Domeniul Psihanalitic

Cum funcționează în prezent și care sunt teoriile elaborate de Freud

Tiganasu Iuliana
COLEGIUL NATIONAL B.P. HASDEU
 PSIHANALIZA
Psihanaliza înglobează o serie de concepții dezvoltate de Sigmund Freud privind explicarea fenomenelor
1

psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desfășurate în subconștient și a relațiilor sale cu conștientul,
din care rezultă procedee terapeutice aplicate în cazul tulburărilor psihopatologice. Aceste concepții s-a u extins la
1

explicarea fenomenelor socio-culturale.

Psihanaliza a fost dezvoltată de Sigmund Freud la

începutul secolului al XX-lea ca teorie generală a
inconștientului. Modalitatea funcțiunii proceselor psihice au
fost deduse de Freud în special din studiul semnificației viselor,
interpretate de el ca realizare imaginară a îndeplinirii
dorințelor ce derivă din aspirațiile refulate ale copilăriei. Calea
recomandată pentru accesul în înconștient este înțelegerea
sensului viselor și a actelor ratate (lapsus-uri).
Psihanaliza este în același timp
Psihanaliza a devenit azi extrem de familiară publicului larg (din occident) după ce
*un procedeu de cercetare a proceselor o vreme îndelungată a fost fie respinsă, fie adulată. Dar succesul din deceniul 5, de
psihice cu scopul de a investiga pildă, mai ales în Europa, a înstrăinat-o, paradoxal, de esența ei. Psihanaliza s-a
semnificația faptelor și reprezentărilor ce răspîndit pretutindeni nu numai datorită interesului stîrnit de terapia psihanalitică.
au loc în subconștient; S-ar putea spune chiar că terapia a fost eclipsată de virtuțile psihanalizei aplicate.
*o metodă de terapie a tulburărilor
psihice, în cadrul căreia se tinde la APLICAREA PSIHANALIZEI
rezolvarea acestora prin aducerea la
Psihanaliza aplicată în literatură, sociologie, antropologie și etnologie, în religie și
suprafață și clarificarea semnificației
mitologie a stârnit interesul unui public care nu avea chemare pentru sfera clinică.
rezistențelor, transferurilor și dorințelor
În fine, psihanaliza s-a remarcat și prin mediatizarea pe căile cele mai comune:
ascunse ale pacienților;
radio, TV sau prin intermediul scenariilor filmelor de cinema. Filme celebre au
*un sistem complex de teorii cu privire la adus în prim plan psihanaliști. A exista chiar un film dedicat lui Sigmund Freud,
efectele proceselor psihice inconștiente care surprindea anii de incertitudine ai începuturilor sale în psihanaliză.
asupra trăirilor, gândirii și activității
oamenilor. Elementele acestor teorii
derivă din cercetarea proceselor psihice și Teoriile bazate mai mult sau mai putin pe
terapia stărilor psihopatologice. opera lui Freud au dus in final la imbogatirea
De-a lungul timpului insa, miscarea considerabila a psihanalizei, precum si la
psihanalitica a suferit mai multe rupturi si numeroase aplicari in domeniile literar si
diluari de ordin ideologic, astfel incat in artistic. Astazi exista cel putin 22 de orientari
zilele noastre a aparut o reevaluare a teoretice psihanaliste, care analizeaza psihicul
teoriilor si practicilor acestei discipline. si dezvoltarea umana.
Ameliorarea simptomelor unor
În timp ce unii profesioniști din domeniul tulburări psihice;
sănătății mintale consideră că psihanaliza
este un o metodă de tratare potrivită Conștientizarea mai mare
pentru mai multe probleme psihice, alți asupra propriilor acțiuni și
experți nu o văd în acest mod, ci o decizii;
consideră potrivită mai degrabă pentru:
O metodă de auto-observare și
corectarea unei probleme

1 Sigmund Freud- un medic neuropsihiatru austriac de etnie evreiască, fondator al școlii psihologice de psihanaliză.
 CUM FUNCTIONEAZA PSIHANALIZA?...
Psihanaliza se bazează pe ideea că Odată ce problemele existente în
oamenii nu sunt conștienți de factorii inconștient sunt aduse la
care îi determină să aibă un anumit suprafață, în discuție, persoana
comportament sau o anumită respectivă va avea un control mai
emoție. Astfel, psihanalistul folosește bun asupra emoțiilor și
terapia prin vorbire pentru a explora comportamentelor sale. Prin
modele de gândire, anumite reacții și psihanaliză, refulările sunt aduse la
sentimente. nivel conștient, pentru a putea fi
analizate și rezolvate.
Psihanaliza este una dintre cele mai Tulburările psihice tratate prin intermediul psihanalizei
intense forme de tratament, atât  Nemulțumirealegată de viața
 Depresie;
din perspectiva timpului necesar
 Anxietate; profesională, personală și de relația de
pentru a avea rezultate, cât și din cuplu;
 Tendințe obsesiv-compulsive;
cea a angajamentului financiar  Probleme în relațiile interpersonale;
 Alte probleme emoționale care pot fi
necesar din partea unei persoane.  Tratarea unui sentiment copleșitor de
tratate cu ajutorul psihanalizei:
De obicei, durează câțiva ani până neputință;
 Schimbări ale dispoziției;
când psihanalistul va ajunge să
 Schimbări în ceea ce privește stima de  Dificultăți în concentrarea asupra
identifice tipare de comportament. sarcinilor sau activităților de zi cu zi;
sine;
 Dificultăți sexuale;  Tendința de îngrijorare excesivă;
 Tendința de a dezvolta un sentiment de  Comportament autodistructiv, inclusiv
izolare față de ceilalți; abuzul de droguri și alcool.

Psihoterapia cognitivă;
Chiar dacă psihanaliza este mai puțin
Psihoterapia comportamentală; utilizată astăzi decât acum 100 de ani în
tratamentul afecțiunilor psihice, este
Psihoterapia cognitiv-comportamentală;
important ca teoriile lui Freud să fie
Psihoterapia de cuplu; cunoscute, deoarece acestea au avut un
Deși ideile sale au fost criticate și impact foarte mare în domeniul
privite cu scepticism, acestea au Psihoterapia de familie;
psihologiei.
influențat foarte mult psihologia Psihoterapia narativă;
modernă.
Terapia centrată pe emoții;
Abordarea lui – afirmarea faptului
că afecțiunile psihice pot fi tratate Psihoterapia de grup.
prin terapie și că vorbitul despre
aceste probleme poate ameliora
simptomele unor tulburări a fost
un concept revoluționar, care a
schimbat modul în care este
abordat tratamentul bolilor psihice.
Astfel, amprenta lui Freud asupra
psihologiei este resimțită și astăzi.

……………………………………………………………………………………………………….……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………….……………………………………………………………………
CARTI RECOMANDATE:

…………………………………………………………………………………………………………………………………
 Viata mea si psihanaliza
Viata mea si psihanaliza: publicata
prima data in 1925 - este scrisa de
Freud in bine-cunoscutul sau stil
convingator - direct si sincer. Pe
langa colaborarile si controversele
mai mult sau mai putin aprinse
avute cu diferite figuri marcante
ale psihologiei moderne - printre
care si C.G. Jung - Freud isi expune
propria dezvoltare intelectuala si
profesionala - ce coincide practic
cu nasterea si dezvoltarea
conceptelor si a metodei
psihanalizei. In cuvintele sale
(scrise in 1935) - aceste pagini
sunt strabatute de doua teme:
povestea vietii mele si istoria
psihanalizei; ele sunt strans
intretesute. Aceasta
autobiografie arata in ce fel a
ajuns psihanaliza sa reprezinte
intregul continut al vietii mele si
presupune in mod corect faptul ca
nicio experienta personala nu
prezinta interes in comparatie cu
relatiile pe care le am cu aceasta
stiinta
„Multi dintre colaboratorii acestei
serii autobiografice isi incep
demersurile prin cateva observatii
privitoare la particularitatea si
dificultatea sarcinii asumate. Eu
cred ca sarcina mea este insa si mai
complicata, intrucat am mai
publicat de cateva ori studii
asemanatoare cu cel care mi s-a
comandat acum, iar natura
subiectului cere ca rolul meu
personal sa fie pus in valoare in mai
mare masura decat de obicei sau
decat este necesar in cazul unei
lucrari de acest gen.
‘’In 1909, la Clark
‘’Intre cele doua se poate intercala o
University din Worcester
lucrare: „Despre istoria miscarii
(Massachusetts), am
psihanalitice” (Zur Geschichte der
sustinut o serie de cinci psychoanalytischen Bewegung), aparuta in
conferinte, in care am anul 1914, care contine de fapt tot
expus pentru prima data materialul esential a ceea ce urmeaza sa
continutul psihanalizei si spun in paginile urmatoare. Intrucat nu
evolutia ei in timp. Am doresc nici sa ma contrazic, nici sa ma
fost invitat la aceasta repet prea mult, voi incerca sa gasesc o
institutie academica cu noua formula de compromis intre
expunerea subiectiva si cea obiectiva, intre
ocazia implinirii a
discursul biografic si cel istoric.”
douazeci de ani de la
infiintarea universitatii.
De curand, am rezistat
tentatiei de a oferi unei
publicatii americane un
articol cu un continut
similar conferintelor,
intrucat publicatia
„Despre inceputurile
secolului XX”
recunoscuse importanta
psihanalizei, dedicand
……………………………………………………………………………
acestei stiinte un capitol
……………………………………………………………………………
special.’’ ……………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………
…………………………………………………………….……………
……………………………………………………………………………………………………….…………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….……………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………
 Opere esentiale - Sigmund Freud

Pachetul Opere Esentiale Sigmund Freud

contine urmatoarele titluri:

 Opere Esentiale, vol. 1 - Introducere

in psihanaliza
 Opere Esentiale, vol. 2 -
Interpretarea viselor
 Opere Esentiale, vol. 3 - Psihologia
inconstientului
 Opere Esentiale, vol. 4 - Cuvantul de
spirit si raportul sau cu inconstientul
 Opere Esentiale, vol. 5 - Studii
despre sexualitate
 Opere Esentiale, vol. 6 - Inhibitie,
simptom, angoasa
 Opere Esentiale, vol. 7 - Nevroza,
psihoza, perversiune
 Opere Esentiale, vol. 8 - Nevroza la
copil
 Opere Esentiale, vol. 9 - Studii
despre societate si religie
 Opere Esentiale, vol. 10 - Eseuri de
psihanaliza aplicata
 Opere Esentiale, vol. 11 - Tehnica
psihanalizei. Despre psihanaliza- Sigmund Freud
Adresandu-se, datorita continutului
sau, in primul rand celor care doresc Visul este o psihoza, cu toate ineptiile, formatiunile delirante, iluziile
sa se initieze in psihanaliza - studenti senzoriale ale unei psihoze. E adevarat, este o psihoza de scurta durata,
ai facultatilor de psihologie, medicina, inofensiva, inzestrata chiar cu o functie folositoare, initiata prin acordul
pedagogie, sociologie, filosofie, litere persoanei, incheiata printr-un act de vointa de catre ea. Cu toate acestea,
si teologie -, volumul de fata poate este o psihoza si invatam pe baza ei ca pana si o modificare atat de
retine si atentia specialistilor prin profunda a vietii psihice poate fi anulata, poate lasa spatiu functiei
faptul ca reprezinta o sinteza a intregii normale. Este atunci prea temerar sa speram ca ar trebui sa putem supune
opere a lui Freud, la care se adauga si imbolnavirile spontane temute ale vietii psihice influentei noastre si sa le
idei noi. vindecam? – Freud

