Sunteți pe pagina 1din 18

John Saul

VOCILE
Pentru Andy Cohen, care ntotdeauna ma face sa rd, este mereu un bun prieten si nu abandoneaza niciodata. PROLOG Nu se ntmpla nimic. Nimeni nu ma priveste. Nimeni nu ma urmareste." Cuvintele se transformasera ntr-o mantra. Le repeta ntruna n tacere, de parca prin simpla lor rostire ar fiputut sa devina reale. Din pacate, i lipsea certitudinea ca nu snt adevarate. Si, chiar daca se petrecea ceva, nu banuia nici ceanume si nici de ce. Desigur, meseria lui de avocat atragea, dupa parerea multora, o cantitate suficienta deura, dar astea erau doar baliverne. Si, n plus, el activa n domeniul dreptului imobiliar si se limitase adeseadoar la semnarea actelor de vnzare-cumparare si la ntocmirea documentelor pentru contractele de leasing. Din cte stia el, nici unul dintre clientii lui nu se aratase nemultumit de munca sa si nici pomeneala sa i poartepica. Pe de alta parte, nu surprinsese pe nimeni spionndu-l pe furis. Oamenii se uitau la el asa cum si el se uita la ei. Exact ca acum, cnd alerga prin Central Park. El i privea pe ceilalti care faceau jogging, iar ei l priveau nacelasi fel. Ma rog, poate era prea mult spus mai degraba era atent sa nu dea peste cineva sau sa nu fielovit de vreun biciclist, de vreun skater ori de vreun aiurit care mergea cu capul n nori. Totul se nvrtea n jurulunui sentiment pe ca re-l traia cnd si cnd. Nu ntotdeauna. Uneori, pe trotuar. 8 johm saulnsa de cele mai multe ori n parc. Ce prostie, se gndi el. Doar asta era motivul principal pentru care se duceau oamenii n parc, nu? Ca sa-ipriveasca pe altii!" Jumatate din banci erau pline de plimbareti care pareau sa nu aiba ceva mai bun de facutdect sa hraneasca porumbeii si veveritele si sa caste ochii la ceilalti ca si ei. Cu vreo doua saptamni n urma, fiul sau l ntrebase, la un moment dat, cine erau acestia. Adica cine? se mirase el, nestiind prea bine despre ce vorbea baiatul. Oamenii de pe banci, adaugase pustiul de zece ani. Cei care se uita ntotdeauna la noi. Sora lui, mai mare cu doi ani dect el, si rostogolise ochii peste cap atotstiutoare. Dar nu se uita la noi. Tu nu vezi ca dau de mncare la veverite? Pna n ziua aceea, nu se gndise prea mult la acest aspect. Nici nu-i observase macar. Apoi, ncepu sa aiba senzatia ca fiul lui nu gresea. Mereu i se parea ca l urmareste cineva pe el si pe baietelul lui, analizndu-le fiecare miscare. Un batrnel ntr-un costum demodat. O doamna n vrsta care purta palarie si manusi, indiferent de vremea de afara. O doica a carei atentie se ndeparta pentru cteva secunde, de la bebelusii de care se ngrijea. Oameni obisnuiti care intrau si ieseau din parc. Uneori i zmbeau si l salutau usor din cap, dar ei oricum procedau astfel cu toti cei care i bagau n seama, fie si pentru o zecime de secunda. Oameni simpli care-si petreceau cteva ore asezati pe o banca, hranindu-se din viata altora. Cu siguranta, nu era nimic personal. nsa tot nu-si putea explica de ce i vedea peste tot. Initial, crezuse ca pur si simplu le constientizase prezenta. Cnd nu se gndea la ei, abia daca i observa, dar dupa ce baiatul lui i atrasese atentia asupra lor, nu

