Proiect

• Romanul meu preferat

• Elaborat de Gaina Nicoleta

 Rezumat
• După instalarea lui Ștefan Tomșa al II-lea ca domn al Moldovei cu ajutorul turcilor, boierii fugari rămași credincioși
fostului domnitor Constantin Movilă și mamei acestuia, Doamna Elisabeta, precum și câțiva magnați polonezi au strâns
o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar
oastea moldovenească a lui Tomșa învinge, cu ajutorul hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Cantemir bei. În
timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru și Simeon Bârnovă îi salvează viața hanului și cei trei devin frați de sânge
potrivit unei vechi tradiții tătărești.
• Șoimaru provenea dintr-o veche familie de răzeși din satul Șoimărești de pe malul Răutului, pribegise prin străinătate o
lungă perioadă și nu-și mai văzuse locurile natale de aproape 20 de ani El hotărăște să se ducă într-acolo pentru a-și
revedea rudele, iar cei doi frați de sânge ai săi îi propun să-l însoțească. Ei fac un popas la hanul de la Fântâna lui
Albotă și acolo îl întâlnesc pe boierul Stroie Orheianu, salvându-i acestuia fata din mâinile cazacilor zaporojeni care o
răpiseră. Boierul avea conacul la Murgeni, în apropiere de Șoimărești, și merge o porțiune de drum împreună cu cei trei
frați de sânge. Tudor Șoimaru se îndrăgostește de Magda, fiica boierului, iar fata îi răspunde la sentimente.
• Ajuns în satul natal, Tudor Șoimaru află de la moș Mihu, unchiul său, că boierul Stroie Orheianu ocupase jumătate din
moșia răzășească în urma unei judecăți strâmbe făcute în timpul lui Aron Vodă și îl ucisese cu buzduganul pe Ionașcu,
tatăl lui Tudor, care se ridicase pentru drepturile răzeșilor. Casa părinților lui fusese incendiată apoi de oamenii
boierului. Între timp, după scurtul popas făcut la Murgeni, Orheianu a fugit în Podolia, alăturându-se curții Doamnei 
Elisabeta Movilă de la Ianev.
• Șoimaru și Bârnovă, împreună cu slujitorii lor, pleacă în Podolia pentru a o găsi pe Magda. Tătarii lui Cantemir intră și ei
în Polonia, prădând localitățile de graniță. La un bal organizat la palatul șleahticului Vladimir Coribut de la Ianev, Tudor
o vede pe Magda și vrea să-i vorbească, dar fata se preface că nu-l cunoaște, moment în care boierul Stroie Orheianu
îl prezintă celor din sală ca pe un spion al lui Tomșa. Șoimaru este arestat, dar reușește să fugă cu ajutorul lui Bârnovă
și al oamenilor săi de încredere.
• Întors în Moldova, Tudor Șoimaru îi cere lui Tomșa Vodă să le facă dreptate răzeșilor șoimăreșteni. Moș Mihu îi prezintă
voievodului abuzurile săvârșite de Stroie Orheianu care le răpise pământurile dăruite lor de Alexandru cel Bun și Ștefan
cel Mare. Ștefan Tomșa le dă dreptate răzeșilor, poruncind să li se restituie moșiile moștenite din moși-strămoși până
dincolo de Murgeni cu toată curtea lui Stroie Orheianu care fusese clădită pe pământul luat cu japca. Dreptatea lui
• Răzeșii șoimăreșteni iau în posesie vechea lor moșie, iar Tudor se stabilește în sat unde-și construiește o casă nouă. El se îndrăgostește de
țăranca Anița, o fată simplă, dar cinstită. Liniștea nu ține mult, iar la începutul primăverii anului 1614 Simeon Bârnovă aduce vestea că boierii
moldoveni s-au răsculat împotriva domnitorului și au pornit cu o oaste de strânsură asupra Iașilor. Căpitanul Tudor îi ridică la luptă atunci pe
răzeșii din împrejurimile Șoimăreștilor pentru a-l apăra pe domnitorul care le făcuse dreptate. Bătălia este câștigată de oastea domnitorului, iar
boierii trădători prinși sunt uciși, cu excepția armașului Nicoriță căruia i se scot ochii.
• Vedere a zonei din apropiere de Orhei, unde se petrece o parte din întâmplările relatate în Neamul Șoimăreștilor. Râul care curge în vale este 
Răutul.
