Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă de la Soare și cea mai mare
dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât pentru masă, cât și pentru diametru. Este singurul corp
ceresc despre care se știe că adăpostește viață. Aproximativ 29,2 % din suprafața Pământului este un
uscat format din continente și insule. Restul de 70,8 % este acoperit cu apă,[16] în mare parte
de oceane, mări, golfuri și alte corpuri de apă sărată, dar și de lacuri, râuri și alte ape dulci, care
împreună constituie hidrosfera.[28] O mare parte din regiunile polare ale Pământului sunt acoperite
cu gheață. Stratul exterior al Pământului este împărțit în mai multe plăci tectonice rigide care migrează
pe suprafață de-a lungul a multe milioane de ani. Interiorul Pământului rămâne activ cu un nucleu
interior din fier solid, un miez exterior lichid care generează câmpul magnetic al Pământului și
o manta de convecție care conduce tectonica plăcilor.
Atmosfera Pământului este formată în principal din azot și oxigen. Regiunile tropicale primesc mai multă
energie solară decât regiunile polare și este redistribuită de circulația atmosferică și oceanică. Gazele cu
efect de seră joacă, de asemenea, un rol important în reglarea temperaturii suprafeței. Clima unei
regiuni nu este determinată doar de latitudine, ci și de înălțime și de apropierea de ocean, printre alți
factori.
Gravitația Pământului interacționează cu alte obiecte din spațiu, în special cu Soarele și Luna,
singurul satelit natural al Pământului. Pământul orbitează în jurul Soarelui în aproximativ 365,25 de zile.
Axa de rotație a Pământului este înclinată în raport cu planul său orbital, producând anotimpuri pe
Pământ. Interacțiunea gravitațională dintre Pământ și Lună cauzează mareele, stabilizează orientarea
Pământului în jurul axei sale, și încetinește treptat rotația acestuia. Pământul este cea mai densă
planetă din Sistemul Solar și cea mai mare dintre cele patru planete telurice.
Conform datărilor radiometrice și a altor dovezi, Pământul s-a format în urmă cu peste 4,5 miliarde de
ani din gazele sistemului solar timpuriu.[29][30][31] În timpul primului miliard de ani din istoria Pământului s-a
format oceanul și apoi s-a dezvoltat viața în el. Viața s-a răspândit la nivel global și a modificat
atmosfera și suprafața Pământului, ducând la proliferarea organismelor anaerobe și, mai târziu,
a organismelor aerobe. Unele dovezi geologice indică faptul că viața ar fi putut să apară încă de acum
4,1 miliarde de ani. De atunci, combinația distanței Pământului față de Soare, proprietățile fizice și istoria
geologică au permis vieții să evolueze și să prospere.[32][33] În istoria vieții pe Pământ, biodiversitatea a
trecut prin perioade lungi de expansiune, ocazional punctate de extincții în masă. Peste 99 % din
toate speciile[34] care au trăit vreodată pe Pământ sunt extincte.[35][36] 8 miliarde de oameni trăiesc astăzi
pe Pământ și depind de biosfera și resursele sale naturale pentru supraviețuire. Oamenii au un impact
din ce în ce mai mare asupra suprafeței Pământului, a hidrologiei, a proceselor atmosferice și a altor
vieți.
Continentele au fost formate de tectonica plăcilor, un proces condus în cele din urmă de pierderea
continuă a căldurii din interiorul Pământului. De-a lungul a sute de milioane de ani, supercontinentele s-
au asamblat și s-au rupt. Cu aproximativ 750 de milioane de ani în urmă, unul dintre cele mai vechi
supercontinente cunoscute, Rodinia, a început să se destrame. Mai târziu, continentele s-au recombinat
pentru a forma Pannotia (cu 600-540 milioane de ani în urmă), apoi Pangaea, care, de asemenea, s-a
destrămat acum 180 milioane de ani în urmă.[59]
Modelul actual al epocilor de gheață a început cu aproximativ 40 milioane de ani în urmă și apoi s-a
intensificat în timpul Pleistocenului cu 3 milioane de ani în urmă. Regiunile cu latitudine înaltă au suferit
de atunci cicluri repetate de glaciațiune și dezgheț, repetându-se la fiecare 40.000-100.000 ani. Ultima
glaciație continentală s-a încheiat cu 10.000 de ani în urmă.[60]
Pentru a măsura variația locală a topografiei Pământului, geodezia folosește un Pământ idealizat care
produce o formă numită geoid. O astfel de formă de geoid se obține dacă oceanul este idealizat,
acoperind Pământul complet și fără perturbări, cum ar fi mareele și vânturile. Rezultatul este o suprafață
geoidă netedă, dar gravitațională neregulată, oferind un nivel mediu al mării ca nivel de referință pentru
măsurători topografice.[85]
Compoziție
Compus Formula
Continenta
Oceanic
l
Masa Pământului este de aproximativ 5,97 x 1024 kg (5,970 Yg). Se compune în principal
din fier (32,1 %), oxigen (30,1 %), siliciu (15,1 %), magneziu (13,9 %), sulf (2,9 %), nichel (1,8 %), calciu
(1,5 %), aluminiu (1,4 %), restul de 1,2 % constând din cantități mici de alte elemente. Datorită
segregării masei se estimează că nucleul se compune în principal din fier (88,8 %), cu cantități mai mici
de nichel (5,8 %), sulf (4,5 %) și mai puțin de 1 % oligoelemente.
