Lacul Baikal

Cuprins
• Lacul Baikal este situat în
sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apă
dulce (reprezintă cea mai mare rezervă
de apă dulce din lume 23000 km³) și este
cel mai adânc lac de pe glob (1637 m). Deși
este greu de imaginat, depresiunea lacustră
din Siberia de Sud, cu suprafața ceva mai
mare decât cea a Belgiei, conține 22-23%
din rezervele de apă potabilă ale lumii
(exceptând ghețarii).Lacul Baikal, pe lângă
faptul că este cel mai adânc lac din lume,
poate fi considerat și cel mai vechi prin cei
circa 20-25 milioane ani de existență
(exclusiv Marea Caspică și Lacul Aral) și
unul dintre "muzeele vii", în care trăiesc
aproximativ 800 specii de animale și 245
specii de plante endemice.
Clima
• Temperat-continentală

• Temperatura medie atinge -

170 C în ianuarie și +16 0 în
iulie

• Temperatura apei la suprafață

variază în august între +9 0C și
+120C
 Geografie si hidrografie
• Lacul, a cărui formă seamănă cu o semilună, ocupă o suprafață de 31.500 km², iar
linia țărmului măsoară peste 2.000 de kilometri. Din punctul de vedere al mărimii,
Baikal este a treia întindere de apă din Asia (după Marea Caspică și Lacul Aral) și
cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent. Lacul ieșit din comun s-
a format într-o depresiune tectonică, născută în epoci geologice demult apuse.
Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri. De-a lungul mileniilor însă, pe
fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelul lui actual.
• Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el,
dintre care cele mai importante sunt Selenga, la sud-est, și Angara Superioară, la
nord. Unicul râu care curge din lac mai departe (în partea sa sud-vestică) este
aceeași Angara, afluentul fluviului Enisei. La nord de lac tronează două masive
muntoase, Munții Baikal și Munții Barguzin, iar prin apropiere de extremitatea sa
sudică trece granița ruso-mongolă.
• Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de
ani, după de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii în scoarța Pământului,
creată de lenta îndepărtare a Asiei de Europa. Inițial fisura avea 8 km adâncime,
dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni; fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi
indică vârsta. Izvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că
falia este încă activă. Din cele 336 de râuri și fluvii care se varsă în lacul Baikal,
unul singur izvorăște din apele sale: Angara.
Flora si fauna
• Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai
datorită adâncimii sale, care stabilește un record în materie, dar și
datorită faunei și florei sale unice. Apele lacului surprind prin
transparența lor neobișnuită, și prin puritatea lor. Lacul se distinge printr-
o mare varietate a florei și faunei. Speciile care trăiesc în adâncurile
sale sunt în majoritatea lor endemice, cu alte cuvinte pot fi întâlnite
numai în acestă zonă a globului pământesc, precum foca de Baikal sau
dintre pești, babetele de Baikal și omulul. Primul cercetător care a
apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt
Dybowski. Focile de Baikal, iubitoare de apă dulce, rămân una dintre
cele mai importante particularități ale lacului. În timpul uneia dintre
glaciațiuni, o parte dintre focile de mare au migrat în aval. Când Baikal a
devenit un lac fără cale de comunicare cu marea, ca urmare a deplasării
plăcilor litosferei, focile au fost separate de mediul lor natural. În
prezent, aproximativ 70.000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul
Baikal, situat la aproape 1.700 kilometri distanță de Oceanul Arctic.
Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari, precum și
prin blana sa cenușiu-maronie. Ea măsoară în medie 1,8 m lungime și
cântărește 50 kilograme, putând să atingă chiar și150 kg. Ghearele
labelor din față, dotate cu membrane înotătoare, sunt mai puternice
decât cele ale focilor din Oceanul Arctic. Se presupune că datorită
acestora, foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață. Femelele
și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani. Vânătoarea
de foci de Baikal este permisă
Stiati ca
• Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor
comerciale între Rusia și China. Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial
care unea cele două țări.
• După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal, între anii 1969 și 1977, multe dintre speciile care populează
apele sale s-au regenerat.
• În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai
aspre.
• Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani.
• În pădure, într-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikal, poți zări panglici și fâșii de pânză prinse
de crengile copacilor. Cei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile
lacului. În mod cert, apele sale albastre exercită o fascinație magnetică, iar rușii de pretutindeni îl consideră Marea
cea Sfântă - cea mai mare minune a naturii din țara lor - un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion
al Statelor Unite.
• „Baikal” înseamnă „apă multă” în limba populației kurykan, care a trăit aici în urmă cu 1300 de ani.
• Adânc de 1640 m, lacul conține o cincime din întreaga cantitate de apă dulce a lumii - 23000 km cubi, cât Marile
Lacuri ale Americii de Nord împreună.