Test:

1. Definiti mineralele si rocile

2. Ce diferenta exista intre grafit si diamant?
3. Ce este clivajul?
4. De cine este data culoarea mineralelor?
5.Descrieti rocile metamorfice, sedimentare si magmatice; dati exemple.
Lectiile 9 -10
Ce este în interiorul Pământului?/STRUCTURA INTERNA A PAMANTULUI
În îndelungata evoluţie a Pământului, materia din care este alcătuit s-a constituit în mai multe învelişuri
(geosfere).
Endogeosferele/ geosfere interne : nucleu, manta si scoarta
Exogeosferele/ geosfere externe: atmosfera, hidrosfera, biosfera si pedosfera
La contactul dintre acestea s-a individualizat invelişul geografic, în care se realizează cel mai intens schimb de
materie şi energie dintre cele două grupe
Oamenii au fost fascinaţi din cele mai vechi timpuri cu privire la ce se poate afla în interiorul planetei
noastre. Mitologii întregi, ba chiar unele religii s-au centrat pe acest aspect. De la lumi subterane fanteziste şi
locuri de pedeapsă a sufletelor păcătoşilor până la sediul al unor populaţii extraterestre, interiorul Terrei a
fascinat timp de milenii imaginaţia tuturor oamenilor. Descoperirile ştiinţifice, precum şi avântul luat de
ştiinţe de specialitate precum geografia, geologia şi mineralogia au dezlegat în ultimul secol misterele legate
de interiorul şi partea centrală a Terrei.
Astfel, geologii afirmă că la o secţiune transversală, planeta noastră este compusă dintr-o structură
stratificată, alcătuită din 4 mari componente: scoarţa terestră, mantaua exterioară, mantaua interioară şi
nucleul.
Trecerea de la un invelis la altul se face treptat prin intermediul
zonelor/ suprafetelor de discontinuitate. Aici se inregistraza
salturi brusce de temperatura si in viteza de propagare a
undelor seismice.
https://youtu.be/RA2-Vc4PIOY
https://youtu.be/Hj3ihz_BFSo

