Fata aceea plapanda trebuia sa nasca. Ea era atat de mica, atat de necunoscatoare.

Nu ii venea sa creada ca trece prin asa ceva. Copilul era asa de mare, nu putea suporta prea mult. Tipa, plangea, ruga pe mama ei sa ii faca ceva, nu mai era in stare sa reziste foarte mult, nici macar nu putea sa respire. Regreta ca nu mersese la spital, dar crezuse ca mama ei avea experienta, ca o va ajuta. Durerea era din ce in ce mai mare. Ii tinea mana prietenului sau intr-a ei, o strangea tare, dar nu il simtea acolo. A simtit ceva sfasaietor pe dinauntrul ei. Copilul acela o distrugea. Nu cunoscuse nicicand o durere mai mare. Se simtea ca o haina sfasaiata, ca si cum mii se cutite erau inauntrul ei, gata sa o taie, pana la pierire. Fa ceva! a tipat fata catre prietenul ei. Nu mai suport, te rog sa imi iei toata durerea. Mintea fetei era asa de intunecata, nu putea sa se gandeasca la nimic, vroia doar sa scape de durere, sa nu mai simta nimic. Halucinatiile puneau deja stapanire pe ea. Vedea in fata ochilor o fata exact ca ea : micuta, cu ochii albastri, tristi, mersul incet si lin, dar sigur. Insa, fata aceea nu era ca ea. Iluzia aceasta avea parul complet alb, doua aripi negre aruncau asupra ei o aura negativa, in mana tinea un obiect care parea ca poate sa treaca prin orice, simtea ca acel obiect este in interiorul ei si ii face atat de mult rau. Hainele ei erau rupte, murdare, erau murdare intr-un mod josnic, crud. Acea fantasma inainta spre ea hotarat, era atat de aproape, putea sa ii simta mirosul, un iz respingator, lipicios, de sange. Baiatul o privea descumpanit, dar stia ca trebuie sa faca ceva, ea era tot ce avea mai scump. Fara ea, el nu exista. Nu putea permite ca acel copil sa o rapeasca. Capul copilului era deja afara, corpul iesea rapid, dar nu suficient de repede incat sa opreasca durerea iubitei lui. Prietenul fetei a impins-o pe mama ei si a apucat capul copilului, apoi a tras de el pana cand a iesit complet. Dar era tarziu si micarea lui fusese proasta si negandita. Fata era moarta, mainile atarnau si ochii nu mai aveau viata. Totul se intuneca, baiatul credea ca o sa moara si el. Mama fetei lesinase de la impact, iar copilul se afla in mainile lui. Acea creatura care ii rapise persoana cea mai draga, acel demon in miniatura, putea sa vada energia negativa din jurul lui. Plangea necontenit si gura lui parea ca are proportii anormale. Nu s-a gandit foarte mult. Foarfeca era aproape, asa ca totul a fost usor. Sangele copilului era atat de rosu, dar era sangele iubitei lui, din ea luase tot ce avea acum ,chiar si ochii, gura, nasul, mainile mici, toate erau ale ei. Acum nici copilul nu mai avea viata, era doar un corp neinsufletit, asa cum era si cel al fetei. Aceea fusese prima data pentru el, propriul lui copil, si al ei. Prima!

