Varsta si evolutia Pamantului

Varsta si evolutia Pamantului

Varsta planetei Pamant este apreciata la 5 miliarde de ani, iar varsta primei scoarte terestre la
3,5 miliarde.
In evolutia Pamantului, se pot distinge doua mari etape una cosmica si alta geologica.
A Etapa cosmica sau paleogeologica, care a durat cca 1,5-2 miliarde de ani, se
caracterizeaza prin aceea ca Pamantul era constituit dintr-o materie fluida, incandescenta, cu
temperatura foarte mare (4000-50000C), care prin racire treptata a trecut de la faza gazoasa
la cea lichida, apoi la faza lichida-vascoasa si vascoasa. Din materia vascoasa s-a format
scoarta terestra.
Etapa geologica sau terestra propriu-zisa a inceput o data cu formarea primei scoarte
solide (cu cristalizarea mineralelor si a rocilor) si ea dateaza de cca 3-3,5 miliarde de ani.
Evolutia geologica a Pamantului se refera, in special, la evolutia litosferei, in care s-au format
bazinele oceanice si continentale, si unde au avut loc miscarile tectonice.
Se poate vorbi de o varsta geologica relativa, stabilita pe baza datelor stratigrafice,
paleontologice, si de o varsta geologica absoluta, raportata la scara timpului astronomic pe
baza datelor radioactivitatii.
Varsta relativa s-a stabilit pe baza superpozitiei stratelor, utilizandu-se datele
paleontologice (fosile caracteristice) si tectonice (discordantele unghiulare ale stratelor) etc.
Timpul geologic (scara geocronologica) cuprinde mai multe diviziuni de mai multe ordine,
dintre care cele mai mari sunt erele, dupa care in ordine descrescanda
urmeaza perioadele,epocile si varstele (tabelul 1). Acestor diviziuni le corespund in
spatiu grupele, sistemele,seriile si etajele.
Istoria geologica a Pamantului cuprinde cinci ere: arhaica, proterozoica (care impreuna
alcatuiesc precambrianul), paleozoica, mezozoica si neozoica.
Precambrianul reprezinta partea cea mai lunga din istoria Pamantului, care a durat cca 2,53 miliarde de ani. El se subdivide in doua ere: arhaica si proterozoica.
Era arhaica (cunoscuta si sub numele de arhenian sau laurentian) se caracterizeaza
prin doua faze specifice: una anhidra, cu roci magmatice si o atmosfera incarcata cu vaporii
diferitelor saruri, si o alta oceanica veche, cand se formeaza primul inceput al hidrosferei si
apar primele roci sedimentare, care sub influenta metamorfismului devin roci metamorfice

(sisturi cristaline). In aceasta era au avut loc primele miscari tectonice tangentiale, cunoscute
sub numele de cutarile laurentiene, si au aparut primele forme de viata.
Era proterozoica (sau eozoicul) se caracterizeaza prin extinderea rocilor sedimentare,
dar si a celor magmatice si metamorfice, si prin aparitia unor forme de vietuitoare, diferentiate
in plante si animale.
Formatiunile proterozoice au fost puternic cutate de orogeneza huroniana.