‘’Nu, constienta nu poate fi esenta

elementului psihic, ea este numai o
calitate a acestuia, si anume o calitate
inconstanta care mai des este absenta,
decat prezenta. Factorul psihic in sine,
oricare i-ar fi natura, este inconstient,
si probabil de un tip asemanator cu
toate celelalte procese din natura
despre care avem cunostinta. Pentru
argumentarea acestei asertiuni,
psihanaliza se raporteaza la un numar
de fapte. ‘’- Freud
 Ipoteza Fericirii – Jonathan Haidt 5 idei din cartea Ipoteza Fericirii
Cartea Ipoteza Fericirii. Armonia 1. Creierul nostru este împărțit în două părți
dintre știința modernă și vechea
înțelepciune, scrisă de Jonathan Haidt,
explorează diferite căi spre fericire, le
examinează prin prisma cercetării
moderne și propune o „ipoteză a
fericirii”.
2. Buddha a comparat mintea cu un elefant
sălbatic: „În zilele trecute, această minte a mea
3. De ce unii oameni sunt se rătăcea oriunde dorința egoistă, pofta sau
optimiști și alții pesimiști? plăcerea o ducea. Astăzi, această minte nu se
De ce oamenii tind să rătăcește și se află sub armonia controlului, ca
aleagă colegi și chiar și cum elefantul sălbatic este controlat de un
profesii, ale căror nume călăreț. “
seamănă cu ale lor?
Reacțiile emoționale 5. Cercetări recente în psihologie sugerează că
automate ale elefantului Buddha și Epictetus au dus lucrurile prea
ne ghidează de-a lungul departe (aceștia au sugerat că fericirea vine
vieții noastre. doar din interior). Unele lucruri merită să lupți
pentru ele și îți vor aduce fericirea. Astfel
4. Noroc sau ghinion, veți
fericirea nu vine doar din interior, ci în parte
reveni întotdeauna la
din exteriorul tău. Dar alte lucruri nu merită.
punctul de referință al
fericirii – nivelul de 6. Elefantul funcționează astfel: simte plăcere
fericire implicit al ori de câte ori face un pas în direcția corectă.
creierului – care a fost Elefantul învață ori de câte ori plăcerea (sau
determinat în mare parte durerea) urmează imediat după
de genele noastre. comportament, dar are probleme în
conectarea succesului de la o zi la alta, pe o
……………………………………
…………………………………… perioadă mai lungă de timp.
…………………………………….
Despre Jonathan Haidt Dacă vrei să afli mai multe despre el, am
Jonathan David Haidt este un discutat despre cărțile sale în aceste
psiholog social american, podcasturi sau articole:
profesor de leadership și autor.
 Cărți Recomandate de Tony Robbins
Printre cărțile publicate se  Cărți publicate de Editura Humanitas
numără:  Podcast 296 Cosmin Alexandru
 11 Cărți Recomandate de Tony
 Mintea moralistă. De ce ne
Robbins
dezbină politica și religia?  5 Cărți Hrană Pentru Minte
 Ipoteza fericirii: armonia  48 Dintre Cele Mai Faine Cărți de
dintre știința modernă și Dezvoltare Personală
vechea înțelepciune
 Cărți Recomandate de Tony Robbins
principale: Sistemul limbic este responsabil de
instinctele de bază, de nevoile de somn, hrană și
sex și este precum un elefant sălbatic. Neocortexul
este o parte mai nouă a creierului, responsabilă
pentru gândirea rațională. Acesta Păstrează
sistemul limbic sub control (sau crede că o face…),
precum un călăreț, încercând să controleze
elefantul.
Rezumat Ipoteza Fericirii
Călărețul a evoluat pentru a servi elefantului.
Iubirea și munca sunt pentru oameni ceea ce
apa și soarele sunt pentru plante.
Fericirea nu este ceva ce poți găsi, dobândi
sau realiza direct. Trebuie să obții condițiile
corecte și apoi să aștepți. Unele dintre aceste
condiții se află în tine, cum ar fi coerența între
părțile și nivelurile personalității tale. Alte
condiții necesită relații cu lucruri dincolo de
tine: la fel cum plantele au nevoie de soare,
apă și sol bun pentru a prospera, oamenii au
nevoie de dragoste, muncă și o legătură cu
ceva mai mare.
Merită să te străduiești să obții relațiile
corecte între tine și ceilalți, între tine și
munca ta, între tine și ceva mai mare
decât tine. Dacă obții corect aceste
relații, va apărea un sentiment al
scopului și al sensului.
Fiecare dintre noi crede că vedem lumea
direct, așa cum este cu adevărat. În plus,
credem că faptele așa cum le vedem sunt
acolo pentru ca toți să le vadă, de aceea
alții ar trebui să fie de acord cu noi. Dacă
nu sunt de acord, rezultă fie că nu au fost
încă expuși faptelor relevante, fie că sunt
orbiți de interesele și ideologiile lor.
Poți cumpăra cartea Ipoteza Fericirii de aici:
Cumpără pe Humanitas
Cumpără pe Cărturești
 Psihanaliza Basmelor – Bruno Bettelheim

Mulți dintre părinții din zilele noastre evită să le citească

basmele tradiționale celor mici, pentru că le consideră prea
sângeroase și traumatizante. Adevărul este însă că basmele
adevărate îi pot ajuta enorm pe copii să-și rezolve multe dileme
și conflicte interioare neidentificate.

Emoțiile întunecate, angoasa, tristețea sau pornirile agresive

există foarte des și în mintea copiilor, doar că ei rareori sunt
conștienți de ele și le pot exprima adecvat. Mai mult decât
orice, întâmplările magice și personajele străvechilor povești
reușesc să le comunice copiilor soluții cu care modul lor de
gândire rezonează profund.

