- UNIVERSITATEA TRANSILVANIA – BRAȘOV -

Facultatea – Alimentație și Turism

NOȚIUNEA DE MEDIU, PROTECȚIE A MEDIULUI

ȘI ALTE NOȚIUNI SPECIFICE

Noțiunea de mediu provine din substantivul englezesc environment, care a fost inclus, in 1972, in marele dicționar
Larousse al limbii franceze, sub definiția de „ansamblu de elemente naturale ori artificiale care condiționeaza viața
omului”. Pentru Uniunea Europeană, noțiunea de mediu înconjurător este mult mai complexă, fiind definită ca ansamblu de
elemente care, în complexitatea relațiilor lor, constituie cadrul, mijlocul și condițiile de viață ale omului, acelea care sunt
ori cele care nu sunt resimțite.
Conform prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005, cu modificările și completările aduse de –
Rectificarea nr. 195/22 decembrie 2005 și Legea nr. 265 din 29 iunie 2006, privind protecția mediului, acesta este definit
astfel:
„ ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei – aerul, apa, solul și subsolul, aspecte caracteristice ale peisajului,
toate straturile atmosferei, toate materiile organice si anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune,
cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot
influența bunăstarea și sănătatea omului”.

NOȚIUNEA DE PROTECȚIE A MEDIULUI

Protecția mediului se bazează pe descoperirea cauzelor care il afectează și evitarea acestora, reducerea consecințelor și
eliminarea lor într-o proporție cât mai însemnată, pentru prosperitatea omului și a umanității, în ultimă instanță, scopul
principal al protecției mediului, a ecosistemelor, este ocrotirea omului însuși, a vieții acestuia.
Protecția mediului se realizează prin șase tipuri de activități, respectiv: legislativă, administrativ-insituțională, educativ-
informațională, economico-tehnologică, socială și de cooperare internațională.
 ALTE NOȚIUNI SPECIFICE

Înțelesul unor noțiuni în conformitate cu prevederile celor mai importante acte normative referitoare la protecția mediului.

■ Accident ecologic – evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanțe sau preparate
periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă, ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfășurarea unor
activități antropice necontrolate/bruște, prin care se deteriorează sau se distrug ecosistemele naturale și antropice.

■ Accident de mediu – evenimente, cu urmări deosebit de grave asupra mediului, provocate de : accidente chimice, biologice,
nucleare; avariile la construcții hidrotehnice sau conducte magistrale; incendiile mari; explozii; accidentele majore pe căile de
comunicație, la utilaje și instalații tehnologice periculoase; căderile de obiecte cosmice; accidentele majore și avariile mari la
rețelele de instalații și telecomunicații.

■ Acord de mediu – decizia autorității competente pentru protecția mediului, care dă dreptul titularului să realizeze proiectul .
Acordul de mediu este un act tehnico – juridic eliberat în scris, prin care se stabilesc condițiile de realizare a proiectului, din punct
de vedere al protecției mediului.

■ Ambalaj – orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în
scopul reținerii, protejării, manipulării, distribuției si prezentării acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producător
până la utilizator sau consumator.

■ Ambalaj primar – ambalaj de vânzare – conceput și realizat pentru a îndeplini funcția de unitate de vânzare, pentru utilizatorul
final sau pentru consumator în punctul de achiziție.

■ Ambalaj reutilizabil – ambalaj folosit pentru același scop, a cărei returnare de către consumator sau comerciant este asigurată de
plata unei sume – preț depozit, prin achiziționare sau alt sistem de reutilizare.

■ Ambalaj secundar – ambalaj grupat supraambalaj – conceput pentru a constitui la punctul de achiziție o grupare a unui număr de
unități de vânzare, indiferent dacă aceasta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final, ori dacă servește numai ca
mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vanzare; poate fi suport de produs fără a afecta caracteristicile produsului.

■ Ambalaj terțiar – ambalaj de transport – conceput pentru a ușura manipularea și transportul unui număr de unități de vânzare sau
ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării sau transportului. Acesta nu este un container.
■ Apă potabilă – apa destinată consmului uman, în stare naturală sau după tratare folosită pentru băut, la prepararea hranei, în
industria alimentară, ori în scopuri casnice, indiferent de originea și modul de furnizare, prin rețea de distribuire, din rezervoare, în
sticle sau alți recipienți.

■ Ape uzate – ape provenite din activități casnice, sociale sau economice, conținând substanțe poluante sau reziduuri care-i alterează
caracteristicile fizice, chimice si bacteriologice inițiale, precum și ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate (ape meteorice).

■ Ape uzate industriale – ape provenite din incintele în care se desfășoară activități industriale și/sau comerciale, altele decât apele
uzate menajere și apele meteorice.

■ Ape uzate menajere – ape provenite din gospodării și servicii, sau care rezultă de regulă din metabolismul uman și din activiățile
menajere.

■ Ape uzate orășenești – ape menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale și/sau ape meteorice.

■ Aprobare – obținerea acceptului de la forul deliberativ al autorității competentede însumare a propunerilor din documentațiile
prevăzute și susținute de avizele tehnice. Aprobareaconferă documentațiilor puterea de aplicare, constintuindu-se ca temei juridic.

■ Arie naturală protejată – zona terestră, acvatică și/sau subternă, cu perimetru, legalstabilit și având un regim special de ocrotire și
conservare, în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeorgrafice, peisagistice, geologice,
paleontologice, speologice sau de alta natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită.

■ Arie protejată – o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnată sau reglementată și
gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare: cuprinde parcuri naționale, rezervații naturale, rezervații ale
biosferei, monumente ale naturii și altele.

■ Arie specială de conservare – arie de interes comunitar desemnată printr-un act statutar, administrativ și/sau contractual în scopul
aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menținerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor
naturale și/sau a populațiilor speciilor pentru care a fost desemnată.

■ Aspect de mediu – element al activităților, produselor sau serviciilor unei organizații care poate interacșiona cu mediul.
■ Audit – proces sistematic, independent și documentat în scopul obținerii de dovezi de audit și evaluarea lor cu obiectivitate pentru a
determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit.

■ Audit de mediu – instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică și obiectivă a performanței organizației, a
sistemului de management și a proceselor destinate protecției mediului, cu scopul:
a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obicetivelor și țintelor de mediu ale organizației.

■ Auditat – organizație care este auditată

■ Auditor – persoană care are competența de a efectua un audit

■ Audituri de secunda parte – sunt conduse de părți care nu au un interes în raport cu organizația, cum ar fi clienți, sau de alte persoane în
numele acestor părți.

■ Audituri de terță parte – sunt conduse de oragnizații externe independente. Astfel de organizații furnizează certificarea sau înregistrarea
conformității cu cerințe cum ar fi acelea din ISO 9001 și ISO 14001.

■ Audituri externe – includ ceea ce în general se numește audit de secundă parte sau audit de terță parte.

■ Audituri interne – denumite și audituri de primă parte, sunt conduse de, sau în numele organizației însăși pentru analiza activității
efectuate de management și pentru alte scopuri interne și pot constitui baza pentru o organizație de a declara pe propria răspundere a
conformității.

■ Autopurificarea aerului - proces de restabilire parțială sau totală a compoziției naturale a aerului, ca urmare a reducerii poluanților sub
influența unor procese naturale.

■ Autoritate competentă – autoritate de mediu, de ape, sănătate sau altă autoritate împuternicită, potrivit competențelor legale să execute
controlul reglementărilor in vigoare, privind protecția aerului, apelor, solului și ecosistemelor acvatice sau terestre.

■ Autoritate competentă pentru protecția mediului – autoritatea publică sau centrală pentru protecția mediului, Agenția Naționala Pentru
Protecția Mediului sau agențiile pentru protecția mediului, respectiv agențiile regionale pentru protecția mediului și agențiile județene
pentru protecția mediului, Administrația Rezervației Biosferei “Delta Dunarii”, precum și Garda Națională de Mediu și structurile
subordonate acesteia.
■ Autorizația sanitară – reprezintă actul tehnico-juridic care condiționează funcționarea comercianților de respectarea legislației
sanitare.

■ Autoritatea sanitară – veterinară – reprezintă actul tehnico-juridic care condiționează funcționarea comercianților de respectarea
legislației sanitare veterinare.

■ Autorizație de gospodărire a apelor – act tehnico-juridic ce condiționează punerea în funcțiune sau exploatare a obiectivelor noi, ori
a celor existente construite pe ape sau care au legătură cu apele.

■ Autorizație de mediu – act tehnico-juridic eliberat de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabiliți
parametri de funcționare a unei activități existente sau pentru punerea în funcțiune a unei activități noi pentru care anterior a fost
emis acor de mediu.

■ Autorizație integrată de mediu – actul tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecșia mediului, conform
dispozițiilor legilor în vigoare, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o intalație, în anumite condiții care să
asigure că instalația corespunde cerințelor legislative. Autorizația poate fi eliberată pentru una sau mai multe intalații ori părți ale
instalațiilor situate pe același amplasament și exploatare de către același titular.

■ Aviz de gospodărire a apelor – act tehnico-juridic care care condiționează finanțarea și execuția obiectivelor noi de investiție,
dezvoltare, modernizare sau retehnologizarea unor instalații existente ori procese tehnologice, precum și realizarea de lucrări de
interes public ce se construiesc pe/sau care au legătură cu apele.

■ Avizul de mediu pentru planuri și programe – act tehnico-juridic eliberat în scris de autoritatea competentă pentru protecția
mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecția mediului în planul sau programul supus adoptării.