In precambrian s-au pus, deci, bazele scheletului orografic al reliefului terestru, prin
formarea anumitor scuturi continentale, si s-a dezvoltat prima glaciatie a Pamantului.
Grosimea relativa a formatiunilor precambriene a fost apreciata la cca 24 km, predominante
fiind cele sedimentare partial metamorfozate.
s Era paleozoica a durat cca 345 milioane de ani si se imparte in cinci
perioade: cambriana, siluriana, devoniana,carbonifera si permiana. In aceasta era,
formatiunile geologice au atins grosimi de cca 30 km, fiind reprezentate prin conglomerate,
gresii, calcare dolomitice, carbuni, sisturi argiloase, care au fost apoi metamorfozate, precum
si prin roci magmatice: granite, granodiorite, gabrouri, porfire etc.
Sub raport tectonic, paleozoicul a fost o era foarte zbuciumata, cu un vulcanism accentuat
si cu doua faze orogenice foarte importante: orogeneza caledonica, care a avut loc la
inceputul paleozoicului in silurian-devonian, si orogeneza hercinica din carbonifer-permian.
Prin aceste miscari orogenice, s-au format numeroase catene muntoase: M-tii
Scandinaviei, M-tii Insulelor Britanice, Masivul Central Francez, M-tii Vosgi, M-tii Padurea
Neagra, Masivul Boemiei, M-tii Dobrogei, M-tii Urali, M-tii Apalasi, Cordiliera Australiana etc.
In aceasta era, s-au dezvoltat puternic nevertebratele marine, pestii si amfibienii, iar dintre
plante pteridofitele, care au format primele paduri si din care au rezultat cele mai importante
depozite de carbune de pe glob.
Clima a fost in general calda, o racire mai puternica simtindu-se in permian, cand pe
continentul sudic Gondwana a aparut a doua mare glaciatie a Pamantului.
La sfarsitul paleozoicului, existau doua continente in emisfera nordica (continentul Nord
Atlantic si continentul Sino-Siberian) si unul in emisfera sudica (Gondwana).
Era mezozoica, care a durat cca 155 milioane de ani, se imparte in trei
perioade: triasica, jurasica si cretacica, ultima reprezentand ca durata mai mult de jumatate
din intreaga era.
Tab. 1. Evolutia geologica a Pamantului

Era Perioada

Epoca

Varsta sau Inceput Durata

Cicluri,
Caracterele Grosime
etajul
si sfarsit aprox.
faze
palerelativa
(mil.ani) (mil. ani) orogenice ontologice
Animale si
varsta fierului

holocen

Cuaternar

varsta
bronzului

plante actuale:

1-2

neolitic

pleistocen

valaha

mamutul, ursul

superior

cavernelor, omul

mediu

paleo- si neolitic

200 m

inferior
levatin

N
E
O
Z
O
I
C

Neogen

dacian
pliocen

pontian

1-10

rodanica

meotian

sarmatian
miocen

attica

tortonian
helvetian

10-25

15

burdigalian

stirica

acvitanian

clasa

chattian
oligocen

rupelian

savica

25-40

15

40-60

20

60-70

10

mamiferelor

4000 m

lattorfian
lutetian
Paleogen

eocen

ledian

45

pireneica

indian
ypressian
paleocen

londonian
montian

cretacic

danian

superior

senonian

cretacic

turonian

mediu

cenomanian

Cretacic

albian

laramica

70-140

70

austrica

aptian
cretacic

barremian

inferior

hauterivian
valanginian
berriassian

M
E
Z
O
Z
O
I
C

malm

Jurasic

dogger

Kim.noua

clasa

portlandian

reptilelor

kimmeridgian

si

callovian

amonitilor

bathonian

140-185 45

6000m

155

bajocian
liasic

aalenian

Kim.veche

rhetian
norian

Tab. 1. Evolutia geologica a Pamantului (cont.)

Era Perioada

Triasic

Epoca

Varsta sau Inceput Durata

Cicluri,
etajul
si sfarsit aprox.
faze
(mil.ani) (mil. ani) orogenice

triasic sup.

camian

triasic med.

ladinian

triasic inf.