…………………………………………………………………………………………………
…….……………………………………………………………………………………………
Cartea lui Bruno Bettelheim Având în vedere contextul prin
Psihanaliza basmelor a fost scrisă care întreaga lume trece, luna Între coperțile ei, autorul subliniază faptul că
pentru a-i ajuta pe adulți să înțeleagă aprilie a lui 2020 se pare că va fi procesul de dezvoltare al ființei umane nu este
importanța și valoarea terapeutică a una pe care va trebui să ne-o simplu, ci dimpotrivă, este unul complex și dificil,
basmelor în formarea copiilor. Prin petrecem în case. Astfel, am în care tânăra ființă are de deslușit tainele lumii
analiza mai multor basme foarte decis să vin cu această scurtă sale interioare dar și de traversat prăpastia dintre
cunoscute precum Albă-ca-Zăpada, recenzie a unei cărți de lumea interioară și realitate. Basmul, așa cum
Cenușăreasa, Frumoasa și Bestia, excepție. Tema ei se află în autorul însuși afirmă, nu numai că distrează
Scufița Roșie, Barbă-Albastră, Jack și strânsă legătură atât cu terapia copilul ci „ îl și iluminează în privința propriei sale
vrejul de fasole, autorul oferă sandplay cât și cu contextul ființe și contribuie la formarea personalității lui. Îi
interpretări elaborate ale actual care a ajuns să ne oferă sens la atâtea niveluri și îmbogățește
imaginarului poveștilor. afecteze deja profund viețile. existența copilului în atâtea feluri, încât nici o
Psihanaliza basmelor (în carte nu poate sublinia cât de importante sunt
original The Uses of contribuțiile multiple și diverse pe care astfel de
Basmele stimulează imaginația celor povești le aduc în viața unui copil”. Deoarece
Enchantment 1975, 1976),
mici, îi ajută să-și clarifice emoțiile, atinge și activează atât conștiința cât și nivelul
scrisă de controversatul
anxietățile și aspirațiile, sugerându-le inconștient, basmul devine o expresie artistică
psihanalist de origine vieneză
rezolvări pentru problemele cu care vindecătoare, iar cel care îl ascultă, prin
Bruno Bettelheim, se adresează
se luptă mintea unui copil: teama de reflectare poate ajunge astfel să găsească
în principal specialiștilor din
a fi abandonat de părinți, rivalitățile soluțiile proprii, unice ale conflictelor interioare
domeniul psihoterapiei dar și
între frați, sexualitatea adultă, cu care se confruntă în acel moment al vieții sale.
educatorilor și părinților care își
violența, invidia, teama de moarte.
doresc să contribuie în cel mai
Pentru că basmele au finaluri fericite Scrisă cu mare sensibilitate și o profundă
eficient și blând mod la
în care binele triumfă, prin lectura înțelegere a lumii interioare a copilului, cartea
dezvoltarea copiilor din viețile
basmelor copilul se identifică cu susține readucerea basmelor clasice în viețile
lor. Ediția românească este
personajele și se eliberează de copiilor de azi. Pentru B. Bettelheim „ basmul
publicată de Editura Univers în
angoasele sale. este manualul cu ajutorul căruia copilul învață să-
2017, în traducerea lui Teodor
……………………………………………………… Fleșeru și face parte din și descifreze gândurile în limbajul imaginilor,
……………………………………………….……… colecția „Educație cu Blândețe” singurul care-i permite să se înțeleagă înainte de
……………………………………………………… coordonată de Ioana Chicet- atingerea maturității intelectuale”.
……………………………………………………… Macoveiciuc
 Psihanaliza Visului- Sigmund Freud
Interpretarea viselor este una
dintre cele mai faimoase lucrări
ale lui Sigmund Freud. Cartea a
atras o mulțime de recenzii
critice și laudative despre
curajosul om de știință,
răsturnându-și fără milă visele,
care le-a prezentat publicului
larg.
Freud a fost acuzat de faptul că
cartea sa se concentrează în
principal pe implicațiile sexuale
ale vieții umane. Freud în
lucrarea sa a tratat probleme
care erau interzise conștiinței
publice.
Omul de știință însuși a apreciat
foarte mult această lucrare,
considerând-o un fel de limită în
studiul său asupra
subconștientului. A glumit chiar
că peste masa unuia dintre
restaurantele vieneze, în care
avea ideea semnificației viselor,
trebuia să atârne o placă cu
inscripția: „Aici Dr. Freud a
dezvăluit secretul viselor”.
Dar inițial, cartea nu a provocat
prea multă entuziasm nici în
mediul medical, nici în cercurile
științifice. Tirajul este de 600 de
exemplare. epuizat timp de 8
ani. În ciuda acestui fapt,
lucrarea inovatoare și
îndrăzneață i-a interesat pe mulți
dintre contemporanii lui Freud,
care ulterior au început să ocupe
un loc semnificativ în psihologia
mondială (A. Adler, S. Ferenci,
C.G. Jung etc.)
Corespondența lui Freud cu Fliess
indică faptul că lucrarea cărții a fost
„înghețată” după moartea tatălui
omului de știință. Prima versiune a
cărții a fost gata în 1989, iar al 7-lea
capitol din „Interpretarea viselor” a
fost creat deja în 1899
Recenzia lui Alfred Adler despre
Interpretarea viselor a fost începutul
acceptării generale a operei lui Freud.
În 1902, E. Bleuler l-a însărcinat pe K.
Jung să realizeze un raport despre cartea
„Interpretarea viselor” pentru
personalul clinicii din Zurich. Acest
raport a provocat o mare vâlvă în jurul
teoriei psihanalizei, după care se
finalizează izolarea lucrărilor lui Freud în
cercurile științifice.
Cartea a câștigat faima mondială mai
târziu. În a doua jumătate a secolului XX,
„Interpretarea viselor” devine un clasic
incontestabil în literatura de psihologie.
„Interpretarea viselor” este prima carte
a lui Sigmund Freud venită în țara
noastră.
Cartea a fost creată în etape. Z. Freud și-
a notat în detaliu visele, astfel încât să
poată fi efectuată o analiză. De câțiva
ani, a amânat publicarea cărții pentru a
aduna mai mult material, argumente și
exemple care să-și susțină teoria.
Cartea începe cu o prezentare generală a
teoriilor semnificative despre natura viselor
care s-au acumulat înainte de scrierea
acestei monografii. Analizând aceste teorii,
autorul evidențiază principalele idei de
cunoaștere despre vise:
Visatul este un fenomen mental care poate
fi explicat. Astfel se vor explica cauzele
bolilor mintale (nevroze, psihoze, isterie).
Un vis are capacitatea de a transforma o
mică iritare care a apărut în timpul
somnului într-un eveniment uriaș.
……………………………………………………………
………………………………………….…………………
……………………………………………………………
……………………………………………………………
……………………………………………………………
……………………………………………………………
…………………………………………………………….
Un vis constă din dorințele noastre
conștiente și inconștiente, care au fost în
viața reală.
Continuare după publicitate:
Visele sunt adesea uitate pentru că nu sunt
realizate.
Visul conține amintiri din trecut care, la
prima vedere, nu sunt importante în
prezent.
Nici o impresie nu dispare din memoria unei
persoane fără urmă.
Visul este influențat atât de stimuli externi
(frig, sunet, lumină), cât și de stimuli interni
(boli ale organelor interne). Interpretarea
poate ajuta la diagnosticarea bolilor latente
sau incipiente.
Sensul unui vis scapă atunci când explică,
când conștiința încearcă să facă presupuneri,
să conecteze imagini de neînțeles și
fragmente ale unui vis în ceva întreg.
Visul vorbește în limbajul imaginilor, nu al
cuvintelor și al conceptelor.
Visul ne dezvăluie natura noastră
necunoscută, adevăratele noastre dorințe și
trăsături, pe care ne este frică să le
recunoaștem chiar și nouă înșine.
Un vis reprezintă un obiect nu în întregime,
ci parțial, luând unele dintre proprietățile,
trăsăturile sau contururile sale.
Există pe scurt datorită reclamei:
Toate teoriile sunt împărțite în trei grupe,
„cu privire la gradul de participare și natura
activității mentale în vise”:
Cei care recunosc că „în vis, întreaga
activitate mentală a stării de veghe continuă
complet”;
Reducerea la minimum a activității mentale
în vis;
Cei care atribuie „sufletului care visează” o
tendință la o activitate mentală deosebită,
de care este practic incapabil în starea de
veghe.
 Arta subtila a nepasarii - Mark Manson
Arta subtilă a nepăsării. O metodă
nonconformistă pentru o viață mai
bună (The Subtle Art of Not Giving a
F*ck: A Counterintuitive Approach to
Living a Good Life), cartea scrisă de
Mark Manson, subliniază
neajunsurile dezvoltării personale și
încurajează o abordare preluată din
stoicism a vieții. Viața e posibil să nu
fie mereu fericită, dar ce contează
este să aibă sens. Iar durerile și
problemele sunt parte inerentă a
vieții. Nu putem scăpa de ele și nici
nu ar trebui să încercăm să trăim o
viață fără probleme.
5 idei esențiale din cartea Arta
subtilă a nepăsării
1. Secretul unei vieți bune este să
nu-ți pese de mai mult, să îți
pese însă de mai puțin. Să îți
pese doar de ceea ce este
adevărat și important.
2. Siguranța împiedică creșterea.
3. Să nu îți pese este despre a fi
confortabil cu a fi diferit și a fi
preocupat de ceva mai
important decât obstacolele.
4. Nu te preocupa prea mult legat
de ceea ce lași în urmă, ceea ce
va crede lumea.
5. Dezvoltarea personală obișnuită
este preocupată de ceea ce să
NU fii. În plus, accentuează
problemele pe care le ai și îți
subliniază ideea că tu nu ești
ceea ce vrei să devii. De acord cu
el, deși asta nu înseamnă – în
opinia mea – lipsa de valoare a
dezvoltării personale. Dar
dezvoltarea personală are o
serie de limitări.
………………………………………………………
………………………………………………………
………………………………………………………
………………………………………………………
Rezumat carte Arta subtilă a nepăsării
…formularea unor întrebări al căror
răspuns ne va face să ne simțim
inconfortabil. Din experiența mea, cu cât e
mai inconfortabil răspunsul, cu atât sunt
mai multe șanse să fie adevărat.
Ei bine, creierul încearcă întotdeauna să
dea sens situației curente bazându-se pe
convingerea și experiențele anterioare.
Orice informație nouă este evaluată după
criterii și concluzii preexistente.
Capacitatea de a observa și cântări valori
diferite fără a le adopta este poate
abilitatea esențială în procesul de In acest ghid revolutionar, definitoriu
transformare a vieții într-una cu mai mult pentru o intreaga generatie, autorul ne
sens. invata ca, pentru a fi fericiti, trebuie sa
Noi alegem întotdeauna care sunt lucrurile renuntam la a fi "pozitivi" mereu si
de care să ne pese și care sunt cele de care trebuie, in schimb, sa ne perfectionam in
să nu ne pese, fie că ne dăm seama sau nu. invingerea obstacolelor.
A nu-ți păsa nu înseamnă a fi diferit, ci a te Sustinandu-si afirmatiile cu cercetari
simți confortabil cu faptul că ești diferit. academice si anecdote bine plasate,
Manson argumenteaza ca pentru a avea o
"Unii spun ca sunt un idiot. Altii zic ca le- viata mai buna trebuie sa stim nu cum sa
am salvat viata. Cititi si decideti singuri!" transformam lamaile in limonada, ci cum
(Mark Manson) sa le toleram mai bine. El ne sfatuieste sa
ne cunoastem limitele si sa le acceptam.
"Aceasta carte te loveste ca o foarte Aceasta este adevarata sursa a puterii.
necesara palma peste fata data de cel Dupa ce ne-am acceptat temerile, greselile
mai bun prieten: amuzanta, vulgara si si incertitudinile, dupa ce incetam sa
extrem de provocatoare. Cititi doar daca evitam adevarurile dureroase si incepem
sunteti dispus sa renuntati la toate sa le infruntam, putem gasi curajul si
scuzele si sa aveti un rol activ in a trai o increderea pe care le cautam cu disperare.
viata mai buna." (Steve Kamb, bestselling
author of Level Up Your Life and founder Adoptand pentru acest manifest un ton
of NerdFitness.com) sincer si un limbaj direct, fara
compromisuri, Manson incearca sa ne
"E o carte diferita de toate celelalte. trezeasca la realitate pentru a putea duce
Fiecare argument este profund adevarat, o viata mai plina de satisfactii si mai
util si mai puternic decat pozitivitatea ancorata in concret.
obisnuita. Succinta, dar surprinzator de
profunda - am citit-o intr-o noapte." Mark Manson este blogger, scriitor si
(Derek Sivers, fondator al CD Baby si antreprenor in mediul online. Blogul lui,
autor al cartii Anything You Want: 40 MarkManson.net, este citit in fiecare luna
Lessons for a New Kind of Entrepreneur) de peste doua milioane de vizitatori.
Locuieste la New York.
 Arta manipularii – Kevin Dutton
Ți-ai dorit vreodată să intri în creierul
oamenilor și să îi convingi să facă ce
vrei tu? Pur și simplu, să ai o baghetă
magică și să nu-ți mai bați capul cu
explicații și lamentări? Unele persoane
au arta persuasiunii în sânge, dar
altele pot învăța asta în timp. Vestea
bună este că oricine poate dobândi
astfel de aptitudini. Kevin Dutton,
autorul bestesellerului ABC-ul
Psihopatului de succes vine cu o
perspectivă nouă asupra ce înseamnă
manipularea. Cartea Arta Manipulării
îți oferă perspectiva științifică asupra
persuasiunii și îți explică exact ce vrea
să audă cel de lângă tine.
„Flipnoza”, un termen inventat de
Kevin Dutton presupune o serie de
tehnici care îi dezarmează rapid chiar
și pe cei mai încăpățânați oameni. Prin
această metodă, nu doar că îl convingi
pe celălalt să „muște momeala”, dar îl
faci să creadă că nu a auzit în viața sa
o soluție mai bună. Și, ce crezi, această
metodă-minune a fost desprinsă
tocmai din ceea ce autorul numește
„înțelepciunea psihopaților.” Dacă
acest cuvânt îți dă fiori pe șira spinării,
stai liniștit, s-ar putea să ai de-a face
cu un psihopat chiar în momentul de
față. Adesea, când ne gândim la
psihopați, ne vin în minte doar
criminalii în serie și violatorii, dar
surpriză, pe cei mai mulți îi întâlnim în
companii de top, institute de
cercetare, ONG-uri sau partide
politice.
…………………………………………………………
O carte care te va face să-ți regândești
stilul de comunicare. Arta Manipulării
este manualul tuturor celor care
țintesc succesul în plan profesional și
care doresc să obțină orice de la cei
din jur.
…………………………………………………………
………………………………………………………...
Contactul vizual este un alt criteriu esențial
Arta Manipulării este o lectură
în orice negociere. Kevin Dutton dă drept
plăcută, presărată atât cu studii de
exemplu situațiile din trafic. Dacă privești un
caz, cât și cu povestioare amuzante
șofer în ochi, șansele să te lase să treci sunt
care îți vor stârni curiozitatea. Kevin
foarte mari. De asemenea, dacă cealaltă
Dutton face o analogie între modul
persoană nu poartă ochelari de soare, poți
de gândire al pisicilor și cel al
experților manipulatori. Atunci când face un contact vizual mai bun. Așadar,
vor să fie hrănite, pisicile folosesc un atunci când vorbești cu cineva, încearcă să-l
mieunat special care comunică în privești în ochi 40% din timp. Pe deasupra,
mod indirect „dă-mi de mâncare!” dacă îi ceri un favor, încearcă să ai un
Cum nu poți ignora un animăluț contact vizual prelungit.
blănos care se uită în ochii tăi cu Nu în ultimul rând, simplifică-ți discursul.
atâta drăgălășenie, singura soluție Nimeni nu vrea să asculte monologul altei
este să cedezi și să îi dai de mâncare. persoane, așa că, de fiecare dată când te
Astfel, Kevin Dutton subliniază pierzi în amănunte și cuvinte pompoase,
importanța inocenței în arta adu-ți aminte că nu îți faci decât ție un
persuasiunii. Atunci când vedem pe deserviciu. Cu cât vorbești mai simplist, cu
cineva vulnerabil, lăsăm garda jos. atât lumea îți va înțelege mai repede
Bebelușii, de exemplu, sunt maeștri mesajul. Altfel, riști să fii plictisitor. Așadar,
în arta manipulării. Aspectul lor fizic
nu te adresa celorlalți ca și cum ai fi
reflectă vulnerabilitatea: bărbia și cercetător la NASA. Abordează un ton
nasul mic, poziționarea relativ joasă informal și lasă conversația să curgă natural.
a ochilor și a gurii. Toate aceste Acesta este un principiu care se reflectă în
trăsături descriu drăgălășenia, iar media și publicitate. Cele mai de succes
95% din oameni sunt sensibili la așa
reclame au un conținut relativ banal care
ceva. Așadar, putem explica și de ce prinde la public.
unii adulți cu trăsături de tip „baby
face”(față de bebeluș) reușesc rapid
să se facă plăcuți.
Al doilea secret în ceea ce privește
arta manipulării este tonul vocii. De
câte ori te-ai surprins țipând la
cineva, iar reacția acelei persoane să
fie exact opusul la ce te așteptai?
Când vrei să ceri un favor de la un
prieten sau o cunoștință, orice ar fi,
nu ridica tonul. Vorbește cât mai
calm și mai liniștit. Dacă vei vorbi
calm cu oamenii, se vor comporta la
rândul lor calm cu tine, iar astfel îți
vei îmbunătăți relațiile. În schimb,
........................................................................
dacă vei avea o atitudine violentă, cel
........................................................................
mai probabil, celălalt va reacționa ........................................................................
într-un mod similar. ........................................................................
........................................................................
........................................................................
 Sapiens. O scurta istorie a omenirii
Rezumat Sapiens. Scurtă Istorie a Omenirii
Istoria nu poate fi explicată în mod
determinist și nu poate fi prezisă pentru că
e haotică. Sunt atât de multe forțe în joc,
iar interacțiunile lor sunt atât de
complexe, încât variații extrem de mici ale
mărimii forțelor și modului în care ele
interacționează produc diferențe uriașe în
privința rezultatelor.
Cum îi faci pe oameni să creadă într-o
ordine imaginară precum creștinismul,
democrația sau capitalismul? În primul
rând, nu admiți niciodată că acea ordine
este imaginară.
Aceasta este esența Revoluției Agricole:
capacitatea de a menține mai mulți
oameni în viață în condiții mai dificile.
Nu ai putea convinge niciodată o maimuță
să-ți dea o banană promițându-i banane
nelimitate după moarte în paradisul
maimuțelor.
El [Siddhartha Gautama] a petrecut șase
ani meditând la esența, cauzele și leacurile
pentru angoasa umană. În cele din urmă, a
ajuns la conștientizarea faptului că
suferința nu este cauzată de avere, de
nedreptate socială sau de capriciile divine.
Mai degrabă, suferința este cauzată de
tiparele de comportament ale propriei
noastre minți.
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
Cartea Sapiens. Scurtă Istorie a Omenirii, scrisă de Yuval Noah
Harari, descrie istoria rasei umane de la speciile umane din
epoca de piatră până la secolul XXI. Este o carte foarte bună, una
dintre cele pe care eu le recomand ca fiind “obligatoriu de citit”.
5 idei din cartea Sapiens. Scurtă Istorie a Omenirii
1. Au existat trei revoluții majore în istoria omenirii:
 revoluția cognitivă,
 revoluția agricolă
 revoluția științifică.
2. Diferența care îl deosebește pe Sapiens de alte specii este
că suntem fabricanți de mituri: ne folosim imaginația și
limbajul pentru a crea și comunica lumi noi, idei și
posibilități.
3. Sapiens a ajuns să domine lumea deoarece este singurul
animal care poate coopera flexibil în grupuri mari.
4. Din câte știm, oamenii de acum 30.000 de ani aveau
aceleași capacități fizice, emoționale și intelectuale pe care
le avem și astăzi.
5. Limba noastră a evoluat ca o modalitate de a bârfi, în acest
fel creând grupuri și protejându-ne reciproc. Conform
acestei teorii, Homo sapiens este în primul rând un animal
social.
Căutarea unei vieți mai ușoare a dus la multe greutăți și nu pentru
ultima dată. Ni se întâmplă și astăzi. Câți tineri absolvenți de
facultate au ocupat locuri de muncă solicitante în firme puternice,
promițând că vor munci din greu pentru a câștiga bani care să le
permită să se retragă și să-și urmărească interesele reale când vor
avea treizeci și cinci de ani? Dar, până ajung la acea vârstă, au
ipoteci mari, copii la școală, case în suburbii care necesită cel puțin
două mașini pe familie și sentimentul că viața nu merită să fie
trăită fără vin cu adevărat bun și vacanțe scumpe în străinătate.
Cultura tinde să susțină că interzice doar ceea ce este nenatural.
Dar, dintr-o perspectivă biologică, nimic nu este nenatural. Orice
este posibil este, prin definiție, natural. Un comportament cu
adevărat nenatural, care merge împotriva legilor naturii, pur și
simplu nu poate exista, deci nu ar avea nevoie de nici o interdicție.
Un număr mare de străini pot coopera cu succes crezând în
miturile comune. Orice cooperare umană la scară largă – indiferent
dacă este un stat modern, o biserică medievală, un oraș antic sau
un trib arhaic – are rădăcini în mituri comune care există doar în
imaginația colectivă a oamenilor.

