Curentele psihologiei

Greere Maria Denisa

,,Psihologia este o stiinta ce trebuie facuta cu arta", este ,,o
lumina indispensabila întelegerii, apropierii si ascensiunii
umane" (Pavelcu, 1972, p. 312), este o ,,stiinta a inimii" (Kirk
J. Schneider, 1998). Conform acestor modalitati de definire,
psihologia ar releva ca dimensiuni esentiale: 1) starea tacita
a experientei înainte de reflectie (simtul - simtit); 2) starea
holistica, complexa, cu multe structuri si relatii; 3) starea în
care viata lumii devine subiect al cunoasterii închegând
întotdeauna constiinta investigatorului si a partici­pantului).
(Kirk J. Schneider, 1998, apud Zlate, 2000, p.34).
Fiecare stiinta are mai multe curente care studiaza si
explica aceleasi fenomene din puncte de vedere
diferite. Si in psihologie, in secolul al XX-lea s-au
format mai multe scoli de gandire, mai multe curente
care studiaza psihicul si comportamental uman.
Teoriile lor se completeaza reciproc. Nu se poate
spune ca reprezentantii unui singur curent au
dreptate si toti ceilalti gresesc. Pentru ca sa intelegem
fenomenele psihice trebuie sa cunoastem mai multe
conceptii, explicatii pentru ca sa reusim sa privim
problemele din mai multe puncte de vedere.
1. Structuralism
Acest curent a apărut în jurul anului
1890 include membri ai tradiției de
cercetare psihologică inaugurată de
Wilhelm Wundt. Edward Titchener a
fost principalul său reprezentant, și a
apărat ideea că ,scopul psihologiei ar
trebui să fie acela de a descoperi
elementele de bază ale conștiinței și
modul în care ele interacționează
între ele pentru a crea procese
mentale.
Este vorba despre o perspectivă
reducționistă, așa cum a căutat să
investigheze din elementele cele mai
de bază pentru a înțelege cele mai
complexe și mecanicistă, deoarece sa
bazat pe ideea că un astfel de sistem
complex de genul asta face până
mintea noastră poate fi redusă la
piese izolate, cum ar fi un motor.
Tocmai din cauza abordării sale mai
academice decât pragmatice, a apărut
în curând o altă tendință care sa
întâmplat să concureze cu aceasta:
funcționalismul.
2. Funcționalismul
Unul dintre principalele fluxuri de psihologie ale celor apărute
la începutul secolului XX. Funcționalismul, care sa născut în
prima decadă a secolului XX, presupune o respingere a
abordării structuraliste; În loc să se concentreze asupra
studierii componentelor minții, ea vizează înțelegerea
proceselor mentale. Nu sa concentrat pe "piese", ci pe
funcționare, adică pe funcțiile psihologice care se desfășoară
în interiorul capului nostru (și, prin extensie, în interiorul
corpului nostru).
În plus, în timp ce abordările structuralismului au avut de-a
face cu întrebări foarte abstracte și generale, funcționalism
aspirat să ofere instrumente utile. Ideea era să știm cum
funcționăm pentru a putea folosi aceste cunoștințe în
probleme de zi cu zi și specifice.
Deși sa despărțit de funcționalism, se consideră că William
James a fost una dintre marile figuri istorice ale dezvoltării
psihologiei care au întruchipat cel mai bine abordările și
preocupările acestui curent.

3. Psihanaliza și psihodinamica
Sigmund Freud Curentul psihodinamic a apărut pentru prima
dată prin opera lui Sigmund Freud, în ultimii
ani ai secolului al XIX-lea. Sa bazat pe ideea că
comportamentul uman, în mișcările,
gândurile și emoțiile sale, este produsul unei
lupte a forțelor opuse care încearcă să se
impună pe cealaltă.. Această luptă este
inconștientă, dar, potrivit adepților acestui
curent, el poate fi recunoscut prin
interpretarea manifestărilor sale simbolice.
Deși lucrarea lui Sigmund Freud a dus la
crearea a numeroase teorii psihologice și
diferite școli de terapie, adevărul este că în
prezent nu au nici o aprobare științifică,
printre altele, pentru critica pe care filozoful
științei Karl Popper a făcut-o despre acest
mod de investigare.
Articol asociat: "Id-ul, sinele și superego-ul,
conform lui Sigmund Freud"
Teoriile psihanalizei
Subconștientul
Noutatea concepțiilor lui Freud a constat în
recunoașterea importanței proceselor
psihice inconștiente. Acestea se desfășoară
după alte reguli decât faptele conștiente.
Sub influența inconștientului, gândiri și
simțiri, care sunt legate unele de altele, se
pot disocia și îndepărta, până la atingerea
unei stări conflictuale. Regulile logice,
indispensabile gândirii conștiente, nu se
aplică proceselor psihice inconștiente. Prin
analiza acestora, Freud a interpretat visele
ca mecanisme de protecție împotriva
impulsurilor care tind să se exteriorizeze și
care sunt în strânsă legătură cu amintiri
refulate ale copilăriei. În felul acesta,
gânduri și impulsuri inacceptabile, numite
și conținut latent al visului, se transformă
într-o trăire conștientă, care nu mai este
înțeleasă nemijlocit și care devine un "vis
manifest". Cunoașterea acestor
mecanisme inconștiente permite
psihanalistului să inverseze decursul
procesului (transformarea visului latent în
vis manifest) și, astfel, să descopere
semnificația traumei care îi stă la bază.