Astazi era din nou timpul! Noaptea era la inceput, exact ca in ziua aceea. Pe cer nu se vedea nicio stea, totul era intunecat, timpul perfect pentru a actiona. Parea ca noaptea era complicea lui. Imbratisa totul in jurul ei, trimitea razele negre in fiecare cold, in fiecare gura de canal, in fiecare loc unde putea sa patrunda chiar si un pic de lumina. Nici macar luna nu stralucea. Se intampla acelasi lucru ca de fiecare data cand actiona. Stia sa isi aleaga momentul porivit, atunci cand noaptea era pregatita sa conspire, alaturi de el, impotriva lor, a acelor monstrii care nu meritau sa existe, cu toate ca nu putea sa ii elimine pe toti de unul singur. Ii lua pe rand. Avea nevoie doar de o tinta disponibila, si erau atat de multe, dar nu si noaptea. Acum posibilitatile lui erau reduse, dar era timpul perfect pentru a actiona, acum era ora exacta. Timpul trecuse, iar metodelel lui se perfectionasera. Acum stia foarte bine cum sa isi atraga victimele. Era chiar usor, copiii sunt atat de naivi. Insa, doar el stia cum sunt ei cu adevarat. Nimeni nu vazuse adevarata lor fata, acel chip angelic care te cucereste cand il privesti, el ascunde intunericul de fapt. El stia asta, vazuse asta, o simtise. Doar copilul acela demonic era vinovat ca pierduse cea mai draga fiinta, toti erau vinovati, trebuiau sa dispara. El poseda armele perfecte, in special ochii. Copii sunt atrasi de incredibil, de imposibil, de necunoscut, de lucrurile noi, pe care ei nu le pot poseda.. Parul lui era negru, atat de negru! Daca vroia sa isi acunda chipul pe timp de noapte, trebuia doar sa lase capul in jos, nu se vedea nimic de acel par negru, ca pana unui corb. Dar el nu isi ascundea chipul, trebuia sa foloseasca arma cea mai de pret : ochii lui. Era ceea ce ii atragea cel mai mult. Isi cumparase lentile de culoare rosie. Arata atat de nepamantean cu acele lentile. Ochii lui pareau sa staluceasca, chiar si in intuneric, ca ai unei pisici. Chiar se si misca precum o pisica, se putea strecura cu atata usurinta prin intuneric. Copiii erau atrasi de el, de fiinta lui invaluita in necunoscut, in mister si spontaneitate. Acum avea tinta perfecta. Un copil era cu mama lui in fata unui magazin. Femeia aceea nechibzuita iesea cu acel copil la cumparaturi, cu toate ca era aproape miezul noptii. Nu era vina lui ca femeile sunta atat de innebunite dupa a avea lucruri noi. Poate ca si iubita lui ar fi mers la cumpataturi in miez de noapte, dar acum nu mai putea sa faca asta, nu putea sa mai poarte haine frumoase, pantofi si bijuteri care o faceau atat de frumoasa, si totul din cauza acelei craturi monstuoase, acelei himere rapitoare de viata. Trebuia sa actioneze cu grija, cu toate ca nu era nevoie. Femeia aceea nu era atenta la copilul ei, erau mai importante lucrurile din virtina, ceea ce facea din odrasla ei tinta perfecta. Trebuia sa intre in campul lui vizual, doar asa putea sa ii atraga atentia, doar asa il putea atragea in capcana.. Copilul era un baiat de aproximativ 6 ani, parea atat de plictisit de cumparaturi, atat de somnoros, asa ca privirea necunoscutului care ii facea cu mana era un lucru nou si incitant pentru el. Barbatul ii zambea subtil, suav, atragator, ca un personaj din desenele animate si ii facea semn sa taca, sa fie atent la miscarile pe care le face. El stia jocul acesta, il vazuse si in desene. Trebuia sa il urmeze pe acel om, el avea sa il duca la o comoara, unde avea sa gaseasca multe bomboane. Cand a ajuns langa el, barbatul i-a zambit si baiatul a raspuns zambetului printr-un ras cristalin, plin de complicitate si amuzament. Era nou ceea ce facea, explora o lume necunoscuta. Ii placeau atat de mult ochii acelui barbat, erau atat de speciali, ceea ce facea din el o persoana speciala. Dar baiatul nu a avut timp sa admire acei ochi. O mana ferma i-a astupt gura si baiatul a fost ridicat in aer. Apoi a simtit o batista la gura si a lesinat. Mama lui era inca in cautarea produsului perfect, nu observase ca lipsea de laga ea chiar propriul copil.