Atomic Habits - James Clear
Cartea ”Atomic Habits” de James Clear
subliniază contribuția semnificativă a
acestor obiceiuri la starea de bine a
fiecăruia, modul în care ele se formează și
se mențin, dar și de ce poate fi dificil să le
schimbăm.
Teza centrală a cărții circumscrie teoria
conform căreia, de cele mai multe ori,
schimbările ample nu vin din acțiuni
grandioase, ci din ”atomicele” obiceiuri,
repetate cu stoicism, zi de zi. Clear
urmărește să evidențieze cum schimbările
aparent infime în rutina noastră pot
conduce la rezultate remarcabile pe
termen lung. Pentru asta, autorul
apelează la parcursul de viață al câtorva
personalități marcante. De exemplu, el
vorbește despre ce l-a ajutat pe Victor
Hugo să devină un scriitor atât de
renumit, sau pe Benjamin Franklin, să
schimbe cursul istoriei Statelor Unite într-
o asemenea măsură. Pornind de la astfel
de povești, ce vin cu o puternică infuzie
inspirațională, autorul oferă sfaturi
punctuale, în vederea atingerii excelenței.
În ciuda faptului că nu toți ne dorim să
ajungem sportivi sau scriitori renumiți,
fiecare dintre noi vrea să renunțe la un
obicei nociv sau să-și îndeplinească cu
succes scopurile. Cartea lui James Clear
descrie cum putem face asta,
spulberându-ne iluzia că marile realizări
necesită eforturi dramatice.
Prin construcție, ”Atomic Habits” este o
carte de psihologie comportamentală,
care îmbină concepte din biologie,
neuroștiințe, psihologie și sociologie. În
esență, constituie un ”manual de
instrucțiuni”, un ghid de optimizare a
stării de bine, prin implementarea unor
intervenții la nivel micro, adică nivelul
obiceiurilor celor mai banale. De exemplu, cititorul pentru obstacolele întâmpinate
autorul dezvăluie cum e cel mai potrivit să pe parcurs. Experiențele personale
refuzăm o țigară atunci când un prieten
ne-o oferă, unde e cel mai bine să ne
depozităm dulciurile sau cum ne pot ajuta gata să confrunte și să depășească orice
niște agrafe de birou să pierdem în
greutate.
Platoul potențialului latent. Să te superi
că nu ai un abdomen tonifiat după ce ai
Deși scepticii o pot numi o carte de
fost la sală timp de două săptămâni e ca
„self-help” de tipul „Cum să fii mai
și cum te-ai supăra că un cub de gheață
fericit în 3 pași simpli”, aceasta nu e nici
nu se topește la -1oC. Trăim cu impresia
pe departe așa, datorită cadrului său
iluzorie că schimbarea este liniară. De
fundamental bogat. Pe deasupra,
aceea, dacă nu vedem progrese
autorul nu afirmă nicio secundă că
imediate ne descurajăm și abandonăm
schimbarea e simplă, evitând să seteze
misiunea. Prin metafora cubului de
expectanțe nerealiste cititorilor. Cartea
gheață, autorul subliniază faptul că, deși
cuprinde, în fapt, douăzeci de capitole,
progresăm, nu trebuie să ne așteptăm la
structurate în șase părți mari, patru
dintre ele constituind ”Legi ale rezultate imediate. De exemplu, dacă
schimbării comportamentale”, așa cum creștem temperatura la care se află
cubul de gheață, de la -4o la -1o,
le numește Clear.
rezultatele nu vor fi vizibile până nu
Parcursul de viață al autorului nu este ajungem la 0o, când cubul va începe să
altceva decât o reflecție a ideilor se topească.
prezentate în carte. Chiar el afirmă
Nivelurile schimbării. De ce să
acest lucru, citându-l pe Naval Ravikant:
înlocuiești clasicul ” nu mulțumesc,
”Pentru a scrie o carte bună, trebuie să încerc să mă las de fumat”, cu ”nu
te contopești cu ea.” James Clear este
mulțumesc, sunt nefumător”? Deși pare
scriitor, antreprenor și cercetător
doar o diferență lingvistică, cele două
american, consacrat de blogul său
exprimări relevă adevărate diferențe de
”Atomic Habits”, dar și de cartea cu
identitate. Prima sintagmă îi aparține
același nume, ajunsă best-seller
cuiva care se cosideră un fumător, care
internațional. În carte, el povestește cu
încearcă să își schimbe obiceiurile.
deschidere despre cum, publicând zilnic
Aderarea la obiceiuri incongruente cu
câte un articol pe blogul său, a ajuns să
imaginea de sine, precum refuzarea
își crească exponential numărul de
unei țigări când ești fumător, este
abonări zilnice. În prezent, blogul său
dificilă. Pe de altă parte, a doua
înregistrează în jur de 1,000,000 noi
sintagmă reflectă o schimbare la un
abonați în fiecare săptămână.
nivel profund, cel al identității, caz în
Lectura este potrivită chiar și pentru cei care, înlăturarea obiceiului nociv va fi
sceptici față de cărțile de self-help, mult mai facilă. Individul se consideră
printre care mărturisesc fără rețineri că nefumător, ceea ce îl va ajuta să
mă aflu și eu. Ce diferențiază ”Atomic perceapă refuzul țigării drept ceva
Habits” de astfel de cărți este faptul că firesc.
trece de nivelul conceptual, reușind să
Paradoxul progresului. Oricât te-ai
ofere sfaturi punctuale. Așa cum
săturat să auzi acest clișeu, chiar ”e
precizează chiar Clear, este ”un manual
totul despre călătorie, nu despre
de instrucțiuni”. În plus, el are o
destinație”. Mulți dintre noi cad pradă
abordare diferită cu privire la formarea
mitului conform căruia cheia spre
obiceiurilor, căci nu prezintă progresul
succes este stabilirea unui obiectiv final
ca fiind simplu și liniar, ci pregătește
și urmărirea lui orbească. Însă, ceea ce îi
diferențiază pe învingători de perdanți
nu este, urmărirea scopului, ci
împărtășite de autor dau senzația că
urmărirea planului de acțiune și a
acesta se află umăr la umăr cu cititorul,
progresului căci, într-o competiție,
obiectivul tuturor echipelor este acela
opreliște, împreună cu el.
de a câștiga, dar numai una reușește.
 Rolul psihanalizei, ce loc are în filosofie?
În ultimul secol, una dintre cele mai
populare tendințe din sfera filosofică a
fost conceptul de psihanaliză. Influența
acestei direcții nu poate fi
supraestimată, având în vedere cât de
multă filosofie este imprimată în multe
ramuri ale științei și culturii. Școlile
filozofice au luat această linie de
armament și au făcut-o populară, după
care cultura spirituală, cinematografia,
arhitectura, teatrul și multe alte mișcări
de artă au fost influențate de filosofia
psihanalizei. De asemenea, foarte
repede, filozofia a găsit oameni din
lumea occidentală, unde s-au înființat
numeroase servicii de ajutor psihologic
și școli.
La momentul psihanalizei ca o nouă
tendință în psihologie, a deschis cel mai
mare învățat și psihiatrul Austria -
Sigmund Freud, mulți mai târziu a
devenit cunoscut toate ramurile
marelui geniu al învățăturii -
freudianism. Se poate afirma în mod
sigur că, înainte de descoperirea
psihanalizei, psihologia era o știință
subdezvoltată, incapabilă să explice în
totalitate comportamentul unei
persoane. O nouă tendință în filosofie a
dat un impuls dezvoltării accelerată a
psihologiei. De atunci a fost ușor
pentru psihologi pentru a descrie
dinamica comportamentului uman,
dar, mai presus de toate, - să inițieze
un studiu aprofundat al lumii interioare
a omului și a întregii persoane. Înainte
de Freud, mulți au încercat să susțină
ipoteza inexhausției psihicului uman și
a gândirii, dar nimeni nu putea să o
facă la fel de profund și profesional ca
și Sigmund Freud. Învățăturile
freudiene similare se regăsesc în
scrierile unor astfel de psihologi
binecunoscuți P.Zhane, I.Gerbert,
G.Fehner și multe altele. O contribuție
semnificativă la dezvoltarea acestei
direcții a fost și Arthur Schopenhauer.
Inițial, Sigmund Freud a avut ca bază de
hipnoză. Teoria că uitările, impresiile
neîndeplinite, temerile, experiențele
afective dispăreau din memorie pentru
totdeauna au fost îndoielnice. Geniul
psihologiei a explicat acest lucru într-un
alt mod: toate cele de mai sus și
consecințele acestui lucru nu dispar din
memorie, ci duc la represiune -
îndepărtarea activă din conștiință în
subconștient. Persoana uită totul, pur și
simplu nu-și amintește, dar informația,
recodificată, ocupă mai multe colțuri
îndepărtate în memorie, cu adevărat - fără
să meargă nicăieri pentru totdeauna. În
consecință, baza psihanalizei este
asumarea rolului dominant al
inconștientului și inconștientului în
psihicul uman, impactul asupra creierului
a diverșilor factori - în primul rând -
dorința de energie sexuală -
comportamentul banal, acțiunile și
gândurile omului. Chiar și informația
acceptată în psihanaliză ca înlocuită, prin
diferite metode și forme, afectează viața
psihică a individului. Absolut
imperceptibilă pentru persoana în sine, ea
poate lua orice formă și plutește la
suprafață.
În curând, învățătura psihanalizei, sub
influența dezvoltării dinamice, a început
să dobândească alte nuanțe, iar influența
să afecteze diverse ramuri ale științei,
inclusiv filosofia. Sigmund Freud, ca
creator al conceptului de psihanaliză,
atrăgând paralele constante cu alte forme
ale subconștientului și influențând mintea
umană, a ajuns la concluzia că conceptul
de libidou sau de dorinta sexuala, ca
manifestare a instinctului sexual obișnuit
al omului, trebuie văzută dintr-un unghi
diferit de psihanaliză. Apoi a fost introdus
un nou concept în viața de zi cu zi -
filosofia psihanalizei. Freudianismul
interpretează filosofia psihanalizei ca o
metodă de explicare a tipului specific de
energie umană care, sub influența
diverselor circumstanțe, afectează
întreaga sa viață.
Sigmund Freud, în conceptul său,
acordă o importanță deosebită
studiului iubirii. În primul rând, el în
legătură cu libidoul doar faptul
dragostei erotice, dar mai târziu a
extins orizontul de a fi studiate și
încorporate în conceptul ca și alte
tipuri de dragoste, în proprietate, cum
ar fi - egoism, care se încadrează în
dragoste cu tine, iubirea de sine,
iubirea pentru alții, dragostea de
copii, dragostea părinților , dragostea
prietenilor. Cu cât mai adânc savantul
cufundat în studiul acestui concept,
mai mult și mai conștienți de faptul că
iubirea, ca un impuls sau izbucnește,
dacă o persoană expune cu bună
știință sentimentele sale, sau
suprimat, modificat și a trimis „pentru
a salva“, în cele mai îndepărtate
colțuri ale creierului, cu alte cuvinte -
transformat în inconștient. După ceva
timp, emoțiile neutilizate acumulate
de dragoste renăscut, care este - sunt
sublimează în alte sfere ale activității
umane - muncă, activități sociale,
luând inițiativa, activarea talentului
latent - toate sunt manifestări ale
sublimarea iubirii neutilizate. Pe baza
acestei teze, Freud a concluzionat,
toate realizările culturale ale omenirii
au fost create prin prelucrarea nu este
activat instinctul sexual biologic, au
fost sublimată în creativitate. Această
teză Freud a dat toate motivele să
creadă că cele mai mari capodopere
ale culturii europene au fost create de
nevrotic, psihotice sau persoanele ale
căror normale fiziologice instincte au
fost suprimate timpul său,
transformat în subconștient, și
sublimate într-un flux puternic de
inspirație.
Completari:......................................
.........................................................
.........................................................
.........................................................
 Influența psihanalizei asupra psihoterapiei în general
În prezent, majoritatea experților în
sănătate mintală, psihiatri, psihologi și
psihoterapeuți deopotrivă, consideră
psihanaliza un subiect de interes pur istoric.
Psihanaliza a atras nenumărate critici de-a
lungul timpului. In mare parte datorită
focusului lui Freud asupra impulsurilor
sexuale și a metodei sale empirice,
observaționale, de a deriva teorii științifice.
Aceasta este demontată de cercetătorii de
azi. Aceste critici aspre desconsideră însă
contribuția majoră a lui Freud și a
psihanalizei asupra psihoterapiei de azi.
Mulți psihoterapeuți nu sunt conștienți sau
nu vor să admită că încă operează cu
concepte elaborate de Freud sau că
fundamentele practicii lor sunt aceleași ca
ale psihanalizei.
1. Vindecarea prin vorbire
Istoria psihanalizei: În anul 1886, Freud a
început o colaborare cu Josef Breuer. Acesta
era un medic respectabil din Vienna,
cunoscut pentru succesul său dramatic în
tratarea pacienților cu isterie. Metoda sa –
terapia prin vorbire – era de a încuraja
pacienții să vorbească despre ei înșiși și să-i
ajute să-și amintească experiențe traumatice
pe care le uitaseră. Una dintre pacientele
sale, Anna O., a botezat această metoda
terapeutică „Vindecarea prin Vorbire”.
Freud și Breuer au împrumutat această
