Neamul Soimarestilor

Mihail Sadoveanu

Autorul: Mihail Sadoveanu

Titlul volumului: ”NEAMUL SOIMARESTILOR”
Tipul textului: text literar,roman
Aspectul de viata infatisat: intamplari dramatice din lupta taranimii pentru pamant si libertate de
la sf. sec. al XVII-leaActiunea se petrece in anul 1612 si are ca tema confruntarea apriga dintre
razesii Soimaresti si boierime, reprezentata de Stroie Orheianu.
Atitudinea scriitorului :-relateaza intamplarile prin care trece Tudor Soimaru.
-atitudine obiectiva
Continutul romanului
1.Expozitiunea: Prezentarea luptei la care participa si Tudor Soimaru,personajul principal al
romanului.Pornirea catre satul natal si salvarea fiicei boierului Orheianu.
-cititorul este introdus in atmosfera romanului din sec.XVII si este prezentat cadrul in
care va avea loc actiunea si sunt prezentate personajele
2.Intriga: Informarea lui Tudor despre moartea tatalui si nasterea in sufletul acestuia dorintei de
dreptate si razbunare.
-este prezentat evenimentul de la care porneste actiunea romanului,in sufletul lui Tudor
trezindu-se dorinta pentru dreptate
3.Desfasurarea actiunii: Cererea de dreptate a razesilor catre domnitorul Tomsa. Indreptatirea
razesilor. Schimbarea domnitorului.
-este prezenata lupta lui Tudor pentru dreptate
4.Punctul culminant: Cererea de inapoiere a mosiei a boierului Orheianu si refuzul
razesilor.Razbunarea lui Tudor,ucigand pe boier.Devastarea mosiei boierului.
-momentul in care actiunea atinge punctul culmiminat si Tudor il ucide pe
boier,razbunandu-l astfel pe tatal sau
5.Deznodamant: Suferintele infruntate in continuare de catre razesi.
-sunt prezentate si alte umilinte infruntate de razesi
Mihail Sadoveanu a manifestat predilectie pentru tema istorica abordata inca din 1904,
realizand prin scrierile sale o adevarata epopee.
Rezumat:

După instalarea lui Ștefan Tomșa al II-lea ca domn al Moldovei cu ajutorul turcilor, boierii fugari
rămași credincioși fostului domnitor Constantin Movilă și mamei acestuia, Doamna Elisabeta, și
câțiva magnați polonezi au strâns o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612.
Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar oastea moldovenească a lui Tomșa
învinge, cu ajutorul hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Cantemir bei. În timpul luptei,
căpitanii de oști Tudor Șoimaru și Simeon Bârnovă îl salvează viața hanului și cei trei devin frați
de sânge potrivit unei vechi tradiții tătărești.

Șoimaru provenea dintr-o veche familie de răzeși din satul Șoimărești de pe malul Răutului,
pribegise prin străinătate o lungă perioadă și nu-și mai văzuse locurile natale de aproape 20 de
ani. El hotărăște să se ducă într-acolo pentru a-și revedea rudele, iar cei doi frați de sânge ai săi îi
propun să-l însoțească. Ei fac un popas la hanul de la Fântâna lui Albotă și acolo îl întâlnesc pe
boierul Stroie Orheianu, salvându-i acestuia fata din mâinile cazacilor zaporojeni care o răpiseră.
Boierul avea conacul la Murgeni, în apropiere de Șoimărești, și merge o porțiune de drum
împreună cu cei trei frați de sânge. Tudor Șoimaru se îndrăgostește de Magda, iar fata îi răspunde
la sentimente.

Ajuns în satul natal, Tudor Șoimaru află de la moș Mihu, unchiul său, că boierul Stroie Orheianu
ocupase jumătate din moșia răzășească în urma unei judecăți strâmbe făcute în timpul lui Aron
Vodă și îl ucisese cu buzduganul pe Ionașcu, tatăl lui Tudor, care se ridicase pentru drepturile
răzeșilor. Casa părinților lui fusese incendiată apoi de oamenii boierului. Între timp, după scurtul
popas făcut la Murgeni, Orheianu a fugit în Podolia, alăturându-se curții Doamnei Elisabeta
Movilă de la Ianev.