si-i mai putea nlatura din minte. Vocile 9 n mai putin de o saptamna, nelinistea l cuprindea si dincolo de limitele parcului. i zarea peste tot unde se ducea. La frizerie sau cnd mergea cu familia la restaurant. Ai o imaginatie prea bogata, i spusese sotia lui doar cu doua zile n urma. E doar o femeie n vrsta care ia masa singura. Normal ca se uita la oricine intra n restaurant. Nu asa faci si tu, cnd esti nensotit? si dadea perfect seama ca ea are dreptate, dar tot nu rezolvase nimic. De fapt, lucrurile se nrautatisera si mai mult, pna cnd ajunsese sa simta, indiferent de ceea ce facea sau de locul n care se afla, ca l priveste cineva. Din ce n ce mai des, se trezea coplesit de impresia dureroasa ca n spatele lui o pereche de ochi l supravegheaza ndeaproape, ncercase sa o ignore, sa reziste nevoii imense de a se uita peste umar, dar, cnd fiorul de teama devenea de nesuportat, se ntorcea. Si nu vedea pe nimeni. Cu exceptia celor care oricum ar fi trebuit sa fie acolo; pentru numele lui Dumnezeu, doar se gasea n buricul Manhattanului. Era de nenchipuit sa nu existe cel putin o persoana prin preajma: pe trotuar, la metrou, ntr-un restaurant, n parc. Apoi, brusc, totul capatase o alta dimensiune. Cu doar cteva zile n urma, ncepuse sa creada ca este urmarit, cu adevarat. Se straduise din nou sa nu cedeze nevoii de a verifica, dar nu reusise dect sa se uite peste umar n permanenta. n dupaamiaza aceasta, n timp ce se ntorcea de la serviciu, privise prin toate vitrinele, dar nu ca sa admire marfa expusa ci ca sa zareasca reflexiile din geam. Imaginea oamenilor care se grabeau, unii aproape mpiedicn-du-se de el, altii scuzndu-se cnd l ocoleau n ultima clipa, iar altii aruncndu-i priviri nervoase. Dar nimeni nu se tinea dupa el. Era convins. Sau nu? Ajunsese acasa ntr-o stare de agitatie att de acuta, nct si turnase ceva de baut, un lucru neobisnuit pentru el. Un pahar de vin la cina reprezenta maximumul de alcool pe care-l consuma de obicei. ntr-un final se hotarse sa alerge putin -se ntuneca de-abia peste o jumatate de ora si o portie zdravana de exercitii poate ar fi izbutit, n sfrsit, sa alunge paranoia care nu-l mai slabea. Acum? ntrebase sotia lui. Dar e aproape ntuneric afara! Si ce daca? insistase el. Intrase n parc prin 77th Street si se ndreptase spre nord unde se ridica podul Bank Rock. Traversase podul, pornind spre est, si marise pasul prin labirintul ntortocheat de alei. Locul forfotea de lume, asa ca obsesiile i se mai potolira cnd o lua spre podul Bow. Nimeni nu-l privea. Nimeni nu-l urmarea. Nu se petrecea nimic rau. Pe masura ce tensiunea din corp se risipea, ncetini si ritmul. Dupa-amiaza trzie lasa loc ncet amurgului si bancile se goleau. Ceilalti alergatori ncepura sa se grabeasca, dornici sa iasa din parc nainte sa coboare ntunericul. n spatele lui se auzea o alta persoana care alerga, asa ca se trase usor n dreapta pentru a-i permite celuilalt sa treaca. Atunci nsa, exact cnd ar fi trebuit sa-l depaseasca, tropaitul pasilor nceta. Si senzatia de ncordare l coplesi din nou. Ce se ntmplase? De ce se oprise celalalt alergator? De ce nu trecuse de el? Ceva nu era n regula. Se rasuci putin pentru a se uita n urma. Prea trziu. Se trezi apucat de gt de o mna nfasurata ntr-un material negru, nainte sa reactioneze, strnsoarea bratului spori. Se chinui sa se elibereze, nfigndu-si degetele n mneca atacatorului, dar atunci simti o mna pe crestet. O mna care i mpingea capul spre stnga, chiar n ndoitura cotului. Presiunea crescu. si aduna toate puterile si si ridica bratele ca sa loveasca abdomenul celui care-l nlantuise... Cu o smucitura rapida, necunoscutul i frnse gtul si trupul i se nmuie ca o crpa. O secunda mai trziu, portofelul si ceasul sau disparura, iar corpul lui zacea teapan pe asfalt, nvaluit de ntunericul din ce n ce mai adnc.

