AEROSOLOTERAPIA

AEROSOLOTERAPIA: ISTORIC
• - a apărut în urmă cu peste 4000 de ani, fiind folosită
in medicina Ayurvedică pentru terapia astmului.
Unul din aceste preparate era compus din rădăcini de
ciumafaie ce conţineau alcaloizi cu acţiune
bronhodilatatoare anticolinergică, ghimbir şi piper .
• Atomizoarele sau nebulizoarele au apărut la mijlocul
secolului al XIX-lea în Franţa, denumirea de
nebulizor provenind de la termenul latin „nebula”
(„abur”).
 AEROSOLOTERAPIA

• - este , în mod obişnuit, parte a tratamentului de

fond dar şi a celui “acut”, în afecţiunile cronice
pulmonare (astmul bronşic, bronhopneumopatia
cronică obstructivă-BPOC sau fibroza chistică).
• - reprezintă administrarea sub formă de aerosoli
inhalabili (vapori fini - particule cu diametrul de
1-5m), a unei soluţii medicamentoase, cu
ajutorul unui aparat, numit nebulizator .
 AVANTAJELE
AEROSOLOTERAPIEI
• reducerea expunerii sistemice,
• necesitatea unor doze mai mici de medicament,
• intrarea în acţiune mai rapidă a medicaţiei
administrate,
• severitatea şi incidenţă mai reduse ale efectelor
adverse sistemice,
• absenţa durerii comparativ cu administrarea
medicaţiei pe cale injectabilă.
 AVANTAJELE
AEROSOLOTERAPIEI
- indiferent de gradul obstrucţiei bronşice, nu este
necesar să sa se faca eforturi de sincronizare a
respiraţiei şi nu necesita o anumită forţă inspiratorie.
- poate fi utilizata la acei pacienti care nu pot sa
utilizeze corect spray-ul
• - administrarea prin nebulizare este foarte utilă în
tratamentul exacerbărilor severe, ca şi la copii.
 DEZAVANTAJELE
AEROSOLOTERAPIEI
• - durata de timp mai lungă pentru aerosoloterapie,
• - portabilitatea limitată a nebulizoarelor clasice,
• - eficacitatea variabilă ce depinde de factori
tehnici, sau individuali (gradul obstrucţiei
bronşice şi tipul respiraţiei)
• - costurile ridicate (100 – 150 euro- nebulizoarele
ultrasonice) şi dificultatea procurării soluţiilor
medicamentoase
 INDICAȚII
• Afecţiunile pulmonare cronice obstructive (astm,
BPOC): aerosoloterapie bronhodilatatorie,
antiinflamatorie şi expectorantă
• Fibroza chistică
• Infecţia cu Pneumocystis carinii
• Laringita acută şi edemul laringian al copilului