■ Avizul de mediu pentru produse de protecția plantelor respectiv pentru autorizarea îngrășămintelor chimice – act tehnico-juridic
eliberat în scris de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de
protecție a plantelor și respectiv de autorizare a îngrășămintelor chimice.

■ Avizul de mediu pentru stabilirea obligațiilor de mediu – act tehnico-juridic eliberat în scris de autoritatea competentă pentru
protecția mediului, prin care sunt stabilite obligațiile de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea
asumării acestora de către părțile implicate, în următoarele situații: schimbarea titularului unei activități cu impact asupra mediului
și/sau modificarea ori încetarea unor astfel de activități, inclusiv pentru vânzare de acțiuni, vânzări de active, fuziune, divizare,
concesionare, dizolvare urmată de închidere, lichidare în condițiile legii. Documentul este emis în scopul cunoașterii impactului
asupra mediului de catre partile implicate în tranzacție și asumării responsabilităților privind protecția mediului.
■ Bazin hidrografic – unitate fizico-georgrafică ce înglobează rețeaua hidrografică până la cumpăna apelor.

■ Bilanț de mediu – lucrare elaborată de persosne fizice sau juridice atestate conform legii, care conține elementele analizei tehnice
prin care se obțin informații asupra cauzelor și consecințelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente și anticipate, în
scopul cuantificării impactului de mediu de pe amplasament. In cazul în care bilanțul de mediu indetifică un impact semnificativ,
acesta va fi completat cu un studiu de evaluare a riscului.

■ Calitățile aerului – ansamblul caracteristicilor cantitative și calitative ale aerului, referitoare la starea de poluare a atmosferei.

■ Cele mai bune tehnici disponibile – stadiul de dezvoltare cel mai avansat și eficient înregistrat în dezvoltarea unei activități și a
modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referința pentru stabilirea valorilor limită de emisie
în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile și impactul asupra mediului
în întregul său:
a) tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizată și modul în care instalația este proiectată, construită, intreținută, exploatată,
precum și la scoaterea din funcțiune a acesteia și remedierea amplasamentului, potrivit legislației in vigoare.
b) tehnicile disponibile se referă la acele cerințe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul
industrial respectiv, în condiții economice și tehnice viabile, luându-se în considerare costurile și beneficiile, indiferent dacă aceste
tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel național, cu condiția ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului.
c) tehnicile cele mai bune – se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecție a
mediului în întregul său.
■ Ciclu de viață al produsului – intervalul de timp cuprins între data de fabricație a unui produs și data când acesta devine deșeu.

■ Cod CAEN – standard de nomenclatură a activităților economice.

■ Controlul poluării – acțiunea de urmărire a concentrației poluanților din factorii de mediu.

■ Crematoriu – unitate tehnică cu instalații speciale destinată arderii cadavrelor și deșeurilor.

■ Crescătorii individuale de animale – persoane fizice care cresc sau dețin animale de interes economic în gospodăriile individuale
pentru consum propriu.

■ Decantor – construcție în instalațiile anexe în care se realizează separarea materiilor în suspensie din apă, prin sedimentare
gravitațională.
■ Deponii – material rezultat prin decopertarea solului în urma excavațiilor.

■ Depozit – amplasament pentru eliminarea finală a deșeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran, inclusiv – spațiile interne de depozitare
a deșeurilor adică depozite în care un producător de deșeuri execută propria eliminare a deșeurilor la locul de producere – un loc stabilit
pentru o perioadă de peste un an pentru stocarea temporară a deșeurilor, dar exclusiv: spațiul unde deșeurile sunt descărcate pentru
pregătirea lor pentru un transport ulterior în scopul recuperării și tratării sau eliminării finale în altă parte; spațiul de stocare a deșeurilor
înainte de recuperare sau tratare, pentru o perioadă mai mică de 3 ani; ca regulă generală, sau spațiul de stocare a deșeurilor înainte de
depozitare, pentru o perioadă mai mică de un an.

■ Depozitare finală – depunerea organizată a deșeurilor într-un loc special amenajat pentru protecția sănătății umane și a mediului, care nu
este urmată de nicio operațiune de modificare a acestora.

■ Depozitare internă – depunerea organizată a deșeurilor în spații special destinate și amenajate de producător.

■ Deșeu – orice substanță în stare solidă sau lichidă, provenită din procese de producție sau din activități casnice și sociale, care nu mai
poate fi utilizată conform destinației inițiale și care , în vederea unei eventuale reutilizări în alte scopuri sau pentru limitarea efectelor
poluante, necesită măsuri speciale de depozitare și păstrare.

■ Deșeu biodegradabil – deșeu care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, așa cum ar fi deșeurile alimentare sau de grădină, hârtia,
cartonul.

■ Deșeuri agricole – deșeuri provenite din cultura plantelor agricole, creșterea sau exploatarea animalelor, din pomicultură, viticultură,
horticultură, din alte activități desfășurate in agicultură.

■ Deșeuri asimilabile cu deșeurile menajere – deșeuri provenite din industrie, din comerț, din sectorul public sau administrativ, care
prezintă compoziție și proprietăți similare cu deșeurile menajere și care sunt colectate, transportate, prelucrate și depozitate împreună cu
acestea.

■ Deșeuri de ambalaje – orice ambalaje sau materiale de ambalare care nu mai satisfac cerințele și scopul pentru care au fost proiectate și
fabricate și care ramân după ce a fost utilizat produsul ambalat.

■ Deșeuri industriale – deșeuri rezultate din activitățile cu specificindustrial, inclusiv cele provenite de la procurarea, producerea energiei și
la prospectarea și exploatarea resurselor naturale ale solului și subsolului.

■ Deșeuri lichide – orice deșeu sub formă lichidă, inclusiv apele uzate, dar exclusiv nămolurile.
■ Deșeurile menajere – deșeuri din activități casnice sau asimilate cu acestea și care pot fi preluate cu sistemele de precolectare
curente din localități.

■ Deșeuri nepericuloase – deșeuri a căror compoziție este asemănătoare cu cea a deșeurilor menajere și care nu prezintă risc major
pentru sănatatea umană și pentru mediu.

■ Deșeuri de origine animală – subproduse de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, cadavre întregi sau porțiuni
de cadavre provenind de la animale.

■ Deșeu reciclabil – deșeu care poate constitui materie primă într-un proces de producție pentru obținerea produsului inițial sau
pentru alte scopuri.

■ Dezvoltare durabilă – dezvoltarea care corespunde necesităților prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de
a le satisface pe ale lor.

■ Eficiența treptei de epurare biologică – raportul dintre concentrația de poluant îndepărtată și concentrația de poluant din influentul
treptei de epurare biologică, înmulțit cu 1000.

■ Efluent – orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecție, inoculare,
depozitare, vidanjare sau vaporizare.

■ Eliminare – orice operațiune efectuată asupra deșeurilor, conform definiției prevăzute in Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea
Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regul deșeurilor.

■ Eliminare deșeuri – depozitare pe sol și în subsol – tratarea prin contact cu solul – injectarea în subteran – descărcarea pe suprafețe
(depresiuni, iazuri, lagune) – depozitarea pe terenuri special amenajate – evacuarea deșeurilor solide în ape – tratament biologic –
tratament fizico – chimic – incinerarea pe sol și pe mare – stocarea permanentă – amestecuri și reambalare – recuperare, reciclare.

■ Emisie – evacuarea directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze ale instalației, de substanțe, vibrații, căldură, de zgomot în
aer, apă sau sol.

■ Emisie de poluanți – descărcarea în atmosferă a poluanților proveniți din surse staționare sau mobile.
■ Episod de poluare – poluarea pronunțată a aerului determinată de persistența unor condiții meteorologice nefavorabile dispersiei
poluanților. Episodul de poluare se caracterizează prin menținerea nivelului de poluare a unei zone mai mult timp (câteva zile) peste
concentrațiile maxime admise și are drept consecință creșterea semnificativă a indicilor de morbiditate si/sau moralitate a populației
din zonă.

■ Epurare – reducere la sursă, cu diferite mijloace tehnice, a concentrației poluantului.

■ Epurare primară – epurarea apelor uzate printr-un procedeu fizic și/sau mecanic care reduce CBO5 cu cel puțin 20%, iar
materialele în suspensie cu cel puțin 50%.

■ Epurarea secundară – epurarea apelor uzate printr-un procedeu bilogic cu decantare secundară sau printr-un alt procedeu care
permite încadrarea în normele tehnice.

■ Eticheta ecologică – un simbol grafic și/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj într-o broșură sau alt document informativ,
care însoțește produsul și care oferă informații despre cel puțin unul și cel mult 3 tipuri de impact asupra mediului.

■ Evacuarea de ape uzate/deversare – descărcare directă sau indirectă, în receptori acvatici, a apelor uzate conținând poluanți sau
reziduuri care alterează caracteristicile fizice, chimice și bacteriologice inițiale ale apei utilizate, precum și a apelor de ploaie ce se
scurg de pe terenuri contaminate.

■ Evaluare de mediu – elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului și a autorităților competente implicate în implementarea
anumitor planuri și programe, luarea în considerare a raportului de mediu și a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional și
asigurarea informării asupra deciziei luate, conform legislației in vigoare.

■ Evaluarea impactului asupra mediului – proces menit să identifice, să descrie și să stabilească, în funcție de fiecare caz și în
conformitate cu legislația in vigoare, efectele directe și indirecte, sinergice, cumulative, principale și secundare ale unui proiect
asupra sănătății oamenilor și mediului – evaluarea impactului asupra mediului face parte din procedura de autorizare.

