RELIEFUL TERESTRU

SCOARȚA TERESTRĂ CA SUPORT AL RELIEFULUI

Structura internă a pământului

Distanța medie de la suprafața Pământului și până în centrul său e de 6.370 km.
Datorită forței de gravitație, dar și mișcării de rotație, pământul are o structură
zonal-concentrică, fiind alcătuit din 3 învelișuri:
1) Nucleul: situat în centru; e alcătuit din nichel și fier cu temperaturi
ridicate;
2) Mantaua: înconjoară nucleul; cuprinde două părți:
- Partea inferioară, în stare solidă;
- Partea superioară numită astenosferă, în stare vâscoasă.
În astenosferă se formează materie topită numită magmă care e o topitură
vâscoasă de silicați cu temperaturi de peste 1.000 °C. Aici iau naștere circuite
de curenți magmatici, care prin presiunea exercitată scoarței de deasupra,
reușesc să fragmenteze într-o serie de blocuri uriașe numite plăci
tectonice/litosferice.
3) Litosfera reprezintă învelișul extern, solid al planetei noastre.
Scoarța e de două feluri:
- Continentală, cu grosime mai mare (80-120 km) alcătuite dintr-o mare
varietate de roci;
- Oceanică, cu grosime mai mică (10-20 km).
scoarța nu e unitară, ci fragmentată în blocuri de dimensiuni diferite numite
plăci tectonice. Acestea se deplasează, cu viteze de câteva cm/an, datorită
curenților magmatici din atmosferă.
tipuri de plăci:
- majore/macro plăci: placa euro-asiatică, pacifică, americană, africană,
antarctică, indo australiană;
- mezoplăci: filipinelor, caraibilor, somaleză, arabă, cocos;
- Microplăci: turcă, adriatică, a Mării Negre.
Între plăci se disting două tipuri de contacte;
 1) Contact de tip rift (reprezintă rupturi/despicături în scoarța terestră de mii
de kilometri lungime)
Ramurile ascendente ale curenților matematici determină depărtarea treptată a
plăcilor tectonice, dar și a marginilor riftului, în felul acesta formându-se o nouă
crustă oceanică. Magma, care se revarsă peste margini de riftului, dă naștere
unei dorsale, adică un lanț muntos suboceanic. Crestele cele mai înalte ies la
suprafața apei sub forma de insule: insula Islanda, insulele Canare.
Procese:
- cutremure de pământ;
- erupții vulcanice, când ieșirea se face violent.
2) Contacte de tip subducție
Procesul de pătrundere a unei plăci (oceanică) pe sub altă placă, în estenosferă,
unde se topește, se numește subducție. Intrarea în manta se face pentru o mare
despicătură foarte lungă și adâncă de mii de metri, numită fosă oceanică/groapă
abisală: Fosa/groapa Marianelor în oceanul Pacific.
Procese:
- coborârea în atmosferă;
- consumarea marginii plăcii oceanice;
- cutremure intense;
- vulcanismul care va da naștere unor insule vulcanice;
- formarea munților de încrețire.
Scoarța terestră e alcătuită din minerale și roci.
După modul de formare, se disting 3 categorii de roci:
1) Roci vulcanice (magnetice)
- Granit;
- Bazalt;
- Andezit.
2) Roci sedimentare
- Nisipuri;
- Pietrișuri;
- Gresii;
- Marme;
- Argile;
- Sare;
- Gips;
- Calcare;
- Conglomerate;
- Loess;
- Cărbuni, petrol, gaze naturale.
3) Roci metamorfice
- Șisturi cristaline;
- Șisturi verzi;
- Gnaisul;
- Marmură;
- Cuarțit.