• Bronşita acută şi pneumonia comunitară
• Rinite, sinuzite, otite acute sau cronice
 DISPOZITIVE UTILIZATE
1.„Spray-urile” dispozitive inhalatorii presurizate cu
eliberare standardizată (pressurized metered- dose
inhalers, pMDI)
2. Dispozitivele cu pudră uscată (dry powder
inhalers, DPI)
- dispozitivul tip turbohaler
- dispozitivele tip ,,diskhaler"
Terapia inhalatorie prin intermediul pMDI sau al DPI
, se realizează cu agenţi antiinflamatori sau
bronhodilatatori
 DISPOZITIVE UTILIZATE
3. Aparatele de aerosoli (nebulizatoarele )
- Primul tip este pneumatic- un mic compresor
care suflă aerul într-un recipient special,
transformând soluţia în vapori. Se produc
particule mai mari, dintre care o parte nu
ajung în alveole.
- Al doilea tip, mai modern, pulverizează
soluţia în particule foarte fine, cu ajutorul
ultrasunetelor. Este aparatul ideal.
 SPRAY-UL (AEROSOLII
PRESURIZAŢI)
• Este o mică butelie metalică, ce conţine cantitate de
medicament, dizolvată într-un lichid și un gaz
propulsor, sub presiune. Butelia este introdusă într-un
cilindru de plastic prevăzut cu manşon pentru
introducere între buze (piesa bucală).
• Dacă se apasă pe flacon, o anumită cantitate de
medicament, bine dozată, este eliberată împreună cu o
cantitate de gaz (aerosoli). Gazul se evaporă
instantaneu, lăsând libere particule foarte fine de
medicament, care trebuie corect inhalate pentru a
ajunge pe bronhii.
 CUM SE UTILIZEAZĂ CORECT
DISPOZITIVUL TIP ,,SPRAY”?
1. Așezați pacientul într-o poziţie relaxată, pe un scaun
(sau în picioare);
2. Se scoate capacul de protecție
al spray-ului;
3. Se tine spray-ul cu piesa bucală
în jos, în ,,pensa’’ formată între
degetul mare şi arătător;
4. Se agită flaconul de 3 – 4 ori;
 CUM SE UTILIZEAZĂ CORECT
DISPOZITIVUL TIP ,,SPRAY”?
5. Se realizează o expiraţie profundă, apoi se
plasează piesa bucală în cavitatea bucală între
dinţi şi se strânge buzele în jurul ei, fără a o muşca
6. Se începe un inspir profund; imediat ce s-a
început inspirul, se apăsa o singură dată pe flacon;
7.Se continuă inspirul pînă la capăt şi se
blocheaza respiraţia 10 secunde.
CUM SE UTILIZEAZĂ CORECT
DISPOZITIVUL TIP ,,SPRAY”?