Terra e alcătuită... cam ca o ceapă

- din straturi concentrice. Unele
sunt solide, altele fluide.
 Din cei 6378 km , omul a reusit sa cunoasca direct, cu ajutorul forajelor, doar primii 10-12 km.
Ptr. a stabili alcat. interna a P. s-au analizat( geofizicieni ) vitezele undelor provocate de seisme,
care strabat interiorul planetei. Undele seismice isi schimba viteza la trecerea dintr-o zona in alta, in
fc. de alcatuirea si starea materiei din fiecare zona.
De la suprafaţă spre miezul P. materia din care acesta este alcătuit nu este omogenă d. p. d. v.
fizico-chimic.
1. Nucleul/o uriaşă sferă incandescentă cu diametrul de circa 2.400 km,se află intre 2.900 km si
6378 km adan, dincolo de discontinuitatea Güttenberg. Au loc reacţii atomice de fuziune în
condiţiile unor temperaturi şi presiuni extrem de ridicate , este alcătuit în proporţie de 90% din Fe şi
Ni, există un procent de 10% care include Si,O2, S,C, H2 şi alte elemente
- Nucleul intern/ NIFE (între 5.100 şi 6.378 km) materia e în stare solidă
presiune+ 3 mil. atmosfere.; temp= 5000- 7000 gr.
format din elemente grele (Fe,Ni,Cr) au o densitate mare 12 g/cm3.
Temperatura nucleului interior scade cu cca. 100 de gr C la fiecare miliard de ani. Datorită acestei
răciri, la graniţa dintre nucleul intern solid şi cel extern lichid se produce permanent solificarea unui
strat subţire de materie, care se depune în jurul nucleului intern. Astfel nucleul intern al P creşte
întruna, cu~ 1 mm- an.
- Nucleul extern se desfăşoară la adâncimi cuprinse între 2.900 şi 5.200 km;
este format din materie în stare de topitură/ lichida, în care
abundă elemenetele grele ce-i dau o densitate de
10 – 12 g/cm3( Ni, Fe), temp=4000-6000gr, pres. mica
sunt frecvenţi curenţii de convecţie ce asigură
dezvoltarea câmpului magnetic terestru.
Intre nucleul intern si cel extern se afla zona de discontinuitate Lehman( 5100-5200 km)
Noi mistere din miezul Pamantului, descoperite dupa sute de ani
Miezul solid din interiorul Pamantului, format din fier, este de dimensiunea Lunii si este inconjurat de un
nucleu extern lichid. Oamenii de stiinta de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie, au descoperit faptul ca
nucleul intern se roteste in directia est, iar nucleul extern se invarte spre vest.
Nucleul intern putem doar să deducem densitatea și compoziția chimică a acestuia din semnalele seismice
generate de cutremure.Dovezile cosmochimice și geochimice sugerează că acesta ar trebui să conțină S, Si, C
și H. experimentele și calculele au confirmat că aceste elemente se amestecă cu Fe pur ca să formeze diverse
aliaje de Fe la temperaturi ridicate și în condiții de presiune ridicată din adâncurile Pământului.
Turbulenţele (vârtejurile) din amestecul lichid de metale topite au un rol important în generarea şi
menţinerea câmpului magnetic al Terrei. Fără câmpul său magnetic, Pământul ar fi o planetă cu totul altfel
decât o cunoaştem noi. Multe fenomene naturale ar fi altfel decât sunt acum; cât despre viaţă, nici nu ştim
dacă ar mai exista. Câmpul magnetic terestru, între altele, ne protejează de efectele nocive ale vânturilor
solare - valuri de particule încărcate electric, emise de Soare, pe care câmpul magnetic al Terrei le respinge.În
lipsa acestui ecran invizibil de protecţie, una dintre consecinţe ar fi probabil dispariţia atmosferei terestre,
care s-ar disipa încet-încet, lăsînd planeta lipsită de stratul ei vital de aer.
Cum se face că, deşi au compoziţii similare, nucleul interior şi cel exterior au totuşi stări atât de diferite?
Explicaţia ţine de condiţiile specifice care se modifică odată cu adâncimea: spre deosebire de nucleul
exterior, nucleul interior este supus unor presiuni foarte mari, la care temperatura de topire a Fe creşte
dramatic. În ciuda temperaturilor ridicate metalele din nucleul intern nu se pot topi, din cauza presiunii
enorme . Ideea că Pământul are un miez solid a fost lansată în 1936 şi confirmată abia în 1971.
 2 Mantaua (82 % din volumul şi 69 % din masa Terrei), sit. intre 70-2900 km, acţionează ca un strat tampon
care protejează scoarţa terestră de nucleul Pământului este formată din:
- Mantaua inferioară (mezosfera) care se află între 400 /500 km şi 2.900 km;
este formată din: oxizi şi silicaţi de Fe, Ni şi Cr cu o densitate de 4,5 –
5,3 g/cm3.
- Mantaua superioară (astenosfera) se află între 35 /40 km şi 400/700 km.
Aici se formeaza :- magma o topitură alcătuită din silicaţi de Mg, Al, Fe, Ca, K, cu densitatea
redusă (3 – 3,5 g/cm3).
- curenţii de convecţie /magmatici/subcrustali ce au viteze de câţiva
cm/an.Deplasarea acestora se face sub forma celulară, influenţând crearea şi mişcarea plăcilor tectonice ,ca
urmare a presiunii pe care o exercita asupra sc. de deasupra(se fragmenteaza in blocuri= pl tectonice ce se
afunda pe mantaua super), provocand expansiunea fundului oceanic
se afla- focarele seismelor si au loc # fenom ce se resimt in sc ter.
roteste
Partea super. a astenosferei 35/40 km si 80/150 km+ scoarta= litosfera
3. Scoarţa (crusta) este stratul cel mai subţire ,densit= 3g/cm3 . Conţine toată suprafaţa lumii , cu munţi, ape,
câmpii, insule şi oceane.
• Contactul cu mantaua se face prin discontinuiatea Mohorovičić (Moho)
- Scoarţa de tip continental grosimea 35 – 80 km, prezentă în alcătuirea continentelor şi a
oceanelor (până la 1.500 m adâncime), formată din roci sedimentare (până la 25 km
grosime), metamorfice şi eruptive (de tip granitic şi de tip bazaltic);
- Scoarţa de tip oceanic grosime 10 – 15 km , frecventă în bazinele oceanice la adâncimi
de +1.500 m şi la baza maselor continentale, acoperă peste 2/3 din suprafaţa P,
formată din roci sedimentare cu grosime mică şi, dominant, din roci bazaltice
(dorsalele,fosele, platourile abisale).
Intre sc contin. si cea oceanica se afla zona de disco Conrad
Curenţi subcrustali sub forma celulelor de convecţie în astenosfera

Scufundarea pl.
Plume- zona unde se form. magma
Datele care au stat la baza elaborării acestui model au fost furnizate în special de studiul gravitaţiei şi cel al
undelor seismice.Cercetătorii au folosit ecouri generate de seisme pentru a studia nucleul planetei, analizând
modul în care se schimbă pe măsură ce străbat diversele straturi ale planetei, precum şi de numeroasele
observaţii făcute cu ocazia misiunilor spaţiale.

https://library.livresq.com/view/5ee2717483ccec086e1acef4/
TESTE
 structura internă a Pământului
poate fi comparată cu cea a unui
ou fiert.