■ Evaluarea riscului – analiza posibilității și gravității principalelor componente ale unui impact de mediu.

■ Experți – persoane fizice, recunoscute și/sau atesate pe plan național și/sau intenațional de către autoritățile competente in domeniu.

■ Extravilanul localității – teritoriul cuprins între limita intravilanului și limita teritorial adminsitrativă a localității.
■ Fișa internă a gestiunii deșeurilor – formularul de păstrare a evidenței deșeurilor produse, cu date privind circuitul complet al deșeurilor
produse până la eliminarea finală a acestora.

■ Fum – aerosol vizibil în care faza dispersată este formată din particule solide rezultate de regulă din arderi, iar mediul de dispersie este gazos.

■ Funingine – particule fine, solide, aglomerate de obicei sub formă de flacoane provenind din arderi incomplete și care conțin carbon și
substanțe organice.

■ Gaze de ardere – amestec de gaze provenite din procesele de combustie.

■ Gaze de depozit – amestec de compuși în stare gazoasă, generat de deșeurile depozitate.

■ Gaze de eșapament – gaze evacuate de către motoarele cu ardere internă, conținând dioxid de carbon, monoxid de carbon, oxizi de azot,
hidrocarburi, particule in suspensie, compusi ai plumbului etc.

■ Gaze reziduale – descărcarea gazoasă finală care conține compuși organici volatili sau alți poluanți și care se evacuează în aer printr-un coș
de dispersie sau alte echipamente de reducere a emisiilor.

■ Gestionarea deșeurilor – colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea deșeurilor inclusiv supravegherea zonelor de depozitare după
încherea acestora.

■ Gospodărirea apelor – activitățile care, printr-un ansamblu de mijloace tehnice și măsuri legislative, economice și administrative, conduc la
cunoașterea, utilizarea, valorificarea rațională, menținerea sau îmbunătăținerea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor reale ți
economice, duc la protecția împotriva epuizării și poluării acestor resurse, precum și la prevenirea și combaterea acțiunilor distructive ale
apelor.

■ Grad de poluare (sinonim – nivel de poluare) – concentratia poluanților din aer într-un punct sau zonă, stabilită pe baza unor măsuri
sistematice și evaluată în raport cu anumite criterii (poluare de fond, concentrații maxime admise, risc pentru sănătate și/sau mediu etc.)

■ Hartă de zgomot – cartarea, pentru o anumită zona, a datelor priviind situașiile existente sau prognozate referitoare la zgomot, în funcție de
un indicator de zgomot și care evidențiază depășirile valorilor limită în vigoare, numărul persoanelor afectate dintr-o anumită zonă ori
numărul de locuințe expuse la anumite valori ale indicatorului de zgomot.

■ Impact asupra mediului – orice modificare a mediului, dăunătoare sau benefică, totală sau parțială, care rezultă în urma activităților,
produselor sau serviicilor unei organizații.
■ Impact de mediu – modificarea caracteristică considerabilă a caracteristicilor fizice, sau structurale ale componentelor mediului
natural – diminuarea diversitatii biologice – modificarea negativă considerabilă a productivității ecosistemelor naturale și antropizate
– deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calității vieții sau deteriorarea structurilor antropizate, cauzată în
principal de poluarea apelor, a aerului și a solului – supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea
teritoarială necorespunzătoare a acestora.

■ Incinerarea deșeurilor – arderea în instalații speciale, denumite incineratoare dotate cu echipamente de reținere și purificare a
gazelor, cu asigurarea unei temperaturi înalte de combustie ce teremină neutralizarea deșeurilor.

■ Indicator de zgomot – parametru fizic pentru descrierea zgomotului ambiental, în relație directă cu efectele nedorite ale acestuia.

■ Informația privind mediul – orice informație scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială despre:
a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul și atmosfera, apa, solul, suprafața terestră, peisajul și ariile naturale, inclusiv zonele
umede, marine și costiere, diversitatea biologică și componenetele sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum și
interacțiunea dintre aceste elemente.
b) factorii cum sunt substanțele, energia, zgomotul, radiațiile sau deșeurile, inclusiv deșeurile radioactive, emisiile, deversările și alte
evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit a).
c) măsurile, inclusiv măsurile adminsitrative, cum sunt politicile, legislația, planurile, programele, convențiile încheiate între autoritățile
publice și persoanele fizice și/sau juridice privind obictivele de mediu, activitățile care afectează sau pot afecta elementele și factorii
prevăzuți la lit. a) și, respectiv b), precum și măsurile sau activitățile destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a).
d) rapoartele referitoare la implementarea legislației privind protecția mediului.
e) analizele cost-beneficiu sau alte analize și pronoze economice folosite în cadrul măsurilor și activităților prevăzute la lit. c)
f) starea sănătății și siguranței umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevantă, a lanțului trofic, condițiile de viață umană,
siturile arheologice, monumentele istorice și orice contrucții – în măsura în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor
de mediu prevăzute la lit. a), sau, prin intermediul acestor elemente, de factorii, măsurile și activitățile prevăzute la lit. b) și, respectiv,
c).

■ Instalație de coincinerare – orice intalație fixă sau mobilă, al cărei scop principal este generarea energiei sau a unor produse
materiale, care folosește combustibil uzual sau suplimentar sau deșeuri pentru eliminare.

■ Instalație de de incinerare – orice unitate tehnică stașionară sau mobilă și echipamentul destinat tratamentului termic al deșeurilor, cu
sau fără recuperarea căldurii de ardere rezultate, dotate cu echipamente de reținere și purificare a gazelor.
■ Înălțimea eficace a unui coș - înălțimea folosită pentru calculul dispersiei gazelor emise în atmosferă printr-un coș și care diferă de
înăltimea reală a acestuia, în funcție de o serie de factori care depind de proprietățile gazului emis, de condițiile atmosferice și topografice.

■ Managementul deșeurilor – producerea, colectarea, transportul, prelucrarea, neutralizarea, reciclarea, comercializarea, depozitarea,
incinerarea și alte activități care au ca obiect deșeurile.

■ Organism modificat genetic – orice organism, cu exceptia fiintelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce
nu se poate produce natural prin împerechere și/sau recombinare naturală.

■ Plafon natural de emisie – cantitatea maximă dintr-o substanță care poate fi emisă la nivel național, în decursul unui an calendaristic.

■ Plan de audit – descrierea activităților ce urmează a se efectua la fața locului și acordurile pentru audit.

■ Plan de intervenție – ansamblu de măsuri care se aplică în caz de accident nuclear, chimie, etc.

■ Planificare acustică – gestionarea zgomotului în perspectivă, prin planificarea măsurilor de – amenajare a teritoriului, ingineria
transporturilor, planificare a traficului, reducere prin măsuri de izolare acustică, controlul și reducerea zgomotului la sursă, etc.

■ Ploaie acidă – precipitații atmosferice al căror PH este mai mic de 5,6.

■ Politică de mediu – declararea de către organizație a intențiilor și a principiilor sale referitoare la performanța globală de mediu, care
furnizează cadrul de acțiune și de stabilire a obiectivelor și țintelor de mediu ale acesteia.

■ Poluanții atmosferici – sunt reprezentași de substanțe și forme de energie, străine sau ddin compoziția naturală a acesteia, care în funcție de
concentrație și/sau timpul de acțiune produc efecte nocive, măsurabile asupra omului, animalelor, plantelor, bunurilor materiale, create prin
activitatea umană.
■ Poluare – introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activități desfășurate de om, de substanțe, de vibrații, de căldură
și/sau de zgomot în aer, în apă ori în sol, care pot aduce prejudicii sănătății umane sau calității mediului, care pot dăuna bunurilor
materiale ori pot cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime.

■ Poluare antropogenă – poluarea factorilor de mediu, rezultată din activități umane.

■ Poluare de fond a atmosferei – poluarea existentă în zonele în care nu se manifestă direct înfluența surselor de poluare.

■ Poluare naturală – poluarea factorilor de mediu, rezultată din activități umane.

■ Poluare potențial semnificativă – concentrații de poluanți în mediu, ce depășesc pragurile de alertă prevăzute în reglementările
privind evaluarea poluării mediului. Aceste valori definesc nivelul poluării la care autoritățile competente consideră că un
ampalasament poate avea un impact asupra mediului și stabilesc necesitatea unor studii suplimentare și a măsurilor de reducere a
concentrațiilor de poluanți în emisii/evacuări.

■ Poluare semnificativă – concentrații de poluanți în mediu, ce depășesc pragurile de intervenție prevăzute în reglementările privind
evaluarea poluării mediului.

■ Poluarea apei – orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacterio-logică a acesteia peste limita admisibilă stabilită, inclusiv
depășirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activități umane, care o fac improprie pentru o folosire
normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.

■ Poluarea atmosferică – introducerea în atmosferă, de către om, direct sau indirect, de substanțe sau energie, care au acțiune
nocivă, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor, să diminueze resursele biologice și ecosistemele, să deterioreze bunurile
materiale și să aducă atingere sau să păgubească valorile de agrement și alte utilizări legitime ale mediului înconjurător.

■ Poluarea transfrontalieră – poluarea atmosferei, a cărei sursă fizică este cuprinsă total sau parțial în zona supusă jurisdicției
naționale a unui stat și care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă jurisdicției altui stat.

■ Potențial de poluare – nivelul posibil al poluării aerului datorat surselor și factorilor meteorologici dintr-o zonă.

■ Prejudiciu – efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de poluanți,
activități dăunătoare, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase.
■ Prevenirea poluării – utilizarea unor procese, practici, materiale sau produse ce împiedică, reduc sau controlează poluarea , care pot
include reciclarea, tratarea, modificarea proceselor, mecanismele de control, utilizarea eficientă a resurselor și înlocuirea materialelor.

