Proiect Firewall, reteaua peer-to-peer si reteaua client-server.

Ciobanu Fanouria
clasa a11 a C
ltamg
Generalități/Definiții

• Un paravan de protecție poate ține la distanță traficul Internet cu intenții rele, de

exemplu hackerii, viermii și anumite tipuri de viruși, înainte ca aceștia să pună
probleme sistemului. În plus, un paravan de protecție poate împiedica participarea 
computerului la un atac împotriva altora, fără cunoștința sau voința utilizatorului.
Utilizarea unui paravan de protecție este importantă în special dacă rețeaua sau
computerul de protejat sunt conectate în permanență la Internet.
• Un paravan de protecție este o aplicație sau un echipament software care monitorizează
și filtrează permanent transmisiile de date realizate între PC sau rețeaua locală și
Internet, în scopul implementării unei "politici" (metode) de filtrare. Această politică
poate însemna:
• protejarea resurselor rețelei de restul utilizatorilor din alte rețele similare, toate
interconectate printr-o rețea de arie largă sau/și Internet. Posibilii atacatori sunt
identificați, atacurile lor asupra PC-ului sau rețelei locale putând fi oprite.
• controlul resurselor la care au acces utilizatorii locali (din rețeaua locală).
 functionare

• Un paravan de protecție cooperează îndeaproape cu un program de rutare, care

examinează fiecare pachet de date din rețea (fie cea locală sau cea exterioară) ce va
trece prin serverul pasarelă, pentru a hotărî dacă va fi trimis mai departe spre destinație
sau nu. Soluțiile de protecție prin paravan se împart în două mari categorii:
• soluțiile profesionale hardware sau software dedicate protecției întregului trafic dintre
rețeaua unei întreprinderi sau instituții, ca de ex. dintre Universitatea "Alexandru Ioan
Cuza" din Iași și restul Internetului
• paravanele de protecție personale dedicate monitorizării traficului pe calculatorul
personal.
 POLITICA PARAVANELOR DE PROTECTIE

Înainte de a construi un paravan de protecție

trebuie hotărâtă politica sa, pentru a ști exact care
va fi funcția sa și în ce fel se va implementa
această funcție.
Politica paravanului de protecție se poate alege
urmând câțiva pași simpli:
-se aleg întâi serviciile care trebuie oferite de
paravanul de protecție
-se desemnează grupurile de utilizatori care vor fi
protejați
-se definește amănunțit gradul de protecție de
care are nevoie fiecare grup de utilizatori și cum
vor fi implementate protecțiile necesare
-se face cunoscut utilizatorilor că oricare alte
forme de acces nu sunt permise
Politicile definite la un moment dat tind să se
complice cu timpul, dar la început este bine ca
ele să fie simple și la obiect.
 Peer-to-peer

• Peer-to-peer (P2P), în traducere liberă de la egal-la egal, este o arhitectură de 

rețea pentru aplicațiile distribuite care împarte sarcinile la mai mulți parteneri.

Rețeaua Peer-to-peer permite calculatoarelor să se conecteze în mod direct unul la

celălalt, pentru schimb de fișiere (partajare de fișiere) în comun. Nu există o limită
teoretică pentru dimensiunea unei rețele peer-to-peer, acestea pot fi constituite din
două, dar și din sute de calculatoare. Exemple de rețele P2P: BitTorrent, eDonkey, 
Gnutella, FastTrack, ANts, Kazaa, BearShare, Direct Connect sau Limewire.
• Partenerii sunt participanți egal privilegiați, echipotenți în aplicație. Se spune că o rețea
peer-to-peer este formată din mai multe noduri (peers). O rețea Peer-to-peer (P2P) este un
tip de rețea în care fiecare computer are drepturi si responsabilități egale. Perechile
partajează o parte din resursele lor în mod direct către alte calculatoare aflate în rețea, fără
a fi nevoie de un coordonator central cum ar fi un server sau o gazdă stabilă. Perechile
sunt atât furnizori cât și consumatori de resurse, în contrast cu tradiționalul sistem client-
server unde serverul este furnizor iar clientul este consumator.
CONSIDERATII

• Sunt câteva lucruri de luat în considerare înainte de a seta o rețea P2P:

• Mărime: rețelele P2P sunt destinate să conecteze un număr mic de computere. Când se
ajunge la 10-15 computere într-o singură rețea P2P vor începe să apară problemele;
• Securitate: Securitatea nu este foarte bună în cadrul unei rețele P2P deoarece nu există
un loc centralizat pentru toate resursele, acestea fiind împrăștiate în toată rețeaua;
• Training: Utilizatorii se ocupă de administrarea unei rețele P2P. Aceasta înseamnă că
toți utilizatorii trebuie învățați cum să partajeze fișierele, directoarele și imprimantele.
Într-o rețea P2P închiderea unui computer fără a anunța mai întâi, poate duce la
imposibilitatea altui calculator de a printa.
• Găzduirea resurselor: Fiecare computer care se conectează la un alt computer îi
"mănâncă" acestuia resurse și poate cauza probleme de performanță.
 reteaua client-server

• Modelul client-server este o structură care distribuie sarcini între furnizorii de resurse

sau servicii numite servere și elementele care solicită resurse sau servicii, numite clienți
.[1] Adesea, clienții și serverele se află pe mașini fizice diferite și comunică printr-o rețea
, dar atât clientul cât și serverul pot sta în același sistem sau pot comunica prin alte
mijloace (socket Unix, vsock etc.). Prin extensie, un sistem fizic ce rulează unul sau
mai multe programe server, care distribuie resursele existente clienților, este denumit tot
server. Clienții inițiază sesiuni de comunicare cu serverele, care așteaptă cereri.
Rolul clientului și serverului[modificare | modificare sursă]
Caracteristica client-server descrie relația programelor care colaborează într-o aplicație. Componenta server
oferă o funcție sau un serviciu unuia sau mai multor clienți, care inițiază cereri pentru astfel de servicii. Serverele
sunt clasificate în funcție de serviciile pe care le oferă. De exemplu, un server web servește pagini web și un
server de fișiere servește fișiere de calculator. O resursă partajată poate fi oricare dintre componentele software și
componente ale computerului serverului, de la programe și date la procesoare și dispozitive de stocare. Partajarea
resurselor unui server constituie un serviciu.
Dacă un computer este un client, un server sau ambele, este determinat de natura aplicației care necesită funcțiile
de serviciu. De exemplu, un singur computer poate rula un server web și un software de server de fișiere în
același timp, pentru a servi date diferite clienților care fac diferite tipuri de solicitări. Software-ul client poate
comunica și cu software-ul serverului în același computer. Comunicarea între servere, cum ar fi sincronizarea
datelor, este uneori numită comunicare inter-server sau server-la-server.