Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În perioada anilor 1970, când mașinile computaționale au cunoscut o evoluție accelerată, termenul
de "computer" și-a modificat semnificația, referindu-se de acum mai degrabă la mașini, decât la
predecesorii săi umani.
IMPORTANȚA INFORMATICII
În prezent, informatica își găsește aplicații în toate domeniile vieții. Prezența ei este puternic amplificată de impactul pe care îl are
Internetul. Rețeaua la nivel mondial a revoluționat comunicarea dintre companii, logistica, mass-media, dar și viața privată a
fiecărui individ. Mai puțin vizibil, dar totuși omniprezent, informatica și-a câștigat un loc stabil până și în aparatele casnice, ca de
exemplu înregistratorul video sau mașina de spălat, în care sunt înglobate așa-numitele sisteme înglobate sau îmbarcate (în engleză
embedded Systems), care fac parte integrantă din aparat și care asigură acestor aparate un comportament mai mult sau mai puțin
"inteligent". Printre altele, telefoanele inteligente, care sunt adevărate calculatoare, au permis democratizarea utilizării informatice
pe scară extrem de largă.
Calculatoarele sau computerele pot administra, memoriza, transmite și prelucra o mare cantitate de date într-un timp scurt. Pentru
efectuarea unor astfel de operații este necesară o interacțiune complexă între partea fizică sau echipament (în engleză hardware) și
partea logică sau programele (în engleză software), care reprezintă domeniile fundamentale de cercetare în Informatică.
Marele avantaj al sistemelor computaționale constă în capacitatea lor de a prelucra în mod schematic cantități enorme de informații
la o viteză foarte mare. S-a încercat și implementarea capacităților perceptive ale omului în sistemele informatice, însă până în
prezent cu un succes foarte limitat. Un exemplu în această direcție îl constituie sistemele de recunoaștere a chipului uman, sau/și de
luare a deciziilor atunci când nu se dispune de toate datele necesare. Astfel de procese sunt studiate de o ramură specializată a
informaticii, inteligența artificială. Astfel, în anumite discipline restrânse pot fi obținute deja rezultate remarcabile. Totuși nu se
poate încă vorbi despre o modelizare a inteligenței umane.
DISCIPLINELE
INFORMATICII
Informatica se divide în următoarele domenii fundamentale:
informatică teoretică
informatică aplicată
informatică tehnică
Pe lângă aceste trei domenii principale, mai există:
inteligență artificială, considerată drept interdisciplinară, într-o anumită măsură de sine stătătoare.
Utilizarea informaticii în diferite domenii ale vieții de zi cu zi, ca de exemplu în economie, geografie,domeniul medical, este
cuprinsă în termenul de informatică aplicată.
Informatica teoretică poate fi considerată ca bază pentru alte domenii derivate. Aceasta asigură cunoștințele fundamentale
pentru decidabilitatea unei probleme, sistematizarea complexității și pentru formalizarea automatelor și a limbajelor formale.
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ
În teoria computațională, informatica teoretică studiază posibilitățile de rezolvare a unei probleme
cu o anumită mașină. Teza Curch-Turing susține că orice problemă intuitivă care poate avea o
soluție, deci computabilă, poate fi rezolvată de o mașină MAA - mașină cu acces aleator sau și de
mașina Turing, prin urmare neexistând o mașină care să fie limitată computațional. Aceasta teză nu
este demonstrabilă în mod formal, fiind totuși universal acceptată. Se spune că un model de sistem
computațional, respectiv un limbaj de programare, este "Turing complet compatibil", dacă cu
acesta se poate simula mașina universală Turing. Toate computerele actuale sunt "Turing complet
compatibile", aceasta însemnând că se poate găsi o soluție pentru orice problemă decidabilă.
Termenul de decidabilitate poate fi descris ca o întrebare dacă o problemă anume este rezolvabilă
algoritmic sau nu. Astfel, de exemplu, problema celui mai mic multiplu comun a două numere este
o problemă decidabilă. O problemă nedecidabilă este de exemplu întrebarea dacă un computer,
dându-i-se anumiți parametri de intrare, va ajunge vreodată la rezultat, fapt cunoscut sub numele
de problema Halt. În teoria computațională se cercetează ce mașini se pot utiliza pentru efectuarea
unei funcții date. Astfel funcția Ackermann de exemplu este rezolvată nu prin clasa programelor de
tip loop, ci prin mai eficienta clasă a programelor de tip while.