■ Producător de deșeuri – orice persoană fizică sau juridică din a cărui activitate rezultă deșeuri și/sau care au efectuat operațiuni de
pretrare, , de amestecuri sau alte opreațiuni care gerenrează schimbarea naturii ori a compoziției deșeurilor.

■ Produs radioactiv – orice material radioactiv conținut în cursul procesului de producere sau utilizare a unui combustibil nuclear sau
orice material care a devenit radioactiv prin expunere la radiații, cu excepția radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare și
sunt susceptibili de a fi utilizați in scopuri științifice, medicale, speciale, sociale, comerciale sau industriale.

■ Program pentru conformare – plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale precizate prin prevederile autorizației
de mediu de către titularul activității, sub controlul autorității competente pentru protecția mediului, în scopul respectării
reglementărilor privind protecția mediului.

■ Program operațional sectorial – document aprobat de Comisia Europeană pentru impementarea acelor priorități sectoriale din Planul
Național de dezvoltare care sunt aprobate spre finanțare prin cadrul de sprijin comunitar.

■ Protecția aerului – acțiune de prevenire și/sau de reducere a poluării aerului prin măsuri tehnice și legislative.

■ Punct de control al poluării – loc în care se iau probe pentru ddeterminarea gradului de poluare.

■ Puritatea aerului – proprietatea aerului de a fi lipsit de elemente străine din compoziția sa normală.

■ Raport de amplasament – documentație alaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obținerii autorizației
integrate de mediu și care evidențiază starea amplasamentului, situația poluării existente înainte de punerea în funcțiune a instalației și
oferă un punct de referință și comparație la încetarea activității.

■ Raport de mediu – parte a documentașiei anumitor planuri sau programe, care identifică, descrie și evaluează efectele posibile asupra
mediului, ale aplicării acestora și alternativele sale raționale, luând ăn considerare obiectivele și aria georgrafică aferentă.

■ Receptor natural – sursă de apă care primește apele uzate, evacuate direct sau epurate.

■ Reciclare deșeuri –operațiune de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor de pentru scopul inițial sau pentru alte scopuri.
■ Reciclare deșeuri de ambalaj –operațiune de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaj pentru a fi reutilizate în
scopul inițial sau pentru alte scopuri.

■ Reciclarea organică a deșeurilor de ambalaje – tratare aerobă(compostare) sau anaerobă (biometanizare), în condiții controlate
utilizându-se microorganisme, a părților biodegradabile din deșeurile de ambalaje care produc reziduuri organice stabilizate sau metan.
Depozitarea nu poate fi considerată reciclare organică.

■ Recirculare – refolosirea apei în cadrul unei folosințe, în scopul reducerii volumului de apă proaspătă prelevată din sursă.

■ Recuperarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje – colectarea în vederea reutilizării și respectiv, a reciclării acestora.

■ Recuperarea energiei deșeurilor – utilizarea deșeurilor de ambalaje combustibile ca mijloc de producere a energiei prin incinerarea
directă, cu sau fără alte deșeuri, dar cu recuoerare de căldură.

■ Rețea de canalizare – sistem de conducte și/sau canale care colectează și transportă apele uzate orășenești și/sau industriale.

■ Rețea de canalizar în sistem separat – canalizarea în care apele uzate sunt colectate separat de apele rezultate din precipitații.

■ Rețea de canalizare în sistem unitar – colectarea în aceeași canalizare a apelor uzate cât și cele rezultate din precipitații.

■ Reutilizare ambalaje – orice operațiune prin care ambalajul care a fost conceput și proiectat pentru a realiza în cadrul ciclului său de viață
un număr minim de parcursuri sau rotații este reumplut ori reutilizat pentru același scop pentru care a fost conceput. Devine deșeu de
ambalaj atunci când nu mai poate fi reutilizat.

■ Risc ecologic-potențial – probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi determinate pe baza unui studiu de
evaluare a riscului.

■ Sistem de gestionarea deșeurilor – totalitatea activităților de colectare separată la locul de producere, ambalare, depozitare intermediară,
transport și eliminare finală.

■ Sistem de management de mediu – componentă a sistemului de management general care include structura organizatorică, activitățile de
planificare, responsabilități, practici, proceduri, procedee și resurse pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea și menținerea
politcii de mediu.

■ Smog – poluare intensă, formată din ceață și fum, care ia naștere în zonele puternic industrializate în anumite condiții meteorologice.
■ Solvent organic – compus chimic volatil folosit separat sau în combinație cu alte subtanțe sau preparate, fără a suferi modificări
chimice pentru a dizolva orice substanță.

■ Standard de calitate a mediului – totalitatea cerințelor care trebuie respectate la un moment dat de mediu ca un întreg, considerat
în ansamblul său, sau de xatre o parte a acestuia, în condiții stabilite de legislația în vigoare.

■ Studiu de evaluare a impactului asupra mediului – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate confor legii, prin
care se identifică cauzele și efectele negative asupra mediului.

■ Studiu de evaluare a riscului – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care se realizează
analiza probabilității și gravității prinicpalelor componente ale impactului asupra mediului și se stabileste necesitatea măsurilor de
prevenire, intervenție și/sau remediere. Studiul de evaluare a riscului face parte din evaluarea impactului asupra mediului.

■ Substanțe periculoase – orice substanță sau produs, care este folosit în cantități, concentrații sau condiții aparent nepericuloase,
dar prezintă risc semnificativ pentru om, mediu sau bunuri materiale – pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, corozive,
iritante, mutagene, radioactive, etc.

■ Trasabilitate – posibilitatea identificării și urmăririi organismelor modificate genetic și a produselor rezultate din acestea pe
parcursul tuturor etapelor activităților care implică astfel de organisme și produse.

■ Unitate de ecarisare – unitate aparținând persoanelor fizice și juridice, inclusiv instituțiilor publice care desfășoară activități de
ecarisare în baza autorizării și/sau aprobării, după caz potrivit prevederilor legale.

■ Unitate de neutralizare a deșeurilor de origine animală - unitate aparținând persoanelor fizice și juridice, inclusiv instituțiilor
publice care desfășoară activități de neutralizare a deșeurilor de origine animală în baza autorizării și/sau aprobării, după caz
potrivit prevederilor legale.

■ Valoare limită de zgomot – o valoare a Lzsn sau Lnoapte ori, după caz Lzi sau Lseară, stabilită potrivit art.8, alin(1) din hotărâre,
a cărei depășire determină aplicarea măsurilor de reducere a nivelurilor de zgomot – valorile limită sunt egale sau diferite în
funcție de
a) tipul zgomotului ambiental – zgomot de trafic (rutier, feroviar sau aerian), zgomot industrial
b) sensibilitatea la zgomot a populației
c) situații existente și situații noi (unde intervine o schimbare privind sursa de zgomot sau utilizarea ariilor învecinate)
 NOȚIUNEA DE DEZVOLTARE DURABILĂ

Dezvoltarea durabilă este definită ca acel model de dezvoltare care corespunde necesităților prezentului, fără a compomite
posibilitatea generațiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.
Fundamentală pentru noțiunea de dezvoltare durabilă este necesitatea integrării obiectivelor economice cu cele ecologice și de
protecție a mediului.
Se consideră că dezvoltarea durabilă are ca obiectiv general găsirea interacțiunilor optime dintre patru factori, respectiv
economic, tehnologic, ambiental și uman. Nivelul optim corespunde acelui tip de dezvoltare de lungă durată care poate fi
susținută de către cei patru factori menționați.
Cerințele minime pentru dezvoltarea durabilă se referă la – redimensionarea creșterii economice, având în vedere o distribuție
mai echilibrată a resurselor punând accentul pe aspectul calitativ al producției – eliminarea sărăciei în condițiile satisfacerii
nevolilor esențiale – loc de muncă, hrană, apă, energie, locuință, sănătate – creșterea demografică controlată – conservarea și
sporirea resurselor naturale – întreținerea divesității ecosistemelor – supravegherea impactului activităților economice asupra
mediului – promovarea tehnologiilor curate și controlul riscurilor – descentralizarea formelor de guvernare, creșterea gradului de
participare a populației la luarea și coroborarea deciziilor privind mediul și dezvoltarea pe plan național și internațional.

ETIMOLOGIA NOȚIUNII DE POLUARE ȘI CLASIFICAREA POLUĂRII

Cuvântul poluare provine din latinescul polluere, care înseamnă a murdări, a pângări, a profana. Poluarea desemnează
acțiunile omului de murdărire a propiului său mediu de viață. Curățirea mediului de viață este o lege naturală, care permite
continuarea activității, a vieții însăși.
Poluarea în general este definită ca “orice introducere de către om în mediu, direct sau indirect a unor substanțe sau energie,
cu efecte vătămătoare, de natură să pună în pericolsănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele și
proprietatea marerială, să diminueze binefacerile sau să împiedice alte utilizări legitime ale mediului.”
Poluarea poate fi naturală și artificială. Rolul principal îl are poluarea artificială generată de activitatea omului, în consecință ,
a evoluat o dată cu dezvoltarea civilizației.
Sunt descrise șase tipuri de poluare –
■ A. Poluarea microbiologică – este consecința diseminării in mediul ambiant a germenilor patogeni sau condiționat patogeni, a
elementelor infestate de către subiecții umani sau animali, bolnavi sau purtători. Aceasta are drept consecință apariția și evoluția
zoozonelor, a bolilor telurice, hidrice, aerogene, etc. și este caracteristică țărilor în curs de dezvoltare .
■ B. Poluarea chimică – este consecința dezvoltării industriei, agiculturii de tip intensiv, transporturilor, urbanizării, etc.
Substanțele chimice naturale sau de sinteză se folosesc din ce în ce mai mult, în toate domeniile activității umane.