PARTEA I Primul cosmar Fata statea ntinsa pe pat, hotarta sa nu adoarma. Pentru ca totul se ntmpla n somn. Atunci veneau visele -visele teribile din care nu se putea smulge , iar daca voia sa nu mai treaca prin asa ceva, trebuia sa ramna treaza. ncercase sa stea n capul oaselor, asa, pur si simplu, nvaluita de ntuneric, cu spatele lipit de tablia tare a patului ca sa nu-i fie foarte confortabil, privind sclipirile ce se jucau prin crapaturile de la transperante. Alteori ridicase jaluzelele, creznd ca lumina stralucitoare o va ajuta sa lupte mpotriva oboselii. Dar n zadar se chinuise. ncercase sa stea si pe scaunul ei. Cel de lnga fereastra, de unde se putea uita afara. n timpul zilei era locul ei preferat, pentru ca vedea tot ce se petrecea dincolo de geam. Dar noaptea, nu mai avea acelasi farmec. ncercase sa citeasca ascunsa sub asternuturi, folosind lanterna pe care o tinea n noptiera de lnga pat, dar a stiut din prima clipa ca nici aceasta solutie nu va da roade: caldura trupului o mbia la somn, iar bateriile ncepusera sa cedeze dupa numai cteva pagini. Pe deasupra, i era chiar mai greu sa respire sub patura decti era n vis. Cel mai mult o zapacea faptul ca visele nu apareau n fiecare noapte. Uneori, dupa ce aluneca usor n somn, fie n pat, fie pe scaunul ei, tresarea gdilata de razele calde ale soarelui ce se strecurau printre obloanele ntredeschise. Pe acestea le numea diminetile bune, cnd nu se trezea nca prinsa n ghearele visului ngrozitor, rasuflnd din greu si cu trupul att de slabit si de obosit, de parca ar fi alergat toata noaptea. Ca si cum ar fi fugit de lucrurile acelea oribile pe care trebuia sa le suporte. Se uita la ceas, dar limbile lui verzi, usor sclipitoare, de-abia daca se miscau. ,JZidica-te, si spuse ea. Ridica-te si plimba-te prin camera. La nevoie, chiar pna cind soarele va rasari." Dar patul era moale si comod si, dupa ce si trase patura peste ea si nchise ochii, o alta voce i vorbi. Poate ca visele i vor da pace n seara asta. La fel ca si noaptea trecuta, poate nu vor veni nici acum. Se relaxa putin, doar att ct sa se cuibareasca. Si-atunci, auzi. Un geamat aproape insesizabil. ncremeni, tinndu-si respiratia, ciulndu-si urechi/e. Era imposibil sa fi auzit ceva! Gemetele apareau doar n vise si ea nu adormise nca. Nu? Deschise ochii, scrutnd ntunericul. Ceasul era n continuare acolo, cu limbile verzi, stralucitoare, aproape suprapuse, cu vrful n sus. In partea cealalta a camerei vedea fereastra, iar luminile de afara aruncau umbre tremurnde pe pereti. Totusi, cadrul de lemn al ferestrei nu se zarea prea bine, de parca se uita la el prin ceata. Ceata din vis! Dar cum se putea una ca asta? Doar nu dormea! Stia cu certitudine ca era treaza! Privi ceasul din nou. Nu trecuse dect un minut. Dar limbile lui devenisera la fel de neclare ca si cadrul ferestrei. Nu, sopti ea. Te rog, nu... Vocea i se stinse, iar linistea ce cuprinse ncaperea fu curind sfsiata de sunetele din vis. Gemetele ndepartate, vocile noptii. Scrtitul usilor. Apropierea pasilor ,JN~u, se straduise ea sa se linisteasca. Snt nca treaza. Nu am adormit. Nu!" ncercase sil fi pe, sa dea glas groazei ce o coplesise brusc, dar gtul i se contractase, iar pieptul parca i fusese prins n chingi de otel att de strnse, nct de-abia daca mai putea rasufla. Pasii venira si mai aproape. Pcla se ngrosa, furisndu-se n jurul ei, ametind-o si ntunecnd totul pna cnd si limbile ceasului disparura. Doua mini se prelinsera din aburul ciudat. Un deget diform se ndrepta spre chipul ei. Un alt deget, ncovoiat si umflat, i atinse pielea, iar unghia lui rupta i lasa o arsura neplacuta pe curba obrazului. Se feri, dar stia ca nu exista cale de scapare. Degetul noduros parasi zona fetei si se lasa n jos spre asternu-turile pe care le tinea strns sub barbie. Se