Astenosfera – zona moale,

cu comportare plastic-vâscoasă a
Mantalei, alcătuită din roci cu
densitate mai
mare datorită presiunii mari şi a
temperaturii ridicate la care se
află.

Din rifturile oceanice datorită temperaturii şi presiunii mari din Astenosferă se ridică la suprafaţă magmă
bazică, deversează pe coastele dorsalelor oceanice, se întăreşte şi formează crustă sau scoarţă nouă.
Această formare de crustă nouă produce deplasarea continuă a plăcilor litosferice - fenomen determinat şi
de curenţii de convecţie care apar datorită transferului de căldură între Astenosferă şi Litosferă. Aceste plăci
sunt separate prin linii de fracturi adânci până în zona moale a Mantalei.
În dreptul foselor oceanice placa cu crustă nouă intră sub placa continentală veche, având loc fenomenul de
subducţie.
Curenţi subcrustali(de convenţie)- formaţi în astenosferă şi contribuie la deplasarea laterală a
plăcilor, provocînd expansiunea fundului oceanic.
 Ce se află în adâncul Pământului?

Cercetătorii au descoperit un rezervor uriaş de apă în adâncul Pământului, care este de 3 ori mai
mare ca volumul tuturor oceanelor planetei noastre. Este posibil ca de aici să fi luat naştere
mările şi oceanele. Este posibil ca mările şi oceanele să se fi format treptat, din apa care a ieşit la
suprafaţa din acest uriaş bazin subteran.
Apa se află într-o rocă albastră numită ringwoodită, care se află la 700 de km adâncime, în
manta/ stratul de rocă fierbinte care se află între scoartă şi miez. Dacă acest ocean uriaş s-ar afla
la suprafaţa planetei, vârfurile munţilor ar fi singurele zone de uscat de pe planetă.
 STRUCTURA SCOARTEI TERESTRE
Sc. ter. nu este un bloc continuu unitar, ci este formata d. m. m. placi tectonice= calote sferice care
se sprijina/ plutesc si se afunda pe astenosfera. Au # dimensiuni si se deplaseaza pe suprafata
terestra sub actiunea curentii de convectie/ magmatici din astenosfera(in zona riftului ramura
ascendenta ridica magma la supraf. in zona de subductie ram.descendenta antreneaza pl.
oceanica spre astenosfera). In astenosfera se creeaza un circui de curenti care antreneaza in
miscare pl. tectonice, provocand deplasarea , inaltarea sau coborarea lor.Viteza de deplasare
variaza de la 1-8 cm/an la 10-20 cm/an in fc. de dimensiune.
O placa litosferica este un fragment masiv solid de roca, cu o forma neregulata, alcatuit din crusta
oceanica si continentala. Lungimea placilor poate varia foarte mult, de la cateva sute de km la mii
de km (printre cele mai mari : placa Pacificului si Antartica). Placile variaza foarte mult si in grosime,
de la 15 km (placile cu litosfera oceanica tanara) pana la 200 km sau chiar mai mult (placile
litosferice vechi continentale, ex: zonele centrale ale placilor Americii de N si S). Principalele forte
ce au modelat suprafata P, de la formare si pana in prezent,sunt forte ce au dus si la fragmentarea
si deplasarea placilor litosferice ce alcatuiesc invelisul extern al P. In cadrul placilor actioneaza m.
m. forte , printre care: fortele de impingere din zona de rift care separa placile si fortele de tractiune
in zona de subductie afunda o placa in astenosfera Placile tectonice se misca tot asa de repede
precum cresc unghiile la oameni.

