MINUNI ALE CIVILIZAŢIEI

ŞI ALE NATURII
(Australia)

Profesor Cornelia Cucu

Liceul cu Program Sportiv
Bacău
Ayers Rock (Uluru)
Seara târziu, muntele sacru al celui de-al cincilea continent,
Australia,parcă radiază un roşu intens. Lung de 3,5 kilometri ,
lat de 2,5 kilometri şi înalt de 350 de metri, monolitul de gresie,
aflat la sud de oraşul Alice Springs, este cea mai mare stâncă
izolată din lume. Cu 600 de milioane de ani în urmă, prin
erodarea munţilor din centrul Australiei, au apărut sedimente,
transformate în timp într-o masă enormă de gresie, care, 200
de milioane de ani mai târziu, a fost împinsă la suprafaţă prin
încreţirea scoarţei Pământului.Presiunea din adâncuri a dat
naştere acestui masiv muntos, Ayers Rock, cu pantele sale
şlefuite de vreme, şi, în acelaşi mod, la 30 de kilometri spre
sud, a apărut masivul Olga, de culoare albastru-violet, având
36 de vârfuri în formă de conuri.
Numele de Ayers comemo-
rează personalitatea unui fost
prim-ministru australian, iar
Olga nu este nici el un nume
băştinaş. Aborigenii,locuitorii
originari ai Australiei, au
folosit alte nume pentru
aceste formaţiuni.Stânca
roşie este numită Uluru-”locul
care aruncă umbre”, iar
masivul Olga este Tjuta-”cel
cu multe capete”
În tradiţia orală a băştina-
şilor australieni, Uluru şi
Kata Tjuta,acum protejate
în Rezervaţia Uluru, sunt
locurile cele mai sacre de
pe continent. Se spune că
spiritele le-au creat la
începutul începuturilor,
împreună cu alţi munţi, cu
râurile şi oamenii, cu
plantele şi animalele,
dându-le nume în incan-
taţiile lor.
În peşterile şi fisurile din Uluru, triburile Loritja şi
Pitjantjatjara au pictat , cu mult timp în urmă, arcaşi,
lăncieri, capete umane cu coarne puternice, pene şi
frunze. Cele mai vechi desene sunt geometrice şi
liniare. Unele dintre peşteri sunt considerate locuri
sfinte, interzise femeilor tribului şi tinerilor care n-au
trecut încă prin ritualul de iniţiere.Ochiurile de apă de
la poalele stâncii sunt considerate , şi ele, sfinte.
Aici este domeniul şarpelui curcubeu Ungud,
considerat creatorul tuturor fiin ţelor vii, cel care aduce
ploaia şi dă rod pântecului femeii.Într-un ritual care se
desfăşoară anual, în sezonul ploilor, desenele
reprezentandu-l pe Ungud trebuie retu şate ori chiar
repictate, pentru a obţine bunăvoinţa zeităţii.
Între aborigeni şi guvernanţi
există un lung conflict juridic,
privind interzicerea accesului
turiştilor în Rezervaţia Uluru.
Băştinaşii care se consideră
proprietarii de drept ai acestor
pământuri şi paznici ai locu-
rilor sacre, n-au permis con-
struirea de spaţii de cazare
pentru turişti în vecinătatea
muntelui roşu, până în 1985,
când guvernul le-a recunos-
cut dreptul de proprietate şi a
semnat un acord de închiriere
a zonei pentru 99 de ani.
Opera din Sydney
Intrând în portul Sidney, primul lucru care se vede este clădirea
Operei.Edificiul avangardist este situat pe promontoriul
Bennelong, iar în spatele lui se înalţă oraşul propriu-zis. Opera
din Sidney este una dintre cele mai distincte şi celebre clădiri
ale secolului XX, proiect,design şi realizare a arhitectului danez
Jorn Utzon. Este astăzi considerată simbolul unui oraş, Sydney,
al unei ţări şi al unui continent, Australia, mii de turişti total
neinteresaţi de operă vizitând-o săptămânal doar pentru a o
admira. Geografic, este aşezată în vârful Capului Bennelong ce
închide portul, la 33° 51’ 25" latitudine sudică şi 151° 12’ 55"
longitudine estică. Sediu al Operei australiene, al Companiei de
Teatru Sydney şi al Orchestrei Simfonice din Sydney, Sydney
Opera House este totodată locul de oprire a numeroase trupe
de teatru şi balet aflate în turneu. Clădirea este administrată de
Trustul Casei Operei, sub egida Ministerului Artelor din statul
australian Noua Galie de Sud, provincia a cărei capitală este
Sidney.
Totul a început în 1950, când
iubitorii de operă din Australia
au constatat că nu aveau o
scenă potrivită pentru specta-
cole de calitate.S-a anunţat
un concurs, având ca tema
proiectarea unei opere la
Sidney,oraş cu trei milioane
de locuitori.În 1957, arhitectul
danez Jorn Utzon a fost
desemnat câştigător.Proiectul
lui, cu mari suprafeţe vitrate şi
acoperit parcă de nişte pânze
de corabie,cochilii ale unor
scoici uriaşe sau coji enorme
de ouă fierte a entuziasmat
juriul.
Evaluat iniţial la 7 milioane de dolari australieni,