mpotrivi, zbatndu-se sa se nfasoare si mai strns n patura, dar muschii i se nmuiara si minile i cazura pe linga corp. Cearsafurile se topira n noapte. Iar vocile si ncepura din nou litania. Statea perfect nemiscata, caznindu-se sa nu asculte si sa nu vada nimic, silindu-se sa se convinga de irealitatea scenei. Imediat se va trezi si totul va reveni la normal. Glasurile devenira si mai puternice si din ceata laptoasa se itira si mai multe degete care se ntindeau spre ea. Da, sopti una din voci. Perfect... perfect... Vederea ncepu sa-i joace feste pentru ca, din senin, avea senzatia ca lucrurile se petrec la mare distanta. nca mai auzea vocile, dar si acestea pareau ca se insinueaza de undeva de la marginea constiintei sale. Dar, chiar si-asa, altceva pe care nici nu-l zarea, nici nu-l auzea se apropia de ea. Fugi! Trebuia sa fuga, sa scape nainte ca forta invizibila sa o prinda n strnsoarea ei, nainte ca soaptele sa se ntoarca. 18 JOrffl SAUL Prea trziu! Acum era paralizata, incapabila sa-si mai miste picioarele si minile. Era ncatusata n legaturi care o tineau imobilizata, neputincioasa n fata fortelor ce o nconjurau. Iar fiintele revenisera si ele, forfotind pretutindeni si soptind ntre ele. Pe neasteptate, o durere insuportabila i strabatu pieptul, ca si cum un aci-arfi strapuns inima. Apoi un nou val de durere, numai ca de data asta n stomac. Deschise gura ca sa urle, dar din gura nu-i iesi nici un sunet, ncerca sa-i loveasca pe cei care o torturau, dar nici unul dintre muschii corpului nu-i asculta comenzile. Loviturile se ntetira, sfsiindu-i pntecele, coapsele, pelvisul si gtul. Susotelile se transformara ntr-un bolborosit nedeslusit, apoi pierira ncetul cu ncetul, pna cnd nu mai auzi dect un sunet ciudat, ca lipaitul unei pisici ce bea lapte dintr-un castron. Se sufoca, iar inima i batea sa-i sparga pieptul. ncerca sa-si recapete rasuflarea, dar nu reusi. Murea! Mai avea putin si murea! Lumina ce mai staruia n ncapere se reduse pna cnd atinse dimensiunea unui punct si parca privea nspre capatul unui tunel. Brusc, legaturile ce o tinusera prizoniera se desfacura, iar ea se trezi alergnd de-a lungul culoarului, spre punctul stralucitor. Fiintele care o nconjurasera din toate partile putin mai nainte se aflau pe urmele ei, ntinzndu-si minile spre ea. Daca o prindeau... Goni si mai tare, cu toti muschii ncordati. Bataile inimii i bubuiau n urechi, iar plamnii o dureau, ori de cte ori se lupta sa traga aer n piept. Se apropia de tinta finala, nsa! Punctul de lumina se largea. Dar chiar atunci cnd nu-i mai ramasera dect ctiva pasi, si simti urmaritorii cum cstiga tot mai mult teren. Se aflau chiar n spatele ei, rasuflndu-i n ceafa. Fiecare muschi o ardea acum si, pentru o clipa, crezu ca se departase de ei. O sa reuseasca! De data asta lumina o va proteja. Vocile 19 Mai avea putin! Doar un singur pas si... Se mpiedica. Piciorul ei se agata de ceva si-si pierdu echilibrul. ntinzndu-si minile n fata, scoase un strigai de ciuda si de groaza si... Se trezi. Deschise ochii. Inima i batea cu putere si gfia. Se simtea att de sleita, de parca ar fi alergat toata noaptea. Transpirase din cap pna-n picioare, iar pijamalele musteau de sudoare. Dar nu era cu putinta sa se G ntmplat asa ceva n realitate. Fusese doar un vis, iar ea se gasea n patul ei, n dormitorul ei si primele raze ale soarelui vor straluci curind prin fereastra. Fusese doar un vis, iar ea nu patise nimic. Numai ca ncepea sa i se faca rau. Soaivle nu patrundea prin transperante. Ea nu se gasea n camera ei, n patul ei. Totul parea diferit. Lumina-lumina n care si pusese toate sperantele, lumina despre care ea crezuse ca avea s-o salveze venea dinspre un bec ce atma chiar deasupra ei. Cei care o chinuisera o pndeau n continuare si aici, ascunsi la adapostul umbrelor. Unui dintre ei, mbracat n alb si cu o masca pe fata, veni chiar linga ea. Simti cum i strecoara ceva n nas. nsa avea mintea att de ncetosata si trupul att de slabit, nct nu prea fu sigura de ceea ce se