anisian
werfenian

185-225 40

Caracterele Grosime
palerelativa
ontologice

Permian

Carbonifer
P
A
L
E
O
Z
O
I
C

Devonian

permian

facies marin

superior

kazanian

permian

kungurian

inferior

artinskian

c. superior

uralian

c. mediu

moscovian

c. inferior

dinantian

clasa

famelian

pestilor

devonian

frasnian

si

superior

givetian

trilobitilor

devonian

eifelian

mediu

coblentian

devonian

gedinian

inferior

downtonian

225-270 45
hercinic
270-320 50

30000m

320-400 80
345

ludlovian
gothlandian
Silurian

wenlockian

400-480 80

valentian
ordovician

caledonic

caradocian
elamoelian
tremadocian

EO- Algonkian
ZOIC
AR-

HAIC

postdamian
Cambrian

acadian
georgian

ETAPA PREGEOLOGICA

480-570 90
570- 1330
2900
2900- 1600
3500
3500- 1500
5000

huronian

urme de
vietuitoare
laurentian urme slabe
de
vietuitoare
varsta
planetara

24000m

Formatiunile geologice mezozoice sunt alcatuite din calcare, dolomite, gresii, sisturi
argiloase, conglomerate, marne, gresii calcaroase, calcare coraligene etc. si au o grosime
destul de mare cca 6 km.
Sub raport tectonic, mezozoicul se caracterizeaza prin trei faze orogenice mai
importante: kimerica in triasic,austrica in cretacicul mediu si laramica in cretacicul superior,
prin care s-au format noi lanturi muntoase alaturi de cele paleozoice si a inceput schitarea
lantului alpin si a cordilierelor americane.
w In triasic, se disting numai doua continente: unul nordic (Laurasia) si altul sudic
(Gondwana).
w In jurasic se ajunge la o faramitare a marilor continente precedente in peste cinci blocuri in
emisfera nordica si trei in cea sudica.

w La sfarsitul mezozoicului, in cretacicul superior, in emisfera sudica predomina oceanul,

uscatul fiind reprezentat prin mici blocuri (in Brazilia, Africa, Madagascar, India si Australia).
Clima a fost in general calda, dupa cum rezulta din marea dezvoltare a calcarelor coraligene.
In era mezozoica, in regnul animal s-au dezvoltat, devenind dominante, reptilele, amonitii si belemnitii, iar in cadrul vegetatiei
gimnospermele.

s Era neozoica (sau kainozoica) dureaza de cca. 70 milioane de ani. Se imparte in trei
perioade: paleogena,neogena si cuaternara (antropogena).
Formatiunile geologice ocupa mari suprafete. Ele sunt constituite din argile, marne, gresii, calcare, nisipuri, pietrisuri,
conglomerate, tufuri vulcanice etc., avand o grosime de cca. 4 km.

Sub raport tectonic, in mezozoic a avut loc orogeneza alpina, prin care s-au format cele
mai mari lanturi muntoase de pe glob (lantul Pirinei - Alpi - Carpati - Himalaia, lantul
Cordilierelor americane).
Aceste
lanturi
s-au
format
in
mai
multe
pirineica, savica, attica, rodanica si valaha (sau pasadenica).

faze

orogenice

Vulcanismul s-a desfasurat pe suprafete mari si cu intensitati deosebite, mai ales in

cuprinsul zonelor de orogeneza alpina si a lanturilor din jurul Oceanului Pacific. Cel mai tanar
lant neovulcanic se afla in Carpatii Orientali (Calimani - Gurghiu - Harghita).
In neozoic, cele trei continente nordice s-au conturat mai bine, prin bratele marine ce le separau, iar in emisfera sudica
nucleele vechi se extind si intregesc mai bine infatisarea Americii de Sud, Africii si Australiei.

w In neogen, uscatul se extinde mult in cele doua emisfere, ajungand la o imagine

apropiata de cea actuala. Atunci s-au conturat bine cele doua mari blocuri de uscat, euroafro-asiatic si american, ca si cele trei oceane Pacific, Indian si Atlantic.
In era neozoica, s-au dezvoltat puternic mamiferele si foraminiferele (numulitii),
lamelibranhiatele si gasteropodele, iar in regnul vegetal s-au extins puternic angiospermele.
w In perioada cuaternara, care dureaza de cca 1-2 milioane de ani, a aparut omul si s-a
dezvoltat cea mai mare glaciatie din istoria geologica a Pamantului, ale carei urme se mai
pastreaza si astazi in Antarctica, Groenlanda si Artica. Cuaternarul, asa cum remarca P.
Cotet, este considerat teatrul unor importante fenomene tectonice, vulcanice, climatice si
biologice.
Glaciatiunile au determinat schimbari importante ale agentilor externi si, deci, ale reliefului
si compozitiei covorului vegetal.
Cuaternarul se imparte in trei epoci:
- diluviu - ce corespunde potopului lui Noe, cu mari raciri si ploi bogate;
- glaciar - cand au avut loc cele patru glaciatii;
- antropogen - cand a aparut omul.