expresie pentru a descrie metoda utilizată în
lucrul cu pacienții, în lucrarea lor „Studii
despre isterie”. Publicarea acestei lucrări
este considerată momentul genezei
psihanalizei.
Otto Rank a fost un alt personaj interesat de
teoriile psihanalizei. A fost scriitor si
profesor. Nascut in Viena, a fost unul din
colegii apropiati ai lui Sigmund timp de 20
de ani. Impreuna cu Otto Rank a analizat
multe din conceptele terapiei psihanalitice,
in special mecanismele de apărare si
modalitati de a rezolva conflictul.
……………………………………………………………………
…………………………………………………………………….
Așadar, psihanaliza nu este doar un tip
de psihoterapie. Ea este prima terapie
prin vorbire documentată ca metoda
terapeutică. Dacă astăzi ni se pare
firesc să tratăm afecțiunile psihice sau
problemele emoționale prin
comunicarea cu un terapeut, un pic
peste un secol în urmă, această idee
era de neconceput. Persoanele cu
dezechilibre psihice erau fie izolate în
insituții ce semănau cu niște închisori,
fie primeau tratamente agresive, care
făceau mai mult rău decât bine. Vorbim
aici despre lobotomii, șocuri cu insulină
sau șocuri electrice la intensități
extrem de ridicate.
Astfel, psihanaliza a reprezentat o
abordare revoluționară în istoria
tratamentelor psihiatrice și psihologice.
Are o perspectivă mult mai empatică
asupra persoanelor cu afecțiuni psihice
și o viziune mai optimistă legată de
șansele lor de recuperare și reintegrare
în societate. Este foarte utila pentru a
rezolva conflictul din viața pacientului
si sentimentele de ruşine fata de o
persoana respectivă.
2. Transferanță
Majoritatea psihoterapeuților,
indiferent de formare, sunt
conștienți de transferanță și de
efectele sale asupra relației
terapeutice. De asemenea, oricine
a mers la terapie a simțit cel mai
probabil pe propria piele
transferanța, chiar dacă nu știa
cum se numește.
3. Interpretarea viselor
După decesul tatălui său, atunci
când Freud avea 40 de ani,
acesta a avut o serie de vise
tulburătoare. Acestea l-au
determinat să scrie una dintre
cele mai cunoscute lucrări ale
sale: „Interpretarea viselor”.
Aici Freud afirma că visele au ca
scop principal satisfacerea
dorințelor noastre primitive,
infantile. Conform acestuia,
dorințele respective sunt
repsinse de către mintea
conștientă care le consideră
inacceptabilă, astfel că ajungem
să le reprimăm în timpul stării
de veghe. Noaptea, însă, fiindcă
mintea conștientă nu mai poate
cenzura activitatea psihică,
acestea ies la suprafață și au
parte de o „punere în scenă”
dramatică, în timpul viselor.
Întrucât mintea subconștientă
operează cu mituri, simboluri și
arhetipuri, e greu adesea să
intepretăm narațiunile aparent
dezlânate din visele noastre.
Freud considera însă că visele
sunt esențiale pentru munca
terapeutică, întrucât ele
reprezintă podul dintre mintea
conștientă și inconștientă. Una
dintre metodele dezvoltate de
acesta pentru a interpreta
visele este libera asociere.
Clientul spune orice îi vine în
minte, cât mai sincer posibil,
fără să încerce să se cenzureze
sau să găsească un sens celor
exprimate.
…………………………………………………………
…………………………………………………………
 Terapia dialectic comportamentala
Terapia dialectic comportamentala
(dialectical behavioral therapy sau DBT)
este o metodă psihoterapeutică construită
de Marsha M. Linehan la sfârșitul anilor
1980 pentru lucrul cu persoanele cu multiple
tentative de suicid și autovătămare. Intre
timp, metoda a devenit standardul de aur în
tratamentul persoanelor cu tulburare de
personalitate borderline și și-a dovedit
eficiența pentru multiple tulburări: consum
necontrolat de substante, anxietate,
tulburări alimentare, sindrom de stres post-
traumatic, adolescenți cu tulburări
emoționale.
Terapia dialectic comportamentala, pe scurt
DBT, (dialectical-behavioral therapy) este
cea mai eficientă metodă de tratament al
tulburării de personalitate borderline.
Este folosită în România în premieră, doar în
cadrul Clinicii Hope.
Metoda și-a dovedit eficiența în cei peste 30
de ani de când a fost concepută de Marsha
Linehan, ca fiind cel mai bun tratament la
nivel internațional în tratarea persoanelor
care au dificultăți de reglare emoțională și,
în special, tulburare de personalitate
borderline.
Derivată din terapia cognitiv-
comportamentală, este printre primele
forme de psihoterapie cu accent pe
mindfulness, având profunde legături cu
filosofia budistă (Marsha Linehan este
maestru Zen). Ea îmbină astfel tehnici clasice
de analiză a schemelor de gândire,
automonitorizare și recompensă, și
concepte precum acceptarea realității,
conștientizarea prezentului și echilibrul între
extreme.
Terapia dialectic comportamentala are
multiple studii de eficiență. Este printre
puținele forme de terapie dovedite științific.
Printre persoanele celebre care au
recomandat public aceasta terapie pentru
rezultatele sale benefice este și Selena
Gomez.
Aceasta a recunoscut public că foloseste
acest tip de terapie și este foarte mulțumită
de beneficiile avute. Este o adeptă a acestui
tip de terapie. Este si implicată în încurajarea
persoanelor cu personalitate tip borderline
să apeleze la terapia DBT, pentru a-și rezolva
anumite probleme.
De altfel, Marsha Linehan a primit multiple
premii pentru meritele deosebite pe care
metoda construită de ea le-a dovedit în mod
repetat. Ultima recunoaștere publică a fost
decernarea Premiului Grewemeyer pentru
Psihologie in 2017. Oferit anual acelor idei
creative și originale, care au claritatea și
puterea de a avea un impact deosebit în
domeniul psihologiei.
Cu ce este terapia dialectic
comportamentala complet diferită de alte
terapii?
Ea pleacă de la premisa că nu putem să ne
pretindem comportamente sociale sau
emoționale pe care nu le știm. Asta doar
pentru că nu am avut condițiile potrivite să
le deprindem. De aceea, în DBT, terapia
individuală este însoțită de un curs de
abilități psihologice și sociale, care să
compenseze aceste lipsuri, constând în 4
module diferite:
Terapia dialectic comportamentala are ca
scop ajutarea clienților să-și construiască o
viață care merită trăită, prin intermediul a 4
componente:
 curs de abilități
 terapie individuala
 coaching la telefon
 echipă terapeutică
Oare v-ar ajuta pe unii dintre voi aceasta
metoda de terapie? Scrieti in randurile
urmatoare parerea dumneavoastra, dar si
sugestiile pe care le aveti:
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
 Ce este psihoterapia cognitiv-comportamentalǎ çi cum ne poate ajuta?
Caracteristicile abordării cognitiv-
comportamentale
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
(TCC) combină elementele terapiei
comportamentale şi ale terapiei cognitive ,
pornind de la ideea că răspunsurile
comportamentale și emoţionale la anumite
evenimente sau situaţii nu sunt cauzate
direct de acestea, ci de percepțiile şi
interpretările făcute asupra acestor
evenimente şi situaţii.
Abordarea cognitiv-comportamentală este
orientată către probleme și vizează
atenuarea simptomelor patologice, ceea ce
duce la o ameliorare a funcţionării
comportamentale sau la o remisiune totală a
unei tulburari psihiatrice. Accentul se pune
pe comportamentele problematice,
cognițiile maladaptive și emoțiile
însoțitoare, dar şi pe stabilirea unor
obiective clare în demersul terapeutic .
Avantajul acestei terapii este faptul că
pacientul este implicat activ în procesul
terapeutic, tehnicile sunt însuşite şi aplicate
de către clienţi atât în terapie cât și în viața
lor privată, astfel efectele pozitive se menţin
și după întreruperea terapiei.
Cum se desfașoară terapia cognitiv-
comportamentală?
La începutul terapiei, clientul și terapeutul
discută obiectivele și așteptările clientului,
delimitând concret rezultate observabile
care indică atingerea fiecărui obiectiv.
Pe baza acestor obiective și așteptări, un
plan de terapie este dezvoltat și prezentat
clientului. În TCC, terapeutul și clientul
colaborează împreună într-un mod
transparent. Terapeutul este privit ca un
expert în tehnicile de terapie și în
psihopatologia comportamentului
maladaptiv, iar clientul este privit ca un
expert în propria viață și în prezentarea
problemelor.
Importanța acestei relații
colaborative este evidențiată prin
monitorizarea continuă a
gândurilor, comportamentelor și
emoţiilor, pe care clienții sunt
rugați să o facă (prin sarcinile
pentru acasă și prin exercițiile din
sesiune) și prin rolul activ pe care îl
au clienții în timpul sesiunilor de
terapie. Terapeutul TCC joacă un
rol educațional ca şi antrenor de
abilități, având o atitudine
directivă, dar și una de susținere și
empatică. Relaţia terapeutică este
folosită pentru a crea un mediu în
care clientul poate învăța să
răspundă într-un mod diferit la o
stare emoțională, pentru a reduce
astfel simptomatologia
problematică.
Cui se adresează acest tip de
terapie?
Terapia cognitiv-comportamentală
este o terapie de scurtă durată
care şi-a dovedit eficienţa atât în
dezvoltarea şi autocunoaşterea
personală, cât şi în tratarea unei
game diversificate de probleme
psihice, cum ar fi: depresia,
anxietatea, atacul de panică, furia,
problemele de cuplu, abuzul sau
dependenţa de substanţe, fobiile,
tulburările de alimentaţie și
tulburările de personalitate.
Deși tehnicile TCC şi-au dovedit
eficienţa în studiile efectuate pe
adulţi şi adolescenţi , experienţa
clinică ne arată faptul că terapia
individuală cu copiii de vârstă
preşcolară/ școlară trebuie să
implice un anumit nivel de terapie
prin joc.
Terapia cognitiv-comportamentală a
fost utilizată cu succes la copiii cu
vârsta sub 7 ani prezentând o serie de
probleme, inclusiv encoprezis,
enurezis, refuzul școlar, durere
abdominală, tulburare de anxietate
generalizată, fobii, abuz sexual și
probleme de comportament disruptiv.
Tehnicile concrete cu instrucţiuni clare
și simple sunt utile pentru majoritatea
copiilor mici, în timp ce adolescenții se
pot angaja de obicei în utilizarea unor
tehnici mai sofisticate, precum
identificarea convingerilor
disfuncționale și a tehnicilor de
restructurare cognitivă.
În timpul terapiei cognitiv-
comportamentale orice persoană poate
învăța :
 Să-și identifice problemele mai clar
 Să conștientizeze gândurile
automate
 Să distingă între fapte și gânduri
iraționale
 Să înțeleagă cum experiența
trecută poate afecta emoțiile și
credințele actuale
 Să-și înfrunte temerile în loc să le
evite
 Să vadă o situație dintr-o
perspectivă diferită
 Să înțeleagă mai bine acțiunile și
motivațiile altor persoane
 Să dezvolte un mod pozitiv de a
gândi și de a vedea situațiile
 Să devină mai conștienți de
propriile lor stări emoționale
 Să-și stabilească obiective
realizabile
 Să nu se mai învinovățească
………………………………………………………
………………………………………………………
 PRACTICA PSIHOTERAPIEI INTEGRATIVE ÎN ROMÂNIA
Psihoterapia integrativă este o abordare
aplicată de un număr tot mai mare de
specialiști în domeniu la nivel european și
internațional. Abordarea integrativă
promovată de Institutul Român de
Psihoterapie Integrativă (IRPI) are la bază
teoriile psihanalitice, umaniste și cognitiv-
comportamentale.
In cadrul IRPI este prezentă Comunitatea
Psihoterapeuţilor Integrativi Practicieni ce
are peste 200 de membrii cu activităţi
profesionale de succes in filialele:
Bucureşti, Constanţa, Baia Mare, Satu
Mare, Timişoara, Piteşti,
Craiova.Specialistii sunt autorizati de
Colegiul Psihologilor din Romania si
certificati de Federatia Romana de
Psihoterapie si indeplinesc standardele de
formare si de practica profesionala
internationale conform Asoiciatiei
Europene de Psihoterapie.
Psihoterapia integrativă este utilizată ca
formă de intervenție individuală, de grup
(familie sau cuplu) și în grup. Formarea în
psihoterapie integrativă include module de
dezvoltare personală și formare teoretică
cu multiple aplicații practice. Numeroşi
psihoterapeuţi în practică aplica elemente
din diferite teorii psihoterapeutice şi
contruiesc strategia de intervenţie în
funcţie de nevoile specifice ale fiecărui
client.
O idee fundamentală a psihoterapiei
integrative constă în faptul că toate
formele de terapie sunt eficiente si au
adus domeniului resurse bune prin
cercetari stiintifice, teorii, metode, tehnici
si proceduri de lucru ce vin in sprijinul
dezvoltarii umane si tratamentului spre
insanatosire. Psihoterapia integrativa
promoveaza flexibilitatea si integrarea în
modul de abordare al problemelor. De