8.Pentru a administra un al doilea puf, se

păstrează flaconul în poziţie verticală şi se
aşteaptă aproximativ o jumătate de minut
înainte de a repeta etapele de la 2 la 6.
 GREȘELI DE UTILIZARE
În practică se întâlnesc două mari greşeli care
scad mult eficienţa medicamentului:
- nesincronizarea momentului începerii inspirului
cu apăsarea pe flacon, aerosolii se descarcă în gât
şi deci nu ajung în bronhii;
- dacă la sfîrşitul inspirului nu se blochează
respiraţia 10 secunde (minim 5), o mare parte din
aerosoli (medicament) vor fi eliminaţi prin expir
(se pierd).
 DISPOZITIVE CU PULBERE
USCATA

DISPOZITIVUL TIP TURBOHALER

- dispozitiv cilindric în care au fost încărcate doze
de medicament (50-200),
sub formă de pulbere
foarte fină.
DISPOZITIVE CU PULBERE USCATA -
UTILIZARE
- deşurubaţi capacul de protecţie;
- ţineţi dispozitivul vertical, în mâna stângă;
- cu mâna dreaptă răsuciţi inelul colorat aflat la baza
turbohalerului spre dreapta, 15-20 grade, apoi spre
stânga, până auziţi un ,,clic”;
- treceţi dispozitivul în poziţie orizontală;
- daţi aerul afară din plămîni și lipiţi buzele de vîrful
dispozitivului şi inspiraţi profund;
- ţineţi respiraţia 10 secunde, după care reluaţi o
respiraţie normală.
 DISPOZITIVE CU PULBERE
USCATA UTILIZARE
DISPOZITIVELE TIP DISKHALER
Tot mai multe medicamente
utilizate în afecțiunile pulmonare
sunt livrate în dispozitive cu pulbere
uscată tip ,,Diskhaler, datorită
uşurinţei de utilizare. Acesta poate
fi încărcat cu 30 sau 60 doze şi este
prevăzut cu un contor carearată
numărul de doze rămase
CAMERA DE INHALAŢIE (SPACER-
UL)
A fost special creată pentru pacienţii care nu pot utiliza corect
dispozitivele tip spray.
Este singura modalitate de a administra medicaţia sub forma de
spray la copiii sub 5 ani.
Este un recipient de plastic care are la un capăt un orificiu la
care se adaptează spray-ul, iar la celălalt capăt un cilindru de care
se lipesc buzele. Piesa bucală este prevăzută cu o
valvă, care permite inhalarea
aerului din cameră dar împiedică
expiraţia prin ea.
 CUM SE UTILIZEAZĂ CORECT O
CAMERĂ DE INHALAŢIE ?
• agitaţi de 2 –3 ori spray-ul ți ataşaţi-l la
cameră;
• descărcaţi 1 puf în cameră:
• lipiţi buzele pe piesa bucală şi efectuaţi un prim
inspir profund, după care blocați respiraţia timp
de 10 secunde; apoi expirați;
• repetaţi inspirul prin cameră încă de două - trei
ori, fără să mai apăsaţi pe spray;
•dacă doza recomandată este de
2 pufuri – repetați pașii de mai sus.
CAMERA DE
INHALAŢIE
(SPACER-UL)
Utilizarea camerei creşte
cantitatea de medicament
care ajunge pe bronhii şi scade iritaţia gâtului
provocată de spray-uri
Sunt eficiente camerele mai mari, cu volum de 750 –
1500 ml. Dezavantajul camerelor de inhalaţii mari este
dificultatea transportului, ele rămânând, în principal,
accesorii foarte utile, dar care se utilizează la domiciliu.
 APARATELE DE AEROSOLI
(NEBULIZATOARELE)
• Administrarea medicaţiei sub formă de aerosoli
este foarte eficientă, indiferent de gradul
obstrucţiei bronşice, pentru că nu este necesar să
se faca eforturi de sincronizare a respiraţiei şi
pentru că nu trebuie avută o anumită forţă
inspiratorie. Aparatele de aerosoli transformă
soluţiile medicamentoase în vapori fini care sunt
inhalaţi cu ajutorul unei măşti speciale sau printr-
o piesă bucală.
 CE ESTE ?
Un nebulizator este de fapt un container de plastic
care e umplut cu o solutie medicamentoasă. Un
compresor electric este folosit pentru a sufla aer
prin această soluție să producă aburul. Acesta este
inspirat prin piesa de gură.
"Nebulizator" este termenul
dat unității complete
(containerul, compresor,
furtun și piesa de gură).
 Aerul comprimat livrat de
CE
ESTE ? compresor este fortat sa traverseze
diuza la capătul căreia este
amestecat cu medicamentul care
pătrunde prin capul de vaporizare.
Astfel medicamentul este
