1.

Definirea conceptului de
rețea de calculatoare si
enumerarea avantajelor
lucrului în rețea
2.Argumentarea necesității
securizării computerelor și a
rețelelor

Nume:Dîrstaru Maria Teodora

Clasa:A 9-A C
 CUPRINS:

1.Definirea conceptului de rețea de

calculatoare și enumerarea avantajelor
lucrului în rețea:
a.Tipuri de rețele(LAN, MAN, WAN, Internet)
b.Partajare resurse, comunicații în rețea

2.Argumentarea necesității securizării

computerelor și a rețelelor
a.Drepturi de acces
b.Viruși informatici și antiviruși
 TIPURI DE REȚELE

Rețelele pot fi de mai multe tipuri:

 LAN – Local Area Network – ex: reteaua ta
(prin cablu) de acasa
 MAN – Metropolitan Area Network – ex:
rețeaua extinsă, pe suprafata unui oraș
 WAN – Wide Area Network – ex: Internetul
 WLAN – Wireless LAN – rețeaua ta, wireless,
de acasă

O rețea de tip LAN este o rețea relativ mică care este

locală unei organizații (și de obicei limitată din punct de
vedere geometric).
Rețeaua de acasă este considerată o rețea LAN pentru
că este limitată din punctul de vedere al numărului de
dispozitive conectate la ea. O rețea a unei școli (deși
este mai mare) va fi considerată tot LAN pentru că
leagă toate calculatoarele, serverele în aceeași rețea și
sunt limitați din punct de vedere geografic.

Dacă ar fi să combinăm mai multe rețele și să

permitem interconectarea lor pe raza unui oraș, atunci
va forma un MAN (o rețea mai extinsă, la nivelul unui
oraș, care oferă viteze mai ridicate de transfer de date.

O rețea WAN este rețeaua care se află pe o zonă

geografică mai mare față de cele enumerate mai
devreme și permite extinderea pe mai multe orașe, țări
sau chiar continente.

O rețea de tipul WLAN este o rețea LAN la care ne

putem conecta wireless de pe telefonul mobil, tabletă,
laptop sau orice alt dispozitiv.
Acel mediu wireless este unul
separat față de cel fizic si conține
proprietăți (viteza, securitate, raza
de acoperire, etc.) diferite față de
acesta.

O reţea este un grup de calculatoare interconectate care pot

comunica între ele şi care pot partaja o serie de resurse, atât
hard cât şi soft.
Variante de conectare:
 peer-to-peer (“de la egal la egal”) – prima variantă - de pe
calculatorul propriu puteau fi accesate aceleași date de la
oricare din calculatoarele din rețea.
 client-server –un calculator din reţea (cel mai performant)
–server, gestionează accesul la resurse pentru toate
calculatoarele din reţea – clienţii.
Tipuri de servere:
 Servere de fișiere – oferă resurse de tip fișiere sau acces la
imprimantă de la un singur calculator.
Servere de baze de date – depozitează cantități mari de date
pe un singur calculator și le pun la dispoziția utilizatorilor
rețelei (care preiau doar informațiile ce le sunt necesare).
Servere de poștă electronică – controlează serviciile de e-
mail ale rețelei.
Servere fax – serviciul de fax este disponibil tuturor clienților
rețelei.
Reţelele de calculatoare au următoarele componente hardware
de bază:
 unul sau mai multe servere;
 staţii de lucru;
 dispozitive periferice (de ex imprimante);
 plăci de reţea / modem-uri;
 medii de comunicaţie (de exemplu: cabluri). Calculatoarele
care fac parte dintr-o reţea pot partaja:
 date;
 mesaje;
 documente;
 imagini (grafice/video), sunete;
 aparate FAX;
 modem-uri;
Clasificarea reţelelor:
a) În funcţie de întinderea ariei geografice, pot fi :
 reţele locale (Local Area Network - LAN)  sunt localizate
pe o arie restrânsă (cel mult câțiva km2) , într-o încăpere, o
clădire sau un grup de clădiri învecinate;  sunt conectate la
un singur cablu comun;
 reţele metropolitane (Metropolitan Area Network - MAN) -
sunt reţele mai mari decât cele locale, extinse pe aria unui
oraş.
 reţele extinse (Wide Area Network - WAN) – acoperă aria
extinsă la nivelul unei ţări sau continent.
 rețele radio, fără localizare geografică – interconectare
wireless, prin unde radio.
b) În funcţie de mediile de transmisie a datelor:
 Medii ghidate (cabluri obişnuite, cabluri coaxiale, cabluri
telefonice, cabluri TV, fibre optice)
 Medii neghidate (unde radio, radiaţii infraroşii, radiaţii
laser)
c) În funcţie de accesul la reţea:
 Reţele privată
 Reţele publice
 Partajare resurse,
comunicații în rețea

