Thera vulcanul care a schimbat cursul istoriei

Harta lumii ar fi aratat altfel daca vulcanul grecesc Thera nu ar fi erupt in urma cu 3 500 de ani, in ceea ce geologii numesc cea mai mare eruptie a tuturor timpurilor.
Efectele eruptiei nu au lasat numai urme fizice, materializate astazi printr-un crater imens in insula Santorini, dar au marcat si sfarsitul civilizatiei minoice, a carei supravietuire ne-ar fi prezentat o perspectiva diferita asupra trecutului decat cea pe care o cunoastem astazi. Istoria omenirii ar putea fi la fel de bine impartita in doua perioade: inainte de eruptia Therei si dupa aceasta. Consecintele fizice au fost imense si de durata foarte lunga, ajungand pana la a inspira anumite episoade biblice. Efectele asupra climatului nu s-au resimtit doar pe plan local, ci au acoperit o arie foarte larga, pana in China si probabil Nordul Americii si Antarctica, iar forma bazinului Marii Mediteraneene a fost schimbata definitiv. Analiza cenusei vulcanice depusa in adancurile oceanului a revelat forta extraordinara a exploziei, fara precedent in istoria omenirii.

Varianta biblica
Asupra datei la care s-a petrecut explozia exista inca controverse, istoricii si arheologii reusind totusi s-o incadreze undeva intre 1645 i.e.n si 1500 i.e.n. Aceasta perioada se apropie de cea a exodului din Egipt, ceea ce i-a facut pe istorici sa considere eruptia vulcanului ca o posibila explicatie pentru anumite scene biblice. Conform Bibliei, Egiptul a fost lovit de multe nenorociri, printre care transformarea apei in sange, ploaia de broaste si insecte, intunericul si grindina. Aceste efecte sunt compatibile oarecum cu efectele unei eruptii. Sangele din apa poate fi cenusa vulcanica de culoare rosie, care este deosebit de toxica pentru oameni, ploaia de broaste poate fi o rezultanta a exploziei puternice, care in descompunerea lor au atras o invazie de insecte, iar grindina puternica care s-a abatut asupra populatiei era cauzata de bucatile de materie aruncate de vulcan pe o distanta foarte mare. Scena in care marea se desparte in doua in fata lui Moise si a insotitorilor sai, poate fi primul efect generat de miscarea puternica a placilor tectonice, in vreme ce armatele egiptene, nu la fel de norocoase, au fost surprinse chiar de efectul imediat urmator: valurile tsunami. Mentiunea ca oamenii erau ghidati ziua de o coloana de fum, iar noaptea de o coloana de foc pot fi efectele activitatii vulcanice. Insa faptul ca eruptia Therei nu a putut fi datata cu exactitate, face ca aceste analogii sa fie in contextual actual, doar speculatii. Cand filozoful grec Platon descrie orasul pierdut Atlantida la peste un mileniu de la explozia vulcanului, se poate ca el sa se fi inspirat din folclorul legat de Thera care circula inca in Grecia, transmis din generatie in generatie, bineinteles cu adaugirile de rigoare, deoarece este putin probabil ca trecerea unui timp atat de indelungat sa nu fi deformat adevarul.

Apusul unei culturi

Absenta ramasitelor umane sau a bunurilor metalice, care ar fi putut fi recuperate, arata ca locuitorii insulei au anticipat aceasta eruptie si insula a fost evacuata inainte ca dezastrul sa se produca. Chiar daca migratia pe o insula din apropierea Cretei a salvat de la extinctia imediata civilizatia minoica, ocuparea unui alt teritoriu si renuntarea la toate bunurile materiale care le asigurau o superioritate economica, nu le-a intregit si cultura. Declinul civilizatiei minoice a inceput la scurt timp dupa explozia vulcanului Thera. Istoricii sunt de parere cavalurile tsunami starnite de eruptie au inghitit atat flota navala, sufletul comertului minoic si principala sursa de venit, cat si toate orasele aflate pe coasta. Modificarea temperaturii cauzata de cantitatile masive de dioxid de sulf ajunse in atmosfera a dus la aparitia iernilor foarte reci si a verilor foarte ploioase, care nu numai ca distrugeau culturile, dar nici nu ofereau conditiile necesare practicarii agriculturii. Acest cumul de efecte s-a arat a fi fatal chiar si pentru o cultura atat de puternica cum era cea minoica, fiind ulterior foarte usor cucerita de alte civilizatii care abia incepeau sa rasara in peisajul istoric.