Șoimaru și Bârnovă, împreună cu slujitorii lor, pleacă în Podolia pentru a o găsi pe Magda.
Tătarii lui Cantemir intră și el în Polonia, prădând localitățile de graniță. La un bal organizat la
palatul șleahticului Vladimir Coribut de la Ianev, Tudor o vede pe Magda și vrea să-i vorbească,
dar fata se preface că nu-l cunoaște, moment în care boierul Stroie Orheianu îl prezintă celor din
sală ca pe un spion al lui Tomșa. Șoimaru este arestat, dar reușește să fugă cu ajutorul lui
Bârnovă și al oamenilor săi de încredere.
Întors în Moldova, Tudor Șoimaru îi cere lui Tomșa Vodă să le facă dreptate răzeșilor
șoimăreșteni. Moș Mihu îi prezintă voievodului abuzurile săvârșite de Stroie Orheianu care le
răpise pământurile dăruite lor de Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Ștefan Tomșa le dă
dreptate răzeșilor, poruncind să li se restituie moșiile moștenite din moși-strămoși până dincolo
de Murgeni cu toată curtea lui Stroie Orheianu care fusese clădită pe pământul luat cu japca.
Dreptatea lui Tomșa îi nemulțumește pe unii boieri care îngroașă rândurile fugarilor din Polonia.
Doamna Elisabeta Movilă îi convinge pe boierii fugari și pe magnații polonezi să o ajute cu bani
pentru formarea unei noi oști de mercenari.

Răzeșii șoimăreșteni iau în posesia vechea lor moșie, iar Tudor se stabilește în sat unde-și
construiește o casă nouă. El se îndrăgostește de țăranca Anița, o fată simplă, dar cinstită. Liniștea
nu ține mult, iar la începutul primăverii anului 1614 Simeon Bârnovă aduce vestea că boierii
moldoveni s-au răsculat împotriva domnitorului și au pornit cu o oaste de strânsură asupra
Iașilor. Căpitanul Tudor îi ridică la luptă atunci pe răzeșii din împrejurimile Șoimăreștilor pentru
a-l apăra pe domnitorul care le făcuse dreptate. Bătălia este câștigată de oastea domnitorului, iar
boierii trădători prinși sunt uciși, cu excepția armașului Nicoriță căruia i se scot ochii.

După mai mult de un an, oastea de mercenari plătită de Doamna Elisabeta Movilă intră în țară.
Deși i se alătură hoarda lui Cantemir bei, mica oaste a lui Tomșa este copleșită de numeroșii
inamici. Domnitorul fuge în străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor Șoimaru
hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este
înscăunat ca domnitor. Stroie Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce la
curtea boierească de la Murgeni. Șoimaru îi anunță pe răzeși să fie pregătiți și înarmați pentru a-
și apăra pământurile atunci când boierul va veni în sat. Magda, care se măritase între timp cu
șleahticul Anton Ludno, îl previne pe Șoimaru să fugă pentru că Orheianu a venit cu gânduri de
răzbunare.

În duminica următoare, boierul vine la biserică pentru a vorbi cu răzeșii. El le spune că i-a cerut
noului domnitor să-i ierte pe șoimăreșteni pentru că au luptat de partea lui Tomșa, pretinzând în
schimb ca sătenii să-i dea de bunăvoie întregul lor pământ pentru a-și întregi moșia sa. Tudor
Șoimaru îi spune boierului că nu înțelege judecata lui, iar Orheianu ridică buzduganul pentru a-l
lovi așa cum făcuse cu ani în urmă și cu tatăl său. În acel moment, fostul căpitan de oști scoate
sabia și îl lovește cu ea pe boier drept în moalele capului, apoi îi târăște cadavrul pe mormântul
lui Ionașcu. În acest timp, șoimăreștenii îi atacă pe dragonii polonezi care-l însoțeau pe boier și îi
ucid, dau foc curții boierești sub privirile Magdei și a soțului ei care sunt alungați din sat, iar apoi
ară cu plugurile pământul unde a fost odinioară conacul lui Stroie Orheianu.

La finalul romanului, scriitorului face un rezumat al evenimentelor petrecute ulterior și în care au

fost implicate personajele cărții. După un de la detronarea lui Tomșa, turcii și tătarii au intrat în
Moldova și l-au dus pe domnitor ca prizonier la Constantinopol. Potrivit cronicarului, văduva lui
Ieremia Vodă a fost prinsă și rușinată de păgâni. Feciorii ei au fost umiliți, iar numai fetele ei s-
au putut bucura de averi. Familia Movilă s-a stins în secolele următoare în urma războaielor.
Ștefan Tomșa a venit în țară pentru o a doua domnie (1621-1623), arătându-se de această dată
mai iertător. Simion Bârnovă a ajuns și el domnitor sub numele de Barnovschi, iar în timpul lui
tătarii lui Cantemir n-au atacat Moldova. Magda Orheianu a pribegit tot restul vieții prin țări
străine, trăind cu amintirea dragostei ei din tinerețe față de tânărul oștean din Șoimărești. Codrii
Orheiului au dispărut. Răzeșii șoimăreșteni în frunte cu căpitanul Tudor au fost prigoniți, dar au
rezistat cu dârzenie. Urmașii lor au pierdut însă pământurile, fiind siliți să se supună puterii.