petrecea. Cu exceptia unui singur lucru. Murea. Murea si ajunsese n punctul n care nu-i mai pasa. Moartea nu putea fi mai rea dect retrairea unui vis asemanator. CAPITOLUL 1 Visul Carolinei Evans nu fusese un cosmar si, cnd acesta ncepu sa se risipeasca sub puterea soarelui dedimineata, ncerca sa se agate de imaginile lui, dorindusi cu intensitate sa se retraga n valurile calde si dulciale somnului unde bucuria si extazul reveriei deveneau una cu realitatea vietii ei. Chiar si-acum mai simtea bratele lui Brad nconjurnd-o, rasuflarea lui blnda pe obrazul ei, precum si degetelecare i mngiau pielea. Dar nici una dintre senzatii nu mai era att de puternica si de perfecta ca acum ctevamomente, iar gemetele ei gemete care anticipasera placerea suprema si care se transformasera deja ntr-oexpresie a durerii si deznadejdii nlaturara si ultimele ramasite ale visului din mintea ei. Bratele care numai cu o clipa nainte o mbratisasera confortabil se dovedira a fi doar cutele mototolite aleasternuturilor, iar caldura respiratiei lui Brad, nimic altceva dect timide raze firave de soare ce reuseau sapatrunda printre jaluzelele ce acopereau fereastra. Doar degetele care-i atingeau spatele erau reale, nsa ele nu-i apartineau sotului ei, care dorea s-o trezeascadulce, facnd dragoste cu ea, ci fiului ei, de unsprezece ani, care ncerca sa o dea jos din pat. E aproape noua, se plnse Ryan. Am sa ntrzii la antrenament! Caroline se rostogoli ntr-o parte si imaginea barbatului ei i navali n minte, n timp ce-si privea fiul. Semanau ca doua picaturi de apa. Aceiasi ochi caprui blnzi, acelasi par rebel castaniu, aceleasi trasaturi perfect cizelate, chiar daca Ryan nca nuscapase de rotunjimea specifica anilor copilariei, iar unghiurile si liniile nca nu se mbinau pentru a alcatuichipul acela perfect care i determina ntotdeauna pe oameni barbati si femei deopotriva -sa-si opreasca ochii asupra lui Brad, ori de cte ori intra ntr-o ncapere. Oare persoana care l omorse se uitase la el cu atentie? i aruncase macar o singura privire? i pasase putin desuferinta lui? Pesemne ca nu nu-si dorise altceva dect portofelul si ceasul lui si le obtinuse n modul cel maieficient cu putinta, atacndu-l pe Brad pe la spate, strecurndu-i un brat n jurul gtului, apoi folosindu-si cealaltamna pentru a-i rasuci capul mult spre stnga, pna i-a frnt coloana vertebrala. Poate ca n-ar fi trebuit sa mearga la morga n ziua aceea, poate ca n-ar fi trebuit sa priveasca trupul lui Bradntins pe metalul rece al sertarului, poate ca n-ar fi trebuit sa nfrunte att de direct moartea. Caroline se cutremura si ncerca sa-si alunge din cap amintirea. Dar nu izbutea niciodata sa scape de ultimaimagine a sotului ei, o imagine ce avea sa-i ramna nfipta n memorie, pna n ziua n care va trece n nefiinta. Mai erau o gramada de alti oameni care l-ar ii putut identifica la morga. Oricare dintre partenerii lui de la firmasa de avocatura sau oricare dintre prietenii lor. Dar ea insistase sa se duca acolo singura, convinsa ca la mijloctrebuie sa se fi strecurat o eroare, ca nu Brad fusese cel atacat n parc. Un frig teribil o cuprinse cnd rememora seara aceea din toamna trecuta. Cnd Brad plecase sa alerge n jurulparcului, ea se ngrijorase din cauza ntunericului. Dar sotul ei spusese ca miscarea i va face bine si l va ajutasa treaca peste starea de agitatie ce l chinuia de doua saptamni. Ea tocmai o supraveghea pe Laurie care sitermina tema la matematica si de-abia i raspunsese sarutului fugar pe care i-l daduse Brad nainte de a iesi peusa. Clatinase usor din cap cnd auzise ultimele cuvinte pe care i le adresase: Te iubesc". Te iubesc." Vorbele lui nca i mai rasunau n urechi, sase ore mai trziu, cnd si plecase amortita privirea spre chipul lipsitde expresie si aproape de nerecunoscut. Te iubesc... te iubesc... te iubesc..."