Partajarea resurselor constă în

distribuirea datelor şi a aplicaţiilor în diferite
locaţii, indiferent de distanţa dintre aceste
locaţii şi utilizarea în comun a echipamentelor
hardware. Prin asigurarea comunicării între
calculatoare se pot transmite şi recepţiona date
şi mesaje.
WWW (World Wide Web) este un sistem
de documente şi informaţii de tip hipertext
legate între ele, care pot fi accesate prin
reţeaua mondială de Internet. Documentele,
care se află în diferite locaţii, pe diverse
calculatoare-server, pot fi regăsite cu ajutorul
unui URL unic. Hipertextul este preluat cu un
ajutorul unui program de navigare în web
numit browser care descarcă paginile web de
pe un server web şi le afişează pe un terminal.
Administratorul de reţea de computere trebuie
să fie bun cunoscător al problemelor de
securitate şi al problemelor de bază ale
utilizatorilor deoarece el este cel care stabileşte
politicile de securitate a reţelei atribuind nume
de identificare utilizatorilor şi parole, oferind
utilizatorilor permisiunea să folosească diverse
resurse ale computerelor. Politicile de
securitate se referă la accesul fizic
restricţionat la calculator, stabilirea unor
parole sigure şi schimbarea acestora la anumite
intervale de timp, stabilirea drepturilor pe care
le are fiecare utilizator, copierea datelor în
mod regulat, criptarea fişierelor importante,
utilizarea programelor antivirus şi a celor de
securitate tip firewall.
 Drepturi de acces

Există diferite modalităţi de protejare a datelor.

Câteva dintre acestea sunt:
 accesul fizic la calculator este restricţionat;
 adoptarea unei politici de parolare corespunzătoare;
 stabilirea drepturilor pe care le are fiecare utilizator;
 copierea datelor în mod regulat;
 criptarea fişierelor la care se lucrează;
 folosirea programelor anti-virus;
 folosirea programelor de securitate tip firewall.
Parolele stabilite
trebuie concepute astfel
încât să fie foarte greu
de descoperit de
persoane neautorizate.
Pentru aceasta se
recomandă ca aceste
parole să nu conţină
date personale ale utilizatorului, ca şi folosirea unor
parole generate automat de către calculator.
Cât de liber este un program free
 Programele de tip freeware, freesoftware,
shareware şi public domain, se pot afla în situaţia
de a nu fi înregistrate la ORDA (Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor), iar atunci acel autor nu
poate avea absolut nici o pretenţie de la acei
utilizatori care se folosesc de creaţia sa,
modificând-o după bunul lor plac.
 Freeware este un program pentru calculator cedat
gratuit şi uneori disponibil prin internet sau prin
grupurile de utilizatori. Un producător de programe
independent poate oferi un produs sub formă de
freeware, fie pentru satisfacţia sa personală, fie
pentru a vedea reacţia utilizatorilor interesaţi,
eventual la versiuni preliminarii celor finale.
Producătorii de freeware îşi păstrează adesea (cu
condiţia înregistrării la ORDA) toate drepturile de
autor şi utilizatorii nu sunt întotdeauna liberi să
copieze sau să distribuie mai departe astfel de
produse.
 Freesoftware este software distribuit gratuit şi
însoţit de codul sursă. Utilizatorii sunt liberi să-l
folosească, să-l modifice sau să-l distribuie mai
departe, cu condiţia ca modificările să fie marcate
clar şi specificaţia de copyright a autorului original
să nu fie ştearsă sau modificată. Spre deosebire de
freeware, în cazul căruia utilizatorul uneori nu are
permisiunea de a efectua modificări, software-ul
gratuit este protejat de un contract de acordare a
 licenţei. Software-ul gratuit este un concept
introdus pe piaţă de Free Software Foundation din
Cambridge, Massachusetts.
 Shareware este software-ul pentru care au fost
înregistrate drepturile de autor şi care este distribuit
pentru a fi încercat de potenţialii cumpărători.
Utilizatorilor li se solicită ca, în cazul că vor să
continue folosirea programului după perioada de
probă, să plătească autorului o anumită sumă de
bani.
 Public domain (domeniul public) reprezintă un set
de lucrări, care conţin muncă creativă, cum ar fi
cărţi, piese muzicale, sau programe, care nu intră
sub incidenţa legii dreptului de autor, sau a altui
sistem de protecţie. Lucrările de domeniu public
pot fi copiate, modificate sau utilizate gratuit, în
orice mod şi cu orice scop. Multe din informaţiile,
textele şi programele din internet sunt de domeniu
public, dar lucrările cu drepturi de autor înregistrate
chiar dacă au fost introduse pe internet, nu apar în
domeniu public. Aici, în replică, intră aşa numitele
proprietary software, adică programul pentru care
au fost înregistrate drepturile de autor de către o
persoană sau o firmă şi care nu poate fi utilizat
decât prin cumpărarea unei licenţe sau prin
obţinerea acordului posesorului.
Ce este dreptul de autor