Cand mama copilului a observat lipsa lui, a mers la politie. Ii era teama sa merga acasa si sa isi anunte sotul ca a pierdut copilul, nu stia cum avea sa rectioneze, din moment ce fusese vina ei ca micutul lor disparuse chiar de langa ea. Politistii au primit-o aproape imediat. Un ofiter vorbea cu ea, dar aproape ca nu o intelegea, femeia plangea intr-una. Dupa ce a relatat cum s-au intamplat faptele, ofiterul a privit-o un moment cu repros, apoi i-a spus: Ne pare rau pentru pierderea dumneavostra, vom face tot ce ne sta in putinta sa va gasim copilul. Insa, trebuie sa va va punem in tema asupra unui lucru extrem de grav care se intampla in oras. Facem asta doar in situatii de extrema importanta si, din moment ce dumneavostra sunteti implicata, trebuie sa aflati cum stau lucrurile, pentru ca exista posibilitatea sa se intample acest lucru si de data aceasta. In acest oras exita o persoana, presupunem ca este un barbat, deoarece poseda o forta fizica destul de mare, care comite crime in randul copiilor. Este un psihopat, fara indoiala, numai o persoana asa poate sa face ceea ce face el. Tintele lui sunt sigure, si copiii sunt luati de langa mamele neglijente, care nu sunt atente la copii, ci la alte lucruri, ma scuzati ca o spun. Ei bine, acest om are la activ un numar de 23 de copii ucisi. Baiatul dumneavoastra este al 24 lea. Nu tine cont de anumite criterii, nu alege tinta dupa culoarea pielii, nationalitate sau sex, ci pur si simplu la intamplare. Actioneaza doar in timpul in care luna isi incheie ciclul, in timpul celor trei zile cand aceasta nu straluceste. Probabil ca este mai usor asa, in mintea lui de om bolnav. Corpurile copiilor sunt gasite abandonate unde a avut loc crima. Ei sunt scalpati si injunghiati in abdomen. Scalpurile lor nu sunt gasite niciodata. De asemenea, nicio urma nu a fost gasita, niciodata! Ne pare rau sa o spunem, dar se poate ca si fiul dumneavoastra sa fie una dintre victimele acestui demon imposibul de capturat. Va rugam sa va anuntati sotul. Ofiterul vorbea degeaba cu femeia aceea, era deja lesinata. Probabil ca nu isi dorea sa se mai trezeasca, asa cum se intamplase si in cazul celorlalte 23 de mame. Intr-o camera intunecata, cu peretii scorojoti si aproape fara mobila, pe un pat improvizat din niste blani si o saltea din haine vechi, stateau oasele unei peroane. Erau ale iubitei acelui demon, fata care murise in ziua cand nascuse. In jurul acelor oase erau scalpurile a 23 de copii, iar cel deal 24-lea era adaugat in momentul acela, iar in frunte era scalpul unui nou-nascut. Pentru o persoana normala, acele scalpuri semanau cu niste mostrii care inconjoara o persoana si este gata sa o devoreze, dar nu si pentru el. Ei sunt copii nostrii, cei care ti-au luat vita, iubita mea. Ei te vor aduce la viata intr-o buna zi, stiu asta, sunt sigur. Aastazi s-a intamplat din nou, ai fost razbunata. Peste o luna, vei avea parte de alt cadou. Acum, sper ca te vei bucura de acesta. In camera era un miros insuportabil, dar el nu parea sa simta asta. S-a intins pe pat si l-a luat somnul, in timp ce isi contempla opera. A doua zi, politia a gasit trupul baiatului care disparuse cu o seara in urma. Dupa cum se asteptau, acesta era scalpat si injunghiat in abdomen. Nici de data aceasta nu au fost gasite amprente, niciun indiciu; dar ce indiciu puteau primi? Nu se stia umatoarea victima, urmatorul nefericit, nici urmatoarea locatie. La ce indiciu se puteau astepta din partea unui demon?