Si eu te iubesc," soptise ea cu ochii plini de lacrimi. n lunile ce Irecusera de la noaptea aceea ngrozitoare, cumai bine de jumatate de an n urma, lacrimile ei nu secasera. Uneori, i se furisau sub gene noaptea trziu, cndera singura n pat, ncercnd sa adoarma si sa se arunce n mrejele unui vis n care Brad nca mai traia, iar jaleasi furia nu mai existau n viata ei. Caroline nu stia exact cnd ncepuse sa se strecoare mnia n sufletul ei. n nici un caz de-a lungul slujbei funerare, unde statuse ndurerata, tinndu-si copiii strns lnga ea. Poate lanmormntare, unde .se agatase cu putere de mnutele lor, n lumina ntunecata a dupa-amiezii, ca si cum, acestia, la rndul lor, ar fi putut disparea n mormntul ce-i nghitise sotul. Atunci realizase pentru prima data ca Brad stiuse ca va ramne complet singur prin ntuneric, nainte sasitermine turul de alergat. Si amndoi erau constienti de primejdia pe care o reprezenta parcul dupa lasareanoptii. De ce se dusese? De ce riscase? Cunostea nsa raspunsurile la ambele ntrebari. Chiar daca ar fi cumpanit mai bine asupra acestui aspect, el tot ar fi continuat sa alerge pna la capat. Era unul dintre lucrurilepentru care l iubea att de mult: ntotdeauna ducea la bun sfrsit ceea ce ncepuse. Cartile care nu-i placeau erau citite totusi pna la ultima pagina. Stncile care pareau usor de escaladat la prima vedere, dar care pna la urma nu erau asa simplu de urcat, eltot le nvingea. -Zi-mi, te rog, de ce nu ai renuntat si tu macar o singura data? soptise ea, n timp ce scruta ntunericul deafara, la patru zile dupa moartea lui. -De ce n-ai putut si tu sa spui o data: Asta-i o tmpenie", si dupa aia sa faci cale ntoarsa si sa vii acasa? Dar el nu procedase asa si Caroline stia ca, daca i-ar fi trecut totusi prin minte un astfel de gnd, tot ar fiterminat ceea ce si propusese. Atunci aparuse mnia care mai diminua durerea insuportabila, si, desi odata cuea se ivise si sentimentul de vinovatie, a nteles ca numai furia o sprijinise n acele prime saptamni oribile alevietii ei sfsiate. n prezent, dupa mai bine de sase luni, o alta senzatie, pe care nu o putea defini cu precizie, nlocuise furia. Socul resimtit imediat dupa moartea lui Brad trecuse. Viitoarea emotiilor mai nti uimirea, apoi durerea si n cele din urma mnia ncepea, n sfrsit, sa se potoleasca. Cu fiecare zi ce se scurgea, se obisnuia cu noua realitate a vietii sale. Era singura acum, avea doi copii de crescut si, orict de tare si doreauneori sa dispara n acelasi mormnt n care zacea Brad, stia ca si iubeste copiii la fel de mult pe ct l iubise petatal lor. n ciuda tuturor greutatilor, lrebuia ca vietile lor sa continue. Asa ca se ntorsese la munca ei de la magazinulde antichitati si si daduse silinta sa-i ajute pe cei mici sa-si vindece ranile provocate de pierderea tatalui lor. Datorita economiilor strnse de-a lungul anilor, reusise sa se mentina pe linia de plutire timp de cteva luni, darsaptamna trecuta retrasese ultimii bani, iar peste sapte zile trebuia sa plateasca chiria la casa. Resursele eifinanciare erau la pamnt. Mami? o auzi pe Laurie strignd din bucatarie. Mai avem sirop de artar? Ridicndu-se n capul oaselor, Caroline se dezveli, scuturndu-se de emotiile ce i chinuiau sufletul, si l alunga pe fiul ei afara din camera. Du-te si spune-i surorii tale sa caute pe al doilea raft din camara. Acolo ar trebui sa mai fie o sticla. Si nu-ti mai face attea griji, n-o sa ntrzii la antrenamentul de baseball. ti promite mama. Dupa ce Ryan se strecura afara din dormitor, tipnd deja la sora lui, Caroline sari din pat, ridica jaluzelele si se uita pe geam. n timp ce mirosul clatitelor i umplu narile si lumina stralucitoare a zilei de smbata inunda camera, femeia uita si ultimele crmpeie din visul de noaptea trecuta. O sa ne descurcam, si spuse ea. si dori atunci ca siguranta pe care o degajau cuvintele sa razbata pna n sufletul ei. Caroline sesiza tensiunea care plutea n aer, imediat ce pasi n bucatarie. Ryan statea ncruntat la masa, uitndu-se furios spre sora sa. Laurie, care mai avea doar trei luni pna cnd