transformat într-o perdea fină de
aerosoli care e direcționată în sus
către sicana unde este spart în
particule foarte fine de aerosoli.
SISTEMUL DE
NEBULIZARE –
ALCATUIRE
- nebulizor
- tubulatura de conectare
- interfaţa nebulizor – pacient (masca = piesa
bucală, masca facială)
Alegerea tipului de nebulizor se face în funcţie de
afecţiunea care trebuie tratată, tipul de medicaţie
inhalatorie care trebuie administrată, de volumul de
nebulizat şi de toleranţa pacientului faţă de
dispozitivul de nebulizare.
 SISTEMUL
DE
NEBULIZAR
E interfeţei este
Alegerea
dictată în principal de
afecţiunea de tratat şi de
vârsta pacientului : masca
nazală trebuie să fie utilizată
pentru tratamentul inhalator al unor afecţiuni din sfera ORL
(rinita, sinuzita, otita) , această interfaţă nefiind eficientă
pentru tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii superioare
(faringita, laringita) sau inferioare la care se pot utiliza după
caz masca facială sau piesa bucală.
 PREGĂTIREA PACIENTULUI
- educarea pacientului în ceea ce priveşte scopurile
nebulizării, tipul medicaţiei şi dispozitivului de
administrare utilizate.
- se recomandă să nu fumeze înainte de nebulizare şi să
nu vorbească pe durata acesteia.
- se vor efectua respiraţii adânci, regulate prin masca
facială a nebulizorului pentru ca medicaţia să ajungă în
căile respiratorii inferioare şi nu în orofaringe.
- dacă se utilizează o mască de aerosoli pacientul va
trebui să se spele pe faţă după tratament
 TEHNICA AEROSOLOTERAPIEI
PRIN NEBULIZARE
Echipamentul de nebulizare se pregăteşte şi asamblează, iar
soluţia de nebulizat se prepară într-o seringă sterilă şi se
introduce în nebulizor. Doza de administrat se diluează în
soluţie de NaCl 0.9% până la obţinerea unui volum de 4-5
ml.
 TEHNICA AEROSOLOTERAPIEI
PRIN NEBULIZARE
- Debitul de aer sau oxigen trebuie să fie de 6 până la 8 l/min timp
de 10-15 minute pe durata căruia pacientul trebuie să respire
normal. Administrarea poate fi reluată la fiecare 20-30 minute în
funcţie de rezultatul clinic şi de toleranţa la tratament fără a
depăşi 6 nebulizări succesive în cazul terbutalinei.
- Pacientului i se recomandă să se aşeze într-o poziţie confortabilă.
- Încurajaţi pacientul ca pe durata nebulizării să inhaleze aerosolii
nebulizaţi
- Se asistă pacientul până ce soluţia a fost nebulizată şi dacă este
cazul încurajaţi-l să expectoreze
- Tubulatura şi interfaţa de administrare se spală şi se introduc într-
un ambalaj de polietilenă până la administrarea următoare
 TEHNICA AEROSOLOTERAPIEI
PRIN NEBULIZARE
- Procedura se notează şi efectele secundare se raportează imediat
- Personalul de asistenţă trebuie să se spele pe mâini înainte şi
după procedură
- Echipamentul de nebulizare trebuie menţinut în condiţii adecvate
de igienă între utilizări
 CUM SE INTREȚINE ?
Nebulizatorul e folosit pentru a transforma
medicația lichidă în vapori. Aer presurizat e
pompat în lichid pentru a forma un abur fin care
poate fi inhalat printr-o mască sau o piesă de gură.
Curățarea corecta va reduce riscul unor infecții
pulmonare.
→ tancul de medicamente care contine soluția de
nebulizat este de obicei de folosință scurtă și e
important să fie înlocuite când performanțele se
pierd cu utilizarea indelungată.
 CUM SE INTRETINE ?
Verificați să nu fie crăpături în plastic.
→ se clătește cu apă fierbinte și săpun tancul de
medicamente și masca/piesa de gură la fiecare folosire,
componentele se pun la uscat.
→ se verifică tuburile să nu aibă crăpături
→ se depozitează tancul de medicamente, măștile și piesele
de gurș la un loc aerisit.
→ dezinfectarea: tancul de medicamente, piesa de gură sau
alte părți componente se dezinfectează cu sol. Alcool 70*
după fiecare pacient, sau ultimul tratament al zilei în cazul
când neblizatorul este individual.
 FACTORII PRINCIPALI DE CARE
DEPINDE DEBITUL AEROSOLILOR