■ C. Poluarea fizică – s-a extins în paralel cu poluarea chimică și este sonoră (zgomote și vibrații) , termică, radioactivă și
electromagnetică.

■ D. Poluarea psihică și informațională (culturală și spirituală) este înregistrată la om în ultimele decenii, ca o consecință a
folosirii excesive a mijloacelor mass-media.

■ E. Poluarea electromagnetică – apare în locurile în care anterior au fost păduri care au fost defrișate. În zonele defrișate se
înregistrează o stagnare a câmpului electromagnetic al Terrei în absența copacilor care joacă rol de antene.

REVOLUȚIILE DIN SOCIETATEA UMANĂ ȘI IMPACTUL

ACESTORA ASUPRA MEDIULUI

■ Revoluția industrială – a condus la creșterea numărului de fabrici, uzine și platforme industriale gigant, care au ocupat suprafețele
de teren agricol din ce în ce mai mari, afectând peisajul natural. În aceste fabrici și uzine, s-a realizat și se realizează o producție
de bunuri manufacturate din ce în ce mai mare, consumând importante resurse de materii prime și energie, cu implicații în
economia ecosistemelor. Procesul de manufacturare a generat, de asemenea, emisia unor cantități din ce în ce mai mare de
poluanți în aer, apă și sol.

■ Revoluția agrară – a condus la apariția și dezvoltarea agriculturii intensive, bazate pe mecanizare, chimizare, irigații și
monocultură – zootehniei intensiv-infdustriale, organizată în complexe mari, cu tehnologii energofage – medicinei veterinare, care
folosește curent pentru controlul bolilor substanțe chimico-farmaceutice și produse biologice vii.

■ Revoluția în transporturi – s-a concretizat în apariția de noi tipuri de vehicule, în număr din ce în ce mai mare. Pentru folosirea
vehiculelor a fost necesară scoaterea din circuitul agricol a unor suprafețe de teren din ce în ce mai întinse, consumarea unor
cantități impresionante de carburanți, prin a căror ardere s-a contribuit din plin la poluarea chimică a aerului. De asemenea,
folosirea vehiculelor a condus la poluarea fizică a aerului, iar igienizarea lor, la poluarea chimică a apei și solului în zonele în care
s-a efectuat acțiunea.

■ Urbanizarea – a condus la apariția de aglomerări de oameni și de materiale din ce în ce mai numeroase și mai mari. Aceasta a
avut drept consecință scoaterea din circuitul agricol a unor suprafeșe de teren din ce în ce mai mari și poluarea fizică și chimică a
aerului, apei și solului.
 ZONE CRITICE SUB ASPECTUL POLUĂRII ATMOSFEREI

Zonele critice sub raportul poluării atmosferei sunt – Copșa Mică, Zlatna, Biaa Mare (poluate în special cu metale grele –
cadmiu, cupru, plumb), dioxid de sulf și pulberi în suspensie provenite du industria metalurgică neferoasă – Călan, Hunedoara,
Galați (poluate în special cu oxizi de fier, metale feroase și pulberi sedimentabile provenite din siderurgie) - Onești, Ploiești,
Râmnicu Vâlcea, Săvinești, Stolnicei (poluate în special cu acid clorhidric, clor și compuși organici volatili proveniți din industria
chimică și petrochimică) – Tg. Mureș (poluat cu amoniac și oxizi de azot proveniți din industria de îngrășăminte chimice) – Brăila,
Borzești, Dej și Suceava (poluate în special cu dioxis de sulf, sulfură de carbon, idrogen sulfurat, mercaptani proveniți din industria
de celuloză, hârtie și fibre sintetice)

Obiectivele industriale care, în prezent produc, încă, frecvente depășiri ale concentrațiilor maxime admise la indicatorii de
calitate a atmosferei sunt amplasate în 45 localități și sunt reprezentate de platforme chimice, petrochimice, siderurgice, cocserii,
centrale electrice și de termoficare, fabrici de hârtie, de ciment, de mașini, de metale neferoase, de medicamente, de produse
fitosanitare, de alumină, de îngrășăminte chimice, de coloranți, de explozibili, etc.

ZONE CRITICE SUB ASPECTUL POLUĂRII APELOR

DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE

Zonele critice sub aspectul poluării apelor subterane sunt – Moreni, Ploiești, Țicleni, Videle (poluate cu apă de zăcământ și
produse petroliere) – Cacica, Ocna Mures (poluate cu apă sărată) – Bozânța – Baia Mare, Ribița – Brad, SC Phoenix SA – Baia
Mare (poluate cu ioni metale grele) – Valea Călugărească – Prahova, SC Sofest SA – Bacău (poluate fosfogips, ioni metale grele,
fosfați, etc) – SC Oltchim SA, SC Uzinele Sodice SA Govora (poluate cu carbonați, cloruri, substanșe organice, etc) – Agricola
Internațional – Bacău, Comtim – Timișoara, Comtom – Iași (poluate cu azotați, azotiți, fosfați)

Bazinele hidrografice cele mai expuse poluării sunt cele 3 Crișuri, Someșul, Mureșul, Timișul – Bega, Jiul, Oltul, Argeșul,
Ialomița – Buzăul, Siretul, Prutul și Dunărea.

Sursele de poluare din bazinele hidrografice menționate sunt agenți economici de toate domeniile de producție. Se menționează
că între acestea sunt și exploatații zootehnice și agenți economici din sfera industriei agroalimentare.

ZONE CRITICE SUB ASPECTUL DETERIORĂRII SOLURILOR

Detereriorarea Solurilor este consecința unei diversități mari de factori dintre care se menționează – seceta, excesul de apă,
eroziunea, alunecările de teren din zonele de deal și de munte, colmatarea zonelor de terase și lunci, deradarea stării fizice și chimice
și poluarea de impact.
 Suprafețe importante de teren agricol se degradează datorită deteriorării amenajărilor de combatere a eroziunilor,
alunecărilor de teren, colmatării zonelor de teren și lunci, din lipsă de fonduri și preocupare, deopotrivă a organelor statului, dar
și a proprietarilor.

O problemă majoră, foarte greu de remediat este aceea a zonelor poluate ca de exemplu – Baia Mare, Copșa Mică și Zlatna.
În aceste zone, conținutul de cupru, plumb, zinc și cadamiu depășesc, pentru ecosistemele sensibile, pragul de alertă și chiar pe
cel de intervenție de câteva ori. În acest context metalele grele acumulate în sol sunt trasferate în vegetație. Astfel valorile medii
ale cuprului depășesc de circa 3 ori conținutul normal din ierburi, ale plumbului de circa 5 ori, ale cadamiului de circa 4 ori, iar
cele maxime sunt de 20 de ori mai mari la cupru, de 38 de ori mai mari la plumb, de 3,5 ori mai mari la zinc și de 2,5 ori mai
mari la cadamiu.

În aceste zone se impun restricții privind folosirea producției de masă verde în hrana animalelor, pentru protecția lor dar și a
omului, ca beneficiar al produselor animaliere.
Studiile efectuate în zona Copșa mică și Zlatna, dar și în zone din sudul țării (București – zona Neferal și Acumulatorul,
Turnu Măgurele SA, Slatina – Alro) evidențiază aspecte asemănătoare cu cele meționate în zona Baia Mare.

Față de cele menționate este necesară consituirea perimetrelor de ameliorare a solurilor din zonele afectate, cu schimbarea
domeniului de folosință, înlocuindu-se unele din ele cu culturi care nu intră în alimentația umană sau animală, după luarea, în
prealabil, a unor măsuri de reducere a poluării și a efectelor sale. Având în vedere complexitatea problematicii intervenția
statului în acest domeniu este absolu necesară și obligatorie.
Progresele înregistrate, după 1989, în domeniul calității mediului în țara noastră este consecința în ărimul rând a reducerii
drastice a producției industriale și agricole, inclusiv zootehnice și în al doilea rând a măsurilor întreprinse în domeniul sub
aspect legislativ și tehnologic.
Apreciem că cele mai reduse progrese privind protecția și importanța calității mediului pentru viața pe Terra au fost
înregistrate sub raportul educației, conștiinței, civilizației și responsabilității individuale și colective față de natură.

Dureros este faptul că unii absolvenți, nu puțini la număr, deși au urmat cursul de protecție a mediului nu au
reținut că respectul față de mediu, înseamă respectul față de sine, de semenii săi, indiferent de gradul de
rudenie și că au obligația civică ți morală de a promova protecția mediului în familie, la locul de muncă,
în comunitatea în care treaiște, ca urmare a statului social intelectual.
 PROBLEMELE MAJORE ALE MEDIULUI LA NIVEL GLOBAL

Pe plan mondial au fost identificate 50 de probleme majore de mediu, iar pentru continentul european un numar de 12
probleme majore după cum urmează – schimbările climatice, reducerea stratului de ozon din atmosfera inferioară – ozonosfera-
(cu până la 7% în ultimul deceniu al secolului XX), reducerea biodiversității, accidentele majore, acumularea ozonului
troposferic și a altor fotooxidanți, managementul apelor dulci, degradarea forestieră, tratarea și managementul zonelor de
coastă, reducerea și managementul deșeurilor, stresul urban și riscul chimic.
În vederea controlului problemelor majore menționate pentru țările europene sunt necesare aceleași politici, și etape de
parcurs dintre care se menționează – monitorizarea evoluției fenomenelor, delimitarea zonelor afectate și evaluarea pagubelor,
crearea cadrului legislativ corespunzător la nivel național și regional, adaptarea de tehnologii de înaltă eficiență, curate cu
consumuri reduse de energie, formarea de personal de specialitate în probleme de mediu, conștientizarea întregii populații,
indiferent de vârstă, privind starea gravă a mediului la nivel planetar și național, după caz, etc.
În acest context ingineriei mediului îi revine importantul rol de a găsi soluțiile tehnice care să asigure minimizarea efectelor
negative a activitățilot umane asupra mediului.