asemenea se bazeaza pe principii ce
conduc la construirea si menţinerea unui
standard de excelenţă în serviciile oferite
clientilor şi în pregatire profesională.
PSIHOTERAPIA INTEGRATIVĂ – Aspecte filozofice ale abordarii:
VALIDARE ŞTIINŢIFICĂ
Psihoterapia integrativa imbratiseaza
1. Are abordarea definite clar
in primul rand o atitudine particulara in
ariile de cercetare, aplicare si
ceea ce priveste practica psihoterpiei,
documentare.
afirmand importanta unei abordari
unificate a metodelor in tratamentul In 1986, Grupul de Cercetare a
persoanelor. Pune accentul pe tulburarilor de anxietate si
raspunsul adecvat si eficient la afectivitate de la Institutul National
necesitatile spirituale, emotionale, de Sanatate Mintala din SUA a tinut
cognitiva comportamentale si un work – shop de 2 zile pentru a
psihologice ale persoanei. Scopul este examina crecetarile in integrarea
acela de a facilita integrarea astfel psihotepeutica. Rezultatele intalnirii,
incat calitatile persoanei, care exista si care au evidentiat directii noi de
functioneaza in spatiul intrapsihic, cercetare, au oferit 23 de arii
interpersonal si socio-politic este recomandate de studiu pentru
maximizat, tinand cont de limitele intergrarea psihoterapiei.(Wolfe &
fiecarui individ si conditiile exterioare. Goldfield 1988). Aceste arii specifice
au putut fi incluse in 4 domenii
EAIP defineste “integrativa” orice
generale: A. clarificari conceptuale
metoda care exemplifica sau dezvolta o
(diferenta intre eclectismul tehnic si
combinatie conceputala, principiala,
inegrare conceptuala, necesitatea
teoretica intre doua sau mai multe
unor strategii de colectare a
abordari specifice sau care reprezinta
cunostintelor in domeniu, rolul
un model de integrare ca atare. Legat
teoriilor integrate ale
de aceasta, exista o obligatie etica a
psihopatologiei) B. cercetarea
psihoterpeutilor integrativi de a dialoga
proceselor psihoterapeutice (studiul
cu colegii de diverse orientari
prceselor schimbarii, rolul alaiantei
profesionale si de a ramane informati
terapeutice a diferitelor gandiri,
cu privire la descoperirile in domeniu.
problemele asociate cu jargonul
O doctrina centrala a psihoterpiei
specific diveselor scoli) C.
integrative este aceea ca nici o terpie
eficacitatea studiilor de psihoterapie
individuala nu este perfect adecvata
integrativa (dezvoltarea unor
pentru orice situatie – Psihoterpia
metode de interventie de factura
integrativa promoveaza asadar
empirica, probleme legate de
flexibilitatea abordarii si subscrie la
evaluarea proceselor si rezultatelor)
mentinerea standardelor de excelenta
D. trainingul si supervizarea
in serviciile pentru clienti, in training si
terapeutilor integrativi (training in
supervizare. Asfel cand psihoterpeutii
forma terapiei pure vs. abordare
integrativi creeaza diferite strategii,
integrativa). In ultimii 10 ani, munca
tehnici si constructii pentru rezolvarea
s-a concentrat in aceste 4 directii.
diverselor situatii, acest proces nu se
De exemplu, Wiser, Goldfield, Raue
face hazardat, ci intr-o maniera bazata
si Vakoch (1996) au realizat un
pe intuitia clinica si o cunoastere solida
program de cercetare comparativa,
si clara a problemelor existente si a
in care mecanismele schimbarii erau
solutiilor necesare.
analizate prin interventii psiho-
dinamice si cognitiv-
comportamentale.
O alta cercetare a studiat relatia
intre procese si rezultate,
descoperind atatea aspecte
neasteptata incat pana si in terapai
cognitiva pentru depresie,
contributiile din alte arii
(concentrarea asupra problemelor
de dezvoltare si si interpersonale si
intensificare experientelor
emotionale ale clientului) au
facilitata un rezultata de succes.
Asa cum se va vedea in
raspunsurile la intrebarile
urmatoare, multe dintre
problemele ridicate in 1986 (eg.
rolul aliantei terapeutice) au
constituit subiectul altor cercetari
peste ani.
2. Abordarea demonstreaza
necesitatea de cunostinte si
competente in traditia domeiului
sau, in ceea ce priveste
diagnosticarea si tratamentul? In
timpul conferintei din 1986
existenta mai multor limbi a fost
considerata un obstacol in
psihoterpia integrativa.
Recunostarea necesitatii unei limbi
comune in aceasta teorie
integrata, multi dintre tarapeuti au
ales sa traduca in propria limba
(vernacular – limba materna)
diverse continuturi teoretice.
Aceasta a oferit nu numai un camp
comun pentru comunicarea in
scopul orientarii teoretice, dar a
permis si o integrare mai clara a
contributiilor diferitelor scoli de
gandire. De exemplu, analiza
Structurala a Comportamenutlui
Social a lui Benjamin (SASB) ofera
o abordare transteoretica pentru
clasificarea comportamentului
interpersonal, clasificand o actiune
in functie de nivelul sau de afiliere
si control.
Utilizand o schema circumplexa de
codificare, un mesaj pe care o
persoana il trimite alteia, si feedbackul
acesteia din urma, pot fi realizate
aceste clasificari. Impunerea acestei
proceduri poate fi utilizata pentru a
evalua felul in care indivizii se
comporta vizavi de sine si ceilalti, ca de
exemplu atunci cand sunt excesiv de
auto-critici sau auto-distructivi (adica
afiliere scazuta sau exces de control).
Acest sistem are aplicabilitate intr-o
varietate de orientari teoretice, si este
imprumutat consecvent in domeniul
psihoterapiei integrative.
3. Abordarea are o teorie a umanului,
a relatiei terapeutice, a bolii si
sanatatii, care sa fie clara si
consistenta? O crecetare consistenta a
aratat ca relatia terapeutica contribuie
semnificativ la obtinerea unor
rezultate de succes (Horvath &
Greenberg 1994). Aceasta a fost
observata in mai multe forme de
terapie fie ea psiho-dimanica,
experimentala sau cognitiv –
comportamentala). Reprezinta de
asemenea un factor comun de
schimbare, demonstrand ca oamenii
se schimba mai degraba intr-un mediu
interpersonal sigur. Bazat pe acesta
teorie, Safran si colegii sai (1990) au
specificat modul de recunoastere a
punctelor in care relatia terapeutica
poate deveni o amenintare, precum si
modul in care trebuie actionat pentru
a inlatura aceasta ruptura. pe baza
descoperirii faptului ca alianta
terapeutica incordata interpia
cognitiva este asociata cu un rezultat
slab in tratarea depresiilor
(Castonguay et al. , 1996) Castonguay
si Safran colaboreaza in prezent la un
proces de cercetare pentru a testa
eficienta terapiei cognitive atunci cand
include linii directionale pentru a ocoli
tensiunile in relatia terapeutica.
Alte carcetari au oferit solutii pentru
dezvoltarea unor metode mai eficiente
de de intervenite – de exemplu, Beutler
si Consoli (1992) au descoperit ca
interventia cognitiva este mai eficienta
decat tratamentul orientat pe interior, in
cazul pacientilor exteriorizati, si ca
indivizii defensivi raspund mai bine la
tratamente indirecte decat la cele
directe.
4. Metodele specifice acestei abordari
genereaza dezvoltarea teoriei
psihoterapiei, demostreaza noi aspecte
in intelegerea naturii umane si conduce
catre cai de interventei/ tratament? Asa
cum a fost indicat mai sus, studiul
comparativ al metodelor si investigarea
relatiilor dintre proces si rezultat, duce la
dezvoltarea unor metode mai eficiente
de terapie, iar aceste studii care
utilizeaza constructii trans-teoretice pot
fi utilizate intradevar pentru a dezvolta
tratamente imbunatatite, integrative.
Exemplul oferit mai sus de colaborare
intre Castonguay si Safran ofera un
model in care descoperirile in domeniul
tensiunilor din relatia terapeutica au fost
utilizate pentru a extinde scopul
interventiilor cognitive pentru depresie.
Un alt exemplu important despre cum o
abordare integrativa a condus la un
tratament mai eficient este Terapia
Comportamentului Dailectic (1993) a lui
Linehan, legat de tratamentul
tulburarilor de personalitate. Devenit un
tratament raspandit la nivel international
DBT este creat special pentru pacienti
care in mod paradoxal au nevoie de
validare si acceptare a ceea ce sunt dar in
acelasi timp au nevoie si de schimbare.
Intr-un tur de forta clinic, Linehan a
integrat o abordare centrata pe persoana
(pentru validare) si un model de
capturare cognitiv – comportamental
(pentru facilitarea schimbarii),
descoperind ca este mult mai eficient
astfel decat prin utilizarea altor metode
pure de tratament.
5. Abordarea include procese de 6. Abordarea ofera posiblitati clare Utilizarea acestor factori comuni il ghideaza
schimb verbal, alaturi de de interventie si diagnostic, facilitand pe terapeutul integrativ catre un nivel
constientizarea surselor de schimbarea constructiva a factorilor strategic, unde este capabil sa intervina fara
comunicare si informare non- care provoca sau mentin boala si a fi limitat de curentele unei anumite scoli
verbala? Din necesitate, pentru o suferinta? Procedurile diferite de de gandire, intrucat cerintele particulare ale
abordare comprehensiva si evaluare utilizate in procesele de cazului tratat il determina sa utilizeze
integrativa, trebuie acordata atentie cercetare orientate pe integrare si in anumite metode. De exemplu, incurajarea
interctiunii umane. De exemplu, practicile clinice au fost utilizate clientului spre constientizare poate include
sistemul de codificare SASB, o pentru a raspunde la intrebarea “Ce a orientarea catre ganduri, sentimente,
procedura care a oferit informatii foct eficient din ceea ce a facut dorinte, actiuni sau impactul asupra
utile in domeniu in ceea ce priveste psihoterapeutul?” Si intrucat celorlalti, dese sau alte metode teoretice
interactiunea terapeutica dintr-o rezultatele acestor practici nu sunt asociate diverselor abordari terapeutice.
perspectiva transteoretica, ia in incluse intr-o scoala de gandire (psihodinamic, interventia interpersonala,
considerare nu numai verbalul, dar si anume, pot fi utilizate egal de proceduri comportamentale).
non-verbalul (tonul vocii, expresiile profesionisti pentru a integra diverse
8. Este abordarea deschisa catre dialog cu
facial, etc). Astfel, in functie de orientari. Mai mult, aceste descoperiri
alte modaliatai de psihoterapie, in ceea ce
sursele nonverbale de comunicare , au aplicabilitate in practica clinica,
priveste atat practica dar si teoria sa?
propozitia “Esti liber safaci asa cum adresand si intrebarea ridicata adesea
Integrarea psihoterpiei este caracterizata de
simti” poate fi clasificata ca intensa de terapeut: “Ce pot sa fac intr-o
insuficienta in fata unei abordari solitare si
ca afiliere si scazuta in control, sau sesiune, ca sa fie eficient?” Diversele
de o dorinta concomitenta de a privi catre
invers. Clinicieni experimentati, sisteme de evaluare servesc ca mape
alaturari teoretice pentru a vedea ce se
indiferent de orientare, pot face de lucru pentru terapeuti. Astefel,
poate invata din alte metode de desfasurare
aceasta distincite, si pot face apel cu diferite mape de lucru au diferite
a terapiei. Prin natura sa, aceasta abordare
certitudine la acesta sistem de utilizari clinice, in functie de natura
necesita dialog deschis si continuu inre
codificare. pe langa faptul ca este un terenului pe care se actioneaza. In
metodele terapeutice. Terapia integrativa
instrument pentru studierea egala masura, cunostintele
are obiectivul de a ajunge la o abordare
procesului terapiei, non-verbalul este aprofundate pot imbunatatii eficienta
comprehensiva, integrata a tratamentului,
si unpentru training si comunicare. terapiei integrative aplicate.
dupa un dialog deschis absolut necesar.
De asemenea relevant este si
7. Abordarea include strategii clar Radacinile psihoterpiei integrtive ajung pana
proiectul lui Greenberg, Rice si Elliot
definite de a permite clientilor sa isi in 1930, cand aceasta devine tema latenta.
(1993) care a studiat “marcatori” ai
dezvolte noi modalitati de organizare Din 1980, ajunge o miscare importanta, in
interctiunii terapeutice. Acesti
a evenimentelor si a mare parte datorita constituirii SEPI
marcatori reprezinta puncte in
(Societatii de Explorare a Psihoterapiei
discutia terapeutica in care modul de comportamentului? Pe baza analizei
mai multor abordari teoretice legate Integrative). Formata in 1983 SEPI isi
reactie al clientului are deosebite
propune sa reuneasca profesionisti in
implicatii pentru derularea ulterioara de schimbare, Goldfield si Padawer
domeniul psihoterpiei si sa intareasca
a tratamentului. Acesti marcatori pot (1982) au subliniat anumite strategii