• După mai mult de un an, oastea de mercenari plătită de Doamna Elisabeta Movilă intră iarăși în țară. Deși i se alătură hoarda lui Cantemir bei,
mica oaste a lui Tomșa este copleșită de numeroșii inamici. Domnitorul fuge în străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor
Șoimaru hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este înscăunat ca domnitor. Stroie
Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce la curtea boierească de la Murgeni. Șoimaru îi anunță pe răzeși să fie pregătiți și
înarmați pentru a-și apăra pământurile atunci când boierul va veni în sat. Magda, care se măritase între timp cu șleahticul Anton Ludno, îl
previne pe Șoimaru să fugă pentru că Orheianu a venit cu gânduri de răzbunare.
• În duminica următoare, boierul vine la biserică pentru a vorbi cu răzeșii. El le spune că i-a cerut noului domnitor să-i ierte pe șoimăreșteni pentru
că au luptat de partea lui Tomșa, pretinzând în schimb ca sătenii să-i dea de bunăvoie întregul lor pământ pentru a-și întregi moșia sa. Tudor
Șoimaru îi spune boierului că nu înțelege judecata lui, iar Orheianu ridică buzduganul pentru a-l lovi așa cum făcuse cu ani în urmă și cu tatăl
său. În acel moment, fostul căpitan de oști scoate sabia și îl lovește cu ea pe boier drept în moalele capului, apoi îi târăște cadavrul pe
mormântul lui Ionașcu. În acest timp, șoimăreștenii îi atacă pe dragonii polonezi care-l însoțeau pe boier și îi ucid, dau foc curții boierești sub
privirile Magdei și a soțului ei care sunt alungați din sat, iar apoi ară cu plugurile pământul unde a fost odinioară conacul lui Stroie Orheianu.
• La finalul romanului, scriitorului face un rezumat al evenimentelor petrecute ulterior și în care au fost implicate personajele cărții. După un an de
la detronarea lui Tomșa, turcii și tătarii au intrat în Moldova și l-au dus pe domnitor ca prizonier la Constantinopol. Potrivit cronicarului, văduva lui
Ieremia Vodă a fost prinsă și rușinată de păgâni. Feciorii ei au fost umiliți, iar numai fetele ei s-au putut bucura de averi. Familia Movilă s-a stins
în secolele următoare în urma războaielor. Ștefan Tomșa a venit în țară pentru o a doua domnie (1621-1623), arătându-se de această dată mai
iertător. Simion Bârnovă a ajuns și el domnitor sub numele de Barnovschi, iar în timpul lui tătarii lui Cantemir n-au atacat Moldova. Magda
Orheianu a pribegit tot restul vieții prin țări străine, trăind cu amintirea dragostei ei din tinerețe față de tânărul oștean din Șoimărești. Codrii
Orheiului au dispărut. Răzeșii șoimăreșteni în frunte cu căpitanul Tudor au fost prigoniți, dar au rezistat cu dârzenie. Urmașii lor au pierdut însă
pământurile, fiind siliți să se supună puterii.
• În final, naratorul mărturisește: „Bunicii mei sunt strănepoții acelor oameni. Și această istorisire de acum trei sute de ani, din vremea când
strămoșii erau încă dârji, am scris-o în liniștea unei prisăci, având în inima mea răsunetul durerii lor”.
 Personaje
• Tudor Șoimaru poreclit „Limbă-dulce” - căpitan de oști originar dintr-o veche familie de răzeși din satul Șoimărești de pe malul  
Răutului; a pribegit prin străinătate o lungă perioadă împreună cu un frate mai mare, a copilărit la Kiev și a slujit în oștile
polonezilor, nemților și ungurilor, nemaivăzându-și locurile natale de aproape 20 de ani; s-a alăturat oștii lui Tomșa
• Simeon Bârnovă - oștean moldovean din neam vechi de boieri, rudă cu Movileștii, dar devotat lui Tomșa; va ajunge ulterior domn al
Moldovei sub numele de Miron Barnovschi Movilă
• Cantemir bei - hanul tătarilor din Bugeac; „călăreț tânăr și mândru, palid la obraz, cu ochii foarte mici și foarte negr
• Stroie Orheianu - boierul de la Murgeni (din apropiere de Șoimărești), aliat al Movileștilor
• Magda - fiica boierului Stroie Orheianu, fată frumoasă și cu studii în Polonia; este salvată din mâinile cazacilor lui Vasca de Tudor
Șoimaru și de prietenii lui; se căsătorește cu șleahticul Anton Ludno și va pribegi tot restul vieții prin țări străine.
