Abordarea psihodinamica - se refera nu numai la psihoterapia psihanalitica, ci si la multe alte

tipuri de terapii de orientare psihodinamica, toate avand legaturi cu teoriile lui Sigmund Freud (18561939), cel care a fondat psihanaliza. Nici un psiholog sau psihoterapeut contemporan nu poate afirma
ca nu este influentat de opera lui Freud. Ideile acestuia au generat mai multe scoli de psihoterapie,
unele infiintate de fosti colaboratori ai lui Freud care au simtit nevoia sa se distanteze de acesta: C.G.
Jung (psihoterapia analitica), Alfred Adler (psihoterapia individuala), Wilhelm Reich, Melanie Klein
(scoala relatiilor de obiect), D.W. Winnicott. Exista si unele abordari moderne care, desi nu se trag
direct din opera lui Freud, au fost masiv influentate de aceasta: analiza tranzactionala si Gestalt
terapia.
Abordarea umanista - dezvoltata de un grup de psihologi americani, in anii '50.
Cel mai important a fost Carl Rogers (1902-1987), cel care a fondat terapia centrata pe persoana.
Ideile lui Rogers au avut o influenta larga in consilierea psihologica, in psihologie si in educatie. Multe
din abordarile moderne de consiliere si educatie se bazeaza pe teorii sale si pretind a fi centrate pe
persoana. Alte nume grele ale acestei abordari sunt Victor Frankl (logoterapia), Abraham Maslow,
Rollo May si Irvin Yalom (psihoterapia existentiala, versiunea americana).
Abordarea comportamentala - se bazeaza pe teoriile invatarii elaborate de rusul I.P. Pavlov (18491946) si americanii J.B. Watson (1878-1958) si B.F. Skinner.
Terapia comportamentala a devenit populara in anii '70, dupa ce Wolpe a prelucrat teoriile
comportamentalistilor timpurii. Elemente ale teoriilor invatarii pot fi gasite in multe din abordarile
moderne ale consilierii psihologice si psihoterapiei, intrucat majoritatea psihologilor recunosc astazi
rolul unor procese de invatare in dezvoltarea umana.
Abordarea cognitiva - fondata de Aaron Beck si Albert Ellis, aceasta abordare subliniaza importanta
gandurilor in procesele mentale. Primul dintre ei a intemeiat terapia cognitiva, iar cel de-al doilea,
terapia rational-emotiva. Beck si Ellis au elaborat in mod separat abordari specifice, bazate pe analiza
gandirii, pentru a-i ajuta pe cei aflati insuferinta psihica sa se schimbe. Abordarea cognitiva este
astazi, impreuna cu abordarea comportamentala si formand impreuna terapia cognitivcomportamentala, una din cele mai populare, mai raspandite si mai apreciate terapii, datorita duratei
scurte si eficientei in inlaturarea simptomelor. Cuvinte cheie: ganduri irationale, ganduri automate,
scheme, tema pentru acasa, gandire pozitiva, gandire logica.
Abordarea interpersonala. Aspectele interpersonale (relatiile cu ceilalti, membri ai familiei, prieteni,
colegi etc.) sunt luate in considere de multe psihoterapii, inclusiv de cele psihodinamice sau umaniste,
dar exista o singura terapie interpersonala pura, care ignora orice alt aspect (cognitiv,
comportamental, psihodinamic) si se concentreaza exclusiv pe relatiile interpersonale curente (nu si
trecute) si constiente (nu si inconstiente).
Psihoterapiile se pot clasifica nu numai dupa orientarea teoretica pe care se bazeaza, ci si dupa
modalitatea de lucru. Astfel, exista:
psihoterapia individuala, in care psihoterapeutul discuta cu un singur individ;
psihoterapia de cuplu, in care psihoterapeutul face terapie cu un cuplu;
psihoterapia de grup;
psihoterapia de familia sau terapia familiala;
Fiecare dintre acestea se impart la randul lor in functie de scoala teoretica de provenienta (de
exemplu, terapie de grup psihanalitica, terapie de grup gestaltista etc.).
In legea 213 privind dreptul de libera practica al psihologilor din Romania, in capitolul "Conditii de
atestare, acreditare si certificare", sunt recunoscute urmatoarele tipuri de psihoterapii:
Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie rational-emotiva si comportamentala,
psihoterapie cognitiva, psihoterapie comportamentala etc.);
Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitica, psihoterapia analitica, terapii dinamice de
scurta durata etc.);
Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.);
Psihoterapii scurte (ex. terapia scurta focalizata pe solutie, orientarea pe competente si resurse,
abordarile constructivist-colaborative si narative, etc);
Psihoterapii umanist-existentiale-experientiale, sistemice si transpersonale
(ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experientiala, analiza tranzactionala,
etc.).

WIKIPEDIA
Psihoterapia poate fi individual (obiectul interveniei este individul), n grup (obiectul interveniei
este individul inserat ntr-un grup terapeutic) sau de grup (obiectul interveniei este grupul, spre

exemplu, cuplu, familie etc.). Pentru simplificarea limbajului, sintagma de grup se utilizeaz
adesea i cu referire la psihoterapia n grup.
Este evident faptul c intervenia psihologic este ghidat de mecanismele presupuse a fi
implicate n strile de sntate i de boal. Aadar, n funcie de aceste mecanisme, dar mai ales
legat de ambiia a numeroi psihologi/psihiatri de a deveni mtemeietori de coal, avem mai
multe orientri (paradigme) psihoterapeutice: Aceste orientri, dup felul abordrii, se clasific:

a) Activ-Directive:
1. tehnici de relaxare;
2. sugestia i hipnoza;
3. abordarea cognitiv-comportamental;
4. abordarea umanist-existenial-experienial;
5. psihoterapia adlerian.