clinice comune care se regasesc in mai viziunea acestei abordari. Este o organizatie
fi transmisi printr-o varietate de
interdisciplinara cu un scop international,
orientari teoretice, si pot fi folositi ca multe scoli de gandire, capturand
astfel aspectul integrativ al care tine anual conferinte in care se
linii directoare in terapie. O alta
tratamentului. Aceste strategii actualizeaza munca in domeniu si se ofera
analiza a comunicarii interpersonale
comune au fost descoperite noi oportunitati de discutie si schimb de idei.
este Sistemul de Codificare
delimitand caracterul teoretic de
Terapeutica Focus (CSTF) care
practica, si constau in facilitarea
subliniza aspecte ale functionarii
aliantei terapeutice, utilizarea
clientului pe care terapeutul trebuie
incurajarii si a inducerii sperantei,
sa puna accent in comunicarea
terpeutica, putand fi folosite pentru o intarirea constientizarii ai a
experientelor semnificative si
formulare integrativa a cazului.
prezentarea unei sistem de testare
(Goldfield 1995).
continuu.
 9. Sunt domeniile si metodele de 10. Este informatia asociata cu aceasta În 1938, I. Popescu-Sibiu,
tratament alese descrise metodologic abordare rezultatul auto-reflectiei si conferentiaza la Sibiu asupra temei:
intr-un mod care sa permita utilizarea reflectiei critice a unor profesionisti ? Istoria „Aspectul psihologic si social al
lor si de catre alti colegi? integrarii psihoterapiei a inclus considerabile psihoterapiei” iar T.Stoenescu,
auto-reflecii de-a lungul anilor. A trecut peste S.Cupcea, despre „Aplicatiile clinice
Asa cum este sugerat mai sus, granite teoretice si a inclus numeroase grupuri ale psihoterapiei” în Spitalul de boli
nucleul psihoterpiei integrtive este profesionale (psihologi, psihiatri, sociologi) mentale, tot la Sibiu.
acela de a trece dincolo de granitele si devenind un scop international. In UK Dryden
golurile traditionale dintre orientari. In Gheorghe Retezeanu, C.I.
(1980) s-a ocupat de depasirea acestor
decursul timpului, psihoterpia s-a Urechia, M. Elekes, sunt doar câteva
obstacole intre domenii. in Germania , Bastine
impartit in mai multe curente de lucru, dintre numele de medici,
(1980) a fost cel care a deschis subiectul
fiecar emergand in directia sa. Esenta reprezentanti ai Universitatii de
beneficiilor intrepatrunderii metodelor
integrarii este accea de a apropia si Medicina din Cluj, care au încercat
terapeutice. In Canada Greenberg si Safran
intari aceste metode, pentru sa promoveze teoria si tratamentul
(1987) au publicat “Emotiile in psihoterapie” si
dezvoltarea in final a domeniului in clinic al psihanalizei la pacientii
Lecomte si Castounguay au publicat
sine. De asemena mentionat mai sus, psihiatrici.
“Apropiere si integrare in psihoterapie”.
utlizarea limbii natale (vernacular) in Universitea de Medicina din Cluj
locul jargonul teoretic ca un mod de a a fost si locul unde în anii 40 se
descrie activitatea clininca si de purtau discutii, uneori aprinse
cercetare este marcajul abordarii despre domeniul psihanalizei.
integrative in psihoterapie. SEPI are un
rol educational si prin workshopurile Alaturându-se curentului de
clinice si intalnirile anuale (Madrid disidenta adleriana, dr. Ernest
1998). In urma acestuia, a publicat un Kahana a devenit unul dintre
jurnal si o revista, sustinand si existenta promotorii acesteia, dupa
unor retele regionale prin astfel de terminarea studiilor sale la Viena,
materiale : Jurnalul Integrarii dar ulterior s-a retras din miscare,
Psihoterapiei, o publicatie ce apar de 4 îmbratisând specialitatea de
In Italia Guidano (1987) a contribuit cu
ori pe an, include descrieri clinice, cardiologie (dupa 1945).
“Complexitatea sinelui” iar in SUA Norcross si
cercetari, si articole teoretice legate de
Goldfield (1992) si Stricker si Gold (1993) au Personalitati culturale si
psihoterpia integrtiva. Revista serveste
publicat ghiduri despre psihoterpia stiintifice de prima marime,
la publicarea celor mai recente realizari
integrativa. La Serviciul Executiv National al psihologi si filosofi, precum Mihai
in domeniu, fiind un fel de buletin
Departamentului Englez de Sanatate, Roth si Ralea, G.G. Antonescu, Nae Ionescu,
informativ, ce a fost recent dezvoltat si
Fonagy (1996) au incurajat ideea “incercarii de C. Radulescu-Motru, Tudor Vianu, au
in format electronic (web).
integrare a metodelor de terapie”, oferind in continuat sa polemizeze pe
……………………………………………………………. lucrarile lor o baza de lucru teoretica pentru marginea psihanalizei din
apliarea principiului integrarii psihterapiei, pe perspectiva intelectuala în perioada
care l-au considerat ca fiind viitorul anilor 30-40, în ciuda extremismului
psihoterpiei. extrem de periculos care îsi face loc
în Europa (inclusiv în România).
La final, propunem cateva randuri pentru a
scrie parerea in urma articolului citit: În ceea ce priveste practica
……………………………………………………………………… psihanalizei clinice în perioada
……………………………………………………………………… interbelica, nu exista multe dovezi,
……………………………………………………………………… dar aceasta era exercitata numai de
……………………………………………………………………… medici. Dintre acestia, doar despre
……………………………………………………………………… Heinrich Winnick se cunoaste ca a
…………………………………………………………… ……………………………………………………………………… intreprins o analiza personala.
……………………………………………………………. ……………………………………………………………………….
 Psihoterapia narativa
Terapia narativă este o abordare
terapeutică dezvoltată după 1980 de
către terapeuții Michael White (Australia)
și David Epston (Noua Zeelandă).
Influențată de idei filosofice de la scriitori
cum ar fi Jacques Derrida și Michel
Foucault, terapia narativă presupune că
modul în care oamenii se înțeleg pe ei
înșiși, dar și relația lor cu ceilalţi, se
dezvoltă și ia formă datorită
interacțiunilor pe care le au. Pe scurt, se
poate spune că terapia narativă
reprezintă „o abordare cu adevărat
colaborativă în care terapeutul și clientul
re-scriu povestea problemei clientului”
(Madigan, 2011).
Câteva dintre elemente sale
caracteristice, sunt prezentate de
Australian Psychological Society (2007):
• se bazează pe înțelegerea „poveștilor”
pe care oamenii le folosesc pentru a
descrie viețile lor; terapeutul ascultă cum
își descriu problemele oamenii și îi ajută
să ia în considerare modul în care aceste
relatări îi pot împiedica să depășească
dificultățile actuale;
•consideră problemele ca fiind separate
de oameni și îi ajută pe indivizi să
recunoască gama de aptitudini,
convingeri și abilități pe care le au deja și
le-au folosit cu succes (dar nu le pot
recunoaște) și pe care pot să le utilizeze
în confruntarea cu problemele din viața
lor;
• pune un accent deosebit pe
identificarea punctelor forte a povețtilor
oamenilor, care s-au dovedit de succes în
trecut.
Multe dintre intervențiile narative au fost
dezvoltate de către practicieni preocupați
mai degrabă de bunăstarea clienților sau
comunităților unde lucrau, și mai puțin de
strângerea unor dovezi științifice
substanțiale.
Totuși, se poate aprecia că în acest
moment există date din literatură
care sugerează un efect benefic cert
al terapiei narative într-un număr de
situaţii:
•în tulburarea de stress
posttraumatic, simptomele
depresive, anorexia nervoasă, fobia
socială, ADHD;
• probleme sistemice familiale, de la
problemele de cuplu sau
disfuncționalități familiale curente, la
cele ce afectează întreg sistemul
familial (decesul, doliul);
• alte situații ce afectează global o
comunitate, cum ar fi relocarea
geografică, mixul cultural, atitudini
discriminatorii ale grupului
majoritar.
Principii
Există foarte multe strategii de lucru,
însă putem menționa o serie de
principii care caracterizează
modalitățile narative de lucru
(Morgan, 2000):
a. terapeutul e responsabil să asigure
o atmosferă de curiozitate, respect şi
transparență; b. evenimentul e
problema (nu persoana e problema);
c. oamenii sunt experți în ceea ce
privește vieţile lor, nu terapeutul sau
altcineva;
d. oamenii pot deveni autorii
principali ai poveştilor vieților lor;
e. până ce a venit să consulte un
terapeut, persoana a încercat deja
multe pentru a reduce influența
problemei în viața și relațiile sale;
f. problemele sunt construite în
contexte culturale. Aceste contexte
includ relații de putere legate de
rasă, clasă, preferințe sexuale, gen
biologic;
Strategii și tehnici terapeutice
Dintre principiile ce stau la baza
intervențiilor narative, două par a fi
fundamentale: menținerea unei poziții
care denotă curiozitatea și adresarea de
întrebări la care în mod autentic
terapeutul nu deține răspunsul.
În continuare, vom prezenta pe scurt
câteva dintre strategiile utilizate în
terapia narativă, adaptate după
descrierea lui Morgan (2000).
Înțelegerea vieții prin intermediul
poveștilor: Terapeuții narativiști sunt
interesați să se alăture oamenilor,
pentru a explora poveştile pe care
aceştia le au despre viețile și relațiile lor,
despre efectele, despre sensurile și
contextul în care acestea au fost
formate și concepute. Mai departe, se
caută înbogățirea relatării în context
terapeutic, întrucât „terapeuţii
narativiști sunt interesați să lucreze cu
oamenii, pentru a produce și a oferi
densitate unor poveşti care nu sprijină
sau susțin probleme. În aceste noi
poveşti oamenii trăiesc noi imagini de
sine, noi posibilităţi pentru relații și un
viitor nou” (Freedman & Combs, 1996).
Conversațiile externalizatoare: numirea
problemei.
Conversațiile externalizatoare stabilesc
un context în care persoana se poate
experimenta pe ea însăși ca fiind
separată de problemă. În acest fel,
problema nu le mai este definitorie
despre identitatea lor sau despre cine
sunt ei „cu adevărat”. Odată ce s-a
deschis o conversație prin care are loc
numirea problemei și separarea de
persoană, terapeutul este interesat sa
adreseze întrebari care investighează
istoria problemei din viaţa persoanei. De
asemenea, el poate să exploreze și să
evalueze efectele problemei, dar și să
justifice evaluarea facută.
 Descoperirea rezultatelor unice
(excepționale). Atunci când terapeuții
descoperă poveşti sau rezultate ale
poveştilor într-un anumit fel unice, ei
sunt interesați să le exploreze mai
departe, urmărindu-le istoria și
înțelegând ce înseamnă ele pentru
persoana în cauza. Acestea pot
reprezenta în viitor deschideri către
povești noi și diferite.
Conversații de realocare a
statutului de membru (re-
membering conversations). Oamenii
sunt capabili să se alăture
persoanelor semnificative din viața
lor, în jurul valorilor, angajamentelor,
preferințelor împărtășite, în
modalități care contribuie puternic la
construcția istoriei poveștilor
alternative. Conversațiile de
reconsiderare a calității de membru
pot să implice decizii deliberate de a
exclude anumite persoane din clubul
vieţii proprii, persoane care poate au
contribuit la viața poveștii la un
moment dat.
Alături de strategiile menționate, se
pot adăuga și alte mijloace
terapeutice, în funcție de natura
întrevederii și de obiectivele
terapeutice:
• documentația terapeutică:
cuprinde documente, declarații,
certificate, manuale, note din timpul
ședinţelor, casete video, liste,
desene. Când oamenii își rescriu
viețile și relațiile, devin mai clare
anumite cunoștinţe despre problemă
și despre preferințele de viață ale
persoanei. Pe măsură ce se ivesc
noile povești preferate, se
diminuează influența poveștii
dominante.Documentația terapeutică
înregistrează aceste preferințe,
cunoștințe, angajamente, astfel încât
ele sunt disponibile pentru a fi
accesate oricând;
•scrisorile terapeutice: sunt utilizate în
modalități variate pentru a oferi
asistență familiilor. White şi Epston
(1990) au prezentat mai multe tipuri
diferite de scrisori terapeutice,
incluzând scrisori care rezuma
continutul şedinţei, scrisori de invitaţie,
scrisori de concediere, scrisori de
referinţe;
•ritualurile și sărbătoririle: marchează
pași semnificativi în călătoria prin care
ne îndepărtăm de povestea-problemă,
îndreptându-ne către noua versiune
preferată a vieţii. Sărbătoririle pot fi
formale sau informale și pot avea loc în
sau în afara prezenței terapeutului;
•grupurile de martori neimplicați:
uneori, terapeuții narativiști creează
procese în care membrii audienței
joacă, în modalități foarte speciale, rolul
de martori la conversațiile dintre
terapeut și cei care vin la terapie. Aceste