4. Behaviorism
Behaviorism a fost consolidat la scurt timp
după psihanaliza, și părea să fie o psihologie
curent d opus lui Freud și adepții săi, dar, de
asemenea, mulți alți cercetători tendință spre
mentalism. Spre deosebire de acesta din
urmă, comportamentele A subliniat
importanța fundamentării cercetării
asupra elementelor observabile a
comportamentului, evitând la maxim
speculațiile care nu sunt justificate și fugind
de la interpretarea actelor în cheia simbolică.
Fundamental, behavioristi au fost
caracterizate prin luarea în considerare că
obiectul de studiu al psihologiei ar trebui să
fie comportamentul, nu ceea ce este de
obicei înțelege prin „procese mentale“ sau,
desigur, orice speculații cu privire la suflet
(deși, la un anumit punct procese mentale au
fost de asemenea studiate, deși înțelese ca
comportament, precum și comportamentul
motorului).
Dar, chiar dacă comportorii au vrut să-și
bazeze lucrarea asupra studiului materiei și
nu asupra sufletului, asta nu înseamnă că ei
erau dedicați studiului creierului, așa cum ar
fi un neurolog.
Spre deosebire de biopsihologi, pentru a-și
face treaba comportamentaliștii Nu aveau
nevoie să știe detalii despre ceea ce se
întâmplă în sistemul nostru nervos atunci
când efectuați anumite sarcini. În schimb, ei s-
au axat pe studierea relațiilor care sunt create
între stimuli și răspunsuri. De exemplu, pentru
a ști dacă un sistem de recompensare
funcționează sau nu într-o companie, nu este
necesar să știm care circuite ale neuronilor
intervin în acest proces.
Astfel, în acest curent al psihologiei, unitatea
de analiză este contingență: relația dintre
stimuli și răspunsurile lor (ambele fiind
observabile și măsurabile). Cu toate acestea,
modul de măsurare a anumitor reacții la
stimuli a fost considerat imoral folosind ființele
umane, bazat pe experimentarea pe animale,
care a dat o mulțime de putere psihologiei
comparative.
Doi dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai
acestui curent de psihologie au fost John B.
Watson și B. F. Skinner.
Articol asociat: "Behaviorism: istorie, concepte
și principalii autori"
5. Gestalt
Acest curent, care nu ar trebui confundat cu terapia Gestalt, sa născut în Germania să studieze procese psihologice legate de
percepție și cu modul în care ajungeți la soluții la noi probleme.
Pentru acești cercetători, atât pentru a vedea o imagine, cât și pentru a avea o idee, suntem capabili să creăm o imagine globală
despre mediu și potențialul său, în loc de
să ne limităm să acumulam informații bucată cu privire la ceea ce ne înconjoară și
apoi faceti aceste elemente sa se potriveasca.
De exemplu, atunci când rezolvăm un puzzle sau încercăm să ne întâmplăm întâmplător, dar vedem o imagine a rezolvării
problemei în mod spontan. Wolfgang Köhler, de exemplu, a studiat cum sosesc cimpanzeii
la concluzii privind modalitățile posibile de modificare a mediului pentru obținerea alimentelor.
Acest grup de cercetători a elaborat o serie de reguli, numite "Legi ale Gestalt", prin care au descris procesele prin care creierul
nostru creează unități de informații calitativ diferite de datele care sosesc prin simțuri.
6. Umanismul
Din punct de vedere tehnic, psihologia umanistă nu se caracterizează prin propunerea unor
instrumente de cercetare sau de intervenție specifice, nici nu se bazează pe presupoziții
științifice diferențiate. Ceea ce distinge este modul în care psihologia este legată de etică și
de conceptul ființei umane.
În acest curent se crede că funcția psihologiei nu ar trebui să fie pur și simplu să obțină
informații și să o analizeze rece, ci mai degrabă trebuie să-i faci pe oameni fericiți.
În practică, acest lucru a însemnat că psihologii umaniste s-au bazat foarte mult pe
fenomenologiei și au considerat subiective și nu direct măsurabile trebuie să aibă, de
asemenea, o valoare pentru psihoterapie și cercetare. Acest lucru le-a câștigat multe critici,
deoarece poate fi înțeles ca un simptom că orientarea lor este dualistă.
7. Cognitivismul
Cognitivismul a fost consolidat ca un curent al psihologiei la sfârșitul anilor '60, și a fost o
reacție la behaviorismul lui B. F. Skinner. Aceasta însemna o întoarcere la studiul proceselor
mentale care nu au fost luate în considerare prea mult de către behavioristi, ceea ce a condus
la o nouă preocupare pentru credințe, emoții, luarea deciziilor etc..
Cu toate acestea, din punct de vedere metodologic, acest nou curent a fost puternic
influențat de behaviorism, și el a folosit numeroase instrumente de intervenție și de
cercetare. În prezent, cognitivismul este perspectiva dominantă.
Webgrafie
1 https://ro.sainte-anastasie.org/articles/psicologa/las-7-principales-corrientes-de-la-psicologa.htm
2 https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihanaliz%C4%83

Vă mulțumesc