ORGANIZAREA PROTECȚIEI MEDIULUI

ÎN ROMÂNIA

Protecția și îmbunătățirea mediului constituie o problemă de interes public, național, particular și local.
Întreaga activitate de prevenire, depoluare, reconstrucție ecologică și îmbunătățire a condițiilor de dezvoltare a mediului
este organizată și coordonată de stat. Sistemul organelor prin care statul realizează dezideratele menționate este constituit din –
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.(fost Ministerul Mediului şi Pădurilor).
Ministerul Mediului are următoarele unități în subordine:

■ Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM)

■ Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării
■ Garda Națională de Mediu
 Unități în coordonare:

■ Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Mediului - ICIM București

■ Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare "Delta Dunării" - INCDDD Tulcea
■ Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare "Grigore Antipa" - INCDM Constanța
■ Administrația Fondului pentru Mediu - AFM București
Unități sub autoritate:
■ Administrația Națională Apele Române (ANAR)
■ Administrația Națională de Meteorologie (ANM)

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Guvernului.
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice este organizat şi funcţionează potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului
României nr. 1635/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, cu modificările și
completările ulterioare.
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Guvernului, având sediul în municipiul Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 12, sectorul 5.
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice îşi desfăşoară activitatea în domeniile: planificare strategică, dezvoltare
durabilă, infrastructura de mediu şi gospodărirea apelor, meteorologie, hidrologie, hidrogeologie, schimbări climatice, arii naturale
protejate, gestionarea deşeurilor, gestionare substanţelor şi preparatelor periculoase, conservarea biodiversităţii, biosecurităţii,
gestionarea calităţii aerului şi zgomotului ambiental, administrarea managementului silvic.

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice exercită următoarele funcţii:

■ a) de strategie;
■ b) de reglementare şi avizare;
■ c) de reprezentare;
■ d) de autoritate de stat în domeniile sale de activitate;
■ e) de administrare;
■ f) de implementare şi coordonare a asistenţei financiare neramburasabile
■ acordate României de Uniunea Europeană în domeniul mediului şi a programelor finanţate din fonduri comunitare, naţionale,
precum şi de
■ gestionare a creditelor externe, altele decât cele comunitare, în domeniile sale
■ de activitate;
■ g) de monitorizare, inspecţie şi control.
 În realizarea funcţiilor sale, Ministerul Mediului îndeplineşte următoarele atribuţii specifice:

I. funcţia de strategie:

■ 1. asigură implementarea politicilor guvernamentale în domeniile sale de activitate, potrivit reglementărilor în vigoare;
■ 2. elaborează strategii şi politici în domeniile mediului, gospodăririi apelor şi dezvoltării durabile şi silviculturii, pe care le
supune Guvernului spre adoptare
■ 3. coordonează elaborarea şi supune aprobării Guvernului Planul naţional de acţiune pentru protecţia mediului;
■ 4. elaborează studii, analize, planuri şi fundamentează programe de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare a zonelor cu risc de
eroziune a solului;
■ 5. elaborează Planul naţional de acţiune pentru extinderea suprafeţelor de păduri în România;
■ 6.stabileşte conţinutul-cadru al planurilor de management şi al regulamentelor ariilor naturale protejate;
■ 7. elaborează Strategia naţională în domeniul silviculturii şi acţionează pentru apărarea, conservarea şi dezvoltarea durabilă a
fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează, precum şi pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare
atribuite, potrivit legii;
■ 8. elaborează Programul naţional de ameliorare genetică a cabalinelor, conservarea patrimoniului genetic naţional, constituit din
totalitatea populaţiilor de cabaline cu valoare genetică ridicată, creştere, ameliorare, calificare şi perfecţionare a efectivelor de
cabaline în rasă pură;
■ 9. elaborează, actualizează şi urmăreşte aplicarea strategiilor, planurilor şi programelor naţionale sectoriale în domeniile
protecţiei mediului şi gospodăririi apelor şi silviculturii, după cum urmează:
a) Strategia naţională şi Planul naţional de acţiune privind protecţia atmosferei;
b) Strategia naţională şi Planul naţional de acţiune în domeniul schimbărilor climatice;
c) Strategia naţională şi Planul naţional de gestiune a deşeurilor;
d) Strategiile şi planurile naţionale privind gestionarea substanţelor şi preparatelor periculoase;
e) Strategia naţională şi Planul naţional pentru conservarea biodiversităţii;
f) Strategia naţională şi Planul naţional privind biosecuritatea;
g) Strategia naţională de management al riscului la inundaţii;
h) Strategia naţională şi Planul naţional de acţiune pentru gospodărirea resurselor de apă
i)Strategia de management integrat al zonei costiere şi Planul strategic de acţiune pentru reabilitarea şi protecţia Mării Negre;
j)Programul naţional de reducere progresivă a emisiilor de SO(2), NO(x), COV şi NH(3);
k) Programul naţional de reducere a emisiilor de SO(2), NO(x) şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere;
l)Programul operaţional sectorial mediu; m) Strategia naţională şi Planul de acţiune în domeniul silviculturii;
II. funcţia de reglementare şi avizare:

■ 1. elaborează documentele de politică publică în domeniile sale de activitate;

■ 2. elaborează proiecte de acte normative în domeniile sale de activitate şi avizează proiecte de acte normative elaborate de alte
ministere şi autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, care privesc sfera sa de competenţă;
■ 3. emite acte de reglementare în domeniul său de activitate, potrivit prevederilor legale;
■ 4. fundamentează şi elaborează programe privind protecţia mediului şi gospodărirea apelor, în scopul asigurării dezvoltării
durabile în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
■ 5. asigură, în condiţiile legii, elaborarea de studii şi cercetări necesare domeniilor sale de activitate şi acţionează pentru
valorificarea rezultatelor acestora;
■ 6. identifică şi propune indicatori privind dezvoltarea durabilă, mediul şi gospodărirea apelor şi colaborează cu Institutul
Naţional de Statistică în scopul adaptării continue a statisticii la cerinţele naţionale şi al corelării cu datele statistice
internaţionale;
■ 7. iniţiază, negociază şi asigură punerea în aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale din sfera sa de competenţă, reprezintă
interesele statului în diferite instituţii şi organisme bilaterale şi internaţionale şi dezvoltă relaţii de cooperare cu instituţii şi
organizaţii similare din alte state, în condiţiile legii;
■ 8. întreprinde acţiuni şi iniţiative, potrivit competenţelor stabilite de lege, pentru participarea României la acţiunile de
cooperare bilaterală şi multilaterală, la nivel subregional, regional şi global, pentru valorificarea oportunităţilor şi facilităţilor de
asistenţă financiară, tehnică, tehnologică şi ştiinţifică;
■ 9. exercită şi alte responsabilităţi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi ale actelor juridice internaţionale la care
România este parte;
■ 10. asigură cadrul juridic şi instituţional pentru facilitarea şi stimularea dialogului asupra politicilor, strategiilor şi deciziilor
privind mediul şi dezvoltarea durabilă;
■ 11. coordonează elaborarea formei finale a poziţiei României în promovarea noului acquis de mediu la nivelul Uniunii
Europene;
■ 12. aprobă instrucţiuni privind elaborarea planurilor locale şi regionale de acţiune pentru protecţia mediului;
■ 13. elaborează şi promovează acte normative necesare punerii în aplicare a prevederilor procedurii de organizare şi coordonare
a Schemei de management şi audit de mediu (EMAS), care permite participarea voluntară a organizaţiilor la această schemă;
■ 14. asigură elaborarea de cercetări, studii, prognoze, politici şi strategii în domeniul protecţiei mediului, în scopul obţinerii
datelor şi informaţiilor necesare în vederea fundamentării deciziilor privind mediul şi dezvoltarea durabilă, precum şi al
promovării programelor de dezvoltare în domeniul mediului;
■ 15. avizează programele de exploatare a resurselor naturale, corelate cu capacitatea de suport a ecosistemelor, în raport cu
obiectivele dezvoltării durabile;
■ 16. asigură cadrul naţional privind biosecuritatea;
■ 17. organizează sistemul naţional de monitorizare integrată a calităţii şi radioactivităţii mediului, coordonează activitatea
acestuia şi aprobă raportul anual privind starea mediului;
■ 18. elaborează şi promovează, potrivit legii, proiecte de acte normative, regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice specifice
domeniilor meteorologiei, hidrologiei, hidrogeologiei, gospodăririi apelor şi siguranţei în exploatare a barajelor;
■ 19. avizează planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate şi propune aprobarea acestora conform
legislaţiei în vigoare;
■ 20. actualizează, pe baza informaţiilor primite din partea autorităţilor şi instituţiilor din cadrul administraţiei publice centrale,
Strategia naţională de dezvoltare durabilă în acord cu politica europeană în materie, pe care o supune Guvernului spre adoptare;
■ 21. stabileşte metodologia de fundamentare a sistemului de plăţi în domeniul apelor, precum şi procedura de elaborare a
acesteia;
■ 22. elaborează şi urmăreşte aplicarea programului de eliminare treptată emisiilor şi pierderilor de substanţe periculoase în ape;

