Evoluția Terrei

Andrei Marian & Gogan Alexandru

 Formarea planetei
Cel mai vechi material găsit în Sistemul Solar este datat 4,5672 ± 0,0006 miliarde de ani în
urmă. Acum 4,54 ± 0.04 miliarde de ani în urmă s-a format Pământul primordial. Corpurile
din Sistemul Solar s-au format și au evoluat cu Soarele. Teoretic, o nebuloasă solară separă un
volum dintr-un nor molecular prin prăbușirea gravitațională, care începe să se rotească și să se
aplatizeze într-un disc circumstelar, iar apoi planetele și Soarele se formează din acest disc. O
nebuloasă conține gaz, bucăți mici de gheață și praf cosmic (inclusiv nucleide primordiale).
Conform ipotezei nebulare, planetezimale s-au format prin acreție, Pământul primordial
căpătând o formă în 10-20 milioane de ani.

În evoluția Pământului, se pot distinge două mari etape:

– cosmică
- geologică
 Etapa cosmică
Etapa cosmică sau Curiozități
paleogeologică, care a durat
cca 1,4-2 miliarde de ani, se
caracterizează prin aceea că
Pământul era constituit dintr- 1. Planeta Pământ are o vârstă de
o materie fluidă, aproximativ 5 miliarde de ani.
incadescentă, cu temperatură 2. Vârsta primei scoarțe terestre
foarte mare, care prin răcire se estimează în 3.5 miliarde de ani.
treptată a trecut de la faza
gazoasă la cea lichidă, apoi
la faza lichidă-vâscoasă și
vâscoasă. Din materia
vâscoasă s-a format scoarța
terestră.
 Etapa geologică
Etapa geologică sau terestră propriu-zisă a
început o dată cu formarea primei scoarțe
solide (cu cristalizarea mineralelor și a
rocilor) și ea datează de cca 3-3,5 miliarde
de ani. Evoluția geologică a Pământului se
referă, în special, la evoluția litosderei, în
care s-au format bazinele oceanice și
continentale, și unde au avut loc mișcările
tectonice. Istoria geologică a Pământului
cuprinde cinci ere: arhaică, proterozoică
(care împreună alcătuiesc precambrianul),
paleozoică, mezozoică și neozoică.
 Istoria Pământului

Istoria Pământului se referă la dezvoltarea planetei Pământ de la formarea sa până în

prezent. Aproape toate ramurile științei naturale au contribuit la înțelegerea
principalelor evenimente din trecutul Pământului, caracterizate prin schimbări
geologice constante și evoluție biologică.

Scara timpului geologic, așa cum este definită de convenția internațională, prezintă

marile perioade de timp de la începutul Pământului până în prezent, iar diviziunile sale
descriu unele evenimente decisive din istoria Pământului. 
În grafic: Ga înseamnă „miliarde de ani în urmă”; Ma,
„milioane de ani în urmă”

Eoni:
În geocronologie, timpul este în general măsurat în Ma
(milioane de ani), fiecare unitate reprezentând perioada
de aproximativ 1.000.000 de ani în trecut. Istoria
Pământului este împărțită în patru mari eoni, începând cu
acum 4,54 miliarde de ani în urmă, odată cu formarea
planetei. Fiecare eon a văzut cele mai semnificative
schimbări în compoziția, climatul și viața Pământului.
Fiecare eon este ulterior împărțit în ere, care la rândul lor
sunt împărțite în perioade, care sunt împărțite în
continuare în epoci.
Eoni:

Hadean: Pământul este format din resturile din jurul discului protoplanetar solar. Nu există viață. Temperaturile sunt
extrem de calde, cu activitate vulcanică frecventă și un mediu cu aspect de infern (de unde și numele eonului, care vine de
la Hades). Atmosfera este nebulară. Posibile oceane timpurii sau corpuri de apă lichidă. Luna este formată în jurul acestei
perioade probabil datorită coliziunii unei protoplanete cu Pământul.

Arhaic: Apar procariotele, prima formă de viață, chiar la începutul acestui eon, într-un proces cunoscut sub numele
de abiogeneză. Continentele Ur, Vaalbara și Kenorland ar fi putut exista în acest timp. Atmosfera este compusă din gaze
vulcanice și gaze cu efect de seră.

Proterozoic: Numele acestui eon înseamnă „viață timpurie”. Apar eucariotele, o formă de viață mai complexă, inclusiv
unele forme de organisme multicelulare. Bacteriile încep să producă oxigen, modelând actuala atmosferă a Pământului. În
acest timp se formează plantele, animale mai târziu și, eventual, forme de ciuperci. Fazele timpurii și târzii ale acestui eon
ar fi putut suferi perioade de „Pământ de Zăpadă”, în care toată planeta a suferit temperaturi sub zero grade. Continentele
timpurii Columbia, Rodinia și Pannotia, în această ordine, ar fi putut exista în acest eon.

Fanerozoic: Viața complexă, inclusiv vertebratele, începe să domine Pământul într-un proces cunoscut sub numele
de Explozia cambriană. Se formează supercontinentul Pangea și ulterior se dizolvă în Laurasia și Gondwana, care la rândul
lor se dizolvă în continentele actuale. Treptat, viața se extinde pe pământ și încep să apară forme familiare de plante,
animale și ciuperci, inclusiv anelide, insecte și reptile, de unde și numele eonului, care înseamnă „viață vizibilă”. Apar mai
multe extincții în masă, păsările și mai recent, mamiferele. Animalele moderne - inclusiv oamenii - participă la cele mai
recente faze ale acestui eon.
Formarea continentelor
Geologii susțin că, în urmă cu aproximativ un miliard de ani, exista pe Pământ un singur supercontinent.
După două sute cincizeci de milioane de ani, acesta s-a divizat în trei părți, între care s-au format oceane. Ele
s-au reunit mai târziu, în cadrul mișcării de orogeneză Pan-Africane, care a durat aproximativ șaizeci de
milioane de ani, și au format supercontinentul Pannotia.
Acum circa cinci sute cincizeci de milioane de ani, Pannotia s’a divizat din nou în mai multe
fragmente, cele mai importante fiind Laurentia (din care avea să se formeze America de Nord),
Baltica (din care urma să ia naștere Europa de Nord), Siberia și Gondwana (sursa formării Chinei,
Indiei, Africii, Americii de Sud și Antarcticii).

Acum 20 de milioane de ani, Antarctica a fost

acoperită de gheață și continentele nordice s-au
răcit rapid. Lumea a luat aspectul „modern”,
dar observați că Florida și părți din Asia au fost
inundate de mări.