Structura Pământului, strat cu strat

Pentru a înțelege structura Pământului, trebuie să călătorim 6.400 km sub nivelul

suprafeței acestuia. Începând din centru, planeta noastră este formată din patru
straturi distincte: nucleul interior, nucleul exterior, mantaua și scoarța. Cu excepția
scoarței, niciun om nu a explorat vreodată celelalte straturi. De fapt, cea mai mare
adâncime la care au forat oamenii este de 12 km – iar acest lucru a durat 12 ani.
Cu toate acestea, oamenii de știință cunosc multe lucruri despre structura internă a
Pământului. Ei au obținut aceste informații prin studierea undelor seismice care
călătoresc prin interiorul planetei noastre. Viteza și comportamentul acestor unde
se modifică pe măsură ce ele întâlnesc straturi cu densități diferite. Oamenii de
știință – inclusiv Isaac Newton, în urmă cu trei secole – au obținut informații
despre nucleu și manta prin calcularea densității totale de Pământului, a forței sale
de atracție gravitațională și a câmpului său magnetic.
Nucleul interior

Această sferă de metal solid prezintă o rază de 1.220 km (aproximativ trei pătrimi
din raza Lunii). Nucleul interior este situată la o adâncime între 6.400 și 5.180 km.
El este extrem de dens și este format din fier și nichel.

Nucleul interior se rotește puțin mai repede decât restul planetei și este foarte
fierbinte: în jur de 5.400 grade Celsius – aproape la fel de fierbinte ca
suprafața Soarelui. Presiunile de la acest nivel sunt imense: de peste trei milioane
de ori mai ridicate decât la suprafața Pământului.
Unii oameni de știință cred că ar putea exista un nucleu interior al nucleului
interior, format în întregime din fier.

Nucleul exterior

Această regiune a nucleului este formată tot din fier și nichel, dar în formă lichidă.
Nucleul exterior se află la o adâncime între 5.180 și 2.880 km. Fiind încălzit în
mare parte de descompunerea radioactivă a elementelor de uraniu și toriu, lichidul
din nucleul exterior se agită sub forma unor curenți uriași și turbulenți. Această
mișcare generează curenți electric, care, la rândul lor, generează câmpul magnetic
al Pământului.

Din motive legate cumva de nucleul exterior, câmpul magnetic al planetei noastre
se inversează la aproximativ fiecare 200.000 – 300.000 de ani. Oamenii de știință
încă încearcă să înțeleagă cum se întâmplă acest lucru.

Mantaua

Având o grosime de aproape 3.000 km, mantaua este cel mai gros strat al
Pământului. Ea începe doar la aproximativ 30 km sub suprafața planetei. Formată
în principal din fier, magneziu și siliciu, mantaua este densă, fierbinte și semisolidă
(are consistența caramelului). La fel ca în nucleul exterior, și materialul din care
este formată mantaua se află în mișcare, dar una mult mai lentă.

Spre limita sa superioară, la o adâncime între 100 și 200 km, mantaua atinge
punctul de topire a rocii, formând un strat de rocă parțial topită
denumit astenosferă. Geologii cred că pe aceasta parte fierbinte și alunecoasă a
mantalei plutesc plăcile tectonice.
Scoarța

Scoarța planetei noaste este similară cojii unui ou fiert tare. Ea este extrem de
subțire, rece și fragilă în comparație cu ceea ce se află dedesubt. Scoarța este
formată din elemente relativ ușoare, în special silice (dioxid de siliciu), aluminiu și
oxigen.

Scoarța variază mult ca grosime. Sub oceane, ea poate avea o grosime de până la 5
km, iar sub continente poate ajunge la 30-70 km grosime.

Împreună cu zona superioară a mantalei, scoarța este împărțită în bucăți, cunoscute

sub denumirea de plăci tectonice. Acestea de deplasează încet, cu 3-5 cm pe an.
Încă nu este pe deplin înțeles ce anume determină mișcarea plăcilor tectonice. Una
dintre explicații ar putea fi curenții de convecție din mantaua de dedesubt.
Mișcarea plăcilor tectonice este cauza majorității cutremurelor și vulcanilor de pe
planeta noastră.