n cadrul acestor orientri exist diverse coli, fiecare cu particulariti teoretico-procedurale

specifice. Se estimeaz (Bergin i Garfield, 1994) c exist aproximativ 200 de coli de
psihoterapie i peste 600 de tehnici de intervenie.

b) Holistice, orientate ctre:

- subiect ca entitate complex i irepetabil, tritoare ntr-un univers infinit, dar ntr-un ambient
microsocial cu o specificitate unic;
- dezvluirea conflictelor intrapsihice i reducera lor n scopul obinerii unei mai bune adaptri i n acest fel - a strii de echilibru psihic.
n aceast categorie se ncadreaz:
1. abordrile dinamice (freudian, junghian);
2. abordarea non-directiv - Carl Rogers;
3. abordarea abreactiv, care dezvolt tehnici verbale de stimulare a dezvluirii de sine n
vederea depirii blocajelor ce stau la baza dezorganizrilor psihice generate de
sentimente i atitudini negative de vinovie, frustrare, ur, revolt etc. - aceast metod
reprezint o perfecionare, pe baza unui paradigme teoretice mai avansate, a abordrii
rogersiene.
Pentru unele coli psihoterapeutice se pot evidenia cteva etape comune n procesul terapeutic,
care se presupune c ar avea o contribuie la promovarea sntii mintale i la
diminuarea/nlturarea manifestrilor clinice:

contactul cu pacientul i stabilirea, de comun acord, a termenilor relaiei de sprijin

psihologic;

evaluarea clinic i psihodiagnosticul;

conceptualizarea clinic;

aplicarea tehnicilor de intervenie psihoterapeutic (inclusiv urmtirea evoluiei pacientului

i rezultatele demersului terapeutic) ;

sevrajul - sprijinirea pacientului pentru a avea o via independent, pentru a se

desprinde de terapeut, pentru a iei, netraumatic i conservndu- i noul echilibru, din rela ia
psihoterapeutic.

n unele abordri non-directive i abreactive, att "evaluarea clinic" (n forma evalurii

psihiatrice/psihologice de tip categorial-DSM) ct i "conceptualizarea clinic" (asociat
diagnosticului categorial DSM) nu numai c nu sunt necesare, ci sunt chiar contraproductive
deoarece duc la "etichetri" generatoare de prejudeci conceptuale de natur s ngreuneze sau
chiar s compromit procesul terapeutic. De aceea Carl Roges a evitat "diagnosticele clinice",
considerndu-le procustiene, i chiar termenul de psihoterapie - pentru el, ntre "psiholog" i
"client" se nate o relaie de ajutor psihologic n care o persoan, aflat n stare de echilibru
psihic mai bun, ajut, printr-o atitudine de acceptare cvasi-necondiionat, o alt persoan, aflat
n dificultate, s ating parametrii psihici necesari unei bune adaptri; chiar i n aceste condi ii
ns "evaluarea non-categorial" (care este starea iniial; ce probleme sunt?) i
"conceptualizarea non-categorial" (cum s-au dezvoltat aceste probleme) sunt componente
importante ale demersului terapeutic.

Orientri n psihoterapie[modificare | modificare surs]

Psihanaliza a fost prima form de psihoterapie cunoscut. Psihanaliza se distinge prin faptul c
ncurajeaz verbalizarea gndurilor pacienilor, incluznd asociaiile libere, fanteziile i visele din
care analistul interpreteaz natura conflictelor incontiente care produc simptomele pacien ilor.
Psihoterapia cognitiv-comportamental caut prin diverse metode s identifice i s modifice
cogniiile maladaptative, credinele i comportamentele cu scopul de a influena emoiile negative
distructive i comportamentele disfuncionale problematice.
Psihoterapia psihodinamic se centreaz pe relevarea coninutului incontient al psihismului
clientului cu scopul de ameliorare a tensiunii psihice. Dei rdcinile sale se afl n psihanaliz,
psihoterapia psihodinamic tinde s fie de mai scurt durat i este mai puin intensiv
comparativ cu psihanaliza tradiional.
Psihoterapia existenial se bazeaz pe credina existenial c fiinele umane sunt singure n
lume. Aceast izolare conduce la sentimentul lipsei de sens care poate fi depit numai prin
crearea valorilor i nelesurilor proprii.
Psihoterapia umanist a aprut ca reacie la behaviorism i psihanaliz i este ca urmare
cunoscut sub numele de A Treia For n dezvoltarea psihologiei. Psihoterapia umanist se
ocup de contextul uman al dezvoltrii individului subliniind nelesul subiectiv, respingnd
determinismul i preocupndu-se de creterea pozitiv mai degrab dect de patologie. Scopul
acestei psihoterapii este de a crea un mediu relaional n care persoana s poat prospera.

'Psihoterapia de scurt' durat este un termen generic pentru o varietate de abordri n

psihoterapie. Difer de alte coli de terapie prin faptul c subliniaz centrarea pe o anumit
problem i intervenia direct. Este bazat pe soluii i nu orientat pe problem. Scopul nu este
att de a vedea cum a aprut problema ci ce anume mpiedic schimbarea.
Psihoterapia sistemic se adreseaz oamenilor n relaie, respectiv are de-a face cu
interaciunile de grup. Include terapia familial i consilierea marital.
Psihoterapia transpersonal se adreseaz clientului n contextul unei nelegeri spirituale a
contienei.
La ora actual n lume exist sute de orientri n psihoterapie.