Urmasul Therei
Nu au fost pastrate nici un fel de documente referitoare la ceea ce s-a petrecut cu exactitate atunci, insa cercetatorii au incearcat sa obtina mai multe date prin analogia cu eruptia vulcanului Krakatoa din Indonesia, care a avut loc in 1883. Explozia s-a facut simtita pe o distanta de aproximativ 5 000 de kilometri, iar efectele s-au resimtit pentru foarte multi ani. 40 000 de oameni au pierit in numai cateva ore, valurile tsunami au atins pana la 12 metri inaltime, iar cenusa vulcanica a fost raspandita in aproape toata Asia. Timp de trei ani, supravietuitorii catastrofei au avut parte de apusuri in culori foarte stranii, iar conditiile climaterice s-au schimbat. Geologii sunt de parere ca eruptia vulcanului Thera a fost de patru sau de cinci ori mai mare decat cea a vulcanului Krakatoa, explodand cu energia mai multor bombe atomice in doar o secunda. Gheturile de la Polul Sud dezvaluie 800 000 ani de secrete

Mici bule de dioxid de carbon, captive in gheturile antarctice timp de mai bine de 800.000 de ani au fost extrase de la o adancime 3 260 metri. Cercetatorii implicati in acest studiu sunt de parere ca se afla in fata martorilor trecutului planetei noastre, se anunta in editia online a publicatiei franceze LeFigaro
Informatiile pe care le pot obtine din studierea bulelor de aer, vor permite oamenilor de stiinta sa dea timpul inapoi, pentru a stabili o corelatie corecta intre concentratia de gaz care cauzeaza efectul de sera si temperaturile inregistrate in Antarctica. Acest fapt ar putea demonstra teoria conform careia incalzirea planetei este cauzata de activitatile umane. Doua echipe internationale de cercetatori au publicat in revista Nature ultimele rezultate ale analizelor ultimilor 800.000 de ani, consacrate in mod special studiului dioxidului de carbon si metanului. Niciodata paleoclimatologii nu s-au intors atat de departe in timp. Rezultatul ultimilor 20 de ani de cercetare, au confirmat numeroase ipoteze, dar au relevat si situatii inedite. Oamenii de stiinta au confirmat existenta a noua cicluri climatice alternante, intre erele glaciare si cele interglaciare (mai calde). O alta concluzie majora a fost aceea ca nivelul de dioxid de carbon de astazi este cel mai ridicat din ultimii mii de ani. Cea mai calda perioada identificata a avut loc in urma cu 320.000 ani. La acel moment, nivelul dioxidului de carbon era de 320 ppm si cel de metan era de 780 ppm, in comparatie cu cele doua cote pe care le ating azi: 380 ppm si 1800 ppm. In acea perioada temperaturile de la Polul Sud erau cu 3 pana la 5 grade mai ridicate decat astazi. Insa spre deosebire de recenta schimbate climatica, care s-a petrecut intr-o perioada scurta de 150 de ani, cea din trecut s-a produs de-a lungul a cateva mii de ani, lasand timp climatului sa se adapteze, declara Jerome Chappelaz, director adjunct al Laboratorului de geologie si glaciologie a mediului din Grenoble. O alta concluzie a studiului este ca variatiile climatice rapide din timpul glaciatiunilor nu se explica nici prin durata, nici prin intensitatea glaciatiunilor. Acest fapt releva caracterul mai degraba sistematic al acestora. Este surprinzator, deoarece ne asteptam ca producerea lor sa depinda de volumul calotelor de gheata din Atlanticul de Nord, insa se pare ca nu este asa., marturiseste Jerome Chappelaz.