____________________________________________________________________________________________________

www.cjraeolt.ro/cjraeolt@yahoo.com, Str.Ecaterina Teodoroiu, nr.8B, Slatina, jud. Olt, tel.0349.805.855/fax 0349.805.856

Eficientizarea relațiilor de comunicare

în familie și în școală

ELABORAT DE PROF. CONSILIER ȘCOLAR MITRACHE OTILIA

 Bariere în comunicarea eficientă
tendința de a judeca, de a eticheta,
exprimarea aprobării sau dezaprobării, atât prin limbaj
verbal, cât și nonverbal,
amenințarea exprimată verbal/nonverbal,
oferirea de soluții și sfaturi în afara situației în care acestea
sunt cerute/așteptate,
moralizarea “ar trebui”, „ar fi trebuit”, „ar fi fost mai bine”
recurgerea la ordine – care duce la reacții defensive, de
rezistență,
folosirea excesivă sau inadecvată a întrebărilor,
întreruperea deasă a celuilalt, evitarea abordării
problemelor, etc.
 Modalitățialecomunicăriieficiente

1. Limbajul responsabilității (asertivitatea) - care presupune

exprimarea gândurilor și emoțiilor într-un fel care să nu fie perceput
lipsit de considerație de către interlocutor, focalizarea în comunicare
fiind asupra comportamentelor, nu asupra persoanei.
2. Evitarea și prevenirea reacțiilor defensive în comunicare prin
accesarea unor atitudini și comportamente de respect reciproc:
- Nu evaluăm persoane, ci descriem comportamente.
- Nu controlăm (prin sfaturi, insinuări), ci ne orientăm spre
problemă.
- Nu încercăm să manipulăm, ci exprimăm spontan și
onest opiniile personale fără impunere.
- Nu arătăm indiferență, ci empatie, cu luarea în
considerare a perspectivei celuilalt.
- Nu comunicăm superioritate, ci respectul și acceptarea
celuilalt.
3. Explorarea alternativelor insuflă sentimentul de a fi cu
adevărat în echipă, implică și responsabilizează fiecare parte
în cadrul comunicării. Este excelentă în comunicarea cu
copiii, adolescenții, în familie dar și în clasa de elevi.
4. Exprimarea emoțională adecvată și facilitatoare care
presupune:
- cunoașterea, identificarea și recunoașterea
diferitelor emoții;
- identificarea cauzelor care declanșează o emoție;
- recunoașterea reacțiilor comportamentale asociate
emoției, realizarea diferenței dintre emoție și
comportament;
- exprimarea emoțiilor printr-un limbaj adecvat și
clar;
- acceptarea responsabilității pentru ceea ce simțim
Thomas Gordon – expert în “training-ul eficienţei
părinţilor” şi “training-ul eficienţei profesorilor”- discută
conceptul de proprietate asupra problemei.
Atunci când tinerii se confruntă cu o problemă, fie o
înfăţişează unui adult pentru ca acesta să o rezolve în locul
lor, fie adultul intră în situaţie fără să fie «invitat», astfel
încât aceștia îşi imprimă cumva ideea că rezolvarea
problemei nu le aparține.
Ei pot fi ghidaţi să îşi rezolve singuri problemele şi
disputele astfel încât să învețe să ia decizii bune iar
soluţiile găsite să fie, de câte ori este posibil, de tipul win-
win (câștig-câștig).
Procesul acesta ghidat are 6 paşi:
Pasul 1: Identificaţi şi definiţi problema sau situaţia.
Soluţiile bune depind de o identificare acurată a
problemei.
Întrebări care pot fi puse în această etapă: «Ce se întâmplă
cu adevărat?», «Ce probleme avem?», «Ce trebuie, mai
exact, să rezolvăm sau să facem?», «Este vreo problemă mai
adâncă aici?»
Pasul 2: Generaţi alternative.
Odată problema clarificată, generăm un număr de soluţii
posibile.
Întrebările şi afirmaţiile utile în acest caz: «Ce am putea
face în mod diferit?» «Ce pași, reguli sau proceduri avem
nevoie să urmăm?» «Haideţi să vedem cu câte idei putem
veni!» «Ne-am mai putea gândi la alte soluţii?»
Pasul 3: Evaluaţi alte sugestii.
Odată specificate alternativele, participanţii sunt
rugaţi să le comenteze. Scopul aici este să alegem
soluţia care se dovedeşte agreabilă pentru toţi.
Este potrivit să întrebăm: «Ce credeţi despre această
sugestie?», «Care sunt avantajele şi dezavantajele ei?»,
«Ce aspecte lasă nerezolvate?», «Dacă încercăm această
idee, ce credeţi că se va întâmpla?»

Pasul 4: Luaţi decizia.

După examinarea alternativelor, este aleasă cea care
pare a se potrivi cel mai bine celor mai mulţi implicaţi
în situaţie.
Pasul 5: Implementaţi soluţia sau decizia.
Soluţia aleasă este folosită în situaţia respectivă
Trebuie știut că aceasta ar putea sau nu să
funcţioneze aşa cum a fost anticipat şi că poate fi
schimbată dacă este necesar.

Pasul 6: Faceţi o evaluare follow-up.

Rezultatele soluţiei încercate sunt analizate şi
evaluate.
Întrebări ajutătoare: “A fost rezolvată problema?”
“Este toată lumea fericită în urma deciziei?” “Cât de
bună a fost decizia noastră?”
___________________________________________________ .
SUCCES!