procese sunt cunoscute drept
„ceremonii ale definirii” (Myerhoff,
1986):
•ceremonia definirii: este o modalitate
de structurare narativă a conversaţiilor
facilitată de către un cercetător-
practician narativist, care permite
elaborarea poveştilor membrilor
prezenţi în succesiuni povestitor-
auditoriu, inversarea rolurilor: re-
povestitor-nou auditoriu, (3) re-re-
povestitor: re-auditoriu. Finalul
„ceremoniei definirii” este compus din
comentarii voluntare libere ale oricărui
participant cu privire la semnificaţia
evenimentului la care au participat.
Vromans și Schweitzer (2011) au
investigat evoluția simptomele
depresive și rezultatele legate de relația
interpersonală după opt sesiuni de
terapie narativă, în cazul a 47 adulți cu
tulburare depresivă majoră. Post-
terapie, 74% dintre clienți au obținut o
ameliorare semnificativă a simptomelor,
iar 61% se încadrau în criteriile de
funcționalitate;
de asemenea, s-a constatat și o
îmbunătățire relativă a relațiilor
interpersonale, ca urmare a terapiei, însă
mai putin substanțială decât în cazul
simptomelor. Trei luni mai tîrziu, clienții
au raportat menținerea ameliorării
simptomului, dar nu și a câștigurilor
interpersonale.
O serie de studii au arătat rezultate
notabile în ce privește eficienţa terapiei
narative în construirea de competențe de
relaționare, semnificații comune sau
formare a identității. Dintre acestea,
amintim un studiu privind eficacitatea
terapiei narative în dezvoltarea
deprinderilor sociale și emoționale ale
elevilor de 8-10 ani (Beaudoin et al.,
2016). Pe parcursul a doi ani, 353 de copii
au menționat încercările lor de a rezolva
conflictele din viața lor de zi cu zi, înainte
și după o serie de conversații narative.
Ulterior, acestea au fost comparate cu
povestirile colectate în același interval de
timp de la un grup de control. Rezultatele
studiului arată că acei copii care au primit
intervenții de terapie narativă au
prezentat o îmbunătățire semnificativă a
conștientizării de sine şi sociale, a
autocontrolului, a empatiei și a luării unor
decizii responsabile, în comparație cu
primele lor povestiri, dar și cu povestirile
copiilor din grupul de control. Beneficiile
de mai sus au fost independente de genul
copilului.
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
 Istoria psihoterapiei in Romania
Încercarea de fata de a contura locul si
semnificatia psihoterapiei în România, se va
sprijini pe urmatoarele idei, dublate de o
argumentatie sustinuta cu:
•psihoterapia în România s-a dezvoltat în
concordanta cu etapele parcurse de aceasta
în Europa Occidentala. Marile curente si
scoli europene se regasesc si în cultura
româneasca. Realizarile românesti sunt
prezente în literatura europeana de
specialitate, iar noutatile pe plan european
sunt reflectate în aparitiile editoriale si
manifestarile stiintifice din tara;
•dificultatea de a defini (cel putin pentru
etapa actuala) specificul national al
psihoterapiei românesti tine fara îndoiala
cont de influenta coplesitoare a celor 50 de
ani de comunism, prin obstructia vadita sau
întârzierea în receptarea unor conceptii si
metode prin interdictii politice .De
asemenea, izolarea fata de lumea
occidentala, mai ales în ultimul deceniu al
dictaturii, a condus la o întârziere a
dezvoltarii unei miscari psihoterapeutice, în
comparatie cu alte tari foste socialiste,
precum Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia.
Prin publicarea lucrarii „Freud si psihanaliza
în România” (1994), Bratescu G. deschide
calea explorarii unor începuturi privind
miscarea si practica psihanalitica în tara
noastra, încercând sa releve dintr-o
perspectiva uneori deosebit de critica, fapte
si personalitati legate de acest domeniu.
În afara aportului remarcabil al acestui
autor, s-au întreprins tentative de studii si
cercetare din perspectiva istoriei medicinii
românesti care atesta ca, exceptând unele
perioade de timp mai mult sau mai putin
„albe”, noutatile si interesul pentru
psihoterapie erau constant prezente în
conferintele, în articolele si practica clinica a
unor medici, psihologi ca si în cazul altor
oameni de stiinta, arta sau cultura din tara
noastra, începând cu ultimul deceniu al
secolului al XIX-lea moderna dateaza de
aproximativ 200 ani.
În descrierea unei variante de
etapa a dezvoltarii psihoterapiei
românesti pe care o putem
numipremoderna sau populara ,
N. Marcu face câteva referiri
foarte interesante:
•În dialogul Charmides, Platon
atribuie getodacilor o conceptie
medicala „psihosomatica” în care
tratamentul somatic se
împleteste cu cel psihic: „
Zalmoxis, regele nostru, care este
si zeu ne învata ca, precum nu
putem trata bolile ochilor fara sa
tratam capul (în întregime), ori,
capul fara corp, tot asa nu putem
trata bolile corpului fara a ne
ocupa de cele ale sufletului… De
aceea medici daci au rezultate
mai bune decât cei greci. ”
(Platon, Charmides).
•Cercetarile românesti de
etnopsihiatrie au evidentiat
existenta unor procedee
psihoterapeutice empirice pe
teritoriul locuit de daci,
dacoromani, straromâni si de
poporul român în general,
subliniind continuitatea
bimilenara a acestora.
Parti constitutive ale aceluiasi
procedeu etnomedical care se
întemeiaza pe puterea spirituala
a cuvântului, pot fi considerate si:
•descântecul – rit verbal supus
unor reguli bine stabilite („poezia
riturilor de însanatosire”)
(O.Papadima, Literatura populara
româneasca)
• actele rituale (cu functie
psihoterapeutica)
• psihodrama populara
Toate aceste procedee
psihoterapeutice populare se
desfasurau sau înca se mai desfasoara
în cadrul satului românesc traditional,
se întrepatrund cu cele mai diverse
laturi ale vietii economico-sociale si
culturale si sunt legate de preocuparile
din viata practica: fertilitate, belsug,
sanatate … (N. Dunare, 1978).
Cum spuneam si mai înainte, abia de
aproximativ 200 de ani se poate vorbi
de o psihoterapie moderna din anii în
care medicul vienez Karl Mesmer
(1734-1814) defineste ca prima metoda
terapeutica efetele hipnozei, astfel ca
în secolul al XIX-lea, practic în toate
tarile Europei se regasesc mentiuni în
legatura cu psihoterapia.
Magnetismul a fost popularizat în
cultura româneasca, în publicatii cu
caracter general („Curierul românesc”,
„Mozaicul”, „Universul”) sau
biomedical („Isis sau Natura”).
Cea mai veche aparitie româneasca se
pastreaza la „Curierul românesc” (nr.
14 din 15 aprilie 1838) editat la
Bucuresti, printr-o scurta notita despre
„Magnetismul animal”. Aceasta este
prima relatare tiparita în limba româna
(dovedita pâna în prezent).
Tot în 1838, apare la Craiova articolul
„Magnetismul animal” în „Magazinul”
(numarul din 20 august), saptamânal
redactat de C.Leca si reprezentând o
traducere dintr-o revista maghiara.
Chirurgul englez M.Braid lansase deja
în 1843 termenul de „hipnoza” facând
referinta la studiul „magnetismului
animal” si numind metoda „hipnoza si
fixare”.
Desi documentele nu sunt destul de
precise, este sigur ca hipnoza a fost
folosita în terapia bolnavilor psihici
internati în Spitalul „Marcuta”
începând din 1865 (Petre Protici).
În deceniul al IX-lea (1881-1890)
preocuparea pentru problemele
hipnozei este prezenta atât în medicina
româneasca (Chr. Buicliu,
Gh.Marinescu, P.Inotescu, I.Marcel,
G.Bercaru, I.V.Stefanescu) cât si în viata
culturala româneasca (Titu Maiorescu,
B.P.Hasdeu, Stefan Mihaileanu, Sofia
Nadejde).
În 1857, Iuliu Barasch face „prima
expunere competenta, completa si
critica asupra problemei
mesmerismului din literatura noastra”
(N.Marcu, 1957).
În 1865, P.Protici medic sef al Spitalului
de psihiatrie „Marcuta” aplica hipnoza
în scop terapeutic.
În 1882, la 13 februarie, Charcot
prezinta la Academia Franceza un
memoriu asupra hipnozei ce va fi
repede adus la cunostinta publica din
România, în sala Ateneului Român, de
tânarul, pe atunci scriitor si filosof –
Titu Maiorescu, în conferinta
„Ipnotismul”, publicata rezumativ în
revista „Timpul”, si ulterior într-o
brosura intitulata: „Patru conferinte
publice”.
Din cele expuse reiese ca autorul era la
curent cu lucrarile lui Braid, Charcot s.a.
care „au repetat experimentele
magnetizatorilor cu scopul de a le
cerceta stiintificeste si au constat ca
diferitele fenomene ipnotice stau în
legatura cu chestiuni psihologice si
fiziologice de cel mai mare interes”.
Isteria, hipnoza si sugestia au continuat
sa se afle în centrul preocuparilor
societatii medicale si universitare,
marile personalitati ale vremii (sfârsit
de secol al XIX-lea si început de secol
XX) fie acceptându-le, fie respingându-
le.
Printre studentii lui Charcot, la Paris, s-
a numarat si Gheorghe Marinescu,
viitorul neurolog de renume, care va
publica de-a lungul anilor 1888-1889 .
„Isteria, asadar nu e un sfinx
indescifrabil, ci o boala, iar isteria,
dizbracata de haina tehnica a
necunoscutului devine o fiinta ca si
noi, al carei loc nu este nici în cer, nici
în iad, ci pe pamânt. Cât despre
ipnotism, el reprezinta o serie de
fenomene reale, ale caror mecanism
nu-l cunoastem înca, dar care e un
focar luminos pentru interpretarea
faptelor stiintifice. Prin mijlocul lor s-a
ridicat voalul care acoperea
miracolele de altadata, dându-le o
interpretare stiintifica”
(Gh.Marinescu, Fântâna Blanduziei,
nr.9/29.01.1889, p.2).
Articolul se remarca atât prin
claritatea si frumusetea expunerii, cât
si prin înaltul sau nivel stiintific,
vadind cunoasterea aprofundata a
problemei (N. Marcu, B. Dutescu,
1964).
Chiar din timpul studentiei,
Gh.Marinescu începe sa practice
hipnoza; „Am vindecat orbi, surzi,
muti, paralitici” – spune el si va
publica, împreuna cu dr. I.Marcel „Un
cas de mutisme hysterique avec
contracture spasmodique glosso-
laryngée guéri par sugestion
hypnotique associée a la gymnastique
vocale” (Archives Roumaines de
Médicine et Chirurgie, 1888, nr.6,
p.391).
Este primul articol stiintific referitor la
psihoterapia prin sugestie hipnotica
din literatura medicala româneasca.
În 1901 se traduce în limba româna
lucrarea „Hipnotism si sugestiune” de
Bernheim.
Din 1902, octombrie, în cabinetul sau
de la Viena, S.Freud începe sa
primeasca, în fiecare seara de
miercuri pe colegii care doresc sa se
initieze în tehnici psihanalitice
(„Societatea psihologica de miercuri”
care în 1908 va deveni „Societatea
psihanalitica din Viena”).
A venit apoi momentul când, o
multime de experiente emotionale s-
au acumulat o data cu iminenta fazei
de separare de „noua mama”
(formatori si profesori) prin plecarile
si uneori revenirile acestora la un
anume interval de timp, pâna ce a
putut fi atins un anume nivel stabil al
registrului profesional în planul feed-
back-ului perceptual si cognitiv,
respectiv, o cale cât mai aproape de
un model propriu.
Perioada respectiva nu a putut fi
lipsita de o multime de conflicte
generate de frustrarile cu privire la
„anii pierduti”, diferentele între
generatii, filiatie, eclectismul din
perspectiva teoriei, frica de fi
„clonati” sau invadati; de asemenea,
a existat o marcata nevoie de a
opera distinctii si de a deschide noi
spatii între „limite/granite si
libertate”; care va fi statutul
profesional dupa terminarea celor 4-
5-6 ani de formare si ce fel de tip de
formare sa alegi?
Chiar daca durata programului de
formare s-a încheiat, a existat nevoia
de întretinere pe mai departe de noi
contacte cel putin cu unii din fostii
formatori.
Odata cu realizarea procesului de
separare si individuatie se va putea
trece în acest fel la motivatia, nevoia
personala de a deveni psihoterapeut
care va putea mai lesne lua forma
obiectului intern si va facilita
schimbarea de-a lungul procesului de
dezvoltare si a crizelor sale inerente.
Din 1998 a fost lansata Revista
Romana de Psihoterapie, cu aparitii
bianuale, din al carei colectiv de
redactie mentionam: Ileana Botezat-
Antonescu – redactor sef; Nicolae
Teofil Andriescu – redactor sef
adjunct; Marius Luman, Georgiana
Ivanescu – secretari.
 CUPRINS
• Psihanaliza

• Cum functioneaza psihanaliza

• Carti recomandate

• Viata mea si psihanaliza

• Opere esentiale - Sigmund Freud

• Ipoteza Fericrii

• Psihanaliza Basmelor

• Arta subtila a nepasarii

• Arta Manipularii

• Sapiens. O scurta istorie a omenirii

• Atomic Habits

• Rolul psihanalizei

• Influenta psihanalizei asupra psihoterapiei in general

• Practica psihoterapiei integrative in Romania

• Istoria psihoterapiei in Romania