• Condiţii de mediu: temperatura exterioară ce

favorizează evaporarea şi creşterea concentraţiei
substanţei active aerosolizate, umiditatea,
• Tipul/marca de nebulizor sau variaţii între
dispozitive cu aceeaşi marcă
• Uzura nebulizoarelor
• Tipul de interfaţă
FACTORII PRINCIPALI DE CARE
DEPINDE DEBITUL
AEROSOLILOR

• Debitul gazului de propagare

• Volumul de lichid de nebulizat
• Caracteristici fizice ale soluţiei de nebulizat:
concetraţie, vâscozitatea, tensiunea
superficială, temperatura, încărcare statică
• Durata nebulizării
 SOLUŢII DE NEBULIZARE
A. bronhodilatatoare cu acţiune
scurtă (Beta-2 agonişti ) pentru
tratarea crizelor: Brycanil,
Berotec, Salbutamol, Atrovent;
B. cortizon inhalator pentru
combaterea inflamaţiei bronşice:
Pulmicort ( Budesonid),
Flunisolid, Beclometazona, etc;
C. medicamente pentru
prevenirea crizelor : Intal.
 BETA-2 AGONIŞTI CU ACŢIUNE
DE SCURTĂ DURATĂ

• Salbutamol sulfat(Ventolin)- 5mg/ ml,

flacon de 20 ml
• Salbutamol sulfat (Ventolin)- 5mg/2.5 ml sau
2.5 mg/2.5 ml, nebules (monodoze pentru
nebulizare)
• Doza : - 0,5 mg(2,5 mg) diluata cu solutie salina
izotona pana la un volum de 2,5 ml la 4-6 ore
• Indicaţii: tratamentul simptomatic al crizelor de
astm şi a exacerbărilor BPOC
 BETA-2 AGONIŞTI CU ACŢIUNE
DE SCURTĂ DURATĂ
• Efecte adverse : hipopotasemie manifestată prin
tremurături ale extremităţilor, crampe musculare,
tulburări de ritm , cefalee, hiperglicemie ce
regresează la întreruperea administrării de
aerosoli.
• Precauţii : în cazul bronhoreei importante şi a
sputelor purulente este necesar un tratament
adecvat al acestora care să favorizeze penetrarea
optimă a aerosolilor la nivel bronşic.
 BETA-2 AGONIŞTI CU ACŢIUNE
DE SCURTĂ DURATĂ
• Terbutalina ( bricanyl ) - 5mg/2ml (monodoze
pentru nebulizare)
• Doza : - greutate corporala :
• - >20 kg- 5mg la 6 ore ;
• -< 20 kg - ½ ( 1ml) la 6 ore
• Indicaţii: tratamentul simptomatic al crizelor de
astm şi a exacerbărilor BPOC
 ANTICHOLINERGICE

• Bromura de ipratropium(Atrovent) - 0.26

mg/ml flacon de 20 ml
• Doza
- 0-12 ani -10-20-pic ( 1 ml -20 pic)la 4-6 ore
- Peste 12 ani 10-40 pic la 4-6 ore
• Indicaţii: tratamentul simptomatic al crizelor de
astm, şi al exacerbărilor BPOC în asociere cu un
beta-2 simpatomimetic.
 ANTICHOLINERGICE

• Precauţii : la pacienţii predispuşi la

glaucom cu unghi închis, este necesară
evitarea contactului cu ochii pentru a nu se
produce midriaza.
• Efecte adverse: uscăciunea mucoasei
bucale, iritaţie faringiană, gust neplacut.
 ANTICHOLINERGICE
• Duoneb - fiole de 3 mL; de 4 ori/zi
administrata prin nebulizare; la nevoie se
mai pot administra înca 2 doze de 3 ml pe
zi.
• Indicații: utilizat la pacientii cu BPOC, sub
tratament cu aerosoli bronhodilatatori, ce
necesită un al doilea bronhodilatator
 ANTICHOLINERGICE

