Acesta prevedea participarea României cu drepturi egale la tratatele de pace

după primul război mondial, însă statele din Antanta, foste aliate ale
României, considerau tratatul din 1916 și-a pierdut importanța după
semnarea armistițiului cu Puterile Centrale. SUA refuzau să recunoască orice
tratat încheiat înainte de intrarea lor în război, așadar și respectivul tratat din
1916
Au protestat ferm vizavi de astfel de implicare în treburile interne a statyului Român,
refuzând să semneze tratatul de Saint German cu Austria.
I.C. Brătianu a părăsit Parisul și a prezentat demisia.
La fel și guvernul condus de Văitoianu a refuzat în nenumărate rânduri să semneze.
Guvernul condus de Vaida a reușit să calmeze spiritele dintre București și Paris și să
obțină unele modificări ale textului și România să semneze la 10 decembrie 1919
tratatul de pace cu Austria
Tratatul prevedea desființarea Imperiului
Austro – Ungar ca și entitate politică și fixa
hotarele granițelor Austriei în hotarele
sale strict etnice, despărțind-o de Ungaria.
Ea renunța în favoarea Italiei, Iugoslaviei,
României la toate drepturile și teritoriile și
titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii
Austro-Ungare
Așadar, tratatul de Saint German recunoștea faptul împlinit la 28 noimebrie
1918, anume unirea Bucovinei cu România și anula astfel convenția austro-
turcă din 1775 prin care Bucovina fusese răpită de Impreiul Habsburgic
 Astfel prin avest articol se recunoștea valabilitatea juridică a hotărârii Adunării Naționale
de la Alba Iulia din 1 deembrie 1918 cu privire la unirea românilor din Transilvani, Banat,
Crișana și Maramureș cu Regatul României. Din partea României tratatul a fost semnat de
Nicolae Titulescu
Calea spre recunoașterea Unirii Basarabiei cu Regatul Român a fost mai complicată,
deoarece guvernul Rusiei Sovietice nu a fost recunoscut de Marile Puteri, nu a fost invitat
să participe la lucrările Conferinței de Pace.

La începutul lunii anugust 1919, în capitala Franței s-a deplasat o delegație compusă din:
Ion Codreanu (țăran din satul Ștefănești, jud.Soroca, poetul Sergiu Bulbă și studentul
Ghoerghe Năstas. Timp de o lună cât aceștia s-au aflat la Paris au reușit să creeze contacte
cu 30 de membri ai Conferinței Păcii, având întâlniri cu diplomați francezi, englezi și
italieni; au vizitat redacțiile marilor cotidiene franceze, distribuind câteva mii de
exemplare a unui memoriu tipărit din timp.

După lungi dezbateri și documentări serioase, la 3 martie 1920 Consiliul Suprem al

Conferinței de Pace a informat Guvernul Român despre hotărârea de a recunoaște unirea
Basarbiei cu România.

La 28 octombrie 1920, reprezentanții Marii Britanii, Franței, Italiei, Japoniei au recunsocut

că din punct de vedere geografic, etnografic și istoric și economic, că unirea Basarabiei cu
România este justificată, și având în vedere că populația Basarabiei a manifestat dorința
de unire – au recunoscut suveranitatea României asupra Basarabiei.
• Vocea Guvernului Român în rpoblema Basarabiei a fost
Ion Pelivan – militant de bază al mișcării de eliberare
națională a românilor basarabeni, membru al delegației
oficiale a românilor la acest forum european.
• Într-o serie de articole și broșuri publicate în periodicele
franceze de largă circulație, el a explicat esența
problemei basarbene.
• Ca măsură de prevenire a potențialelor pretenții rusești ,
statele semnatare au precizat în articolul 9 al tratatului
că va invita Rusia să participe la Tratatul de Pace de
îndată ce va exista un guvern rus recunsocut de ele
 de:
• România la 19 mai 1922
• Regatul Unit la 16 aprilie
fie ratificat
1922
a urmat să
• Franţa la 11 mai 1924 cu România
• Italia la 7 martie 1927 Basarabei
• neratificat de Japonia unire a
• nerecunoscut de la Paris de
Uniunea Sovietică şi Tratatul de
Ucraina