Dreptul de autor este dreptul autorului unei opere intelectuale de a decide cum

poate fi folosită creația sa de către utilizatori. Atunci când creează o operă,
autorul o poate "înscrie" într-o licență de utilizare.
 Viruși informatici și antiviruși

Virușii informatici sunt programe create

cu scopuri distructive a datelor sau
echipamentelor hardware. Aceștia sunt de
cele mai multe ori deghizați in fișiere
inofensive (fotografii, programe ajutătoare,
de genul îmbunătățirii performatelor PC-
ului).
Virușii informatici fiind programe (set
de instrucțiuni), pot da calculatorului
comenzi nedorite.

Caracteristicile principale ale virușilor

sunt:
- se auto-execută (pornesc odată cu
deschiderea fișierelor gazdă)
- se auto-multiplică
Clasificarea virusilor:
a. După tipul componentei afectate:
 - viruși software (afectează fișierele sau
programele instalate, inclusiv sistemul de
operare)
 - viruși hardware (afectează hard-disk-ul
sau memoria)
b. După riscul cel prezintă
- cu putere mică de distrugere  (nu
distrug, nu modifică, dar încetinesc viteza
calculatorului, blochează PC, afișează
mesaje)

- cu putere medie de distrugere (produse

de firmele de soft pt protectie, efect:
ștergerea soft-ului după un anumit număr
de rulari )
- cu putere mare de distrugere (șterg
informații, modifică fișiere sau tot hard-ul,
etc)
c.  După modul de contaminare
- care se multiplică (se înmulțesc repede,
infectează multe fișiere)
- care nu se multiplică (greu de depistat,
de obicei se auto-distrug dupa ce-și termină
activitatea)
d. După efectele los și modul de
actionare
- Vierme (Worm) - se contaminează prin
rețea, singur, fără intervenția utilizatorului
(din cauza deficiențelor de securitate a
computerului), nu are nevoie să se atașeze
de un program existent, nu infectează
fișierele, scopul lor principal este de a
bloca PC-ul si rețeaua
- Cal troian (Trojan) - se ascunde în
interiorul altor programe
- Programe spion (Spyware) - colectează
informații despre o persoană sau
organizație fără acordul acestuia; fură
informații în scopuri publicitare sau
financiare; tipuri de informații furate:
utilizator, parolă, adresa IP, conturi de
online banking, etc
- Virus - proiectate pentru a infecta
fișierele, se ascund in codul programelor și
acționează când aceste programe sunt
rulate; distrug informații de pe calculator și
împiedică funcționarea aplicațiilor..
- Păcăleli (hoax) - mesaje cu avertizări
false (de ex. despre un virus nou și cere ca
să retrimiți și altora, ca să-i avertizezi și pe
ei). Retrimiterea mesajului nu face altceva
decât să multiplice răspandirea virusului.

Moduri de infectare cu viruși

informatici:
- prin descarcarea (download) unor
documente "utile" de pe internet
- atașamente e-mail
- rețea
- dispozitive de stocare infectate (stick
USB infectat, CD, etc)
Protecție împotriva virușilor informatici
 

Antivirusul este un program
creat pentru a detecta si ștege virușii din
calculator.
Pentru ca un program antivirus să-și facă
treaba, acesta trebuie să fie actualizat.

Programele antivirus:
- detectează virușii
- dezinfectează sau șterge fișierele infectate
- previne infectarea cu noi viruși
Window 8 oferă utilizatorilor un program
antovirus incorporat, denumit Windows
Defender.

Operații realizabile:
- scanare rapidă (Quick scan)
 - scanare completă (full scan)
- scanare particularizata (custom scan)

Alți antiviruși renumiți de pe piața

actuală:
- Avast
- AVG
- Avira
- Kaspersky
- Bitdefender
- Norton Antivirus
- Eset nod32