Cel mai des întâlnite componente ale crustei sunt aproape toți oxizii: clorul, sulful și fluorul sunt
excepțiile importante, cantitatea lor totală din orice piatră fiind de obicei mult mai mică decât 1 %. Peste
99 % din crustă este compusă din 11 oxizi, în principal dioxid de siliciu, oxid de aluminiu, oxizi de fier,
oxid de calciu, oxid de magneziu și oxid de potasiu.[86][87][88]
Adâncime[91] Densitate
km Strat component g/cm3
0–60 Litosferă[n 2] —
Mantaua
35–60 3.4–4.4
superioară
100–700 Astenosferă —
238
U 94.6×10−6 4.47×109 30.8×10−9 2.91×10−12
235
U 569×10−6 0.704×109 0.22×10−9 0.125×10−12
232
Th 26.4×10−6 14.0×109 124×10−9 3.27×10−12
40
K 29.2×10−6 1.25×109 36.9×10−9 1.08×10−12
Pierderea medie de căldură de pe Pământ este de 87 mW m−2, pentru o pierdere de căldură globală de
4,42 x 1013 W.[98] O parte din energia termică a nucleului este transportată către scoarța terestră prin
„panașe mantelice”. Aceste panașe pot genera la suprafața Terrei puncte fierbinți și capcane geologice.
[99]
Căldura Pământului se pierde prin tectonica plăcilor și prin conducerea prin litosferă.[100]
îndreaptă în direcții opuse, și limite transformante, când plăcile se deplasează una în lungul
celeilalte. Cutremurele, activitățile vulcanice, formarea munților și formarea fosei oceanice, sunt mai
frecvente de-a lungul acestor limite.[103]
75 % din suprafața continentală este acoperită de rocă sedimentară, deși acestea reprezintă doar 5 %
din crustă.[113] Cel de-al treilea tip de piatră întâlnit pe Pământ este roca metamorfică, creată prin
transformarea altor tipuri de roci în prezența unor presiuni ridicate, temperaturi ridicate sau ambele.
Printre cele mai abundente silicate de pe suprafața Pământului se
numără: cuarț, feldspat, amfiboli, mică, piroxeni și olivină.[114] Printre carbonații obișnuiți se
numără calcitul și dolomitul.[115]
Pedosfera este stratul exterior al suprafeței continentale a Pământului și este compus din sol și supus
proceselor de formare a solului. Terenul arabil total este de 10,9 % din suprafața pământului și doar
1,3 % susțin culturile permanente.[116][117] Aproape 40 % din suprafața Pământului este folosită în
agricultură și creșterea animalelor sau aproximativ 16,7 milioane km2 de teren agricol și 33,5 milioane
km2 de pășuni.[118]
Altitudinea suprafeței terestre variază de la -418 metri în Marea Moartă la 8.848 metri pe Everest.
Altitudinea medie este de 840 de metri deasupra nivelului mării.
particule încărcate electric vin în contact cu magnetosfera terestră, ele nu dispar, ci sunt deviate în jurul
planetei, formând „centurile de radiații Van Allen”. Existența centurilor a fost confirmată pentru prima
dată de către James Van Allen în anul 1958.
Ciocnirea unor particule încărcate electric din magnetosferă cu atomi din straturile superioare ale
atmosferei, aflate la înălțimi de peste 80 Km, provoacă apariția aurorei.[124] Cum polurile magnetice și
geografice nu sunt identice, regiunile aurorale nu sunt aliniate cu polul geografic.
Luna
Luna este un satelit natural relativ mare, terestru, cu un diametru de aproximativ un sfert din cel al
Pământului și situată la 384.400 de km de Terra. Este cel mai mare satelit din Sistemul Solar relativ la
dimensiunea planetei sale, deși Charon este mai mare relativ la planeta pitică Pluto. Sateliții naturali ai
altor planete sunt, de asemenea, numiți „luni”, după cea a Pământului.
