cea mai intensă activitate vulcanică din lume, în
prezent numărul aproximat fiind de 130 vulcani
activi. Cea mai mare parte a acestor vulcani se
află pe insulele din Strâmtoarea Sondelor, care
desparte insulele Java și Sumatra. Este această
zonă în care este poziționat vulcanul Krakatoa,
sau Krakatau (din indoneziană), cu cele 3 conuri
ale sale: Rakata, Danan și Perboewatan.
Cauze
Cercul de Foc al Pacificului este o zonă de subducție aflată la
intersecția plăcilor tectonice Eurasiatică și Indo-Australiană.

Pe scara VEI (,,Volcanic Exclusivity Index”) Krakatoa se afla

între 6 și 7, erupții de genul acesteia având loc odată la
câteva sute de ani. Acumularea masivă de magmă a produs
fisuri în rocă și, implicit, infiltrații de apă care, vaporizându-
se la contact cu magma, au produs vapori. Vaporii, neavând
pe unde să iasă, au creat presiune în interiorul vulcanului
până când roca nu a mai putut rezista, urmând erupțiile.
Pregătirea erupției
Înca dinainte de 1883, cu ani in urmă, s-a constatat o creștere în
activitatea seismică de pe insulă, efectele fiind simțite până în Australia.
Europenii din Indonezia (numită Indiile Olandeze din Est la acea vreme,
fiind colonie olandeză) considerau că vulcanul era stins, deoarece nicio
activitate vulcanică nu mai fusese însemnată din 1680.

Începând cu data de 19 mai 1883, vulcanul începe să scoată fum din

Perboewatan, conul nordic al insulei. Treptat, încep explozii, creșterea
intensității valurilor de pe insulă, cutremure și chiar erupții de mici
anvergură.

La începutul lui august, un inginer topograf olandez investighează

Krakatau. Pe insulă constată așezarea pe pământ a unui strat de cenușă
de o jumătate de metru, provenind din cele 3 conuri active ale vulcanului,
și vegetație distrusă. Recomandă evacuarea insulei.
Erupția din 26 august
Pe data de 26 august explozii puteau fii auzite
aproximativ odată la 10 minute.

Prima erupție a avut loc la ora 10:00. La ora 14:00, un

nor de 27 km se ridică deasupra insulei, cenușa
asezandu-se pe punțile vapoarelor pe o rază de 20 km.

Cândva, între orele 19-20:00, tsunami-uri mici lovesc

coastele insulelor Java și Sumatra.
Pe 27 august, 4 erupții aproape au decimat insula.

Prima erupție a avut loc la 5:30 la Perboewatan, formând un tsunami care va lovi orașul numit astăzi
Bandar Lampung.

La 6:44 o a doua explozie are loc la Danan (conul central), provocând și mai multe tsunami-uri.

A treia, și cea mai puternică erupție, a avut loc la ora 10, find auzită până în Australia. Unda sonoră
provocată este considerată a fi cel mai puternic sunet auzit în istorie, atingând 175 dB (orice sunet
care depășește 140 dB poate duce la o pierdere instantanee a auzului). Unda sonoră a circulat globul
de 7 ori. Schimbarea din presiunea atmosferică a fost înregistrată inclusiv în barometrele din
România (Regatul României la acea vreme). Tsunami-urile provocate de aceasta explozie, unele având
peste 30 m înălțime, au decimat părți din coastele Indoneziei și au traversat oceanul până în Africa.

Impactul acestei erupții a dus la o alunecare de teren care a rupt jumătate din conul Rakata,
provocând ultima erupție.
Pierderi de viață
În anii următori erupțiilor schelete umane au fost găsite în părți din coasta
Africii.

Urmând exploziile de la Krakatau, autoritățile olandeze au concluzionat că

aprox 36,417 oameni au murit din cauze legate de incident.

Pe 27 august 1883, înainte de apus, o ploaie de cenușă fierbinte omoară 1000

de oameni în Sumatra. Din populația de 3000 de pe insula Sebesi, la nord de
Krakatau, nicio persoană nu a fost descoperită în viață.

Tsunami-urile au dus și ele la moartea multor oameni de-a lungul oceanului

Pacific. Ca exemplu, în Sri Lanka o femeie a fost luată de apele venite în urma
erupțiilor din Krakatau.

Astfel, se consideră că în jur de 200.000 oameni au murit din cauza erupțiilor

din Krakatau sau a urmărilor acestora.
Impactul geografic
În urma erupțiilor, două treimi din insulă au dispărut,
ceea ce a rămas fiind partea sudică și o caldeiră (o parte
din crater), numită mai apoi de localnici ,,Anak Krakatau”
(copilul lui Krakatau).

Este estimat că 125 km cubi de magmă au fost ,,scuipate’’

de vulcan, dintre care 75 km cubi au ajuns în apă,
emanând dioxid de carbon și vapori de apă.

Ani distanță de la explozii cercetătorii au constatat că

apele din jurul Krakatau erau lipsite de viață,
considerând că substanțele toxice încă împiedică
repopularea apelor.
Impactul climatic
Cantitatea enormă de cenușă aruncată în aer a blocat
accesul Soarelui asupra insulei timp de mai multe
săptămâni.

În anul următor exploziei, temperatura globală a scăzut

cu 1,2 grade Celsius, ca urmare a gazelor trimise în
atmosfera de explozii, eveniment numit ,,Iarna
Nucleara”.

Activitatea vulcanică a dus la o creștere în cantitatea de

acid sulfuric din atmosferă, care, în timp, a provocat
ploi acide în mai multe părți ale lumii.
Impactul cultural
Scena erupțiilor din Krakatoa, cu cerul roșu
și cu norii de cenușă din jurul insulei sunt
considerate a fi o sursă de inspirație pentru
celebra pictură a lui Edvard Munch ,,Țipătul”.

Erupția din 1883 încă rămâne în conștiința

colectivă, fiind prima dintr-o serie care a fost
continuată recent de erupțiile din 2018, 2020
și 2022, în viitorul apropiat fiind probabilă
mai multă activitate a Anak Krakatau.