COLEGIUL NAŢIONAL MILITAR „ALEXANDRU IOAN CUZA” CONSTANŢA

Nume şi prenume Prof.

Clasa a IX – a Claudia HRIŢCU
FIŞĂ DE DOCUMENTARE – Scoarța terestră ca suport al reliefului

A. STUCTURA INTERNĂ A PĂMÂNTULUI

- datorită forței de gravitație și mișcării de rotație, Pământul are

o structură zonar-concentrică; materia mai grea s-a concentrat
spre interior, iar cea mai ușoară la suprafață.
- structura internă cuprinde trei învelișuri (nucleu, manta,
scoarță), ce se delimitează prin suprafețe de discontinuitate,
puse în evidență de undele provocate de cutremure, care la
nivelul acestor suprafețe, sunt reflectate, schimbându-și brusc
viteza de propagare.

1.NUCLEUL
- se desfășoară din centrul Pământului (6370 km) până la cca. 2900 km adâncime și are densități ce cresc spre
exterior de la 8 la 12 g/cm3
• nucleul interior este alcătuit din metale grele (Ni + Fe) și este în stare solidă
• discontinuitatea LEHMAN, la aprox. 5000 km, separă nucleul solid de nucleul lichid
• nucleul extern reprezintă o topitură de metale grele "ocean metalic" în care se formează curenții de
convecție ce determină dezvoltarea câmpului magnetic terestru
◊ discontinuitatea GUTENBERG – WIECHERT situată la aprox. 2940 km, separă nucleul de manta

2. MANTAUA
- se desfășoară între dicontinuitatea Gutenberg și discontinuitatea MOHOROVIČIC / MOHO (10-15 km sub
oceane și 60-70 km sub continente)
- partea sa superioară sau astenosfera (astenos = încetinit), este vâscoasă, cu densități medii de 5g/cm 3, cu
materie în compoziția căreia predomină Fe, Ni, Si și Mg, având temperaturi de peste 10000 C
- curenții de convecție:
› acolo unde magma este mai fierbinte și mai puțin densă, se formează curenții ascendenți;
› ajunsă sub placa litosferică, magma începe să se deplaseze lateral și se răcește;
› devenind mai densă, magma începe să coboare și se formează curenții descendenți;
› în felul acesta în astenosferă se crează circuite de curenți magmatici care antrenează în mișcare și
plăcile litosferice, provocând înălțarea, deplasarea laterală sau coborârea lor.

3. SCOARȚA TERESTRĂ / CRUSTA / LITOSFERA

- are o grosime de cca. 60 km, de la suprafața topografică până la discontinuitatea MOHO
- crusta oceanică, de origine internă, materia venind din astenosferă, sub forma unor topituri, care prin răcire
se solidifică
- crusta continentală, de origine externă, provenind din acumularea materialelor rezultate din distrugerea
scoarței preexistente, prin acțiunea agenților externi (insolație, vânt, apă)

B. PLĂCILE TECTONICE
- scoarța terestră nu este un bloc continuu, unitar, ci este formată din mai multe fragmente numite plăci
tectonice.
- după dimensiunile lor se clasifică în:
• plăci majore / macroplăci: euroasiatică, pacifică, nord-americană, sud-americană, africană, indo-
australiană, antarctică
• plăci medii / mezoplăci: Gorda (Juan de Fuca), Cocos, Nazca, Filipinelor, Caraibelor, Somaleză, Arabă,
Noua Scoție
 • microplăci: fragmente ale unor
plăci majore, medii sau resturi ale unor
plăci foarte vechi; exemplu în România,
placa Moesică (în Sud), placa Mării Negre
(în Sud-Est), placa Transilvană (în Centru),
placa Panonică (în Vest) și placa Est-
Europeană (în Est)
- după caracteristicile scoarței se împart în:
• plăci tectonice formate din
scoarță bazaltică (oceanică)
• plăci tectonice formate din
scoarță granitică (continentală)
- plăcile se deplasează pe suprafața
terestră sub acțiunea magmei din
astenosferă, sub formă de curenți de
convecție, în direcții diferite, cu viteze ce
variază între 1 – 12 cm /an.
- s-a constatat că plăcile se reînnoiesc mereu și cresc ca suprafață cu cca. 2 km 2/an pe tot Globul.

TIPURI DE CONTACTE

a. Contacte de tip RIFT / EXPANSIUNEA FUNDULUI OCEANIC

- are loc între plăci, unde curenții ascendenți determină magma să iasă la suprafață prin rifturile (rupturile
adânci din scoarță) dintre plăcile litosferice
PROCESE la contactele de tip RIFT
› consolidări ale topiturii pe marginea lui
› acumularea de material bazaltic pe scoarță sub forma unor dorsale
› vulcanism creator de aparate submerse sau emerse (insule)
› cutremure frecvente cu intensitate medie
› creșterea continuă a fundului oceanic (expansiune)
› nașterea și creșterea plăcilor

b. CONTACTE DE TIP SUBDUCȚIE

- are loc între plăci, unde curenții descendenți determină apropierea plăcilor sub influența curenților laterali
descendenți și unde placa mai densă suferă un proces de subducție (începe să se scufunde și se topește în
astenosferă)
- planul de subducție se numește plan Benioff
- coliziunea dintre plăci duce la cutarea și la înălțarea sedimentelor, proces numit orogeneză (prin care se nasc
munții de încrețire)
- în fața munților de încrețire, la contactul dintre placa oceanică și cea continentală se formează fosele oceanice
(gropile cele mai adânci, situate lângă continente sau lângă arcurile de insule); ex. Fosa Marianelor, Fosa Peru-
Chile)
- procesul orogenetic poate fi de coliziune între: o placă oceanică și una continentală, două plăci continentale,
două plăci oceanice
PROCESE la contactele de tip SUBDUCȚIE
› vulcanism
› cutremure frecvente și cu intensitate mare
› nașterea de insule și lanțuri muntoase vulcanice
› munți de încrețire prin cutarea rocilor
› coborârea plăcii oceanice (mai grea) pe un plan Benioff și consumarea în astenosferă
› apariția foselor oceanice
› coliziunea plăcilor