Cuaternarul a fost impartit in doua subdiviziuni:

pleistocenul, care a durat cea mai mare parte;

holocenul (postglaciarul), care dateaza de cca 10-20 mii de ani.

Glaciatia pleistocena a fost foarte extinsa fata de cea actuala holocena. Mari suprafete din
Europa, Asia si America de Nord au fost acoperite cu calote de gheata. Glaciatia a avut loc si
in zonele montane, unde s-au format ghetari de vale sau circuri glaciare. In fazele reci,
glaciare, aceste calote coborau in altitudine, iar in cele interglaciare mai calde se retrageau,
micsorandu-si volumul.
Aceste faze au fost distinse pentru prima data in Alpi, de catre A. Penk si E. Brckner,
unde au fost stabilite patru faze glaciare principale: Gunz, Mindel, Riss si Wurm, despartite de
trei faze interglaciare. Cea mai puternica glaciatie a fost Riss.
In fazele glaciare, nivelul marilor a scazut, iar in cele interglaciare era mai ridicat.
Pe continente, la altitudini joase, au fost distinse tot patru faze glaciare si trei interglaciare.

Glaciatia cuaternara a avut importante consecinte de ordin climatic, morfohidrografic si

biologic. Ea a fost pregatita lent, datorita unor fenomene astronomice (schimbarea axei
polilor, a vitezei de rotatie a Pamantului, a cantitatii de caldura solara), cat si a unor cauze
geologico-geografice (schimbarea compozitiei aerului atmosferic, a reliefului terestru), ca
urmare a miscarilor tectonice, a configuratiei continentelor si oceanelor, a curentilor oceanici
sau cosmici (modificarea caldurii solare primite de Pamant, ca urmare a trecerii acestuia
printr-un nor cosmic sau ca urmare a unor intinse pete solare).
Ipoteza astronomica a lui N. Milancovi (1924) explica aparitia glaciatiunilor prin
schimbarea oblicitatii eclipticei, migrarea periheliului si schimbarea periodica a excentricitatii
drumului planetei. Fazele glaciare corespund cu o excentricitate mai mare in acelasi timp cu o
coincidenta a afeliului cu anotimpul de iarna si cu o oblicitate maxima a eclipticei, ce
conditioneaza un minim de caldura solara pe Pamant. Fazele interglaciare corespund unei
excentricitati mai mici in acelasi timp cu o coincidenta a afeliului cu vara si o oblicitate minima
a eclipticei, care are ca urmare un maxim de caldura solara pe Pamant.
In curba lui N. Milancovi si-a gasit confirmarea si schema geomorfologica a glaciatiei
alpine a lui A. Penck si E. Brckner (1909), cu cele patru subdiviziuni de baza Gunz, Mindel,
Riss si Wurm (fig. 3).

Fig. 3. Curba climatica a fazelor glaciare din Alpi (dupa A. Penk si E. Brckner)

Pana in prezent, se poate spune ca problema genezei glaciatiunilor cuaternare n-a fost
rezolvata definitiv.
Varsta absoluta, determinata prin metode radioactive, folosind metoda heliului sau a
radiocarbonului, se apreciaza la cca 3 miliarde de ani (dupa altii 4,5 miliarde de ani), iar cele
mai vechi roci dateaza de 2,1 milioane de ani. Paleozoicul a inceput acum 570 milioane de
ani, iar mezozoicul acum 255 milioane de ani. Varsta oceanului planetar este de cca 70
milioane de ani, iar cuaternarul a inceput acum 1-2 milioane de ani.