III. funcţia de reprezentare:

■ 1. reprezintă Guvernul în relaţiile cu organisme interne şi internaţionale din domeniile mediului, gospodăririi apelor şi
dezvoltării durabile şi silviculturii;
■ 2. colaborează cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale pentru amenajarea complexă a bazinelor
hidrografice, valorificarea de noi surse de apă în concordanţă cu dezvoltarea economico-socială a ţării, protecţia apelor
împotriva epuizării şi degradării, precum şi pentru apărarea împotriva efectelor distructive ale apelor;
■ 3. cooperează în domeniul său de activitate cu alte autorităţi la nivel central, cu Academia Română, cu instituţii ştiinţifice
specializate, cu instituţii de învăţământ, cultură, educaţie şi turism, cu organizaţii economice, organizaţii neguvernamentale,
precum şi cu autorităţile administraţiei publice locale;

IV. funcţia de autoritate de stat în domeniile sale de activitate:

■ 1. întreprinde acţiuni şi iniţiative, potrivit competenţelor stabilite de lege, pentru participarea României la acţiunile de cooperare
bilaterală şi multilaterală, la nivel subregional, regional şi global, pentru valorificarea oportunităţilor şi facilităţilor de asistenţă
financiară, tehnică, tehnologică şi ştiinţifică;
■ 2. propune autorităţilor competente sau, după caz, stabileşte, în condiţiile legii, instrumentele juridice, instituţionale,
administrative şi economico-financiare pentru stimularea şi accelerarea integrării principiilor şi obiectivelor de mediu în
celelalte politici sectoriale;
■ 3. propune şi recomandă autorităţilor competente sau, după caz, stabileşte măsuri care să asigure conformarea politicilor şi
programelor de dezvoltare regională şi locală cu Strategia naţională de dezvoltare durabilă şi cu obiectivele stabilite prin
strategiile pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor;
■ 4. propune şi recomandă autorităţilor competente şi, după caz, stabileşte măsuri care să asigure conformarea cu legislaţia
comunitară de mediu;
■ 5. coordonează activitatea de avizare, promovare, realizare şi monitorizare a investiţiilor de protecţie a mediului şi de gospodărire
a apelor şi silvicultură;
■ 6. asigură, la nivel naţional, controlul respectării de către persoanele juridice şi fizice a reglementărilor din domeniile mediului şi
gospodăririi apelor şi silviculturii
■ 7. asigură organizarea şi dezvoltarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică şi stabileşte conţinutul şi priorităţile
programelor de dezvoltare şi cercetare în domeniile sale de activitate;
■ 8. organizează şi coordonează elaborarea de studii şi proiecte pentru investiţii în domeniile mediului, gospodăririi apelor,
meteorologiei, hidrologiei, hidrogeologiei şi silviculturii;
■ 9. iniţiază, direct sau prin unităţile aflate în coordonarea ori sub autoritatea sa, proiecte de parteneriat public-privat, negociază,
semnează şi realizează contractele de parteneriat public-privat, în conformitate cu prevederile legale în domeniu;
■ 10. iniţiază şi dezvoltă programe de educaţie şi de instruire a specialiştilor în domeniul său de activitate, colaborează cu
ministerele, cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţiile de învăţământ, ştiinţă şi cultură, cu
reprezentanţii mijloacelor de informare a publicului;
■ 11. coordonează activitatea administratorilor şi custozilor ariilor naturale protejate cărora li s-au încredinţat administrarea şi/sau
custodia;
■ 12. reprezintă domeniul ariilor naturale protejate în relaţiile interne şi externe;
■ 13. solicită autorităţilor şi instituţiilor din cadrul administraţiei publice centrale informaţii necesare elaborării Strategiei naţionale
de dezvoltare durabilă în acord cu politica europeană în materie, elaborează strategia, pe care o supune Guvernului spre adoptare;
■ 14. solicită autorităţilor administraţiei publice centrale rapoarte cu privire la realizarea obiectivelor Strategiei naţionale de
dezvoltare durabilă pe domeniile de responsabilitate ale acestora şi propune, după caz, revizuirea planurilor de acţiune în scopul
atingerii ţintelor stabilite prin strategie;
■ 15. asigură raportarea indicatorilor de mediu din sistemul indicatorilor de dezvoltare durabilă la organismele internaţionale, pe
baza datelor furnizate de celelalte autorităţi responsabile de implementarea strategiilor sectoriale;
■ 16. coordonează activităţile în domeniul schimbărilor climatice în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi
adaptarea la efectele schimbărilor climatice;
■ 17. coordonează actualizarea anuală a Registrului naţional privind inventarul instalaţiilor care intră sub incidenţa prevederilor
legale privind prevenirea şi controlul integrat al poluării şi elaborează raportările solicitate de instituţiile europene şi
internaţionale;
■ 18. îndeplineşte funcţiile de secretariat tehnic şi administrativ pentru tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale din
domeniile sale de responsabilitate, precum şi de punct focal naţional şi/sau de autoritate naţională competentă pentru activităţile
aflate în coordonarea unor instituţii, organisme şi organizaţii internaţionale, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale
la care România este parte;
■ 19. asigură secretariatele comisiilor mixte în domeniul mediului şi gospodăririi apelor, înfiinţate pentru implementarea acordurilor
şi convenţiilor bilaterale;
■ 20. coordonează activităţile privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental;
■ 21. coordonează activităţile privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului;
■ 22. coordonează şi supraveghează respectarea prevederilor privind substanţele şi preparatele periculoase, în colaborare cu celelalte
autorităţi competente, potrivit legii;
■ 23. coordonează şi supraveghează respectarea prevederilor privind solul, subsolul şi gestionarea deşeurilor, în colaborare cu
celelalte autorităţi competente, potrivit legii;
■ 24. organizează şi coordonează activitatea referitoare la protecţia naturii şi conservarea diversităţii biologice, a habitatelor
naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică, în scopul utilizării durabile a acestora, dezvoltarea şi buna administrare a reţelei
naţionale de arii protejate, în acord cu politicile şi practicile specifice aplicate la nivel european şi global, prin crearea structurilor
de administrare proprii pentru ariile protejate care necesită constituirea acestora, aprobă regimul de administrare a tuturor ariilor
naturale protejate şi executarea controlului privind respectarea legislaţiei specifice;
■ 25. asigură, prin compartimentele proprii, prin unităţile subordonate sau prin cele aflate sub autoritatea sa, secretariatele tehnice
specifice activităţilor de protecţie a mediului şi gospodărire a apelor şi silviculturii;
■ 26. stabileşte regimul de utilizare a resurselor de apă şi asigură elaborarea de cercetări, studii, prognoze şi strategii pentru
domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a apelor, precum şi elaborarea programelor de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi
amenajărilor de gospodărire a apelor;
■ 27. coordonează elaborarea şi reactualizarea schemelor directoare de management şi amenajare a bazinelor hidrografice şi
desfăşurarea activităţilor de interes public din domeniul meteorologiei şi hidrologiei;
■ 28. coordonează aplicarea prevederilor legale în domeniul gospodăririi apelor;
■ 29. asigură baza metodologică şi atestă persoanele juridice şi fizice pentru întocmirea studiilor de meteorologie, hidrologie şi
hidrogeologie, a studiilor şi proiectelor de gospodărire a apelor, pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor şi a
altor lucrări hidrotehnice;
■ 30. coordonează activitatea de avizare şi de autorizare, din punctul de vedere al gospodăririi apelor, a lucrărilor care se construiesc
pe ape sau în legătură cu apele, activitatea de avizare a documentaţiilor de evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor
existente şi a proiectelor barajelor noi, precum şi activitatea de emitere a autorizaţiilor de funcţionare în condiţii de siguranţă a
barajelor aflate în exploatare şi a acordurilor de funcţionare în siguranţă pentru barajele noi;
■ 31. stabileşte strategia organizării la nivel naţional a activităţilor de meteorologie, hidrologie şi hidrogeologie, a sistemului de
informare, prognoză şi avertizare asupra fenomenelor hidrometeorologice periculoase şi a sistemului de avertizare în caz de
accident la construcţiile hidrotehnice;
■ 32. coordonează realizarea Planului de management al fluviului Dunărea pentru teritoriul României;
■ 33. dispune măsuri de instituire a unui regim de supraveghere specială sau de oprire a activităţii poluatorului ori a instalaţiei care
provoacă poluarea apelor;
■ 34. coordonează activitatea de elaborare a planurilor de apărare împotriva inundaţiilor;
■ 35. organizează şi certifică corpul de experţi pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor încadrate în categoriile
de importanţă A şi B, precum şi activitatea de avizare a specialiştilor pentru asigurarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor
încadrate în categoriile de importanţă C şi D;
■ 36. aprobă lista definitivă a barajelor, cu declararea publică a caracteristicilor generale, a categoriei de importanţă şi a gradului de
risc asociat acestora, lista barajelor cu risc sporit şi a celor din categoria de importanţă majoră, precum şi fişele de evidenţă a
barajelor administrate de deţinătorii cu orice titlu;
■ 37. certifică personalul de conducere şi coordonare a activităţii de urmărire în timp a barajelor şi controlează activitatea acestuia;
■ 38. elaborează lista de specificaţii tehnice şi metode standardizate pentru analiza şi monitorizarea stării apelor;
■ 39. coordonează activitatea comitetelor de bazin;
■ 40. coordonează activitatea de elaborare a politicilor publice în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor şi silviculturii;
■ 41. asigură administrarea ariilor naturale protejate din reţeaua naţională şi controlul activităţilor desfăşurate în interiorul acestora,
prin administraţii aflate în subordinea şi/sau în coordonarea sa metodologică;
■ 42. dezvoltă şi actualizează bazele de date privind Reţeaua naţională de arii naturale protejate, delimitează pe hărţile topografice
limitele ariilor naturale protejate din cadrul reţelei naţionale, actualizează lista naţională a ariilor protejate;
■ 43. sprijină din punct de vedere tehnic dezvoltarea de politici şi strategii privind educaţia ecologică şi conştientizarea publicului în
domeniul ariilor protejate;
■ 44. iniţiază, realizează şi sprijină instruirea şi pregătirea personalului aparţinând administraţiilor ariilor naturale protejate, pe baza
unui program aprobat anual;
■ 45. stabileşte uniforma şi însemnele specifice obligatorii pentru administraţiile din subordinea sa şi eliberează legitimaţiile de
control;
■ 46. constituie, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea
Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom - S.A." Bucureşti, un organism specializat care să elaboreze documentele pe baza cărora
se gestionează contul din care se vor suporta cheltuielile pentru pretenţiile de contaminare istorică, prevăzut la art. 20 alin. (1) din
aceeaşi lege;
■ 47. urmăreşte realizarea obiectivelor Strategiei naţionale de dezvoltare durabilă, pe baza rapoartelor primite din partea autorităţilor
administraţiei publice centrale pentru domeniile de responsabilitate ale acestora, şi propune, după caz, revizuirea planurilor de
acţiune în scopul atingerii ţintelor stabilite prin strategie;
■ 48. asigură baza metodologică şi întocmeşte Registrul naţional al persoanelor fizice şi juridice care elaborează Raportul de mediu,
Raportul privind impactul asupra mediului, Bilanţul de mediu, Raportul de amplasament, Raportul de securitate şi Studiul de
evaluare adecvată;
■ 49. organizează periodic acţiuni de verificare a stării tehnice şi funcţionale a lucrărilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva
inundaţiilor, indiferent de deţinător, şi stabileşte măsurile ce se impun;