• Reactii adverse: tuse, modificarea ECG, aritmii,

palpitatii, tahicardie, angina, hipertensiune.
Reacții alergice imediate (urticarie, angioedem,
bronhospasm, edem orofaringian), cefalee
fatigabilitate, grețuri si vărsături, gura uscată,
diaree, dispepsie, amețeli, nervozitate, parestezii,
tremor, disfonie, insomnie.
 ANTICHOLINERGICE
Precautii :
- se va utiliza cu prudență la pacieții cu tulburări
cardiovasculare ( insuficiență coronariană, tulburări
cardiace, hipertensiune), la cei cu glaucom cu
unghi inchis, tulburări convulsive, hipertiroidism,
diabet zaharat, la cei cu răspuns anormal la amine
simpatomimetice, boli renale și hepatice.
Medicamentul nu se utilizează în criză deoarece
efectul sau se instaleaza în 15 min.
 CORTICOSTEROIZI
INHALATORI
• Fluticasone propionate(Flixotide)- 05mg/2 ml,
2mg/2ml
• Budesonide(Pulmicort)-0.125 mg/ml, 0.25/ml,
0.5mg/ml
• Dipropionat de beclometazona ( becotide )
- Sub 12 luni -50 mg la 6-12 ore
- 2-7 ani 50 mg la 6-12 ore
- Peste 7 ani 50-100 mg la 6-12 ore
 CORTICOSTEROIZI INHALATORI
Indicaţii: tratament antiiflamator continuu al
astmului bronşic
Precauţii : clătirea gurii după inhalare pentru a
evita disfonia şi candidozele
Efectele adverse : disfonie şi candidoză
orofaringiană reversibile de obicei la încetarea
administrării corticosteroizilor inhalatori, efecte
corticosteroidiene sistemice la doze mai mari de
1000 g/zi la adult şi 500 g/zi
 EXPECTORANTE - MUCOLITICE
ACETYLCISTEINUM – MUCOLITIC
Adjuvant în tratamentul emfizemului cronic, celui
asociat bronşitei, bronşiectaziilor, amiloidozei
pulmonare primare, bolii acute bronhopulmonare
(bronşite, pneumonii, traheobronşite).
Tratament de rutină la pacienţii cu traheostomie,
complicaţii pulmonare în urma intervenţiilor
chirurgicale toracice sau CV, în timpul anesteziei,
atelectazie datorată obstrucţiei cu mucus, afecţiuni
toracice posttraumatice.
 EXPECTORANTE - MUCOLITICE
Efecte adverse: ameţeli, letargie, cefalee, febră,
frisoane, hipotensiune, rinoree, distrucţia smalţului
dentar, stomatită, anorexie, hepatotoxicitate,
urticarie, rash, prurit, bronhospasm, hemoptizie,
Precautii - Hipotiroidism, boală Addison, depresie
SNC, tumoră cerebrală, astm, afecţiuni hepatice
sau renale, BPOC, psihoze, alcoolism, afecţiuni
convulsive, lactaţie.
 ALTE MEDICAMENTE

• Pulmozyme – conține proteina umană

recombinată fosforilată si glicozilată,
dezoxiribonucleaza I (rhDNaza), sau alfa-
dornaza, similara celei umane izolate din
urina - este o solutie sterila, clara, incolora,
pentru uz respirator, la o concentratie de 1000
U/ml (1 mg/ml), o unitate Genetech/ml = 1
mcg/ml.
 ALTE MEDICAMENTE
• Indicații - utilizat în tratamentul pacienților cu
fibroză chistică
Doze și mod de administrare - doza recomandată
este de 2500 U (corespunzând la 2,5 mg) de alfa-
dornaza, soluție nediluată.
• Reacții adverse -faringită si alterarea vocii;
ocazional, laringită și eritem epidermic, cu sau fără
prurit, expectorația poate crește cantitativ. Nu s-au
raportat cazuri de anafilaxie datorate administrării
de alfa-dornaza.
 ALTE MEDICAMENTE

• Adrenalina
• Cromoglicatul de sodiu
• ADNaza umană recombinată
• Antibiotice : aminoglicozide, amfotericină B,
ribavirină
• Alţi corticosteroizi : bethametasone,
metilprednisolone, dexametasone
• Expectorante : acetylcysteină, ambroxol,
bromhexin,
 CONCLUZII
• Nebulizarea reprezintă o metodă eficientă de
administrare a aerosolilor în condiţii de spital, dar
şi la domiciliu
• Poate fi mai comodă pentru pacienţii care nu pot
sau nu ştiu să utilizeze corect pMDI-ul si DPI.
• Nebulizoarele (cu jet fie sau ultrasonice) pot fi
folosite pentru aerosoloterapie în diferite afecţiuni
ale căilor respiratorii superioare şi inferioare
(sistemul de nebulizare trebuie să fie adaptat
substanţei utilizate şi indicaţiei de aerosoloterapie)
 CONCLUZII

• Dezavantajele aerosoloterapiei sunt reprezentate de

durata de timp mai lungă, portabilitatea limitată şi
costurile ridicate în cazul nebulizoarelor ultrasonice.
Aerosoloterapia prin nebulizare necesită o pregătire
adecvată a pacientului şi urmărirea acestuia pe tot
parcursul aerosoloterapiei pentru detecţia precoce a
efectelor adverse ale substanţei active administrate.