De ce este centrul Pamantului asa de fierbinte?

Oamenii de stiinta cred ca Pamantul, acum milioane de ani, era doar o bila imensa de praf si gaze. Noi materiale din cosmos s-au adaugat si energia lor a degajat caldura facand ca Pamantul sa arate ca un gigant rosu de roci topite. Cu timpul tot mai multe roci din spatiu l-au lovit si s-au depus pe suprafata lui. Suprafata s-a racit si a format o crusta. In tot acest proces de racire, au fost degajati vapori de apa care au format atmosfera. Din acei vapori s-au format norii, apoi furtunile si a plouat foarte mult pana cand suprafata Pamantului s-a racit si a fost inundata cu apa. Asa s-au format marile si oceanele. Pamantul are in structura mai multe straturi: crusta, mantaua, nucleul exterior si nucleul. Crusta Crusta este cea care contine partea de la suprafata, solul si oceanele, este groasa de 4 km sub ocean (crusta oceanica) si 40 de km pe continente(crusta continentala). Cea mai mare temperatura in adancime este de 870 grade C. Mantaua Oamenii de stiinta cred ca este un strat gros de 2.900 km facut din roci si cuprinde doua straturi: - mantaua de deasupra (superioara) - mantaua de mai de jos (inferioara). Mataua inferioara este mai solida decat mantaua superioara. Mantaua superioara are si ea 3 straturi diferite: litosfera (un strat de roci dure), astenosfera (este un ocean de roci topite) si mezosfera. Temperatura in manta este diferita pe straturi, intre 800 grade C si 2.200 grade C. Nucleul exterior Este gros de 2.250 km, facut din fier si nichel lichid cu o temperatura intre 2.200 grade C si 5.000 grade C. Nucleul Nucleul incepe de la 5.150 km de la suprafata Pamantului, are 1.300 km grosime si oamenii de stiinta cred ca este facut din fier si nichel solid. Oricum, nu te ingrijora pentru ca daca sapi in curte, nu vei reusi sa ajungi la acest miez fierbinte decat daca faci o groapa de 6.437 de km adancime. Ce sunt placile tectonice? Litosfera si crusta alcatuiesc un strat de roci dure. Impreuna formeaza ceea ce putem numi "pielea Pamantului". Acest strat este spart in mai multe bucati imense numite "placi tectonice". Ele plutesc in diverse directii cu viteze diferite de cativa cm pe an (2-10 cm) pe stratul de roci topite, pe astenosfera, ca si gheata in paharul tau cu apa; placile tectonice au fost la inceput o singura placa imensa si de aceea nu existau mai multe continente ca azi ci numai un singur continent imens. Azi sunt 7 mari placi tectonice si cateva mai mici. Cand 2 sau mai multe placi tectonice se se intalnesc isi lovesc si isi deformeaza marginile astfel: 1. se separa, se departeaza unele de altele (margini divergente); 2. se suprapun (margini convergente); 3. se ciocnesc unele de altele sau trec una pe langa alta fie una in sus si alta in jos, fie una in stanga si alta in dreapta. Margini divergente Daca se intalnesc 2 placi a caror margini sunt formate din crusta oceanica si care se misca departandu-se una de alta, in spatiul care apare, iese la suprafata roca incinsa din astenosfera, formandu-se vulcani. Acesta roca incinsa se raceste in apa oceanului, se intareste si duce la formarea unei noi cruste oceanice. Ea impinge cele doua placi fortandu-le sa se departeze ducand la aparitia cutremurelor in locul respectiv. Locul in care acest fenomen apare se numestezona de divergenta.

2. Margini convergente Cand 2 placi se ciocnesc, o parte din marginile lor se distruge. Rezultatul acestor distrugeri depinde de tipul de cruste de la marginea placilor care se ciocnesc. Astfel: - daca se ciocneste o placa oceanica de una continentala, cea oceanica, fiind mai subtire si mai densa va fi fortata sa intre sub cea continentala care este mai grea si mai groasa. Acest fenomen se numeste "subductie". - cand se ciocnesc 2 placi oceanice, de asemenea una poate fi impinsa sub cealalta. - cand se ciocnesc doua placi continentale, se creeaza arii de munti pentru ca marginile care se ciocnesc se vor increti, se vor compresa si vor fi impinse la suprafata. Zona in care doua placi se ciocnesc se numeste zona de convergenta. 3. Cand placile tectonice trec unele pe langa altele Cand 2 placi se misca una pe langa cealalta ele vor aluneca, se vor lipi, se vor freca una de alta ducand la aparitia unei presiuni care va face ca placile sa se zdruncine, sa se smuceasca formand cutremure. Ce sunt cutremurele si vulcanii? In zonele de convergenta, cand doua placi se ciocnesc si se suprapun, cea de dedesubt va fi impinsa in oceanul de roca fierbinte. Cu timpul, pe masura ce intra tot mai mult in raul de lava, o parte din ea se topeste treptat si va forma o presiune. Cand presiunea acesta devine prea mare, ea va forta roca fierbinte sa urce prin crusta pana la suprafata formand vulcani. Procesul de suprapunere al celor 2 placi duce de asemenea si la apartia cutremurelor in zona de subductie respectiva. Observi ca orice interactiune a placilor tectonice duce la aparitia cutremurelor care nu sunt altceva decat smuciri, zdruncinaturi sau incretiri ale acestora. De asemenea, vulcanii sunt acele fenomene in care miscarea placilor tectonice favorizeaza iesirea la suprafata a rocilor firbinti din astenosfera. De ce nu a inghetat Terra pana acum? Candva in trecutul indepartat al Terrei, sistemul nostru solar prezenta diferente notabile comparativ cu situatia actuala. Conform unor noi studii si analize, planeta noastra nu a fost niciodata in pericol de a ingheta la propriu, dupa cum se credea pana in prezent. Majoritatea acestor noi teorii se bazeaza pe idea ca planeta Terra prezenta o densitate crescuta de dioxid de carbon in propria atmosfera, inca de la inceputurile sale. Conform unei echipe de oameni de stiinta germani, evidentele geologice ale prezentei dioxidului de carbon aduc dovezi in sprijinul teoriei care afirma ca atmosfera terestra era indeajuns de calda pentru a impiedica inghetul scoartei terestre. Conform dovezilor geologice, apa a fost prezenta sub forma lichida pe suprafata terestra, inca de acum circa 3,7 miliarde ani, aceasta in conditiile in care varsta Terrei este estimata la aproximativ 4,5 miliarde ani. De aici rezulta ca temperatura globala a Terrei a fost intotdeauna mai ridicata decat puncul de inghet al apei. Supozitia inaintata de savantii germani, in urma aprofundarii studiilor, este una total surprinzatoare pentru forurile stiintifice internationale : Conform acestora, concentratia dioxidului de carbon din atmosfera terestra ar fi fost de zece ori mai mare decat nivelul dioxidului de carbon din prezent.