DROGURI

ACTIUNE NOCIVA ASUPRA CORPULUI

Drog este un termen folosit pentru a desemna acele substanțe naturale sau sintetice care prin natura lor chimică
determină alterarea funcționării unui organ și modifică starea psihică a unei persoane. Acest termen se referă la
substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale. În sens științific, drog înseamnă orice substanță care are capacitatea
de a determina o stare de dependență.

Drogul poate fi o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, care afectează direct creierul și
sistemul nervos, schimbă sentimentele, dispoziția și gândirea, percepția și/sau starea de
conștiență, modificând imaginea asupra realității înconjurătoare.
SCURT ISTORIC

• Din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietățile drogurilor.

Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor mistice,
în scopuri [terapie|[terapeutice]], dar și pentru a induce o stare de plăcere,
având în vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra
organismului uman. Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se
produce opiul și derivatele sale, era menționat în tăblițele sumerienilor din
Mesopotamia.
In anii 3400 î.Hr., în zonele inferioare ale Mesopotamiei erau cultivate lanuri de
maci pentru producerea de opiu. Sumerienii îl numeau Hul Gil, care se traduce
prin „planta fericirii”. Știința cultivării macilor a trecut de la sumerieni la
asirieni, babiloniei și, în cele din urmă, la egipteni.
La 1300 î.Hr., și egiptenii cultivau opium thebaicum, numit după capitala lor,
Teba. Din Teba, egiptenii făceau negoț cu opiu în tot Orientul Mijlociu și în
Europa. În această perioadă, efectele opiului erau considerate magice sau mistice.

Șamanii foloseau o ciupercă toxiă, Amanita muscaria (muscăriță), sub formă de

pulbere pentru a îndepărta tulburările psihice ale prizonierilor sau ale deportaților
în Siberia.
În anul 1912 la Haga este adoptată Convenția Internațională a
Opiului. Preocupările reglementării consumului de opiu au
continuat prin alte două întâlniri care au adoptat Convențiile de
la Geneva, din 19 februarie 1925 cu privire la combaterea
opiului și cea din 13 iulie 1931 pentru limitarea fabricării și
reglementarea distribuirii stupefiantelor.

În 1945, în cadrul Comitetului Economic și Social al ONU

(ECOSOC), a fost înființată Comisia Națiunilor Unite privind
stupefiantele (CND)
 CUM DISTRUGE CONSUMUL DE DROGURI ORGANISMUL

Supradoza cu substante, cum ar fi heroina, droguri de club

(ecstasy), sau chiar medicamente contra durerii (analgezice)
eliberate pe baza de prescriptie medicala, poate ucide. Chiar
daca nu se administreaza o doza letala, sanatatea persoanei
consumatoare este in pericol. Anumite efecte nocive apar in
cazul utilizarii drogurilor pe perioade mai lungi de timp, in
schimb altele apar dupa doar un fum, o inhalare pe nas sau o
doza injectabila.

Efectele consumului de droguri asupra inimii si a vaselor de

sange acopera un spectru larg, de la batai rapide ale inimii pana
la un atac de cord.

Metamfetaminele, de exemplu, induc o tensiune arteriala

ridicata care poate determina spargerea vaselor de sange si
poate provoaca un accident vascular cerebral.

Consumul de droguri injectabile distruge venele si poate

produce infectii bacteriene ale vaselor de sange si ale valvelor
inimii.
Efectul cel mai nociv asupra cailor respiratorii si al plamanilor
este cauzat de drogurile inhalabile, inclusiv marijuana, tutun si
alte inhalante. Inhalarea pe nas, „trasul pe nas”, de heroina sau
cocaina descompune tesutul nazal. In timp, tesutul nazal care
separa pasajele nazale, septul, poate fi perforat (apar „gauri”).
Cocaina, heroina, analgezice si ierburile pot provoca iritarea
stomacului si aparitia senzatiei de greata si a varsaturilor, iar
cocaina declanseaza de multe ori dureri abdominale.

Orice drog inhalat pe nas poate cauza probleme de inghitire.

Heroina, indiferent de modul in care este ingerata, provoaca de

cele mai multe ori constipatie.
 “
Dependenta nu este singura consecinta periculoasa a abuzului
de droguri asupra creierului. Drogurile precum cocaina,
inhalantele si metamfetamina pot provoca modificari ale
tesutului cerebral in moduri care duc la paranoia, depresie,
halucinatii si comportament agresiv.

O singura doza cu un halucinogen, cum ar fi *PCP sau

ketamina, poate afecta functia motorie si poate provoca crize

”
imediate de anxietate si pierderi de memorie. La doze mari,
apare riscul de convulsii, contractii musculare severe, si stari de
psihoza similare cu schizofrenia. Pe termen lung, este posibil sa
apara probleme de vorbire, pierderi de memorie, ganduri de
suicid, depresie, sau izolare sociala.
Utilizarea de steroizi anabolici, atunci cand organismul este
inca in crestere poate opri dezvoltarea scheletului.

Inhalantele, ecstasy si PCP pot provoca crampe musculare si

starea de slabiciune.

Drogurile inhalante pot descompune teaca de mielina care

protejeaza fibrele nervoase si pot cauza spasme musculare si
tremor, in unele cazuri conditia fiind permanenta.
 SFARSIT

ELEV = LACATUS ANA MARIA A X-A B