mplinea vrsta de treisprezece ani, nca nu renuntase la placerea de a-si necaji fratele mai mic, iar n dimineata aceasta aplicase o tactica ce nu daduse niciodata gres: se comporta ca si cum n-ar fi avut nici cea mai mica idee ca el este suparat pe ea. Ii arunca mamei un zmbet luminos, al carui scop era sa o cstige pe Caroline de partea ei n disputa pe care o initiase n cele zece minute de cnd Ryan coborse din dormitor. Refuznd cu un semn din cap clatita nsiropata pe care Laurie i-o aseza n fata, Caroline si turna o ceasca de cafea, se aseza, se uita la Ryan, apoi si fixa privirea asupra lui Laurie. -Ia spune, ce i-ai facut'? ntreba ea. Zmbetul fetei pali usor, dar se stradui sa nu se tradeze. Nimic! se ratoi ea, ridicnd din umeri cu o inocenta exagerata. Habar n-am de ce e mbufnat! Ryan se ncrunta si mai tare. -Ea zice ca o sa mergem la gradina zoologica. Dar tu mi-ai promis ca n dimineata asta pot sa ma duc sa joc baseball. Eu si tata jucam ntotdeauna baseball smbata dimineata, iar dupa-amiaza trebuie sa ma ntlnesc la fotbal cu niste baieti de la scoala... Dar de ce trebuie sa joci baseball si fotbal? l ntrerupse Laurie. De ce nu ncerci si tu ceva diferit? De ce nu poti sa faci si tu ce vreau eu si cu mama? -Dar nu snt obligat! se repezi Ryan. Daca tata mai era... De data asta Caroline l ntrerupse pe baiat. Dar el nu e aici. Desi avea vocea gtuita, izbuti sa-si controleze lacrimile care i umplura brusc ochii. Smbetele mai ales smbetele perfecte ca aceasta fusesera ntotdeauna zilele lor preferate. nainte ca Ryan si Laurie sa se nasca, pe vremea cnd nca mai locuiau n micul lor apartament de lnga Universitatea Columbia, ea si Brad rataceau la nesfrsit, explornd orasul n cautarea cartierului celui mai potrivit pentru cresterea copiilor. Chiar cu putin nainte ca fetita sa vina pe lume, au gasit casa n care locuiau si acum, la un bloc distanta de parc, pe o strada nu asa de linistita precum cele de pe partea cealalta a parcului, dar nici zgomotoasa ca n West Side. Dupa nasterea lui Ryan, smbata obisnuiau sa mearga n parc, unde se ntlneau cu alte familii care-si cresteau copiii n marele oras. De la moartea lui Brad, Caroline se caznise sa pastreze activitatile lor saptamnale, dar totul, desigur, se schimbase. Cu toate ca, nca de toamna trecuta, Brad ncepuse sa-l lase pe Ryan sa mearga singur n parc ca sa se joace baseball sau fotbal dupa orele de scoala, Caroline nu mai putea suporta gndul sasi stie copiii singuri acolo. Ryan se revoltase mpotriva noii restrictii, dar, neavnd ncotro, acceptase, atta timp ct continuau sa mearga acolo macar smbata. Insa Laurie, care uitase ca pna mai asta-vara se bucura de jocul de baseball la fel de mult ca si el, ajunsese acum la vrsta la care voia sa aiba ct mai putin de-a face cu fratele ei mai mic. Astfel, smbetele se transformasera ntr-un adevarat mar al discordiei pentru cei doi copii, iar Caroline se trezea adesea n situatia de anu-i multumi pe nici unul dintre ei. Totusi, nu trebuia sa se dea batuta. Ce-ar fi sa cadem la o ntelegere? sugera ea. Dimineata l nsotim pe Ryan la baseball si dupaamiaza facem o plimbare pna la gradina zoologica. Dupa aceea, daca mai ramne timp, poate snt ceva sanse ca Ryan sa joace fotbal cu prietenii lui. Zmbetul de pe chipul lui Laurie pieri de tot. Vrei sa zici gradina zoologica din parc? Urasc locul ala. Custile snt oribile si animalele arata asa de rau, ca mai bine ar muri! Laurie realiza prea trziu ce spusese. Ochii mamei ei se umplura de durere. Mie... aaa... mi pare rau..., ncepu ea, dar Caroline clatina repede din cap. E-n regula, o linisti ea. Ai dreptate. Dar ca sa mergem toti trei n Bronx... Tacu, n timp ce calcula rapid n minte ct ar costa: daca pune la socoteala si cartelele de metrou, aproape treizeci de dolari, fara sa cheltuiasca nimic pe cartofi la punga sau Coca-Cola. Treizeci de dolari care, acum un an, nu ar fi nsemnat mare lucru.

