Strucutra

interna a
Pamantului

Murariu Andrei
Forma globului terestru este aproape sferică, deformarea datorându-
se forței centrifuge rezultate prin mișcarea de rotație, Pământul
având o formă de "geoid", adică mai bombat la ecuator și mai turtit
la cei doi poli.
Astfel raza Pământului variază între 6357 și 6378 km, fiind alcătuit
spre adâncime din mai multe straturi
Structura Pământului pe straturi:
In centrul Pământului se află "miezul" sau “nucleul Pământului" (cu
grosimea de 3.471 km), de consistență fluidă, alcătuit din elemente
grele (metale grele mai ales fier), unde au loc reacții atomice de
fuziune în condițiile unor temperaturi și presiuni ridicate.
Stratul următor este “mantaua Pământului" cu grosimea de
2.900 km. Mantaua este alcătuită din roci plastice, predominând
silicații și oxizii.
Stratul de la suprafață numit "scoarța" sau “crusta Pământului" este
o crustă solidă, este stratul cel mai subțire (40 km grosime) unde
domină oxizii și silicații, fiind însă îmbogățit cu unele elemente care
nu se pot întâlni în mantaua Pământului.
Nucleul
1.Stratul nucleului intern situat cel mai central în
interiorul Pământului întinzându-se în adâncime între
5100 și 6371 km. Nucleul Pământului este constituit
dintr-un amestec solid de fier și nichel. Presiunea din
acest strat atinge milioane de bari și temperaturi între
4000 și 5000 °C, temperaturi asemănătoare din petele 
solare. Unele ipoteze presupun că asemănător Soarelui și
în centrul Pământului ar exista hidrogen comprimat sub
formă solidă (având o structură metalică) care ar putea
proveni ca materie primă din Soare.
2.Stratul nucleului extern fiind situat între adâncimile de
2900 și 5100 km, se află într-o stare de agregare fluidă
constituit dintr-o topitură de fier și nichel care probabil
conține urme de sulf și oxigen, aici fiind temperaturi de
cca. 2900 °C. Această topitură metalică fiind un bun
conductor electric, sub acțiunea de rotație a Pământului
ar fi răspunzătoare de magnetismul terestru.
Mantaua
1.Mantaua internă este separată printr-o zonă de trecere de nucleu fiind
caracterizată printr-o schimbare bruscă a densității de la densitatea 10 la 5
g/cm³. Cauza fiind schimbarea compoziției fierul fiind înlocuit de mineralele cu
o pondere mai mare în silicați de magneziu (CaTiO3 descoperit de G. Rose în
1839), precum și a oxizilor metalici de magneziu și fier. Mantaua internă se
întinde între adâncimea de 660 km și 2900 km, având o temperatură de cca.
2000 °C. Zona termică D dintre nucleu și mantaua internă este
considerat Plume (zona de proveniență a magmei vulcanice).
2.Mantaua externă începe de la adâncimea de 410 km și se întinde spre
suprafață până la granița cu scoarța terestră, având în compoziția sa mai ales 
peridotit, olivină și piroxeni, fiind prezente și mineralele din grupa granatelor.
Mantaua externă cuprinde o zonă numită "asthenosferă" ce se întinde între
adâncimile de 100 și 210 km (grec. Asthenospheră = sfera moale) prin rocile
topite are o consistență moale jucând un rol important de tampon în atenuarea
vitezei de propagare a undelor seismice. Prin consistența fluid-vâscoasă permite
alunecarea lentă pe suprafața sa a plăcilor rigide a litosferei (mișcarea de derivă
a continentelor).
Scoarta
"Scoarța terestră" sau "litosfera" (grec. lithos = piatră) este stratul cel
mai exterior al Pământului, fiind un strat rigid ce înconjoară "mantaua",
fiind alcătuit din două părți mai importante foarte diferite între ele.
Hidrosfera este stratul de apă situat deasupra scoarței oceanice
Atmosfera este stratul gazos sau de aer al Pământului.
Grosimea scoarței terestre variază între 30 și 60 de km cu o grosime medie
de 35 km, fiind compusă în special din roci cristaline cu reprezentanții
principali din grupa cuarțului, feldspatului și oxizilor metalici.
În scoarța terestră, mineralele și rocile sunt supuse unor acțiuni de
transformare continuă, numită "circulația rocilor" care trec dintr-o
formă în alta (roci magmatice, roci metamorfice și roci sedimentare), cu
unele excepții ("terrane", roci ce ating vârsta de 3,96 miliarde de ani)
aflate la marginea continentelor vechi, în general nu se pot întâlni roci ce
depășesc vârsta de 200 milioane de ani.
Surse :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Scoar%C8%9Ba_terestr%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mantaua_P%C4%83m%C3%A2ntului

https://ro.wikipedia.org/wiki/Straturile_P%C4%83m%C3%A2ntului#Nucleul_P%C4%83m%C3%A2ntului