https://youtu.be/T0AEtX-uPLA
Mişcarea plăcilor tecton. a influenţat procese majore de pe P: clima, biosfera şi hidrosfera. Astfel
prin înţelegerea mişcării plăcilor tectonice din trecut experţii pot înţelege fenomenele ce au avut loc
şi modul în care este P din prezent.
Pl. tect. sunt alcat. din sc cont. si sc. oceanica, majoritarea au o strc. mixta. Au # dimensiuni( 10 8
km 2)
In fc. de dimensiune/marime placile se impart in pl:
a) majore/macroplaci: Afric, Antar, Euroasiatica, Pacif, Americana de N si de S, Indo- australiana
b) medii/mezoplaci: Araba, Cocos, Nazca,Filipinelor, Caraibilor, Somaleza
c) mici/microplaci fragmente din pl. mari si medii. Au un rol imp. in dinamica locala a sc. teres.
Placile au primit numele de la continentele (ex: placa Eurasiatica), oceanele (Placa Pacifica) sau
regiunile geografice (Placa Araba) pe care le inglobeaza.

In Romania functioneaza 4 microplaci in zona C-tilor si Subcarp. Curburii: pl. Moesica in S, pl.
Intraalpină/Transilvano- Panonica in V-NV,Est- Europeana/ Rusa, in E –NE si Dobrogei si a Marii
Negre in SE .
Plăcile Pământului se mișcă lent, dar continuu. Viteza
lor de deplasare poate fi comparată cu viteza de
creștere a unghiilor noastre
Mișcarea plăcilor tectonice este produsă de contrastul
dintre temperaturile mari din nucleu si cele mici de la
suprafata ce cauzează mișcarea materialului topit din
manta. Această mișcare seamănă cu cea pe care o
putem observa în interiorul unui vas cu apă adus la
fierbere, iar denumirea ştiinţifică a acestei mişcării
este convecţie.
.
 1.Africană , 2. Antarctică , 3. Arabică ,
4. Australiană ,5. Caraibe ,6.Cocos,
7. Eurasiană ,8. Indiană ,9. Juan de Fuca
10. Nazca,11. Nord Americană,
12. Pacificului ,13. Philippine ,14. Scoţia
15. Somaleza ,16. Sud Americană

Plăcile tectonice nu au apărut

odată cu formarea P .acum
4,5 miliarde de ani
Zona îngustă dintre placa Americii de Nord și placa eurasiatică (în Islanda)
Fotograful s-a scufundat mai bine de 25 de m in Oc Atlantic, in zona care desparte continentul
american de cel euroasiatic. Zona este un adevarat labirint de vai, vulcani si izvoare calde, toate
aceste forme de relief au dus la despartirea celor doua continente.
Distantarea Americii de Euroasia este un fenomen constant, si se produce in fiecare an cu ~3 cm.
 Evoluţia poziţiei plăcilor tectonice de-a lungul timpului

Teoria Tectonicii globale/plăcilor(1960 c. m. noua teorie a structurii si dinamicii sc. terestre)

Pentru a analiza modul în care marginile plăcilor tectonice s-au schimbat în timp, experţii
analizează arhivele geologice. Mişcarea plăcilor tectonice a influenţat procese majore de
pe Pământ, inclusiv clima, biosfera şi hidrosfera. Astfel prin înţelegerea mişcării plăcilor tectonice
din trecut experţii pot înţelege fenomenele ce au avut loc şi modul în care se prezinta astazi
Pământul .
O reconstituire a scoarţei tereste
din perioada Precambriană
 DINAMICA PLACILOR TECTONICE
Intre pl. tectonice exista 3 tipuri de limite:
1. Lim. divergente/de acretie apar in z. rifturilor /Contacte de tip rift: cel 2 pl se indeparteaz Ca
urmare a acestei miscari se formeaza o deschidere in crusta (rift mediu-oceanic) prin care
materialul topit din astenosfera urca la suprafata, se raceste, formand crusta oceanica noua.
Aceasta se depoziteaza de o parte si de alta a riftului formand lanturi de munti oceanici
(dorsale). Exemplu: Riftul Medio-Atlantic care strabate Oc Arctic pana in S Africii.
2. Lim. convergente /zone de consum / fose /Contacte de tip subductie ;in lungul lor placile
intra in coliziune si pl. ocean.coboara in astenosfera si se consuma prin topire.
Miscarea divergenta duce la formarea unei cruste noi, miscarea convergenta o recicleaza.
Marturie a acestor procese sta faptul ca dimensiunile P au ramas neschimbate de la formarea lui si
pana astazi

3.Falii transformante dispuse perpendicular pe directia riftului, in lungul lor placile se misca una in
raport cu cealalta

Pământul este singurul loc din Sistemul Solar unde

există activitate tectonică. Activitatea tectonică
asigură formarea continentelor, oceanelor,
vulcanilor şi practic, a tuturor proceselor geologice.
 Abruptul de falie Ramon, Israel.