enormul edificiu a costat în final 102 milioane.A fost
iniţiată o loterie - printre altele , se ofereau bilete
gratuite la viitoarele spectacole - pentru finanţarea
proiectului.Din cauza diverselor probleme ap ărute pe
parcurs (completarea promontoriului Bennelong ,unde
urma să se ridice edificiul, cu pământ; realizarea
arcadelor de 67 de metri înalţime ale acoperişurilor,
sprijinite pe stâlpi de beton şi ancorate cu 625
kilometri de cabluri), construcţia a durat mai mult de
cinci ani, termenul prevăzut iniţial.Dacă la început ,
mulţi considerau clădirea mult prea “modernă”, acum
frumuseţea Operei din Sidney este recunoscută de
toată lumea.
Forma sa, pe cât este de
neobişnuită, tot pe atât este de
armonioasă.Un milion de plăci
albe ,aduse tocmai din Suedia,
învelesc şarpantele arcuite,
conferind construcţiei o străluci-
re aparte, amplificată de clar-
obscurul iluminatului nocturn. La
aceasta se adaugă verdele-
topaz al suprafeţelor vitrate
fabricate în Franţa: 6223 metri
pătraţi de ferestre uriaşe.În
spatele Operei se află veche
emblemă a oraşului:Podul
Portului, cu o deschidere de 503
metri.
Dincolo de minunăţia formelor, complexul este mai
mult decât o sală de operă de renume mondial: sub
acoperişurile îndrăzneţe se află un teatru, săli de
concerte, restaurante, săli de expoziţie şi un
cinematograf.Unul dintre cele mai avangardiste
edificii din lume se află acum în Port Jackson, portul
oraşului Sidney.O operă de artă pe care cine a
văzut-o n-o mai poate uita.Opera a devenit noua
emblemă a capitalei Sidney, ea aflându-se chiar pe
locul unde, la 26 ianuarie 1788, căpitanul Arthur
Philipp debarca primii emigranţi – condamnaţi
periculoşi din Marea Britanie.
Marea Barieră de Corali
Sunt doar nişte mici neverte-
brate în imensitatea mării, dar
nici o altă specie de vieţuitoa-
re n-a reuşit să creeze ceea
ce au făcut ele, de-a lungul a
peste 25 de milioane de ani,
în faţa coastei nord-estice a
Australiei -cel mai mare recif
din lume.Cu forme extrem de
neregulate, Marea Barieră de
Corali se întinde pe 2 000 de
kilometri, egalând în lungime
Marea Britanie. Sub apă,
reciful adăposteşte o lume cu
totul aparte.
Metoda de construcţie este foarte simplă.Polipii excretă
săruri de calciu în urma hrănirii, creând mici schelete
tubulare.Acestea ,depunându-se unul peste altul, formează
structuri tipice de coral, care,la rândul lor, ajung să creeze
recifuri.În câteva milioane de ani, un recif de acest fel poate
atinge câteva sute de metri în diametru, aşa cum s-a
întâmplat pe coasta statului australian Queensland. Marea
Barieră constă în circa 2 500 de recifuri separate, spaţiile
dintre ele fiind prea înguste pentru a permite trecerea vaselor
mai mari.Reciful nu este doar cea mai mare structură
biogenă,dar şi cea mai colorată.În funcţie de specia de polipi
şi de vechimea recifului,acesta ia cele mai variate nuanţe.
Coralii cei mai numeroşi sunt de culoare albastră şi maro,
având forma unor coarne de cerb; cei “de piatră” sunt de un
alb strălucitor; cei mov,trandafirii sau roşii seamănă cu nişte
flori.
Alge purpurii,anemone de
mare pătate, ciuperci
galbene şi adevăratele
tapiserii de alge verzi
acoperă recifurile părăsi-
te de polipi. Mimetismul
este prezent în lumea
melcilor şi a peştilor,care,
pentru a se camufla, iau
culoarea mediului.
Unii zoologi consideră Marea Barieră de Corali, aflată
în continuă creştere şi schimbare,drept cel mai mare
organism viu de pe pământ.De-a lungul celor 2 000 de
kilometri, această “fiinţă” se hrăneşte cu ajutorul unor
minuscule filamente şi tentacule, care împresoară
prada, o introduc în corp, unde este digerată;hrana
este împărţită între polipii aceleaşi colonii.Biologii
marini au identificat 300 de specii de corali, 4 000 de
scoici şi mai mult de 1 500 de peşti, printre care
pisicile de mare, rechinii sau merlinii negri şi uriaşi.
Deasupra apei,spectacolul continuă. Zona recifului
include aproximativ 600 de insule şi insuliţe, porţiuni
de ţărm inundate parţial, pe care cresc cocotieri şi alte
plante tropicale.
 Bibliografie:

1. www.wikipedia.org
2. xxx, 100 de minuni ale lumii, Editura Bic All,
Bucureşti,2004
3. xxx, Descoperă minunile lumii, Editura Readers
Digest, Bucureşti, 2006
4. xxx, 1000 de miracole ale naturii, Editura
Readers Digest, Bucureşti, 2008
5. Bedurfting,Friedemann,1000 de minuni ale
lumii, Editura Aquila’93, Craiova,2007
SFÂRŞIT