Atracția gravitațională dintre Pământ și Lună provoacă maree pe Pământ. Luna este în rotație
sincronă cu Pământul, adică arată întotdeauna aceeași față către el. Pe măsură ce Luna orbitează
Pământul, diferite părți ale feței sale sunt iluminate de Soare, ducând la fazele lunare.
dizolvate, esențiale pentru supraviețuirea multor forme de viață acvatică.[159] Apa mării are o influență
importantă asupra climei mondiale, oceanele acționând ca un mare rezervor de căldură.[160] Modificările
temperaturilor oceanelor pot duce la fenomene meteorologice extreme, cum ar fi El Niño.[161]
umane variază foarte mult în lume, dar cei mai mulți locuiesc în Asia. Până în 2020, se așteaptă ca
60 % din populația lumii să locuiască mai degrabă în zone urbane decât în zone rurale.[197]
Harta lumii
Se estimează că o optime din suprafața Pământului este potrivită pentru traiul oamenilor - trei sferturi din
suprafața Pământului fiind acoperită de oceane, doar un sfert reprezentând uscatul. Jumătate din
această suprafață este deșert (14 %),[198] munți înalți (27 %),[199] sau alte terenuri necorespunzătoare.
Cea mai nordică așezare permanentă din lume este Alert, pe insula Ellesmere din Nunavut, Canada.
[200]
(82°28′N). Cea mai sudică este Stația Amundsen-Scott din Antarctica, situată aproape exact la Polul
Sud. (90°S)
În anul 2015 existau 193 de state suverane care sunt state membre ale Națiunilor Unite, plus două state
observatoare și 72 de teritorii dependente și state cu o recunoaștere limitată.[17] Pământul nu a avut
niciodată un guvern suveran cu autoritate asupra întregului glob, deși unele state-națiune au încercat să
domine lumea și au eșuat.[201]
Organizația Națiunilor Unite este o organizație interguvernamentală mondială care a fost creată cu
scopul de a interveni în litigiile dintre națiuni, evitând astfel conflictele armate.[202] ONU servește în primul
rând ca un forum pentru diplomația internațională și drept internațional. Atunci când consensul
membrilor permite acest lucru, mecanismul de intervenție armată este permis.[203]
Primul om care a ajuns pe orbita Pământului a fost Iuri Gagarin la 12 aprilie 1961.[204] În total,
aproximativ 487 de persoane au vizitat spațiul cosmic și au ajuns pe orbită pînă la 30 iulie 2010, iar
dintre acestea, doisprezece au pășit pe Lună.[205][206][207] În mod normal, singurele persoane din spațiu
sunt cele de pe Stația Spațială Internațională. Echipajul stației, format din șase persoane, este de obicei
înlocuit la fiecare șase luni.[208] Cel mai îndepărtat punct de Terra unde oamenii au călătorit este situat la
400.171 km în timpul misiunii Apollo 13 în 1970.[209]
Utilizare sol[210]
Sol Mha
1.510–
Terenuri agricole
1.611
2.500–
Pășuni
3.410
3.143–
Păduri naturale
3.871
Teren productiv,
356–445
neutilizat
Pământul are multe resurse naturale utile pentru omenire. Unele dintre acestea sunt definite ca resurse
regenerabile, adică sunt reînnoite în mod natural sau de către om într-o perioadă scurtă scurtă de timp,
sau sunt surse practic inepuizabile; ele corespund solurilor agricole, pășunilor, pădurilor și a așa-
numitelor surse regenerabile sau energiei provenite de la soare, vânt, curenți de mare și maree. În
schimb, alte resurse sunt definite ca fiind neregenerabile, atât pentru imposibilitatea de a se regenera,
cât și pentru perioada îndelungată necesară pentru aceasta; acestea includ
toate mineralele și combustibilii fosili.
Depozite mari de combustibili fosili sunt obținute din crusta Pământului și constau
din cărbune, petrol și gaze naturale. Aceste depozite sunt folosite de oameni atât pentru producerea de
energie, cât și ca materie primă pentru substanțe chimice. În interiorul crustei sunt și resursele minerale
care s-au format printr-un proces de generare a minereului, care rezultă din acțiunile
de magmatism, eroziune și tectonica plăcilor.[211] Aceste resurse constituie surse concentrate pentru
multe metale și alte elemente utile.
Biosfera Pământului produce multe produse biologice utile pentru oameni, inclusiv
alimente, lemn, produse farmacologice, oxigen și reciclarea multor deșeuri organice. Ecosistemul
terestru depinde de solul vegetal și apa proaspătă, iar ecosistemul oceanic depinde de nutrienții dizolvați
aduși în apă de ploi și spălarea uscatului.[212] În anul 2000, utilizarea solului a fost cea din tabelul
alăturat.
0.2 milioane
Oameni
140 milioane
Flori
200 milioane
Mamifere
240 milioane
Dinozauri
3500 milioane
Oxigen
Sursa Wikipedia
4280 milioane
Microorganisme
4410 milioane
Apă
4540 milioane
Pământ
Localizarea Pământului în Univers
Planeta Pământ
Sistemul solar
Brațul Orion
Calea Lactee
Sursa Wikipedia
Grupul Local
Super-roiul Fecioara
Univers