Marele Rift African

https://www.youtube.com/watch?v=LfHjX8tSNIg&list=PL76D85145C39DC9F8&index=2
Deriva continentelor
 CONTACTE DE TIP RIFT

Riftul = este o despicătură / fractura în scoarța terestră continentala(Riftul est african)

cat si oceanica: in O. Pacific, O. Atlantic.
Rifturile se produc in zona ramurilor ascendente ale curentilor de convectie;
In zone de rift scoarta este foarte tanara.
Placile tect. fiind mobile se deplasează pe orizontală pe suprafața mantalei.
Curenții magmatici ascendenți din manta produc o mare presiune asupra scoarței
terestre, subțiind-o până când aceasta se fisurează până la suprafață. Această fractură
determină fragmentarea plăcii tectonice existente în două plăci mai mici. Prin rift,
magma iese aproape de suprafața scoarței. Materia topită care nu reușește să iasă la
suprafață prin rift, se deplasează lateral pe sub plăci, împingîndu-le în direcții opuse, iar
riftul se lărgește permițînd magmei să iasă în continuare din manta. În spațiul rezultat
prin depărtarea marginilor riftului se formează, prin răcirea magmei, o scoarță oceanică
alcătuită din roci bazaltice. Lava se depune pe peretii rifturilor si la suprafata placilor
tectonice, construind permanent scoarta oceanica noua. Curentii de convectie imping
si deplaseaza placile in directii opuse fata de rift, cu viteze de 2-12 cm/an.
 FENOMENE SPECIFICE ZONELOR DE RIFT/MARGINILOR DIVERGENTE/
margini constructive
1. Expansiunea fundului oceanic/ fenomenul de acretie: are loc cresterea suprafetei
placilor/ se adauga roci bazaltice ,formarea sc. oceanice si deplasarea laterala a placilor
2. Formarea dorsalelor medio- oceanice–siruri de m-ti vulcanici submarini. Ele alcatuiesc
impreuna cel mai lung lant muntos al Terrei (65 000 km); apar deoparte si de alta a riftului
Tipuri de dorsale:
de tip “ridge” (cu rift activ- de tip Atlantic, din mijlocul Oc.Indian , Marele Rift African, M.Rosii
de tip “rise”, cu rifturi inactive (de tip Pacific, riftul se infunda cu magma)
 Dorsale in Oc. planetar
Dorsala Atlantică are o lungime de ~15.000 de km , h= de la cativa m la 1.000 și 3.000 de m. Lățimea este
de ~ 10 km Creasta Atlanticului își începe drumul în Islanda și se termină în S O. Atlantic. Ea face legătura cu
S Africii prin Capul Bunei Sperantei până când trece prin creasta O.Indian. De acolo trece în S Australiei prin
intermediul dorsalei O.Pacific, care este extinsa pe toată zona sudică și estică ajungând pe teritoriul
Mexicului, unde se atinge coasta de vest a St. U, în California. De-a lungul dorsalei atlantice sunt multe insule
și arhipelaguri de origine vulcanică: Islanda, San Pedro, Azore și Jan Mayen, Bouvet, Tristan da Cunha,
Gough, Santa Elena și Ascension.

Dorsala Lomonosov
3. au loc miscari seismice si eruptii vulcanice subacvatice dau insule vulcanice
4. se formeaza falii transversale rupturi laterale profunde ce apar de o parte si de alta a riftului si

in lungul carora scoarta se misca pe orizontala sau pe verticala;

In geologie, falia / paraclaza esteo ruptură apărută în scoarța P, ca urmare a mișcărilor tectonice
verticale, care desparte două grupuri de straturi. Eliberarea de energie asociată cu mișcarea rapidă
pe falii active este cauza celor mai multe cutremure.

FALIA SAN ANDREAS AM. DE N

Margini transformante - intalnite in zonele in care placile aluneca una pe langa cealalta. Falii transformante =
zone fracturate care fac legatura intre 2 margini de placi divergente, sau mai rar intre 2 margini de placi
convergente. Majoritatea faliilor de transformare sunt situate pe fundul oceanului. Sunt caracterizate de o
importanta activitate seismica de suprafata, una dintre cele mai cunoscute e falia San Andreas rezultata ca
urmare a deplasarii placii Pacificului pe langa placa N Americana. are o lungime de 1300 km si o latime de zeci
de km, traversand 2/3 din teritoriul Californiei.