V. funcţia de administrare:

■ 1. închiriază, în condiţiile legii, bunurile imobile proprietate a statului, pe care le are în administrare. Sumele obţinute din chirii
constituie venituri la bugetul de stat;
■ 2. poate închiria sau primi în administrare, în condiţiile legii, în vederea desfăşurării activităţii proprii, bunuri mobile şi imobile
proprietate publică sau privată;
■ 3. coordonează activitatea de administrare a patrimoniului unităţilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa;
■ 4. programează, coordonează şi monitorizează utilizarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea
Europeană în domeniile sale de activitate;
■ 5. asigură documentaţiile necesare pentru concesionarea resurselor de apă şi a lucrărilor de gospodărire a apelor care aparţin
domeniului public sau, după caz,pentru darea în administrare a acestora şi urmăreşte îndeplinirea de către concesionar, respectiv
administrator a sarcinilor ce îi revin;
■ 6. atribuie administrarea ariilor naturale protejate pe bază de contracte de administrare sau convenţii de custodie, conform
legislaţiei în vigoare;

VI. funcţia de implementare şi coordonare a asistenţei financiare neramburasabile acordate României de Uniunea Europeană în
domeniul mediului şi a programelor finanţate din fonduri comunitare, naţionale, precum şi din alte surse legal constituite:

■ 1. iniţiază, finanţează şi gestionează, în condiţiile legii, programe şi proiecte de dezvoltare durabilă în domeniile sale de
activitate, precum şi în alte domenii stabilite prin lege sau prin acte administrative ale autorităţilor administraţiei publice
centrale;
■ 2. elaborează priorităţile, criteriile de eligibilitate şi procedurile necesare finanţării, implementării şi monitorizării programelor
şi proiectelor din domeniile sale de activitate;
■ 3.raportează sau, după caz, informează Comisia Europeană asupra măsurilor legislative adoptate în domeniile reglementate de
acquis-ul comunitar de mediu, potrivit domeniilor sale de responsabilitate, suplimentar faţă de procesul de notificare a
măsurilor naţionale care transpun acest acquis;
■ 4. coordonează şi urmăreşte implementarea legislaţiei naţionale armonizate cu prevederile şi cerinţele legislaţiei comunitare de
mediu şi silviculturii;
■ 5. urmăreşte implementarea Planului naţional de acţiune pentru protecţia mediului;
■ 6. organizează sistemul informaţional specific domeniului gospodăririi apelor şi evidenţei dreptului de folosire cantitativă şi
calitativă a apelor;
■ 7.stabileşte metodologia de fundamentare a sistemului de plăţi în domeniul apelor, precum şi procedura de elaborare a acesteia;
■ 8. elaborează şi urmăreşte aplicarea Programului de eliminare treptată a emisiilor şi pierderilor de substanţe periculoase în ape;
■ 9. dispune expertizarea lucrărilor hidrotehnice cu risc crescut de avarie şi stabileşte, împreună cu autoritatea publică centrală
din domeniul lucrărilor publice, măsurile operative imediate şi de perspectivă pentru evitarea accidentelor;
■ 10. elaborează şi promovează normele de calitate a resurselor de apă legate de funcţiile apei privind calitatea apei brute pentru
apa potabilă, calitatea apei necesare susţinerii vieţii peştilor şi crustaceelor;
■ 11. evaluează anual îndeplinirea obligaţiilor asumate de părţi prin contractele de administrare şi convenţiile de custodie;
■ 12. înştiinţează deţinătorii şi administratorii de terenuri cu privire la propunerile de declarare de noi arii naturale protejate şi
organizează consultări cu toţi factorii interesaţi;
■ 13. coordonează activităţile privind introducerea pe piaţă a substanţelor amestecurilor şi articolelor şi cooperează în acest sens cu
Agenţia pentru Produse Chimice de la Helsinki;
■ 14. întreprinde demersurile şi ia măsurile necesare pentru a avea acces la baza de date şi informaţii cu caracter confidenţial a
Agenţiei pentru Produse Chimice de la Helsinki;
■ 15. stabileşte, în condiţiile legii, proceduri prin care Ministerul şi institutele din subordinea, de sub autoritatea şi din coordonarea
acestuia pot desfăşura activităţile solicitate de către Agenţia pentru Produse Chimice de la Helsinki, inclusiv activităţi remunerate
de către această instituţie;

VII. funcţia de monitorizare, inspecţie şi control:

■ 1. efectuează controlul şi inspecţia activităţilor şi serviciilor din domeniul său de activitate;

■ 2. avizează şi urmăreşte realizarea programelor şi proiectelor de infrastructură din domeniile sale de activitate;
■ 3. exercită activităţi de audit intern şi control, atât la nivelul aparatului propriu, cât şi la nivelul celorlalte entităţi implicate în
gestionarea şi utilizarea fondurilor comunitare, alocate pentru programele şi proiectele de dezvoltare durabilă;
■ 4. colaborează cu structurile implicate în activitatea de combatere a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene şi asigură comunicarea cu acestea;
■ 5. asigură controlul utilizării resurselor financiare alocate prin bugetul de stat şi a resurselor din credite interne şi externe, în
conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi
a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi
completările ulterioare;
■ 6. asigură îndrumarea metodologică şi procedurală a activităţii structurilor cu atribuţii vizând implementarea programelor din
domeniile sale de activitate;
■ 7. asigură, prin compartimentele proprii sau unităţile subordonate, controlul respectării legislaţiei în domeniile protecţiei mediului,
gospodăririi apelor şi siguranţei în exploatare a barajelor şi constată contravenţiile pentru nerespectarea acesteia, aplică sancţiunile
şi, după caz, sesizează organele de urmărire penală, potrivit prevederilor legale;
■ 8. organizează periodic acţiuni de verificare a stării tehnice şi funcţionale a lucrărilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva
inundaţiilor, indiferent de deţinător, şi stabileşte măsurile ce se impun;
■ 9. coordonează şi monitorizează procesul de implementare a Schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect
de seră;
■ 10. propune şi coordonează programe de cercetare pentru evaluarea stării de conservare a habitatelor naturale, a diversităţii
biologice şi a altor bunuri ale patrimoniului natural existente pe teritoriul ţării, ce urmează a fi finanţate din bugetul de stat sau din
alte surse, şi analizează şi promovează rezultatele obţinute.
 Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) - este instituția de specialitate a administrației publice centrale cu
competențe în implementarea politicilor și legislațieiâ din domeniul protecției mediului.

ANPM este menita sa acționeze pentru a asigura populației un mediu sănătos în armonie cu dezvoltarea economică și cu
progresul social al României. Misiunea ANPM este de a asigura un mediu mai bun în România pentru generațiile prezente și
viitoare și realizarea unor îmbunătățiri majore și continue ale calității aerului, solului și apelor.

Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) - este o instituție din România care are ca scop administrarea
patrimoniului natural din domeniul public de interes naționa al Rezervației Biosfera Delta Dunării (RBDD), precum și
refacerea și protecția unităților fizico-geografice de pe teritoriul RBDD. ARBDD a fost înființată în anul 1990 și este o instituție
publică aflată în subordinea Ministerului Mediului.

Garda Națională de Mediu (GNM) controlează activitățile cu impact asupra mediului înconjurător, și aplică sancțiuni
contravenționale prevăzute de legislația în domeniul protecției mediului.
În iulie 2009, GNM dispunea de un efectiv de 540 de comisari dintre care 18 acționau în București.