• moș Mihu - fratele lui Ionașcu și unchiul lui Tudor Șoimaru
• Anița - o țărancă din Șoimărești simplă, dar cinstită; iubita lui Tudor Șoimaru
• Ștefan Tomșa al II-lea - domn al Moldovei (1611-1615, 1621-1623)
• Nistor Ureche - vornic moldovean refugiat în Polonia împreună cu Movileștii
• Bărboi - vornic bătrân, aliat al Movileștilor
• Nicoriță - armaș al lui Tomșa; îl trădează pe domn și trece de partea Movileștilor
• Husein aga - oștean turc, trimisul sultanului și aliatul lui Tomșa
• Doamna Elisabeta Movilă - văduva domnului Ieremia Movilă și mama lui Constantin și Alexandru Movilă
• Constantin Movilă - domn al Moldovei (1607, 1607-1611), luat prizonier în Bătălia de la Cornul lui Sas
• Alexandru Movilă - domn al Moldovei (1615-1616)
• Ștefan Potocky - șleahtic polonez, aliat al Movileștilor, luat prizonier în 
Bătălia de la Cornul lui Sas
• Samuel Korecki - șleahtic polonez, aliat al Movileștilor
• Anton Ludno - șleahtic polonez, soțul Magdei
• pan Nicolai Zubovski - șleahtic polonez la castelul căruia sunt găzduiți
Tudor Șoimaru și Simeon Bârnovă
• Vladimir Coribut - șleahtic polonez din Ianev, aliat al Movileștilor
• moș Chirilă - hangiul de la Fântâna lui Albotă
• Vasca - vatamanul cazacilor care luptaseră la Cornul lui Sas
• Dumitru Lie - slujitorul lui Tudor Șoimaru
• Ispas - slujitorul lui Bârnovă
• Ilun - slujitorul lui Cantemir bei
• Iancu Țiganul - călău în slujba lui Tomșa
 Momente captivante
• Cantemir bei merge insotit de Birnova si de Soimaru catre cortului lui, unde zedaru este
doua junghiuri cu manunchiuri frumos lucrate.Cantemir le povesteste ca de mic a fost la
razboi, dar pana astazi insa n-am simtitint infiorarea mortii. Alah m-a pazit.Simeon
Birnova ii spuse lui Cantemir ca nici un fir de par nu se clateste in lumeaasta fara stirea
Celui-de-Sus.Cantemir isi intreaba fratii de razboi daca nu sunt mirati de aceasta legatura,
maiales ca nu sintem de o lege. Soimaru ii raspunde ca nu se mira, pentru ca inpribegiile si
intamplarile vietii mele, am  vazut de multe ori asta.Cei trei prieteni se ospateaza, fumeaza
din ciubuce si beau cafele ascultandu-l peCantemir cum le povestea despre seraiurile din
Crim, despre bogatiile hanilor cubarbi mari in mijlocul carora el crescuse, le vorbea despre
vestitul Stambul, oridespre Caucazul cel intunecos.Intrebat de Cantemir despre viata sa,
Soimaru povesteste ca de neam era orheian. Tatal sau find omorat, este luat de-un frate
mai mare cu el, in pribegie. Traieste operioada la Kiev insa murindu-i fratele si ramanand
orfan pe lume, se angajeaza ucenic la un mester de sabii. Desprinzand mestesugul armelor,
Soimaru devineostean, slujind lesii, nemtilor, am fost pana-n tara talienilor s-a franturilor.
La Buda, Soimaru aude grai romanesc si simte ca-i aproape de tara lui ahand ca Tomsa-
Voda chiama la oaste, se prezinta si el. Soimaru avea un doi sa-si evadatinutul copilariei de
pe apa Rautului si mormintele parintesti despre acest dor stiadoar prietenul sau, Birnova.-
ar fratii de razboi nu-si lasa singur fratele asa ca decid sa porneasca toti trei spre
orhei.Auzind acestea, Soimaru cu ochii umezi, imbratiseaza pe pagan si pe boier, fratiilui.