5. Formarea punctelor fierbinti (hot spot) =reg. vulcanice

remarcate printr-un flux termic ridicat, fiind locul în care
magma este împinsă în sus din manta, creându- se astfel un
vulcan . Apar in reg. interioare ale pl. tectonice.
Modul de deplasare a plăcilor litosferice deasupra unui punct fierbinte -Hawaii
Punctele fierbinți se pot afla lângă, în apropierea sau la depărtare de marginile plăcilor tectonice. În prezent
există două ipoteze care încearcă să explice originea lor. Una sugerează că ele s-ar datora coloanelor de rocă
topită care pătrund ca niște cute diapire, urcând din mantaua inferioară.O ipoteză alternativă afirmă că nu
temperatura ridicată este cauza vulcanismului, ci deplasarea plăcilor litosferice, care permite pătrunderea
materiei topite de la adâncimi mici. Această ipoteză consideră termenul „hotspot” ca fiind nepotrivit,
afirmând că porțiunile de manta de sub ele nu sunt deloc neobișnuit de fierbinți. Ex de pct. fierbinti : i-lele
Hawaii, I-lele Canare și zona Yellowstone.

zona Yellowstone
 CONTACTE DE TIP SUBDUCTIE

zonele de subductie= marginile convergente / margini distructive -placile se consuma prin topire
in astenosfera; se afla pe latura placilor opuse rifturilor/ in zona curentilor descendenti. Se
subduce/ coboara in astenosfera pl. oceanica ,cea continentala ramane la suprafata.
Fenomenul are loc cand intre cele 2 placi apare un unghi +65 gr= plan Benioff
 FENOMENE SPECIFICE MARGINILOR CONVERGENE

1. doua placi tectonice se apropie, se ciocnesc si se suprapun(subductie) Capetele placilor

coboara in astenosfera, topindu-se; se subduce pl. oceanica/ se consuma
2. se formeaza lanturi muntoase ( de incretire: Anzi 7000 km; Stancosi 4800 km; Coastelor;
Himalaya 3800 km; Pamir; Tian San; Kunlun;Altai;Ural; Alpi; Carpati 1600 km; Caucaz; Zagros;
Ciocnirea/ coliziunea se produce intre: - o pl. continentala si una oceanica ex. V Americii
- 2 placi continentale ambele raman la suprafata, zona de contact dintre ele se increteste
rezultand sist. alpino-himalayan
- 2 placi oceanice una se comprima prin subductie in astenosfera dand o activ. vulcanica
intensa:Cercul de Foc al Pacificului
3. au loc miscari seismice(cele mai puternice seiseme de pe Terra)- si eruptii vulcanice( se
formeaza siruri de insulele vulcanice dispuse paralel cu tarmul continentelor (arcuri insulare
vulcanice Cercul de Foc al Pacificului(I-lele Kurile; Andaman,Nicobar); Sicilia, Lipari (Stromboli)
S Italiei,I-lele Hawai
4. se formeaza fose oceanice /gropile abisale :fose Marianelor 11022 m Aleutine;Japonia; Filipine;
Java; Tonga;Kermadec; Chle-Peru; Americii Centrale; South Sandwich )
5. se formeaza rocile metamorfice prin supunerea rocilor preexistente la presiuni si temp f. mari)
6. puncte fierbinti (hot spot)
1.Convergenta dintre o placa oceanica si una continentala
Este una din cele mai intalnite situatii si duce la formarea de arcuri vulcanice continentale
Ex: Subductia Placii Nazca sub partea continentala a Placii Sud-Americane de-a lungul fosei Peru-Chile a dat
nastere catenei Anzilor. Fenomene asociate: cutremure puternice (M=8.3, 1994 Bolivia, H=636 km adancime),
vulcani activi ("Centura de foc a Pacificului")

2.Convergenta dintre doua placi continentale

Convergenta dintre doua placi continentale (sau
portiuni continentale ale placilor oceanice ) are ca
efect formarea unor lanturi muntoase continentale.
Ex.Subcontinentul India in coliziune cu continentul
asiatic pe masura ce se deplaseaza catre nord, odata
cu intreaga placa indiana. Impactul a dus la ridicarea
unei mase imense de roci ce a format lantul muntos
Himalayan . CUM SE NASC MUNTII
Doua margini, cu straturi groase de sedimente
interpuse intre ele, erodate, transportate de pe spatiile
continentale, se ciocnesc, formand muntii.