Tudor Arghezi - Toamna De Suflet

Zilele albe, iata, au inceput sa plece, Ca niste barci tacute, pornind fara lopeti. In tarm ce face seara si steaua-n cerul rece Pazeste cripta noptii cu candeli si peceti. In sirul vietii noastre intreg, se face seara, O seara fara sunet, nici vant, nici amintiri. Ieri a plecat o barca, azi alte barci plecara, Convoi de goluri strampte pe undele subtiri. D-ar rasuna in lume macar un glas de goarna! De s-ar clati pe lume un singur larg talaz! Nu. Nemiscata-n margini, lumea se rastoarna Si, ca sa cante, straja de sus si-a luat ragaz. De-as fi un stei de pesteri, cioplit cu dalta-n lung, As sta s-astept cu tihna, culcat pe-o muchie dreapta, Cele din urma mute vecii sa le ajung, Cu templul in spinare, carui slujesc de treapta.