Treizeci de dolari pe care acum, pur si simplu, nu-i avea. Chiria era neplatita, iar cartile de credit, consumate la maximum. Laurie descifra iute sensul expresiei de pe chipul mamei ei. Eu am ceva bani pusi deoparte, spuse ea. Snt aproape o suta de dolari pe care i-am strns din orele n care am fost babysitter. De ce sa nu-i folosesc pentru noi? Pentru ca banii aceia ti vor trebui la colegiu, replica Caroline. Si, doar pentru ca situatia noastra este putin strmtorata acum, nu nseamna sa dam iama n contul tau de economii. Si eu am niste bani adunati n pusculita, se oferi Ryan, privind-o ngrijorat. Ne putem folosi de ei. Telefonul o salva pe Caroline si o scuti de gasirea unei metode prin care sa refuze oferta lui Ryan, fara sa-l raneasca, dar imediat ce auzi la capatul celalalt al firului vocea Clairei Robinson, realiza cu disperare ca planurile ei si ale copiilor se aflau pe punctul de a fi ruinate. Patroana ei si afisa tonul extrem de vesel despre care Caroline si celelalte doua persoane care lucrau la magazinul de antichitati By Claire nvatasera, dea lungul timpului, ca ascundea vorbe mai putin placute dect vocea. Caroline, draga mea, se precipita femeia la telefon, si Caroline parca si-o si imagina stnd n spatele biroului ei Ludovic al XlV-lea, cu o tigara ntre degetele de la mina dreapta, n timp ce tinea receptorul ntre ureche si umar si rasfoia paginile vreunui catalog de licitatii. Trebuie sa-ti cer o favoare enorma. Stiu ca este o rugaminte ngrozitoare, dar pur si simplu nu am la cine sa apelez! Caroline traduse sensul real al cuvintelor n gnd: Revin si El isc fie nu raspunsesera la telefon, fie nu se lasasera pacaliti de galanteriile sale. Dar nici Kevin. nici El isc nu aveau nevoie de slujba lor alil de mult ca ea. Kevin l avea pe partenerul lui, Mark, iar Elise se putea baza pe pensia ei alimentara. Ce s-a ntmplat, Claire? Stiu foarte bine ca smbata ti-o petreci ntotdeauna cu copiii si stiu ca nu am nici un drept sa-ti cer asa ceva, dar crezi ca ai putea sa stai, pentru cteva ore, la magazin? Sper sa nu fie mai mult de doua ore si snt sigura ca nu vom depasi patru, cinci ore. I-am promis lui Ryan ca vom merge n parc n dimineata asta si apoi... 28 JOHM SAUL Vocile 29 -Atunci e perfect! La Sothesby, dupa-amiaza este o licitatie pentru masa Queen Anne n forma de semiluna si nu-mi pot permite s-o ratez. Se potriveste perfect n foaierul Estellei Hollinan, iar Estelle ne-ar ucide pe toti daca nu am cumpara-o pentru ea. Asa ca, daca ajungi aici pe la unu, o sterg si eu pentru vreo ora, doua, nu mai mult. Vaznd dezamagirea din ochii copiilor ei, care ncepura sa banuiasca adevarul s-a dus cu plimbarea lor prin parc si mersul la gradina zoologica , Caroline mai facu o ultima ncercare sa scape de Claire. -De ce nu-i suni pe Kevin sau pe Elise? Eu si copiii ntotdeauna... Tonul voit vesel al lui Claire se schimba brusc. -Nu, Caroline, nu pot. Kevin si Mark au plecat spre Provincetown, iar Elise are deja alte planuri. De parca eu n-as avea", gndi Caroline. -Si, sincera sa fiu, m-am gndit ca ti-ar prinde bine niste bani n plus. Vnzarile tale nu s-au ridicat la naltimea posibilitatilor pe care le ai. Desi amenintarea nu fusese rostita direct, Caroline o simtea att de acut, de parca i-ar fi lipit de gt vrful unui cutit. -Sigur ca o sa te ajut, Claire, spuse ea, ncercnd sa imprime nfrangerii sale o nota de amabilitate, mai degraba. La unu snt acolo. nchise telefonul, dar mna i ramase n continuare pe receptor. Si altceva? se gndi ea. Ce altceva ar mai putea merge rau?" Ca si cum gndul ei ar fi asteptat cuminte la rnd sa se materializeze, telefonul suna din nou, si Caroline tresari speriata, ferindu-si degetele de parca receptorul era fierbinte. Urma al doilea trit, apoi al treilea, dar Caroline continua sa-l priveasca fix, fara sa zica nimic. Nu-mi pasa cine esti, se gndi ea. Nu-mi pasa ce vrei. Ma dau batuta. Pur si simplu nu ma mai descurc." Dar imediat si alunga din cap astfel de lucruri urte.

Fie ceo fi, te voi nfrunta." si lua inima-n dinti si ridica receptorul din nou. -Alo? -Caroline? Se relaxa imediat cnd recunoscu vocea prietenei ei, Andrea Costanza. Caroline o cunostea pe Andrea de cnd se ntlnisera la Colegiul Hunter, cu cincisprezece ani n urma si, cu toate ca Andrea se mpotrivise aprig atunci cnd ea renuntase la scoala ca sa se marite cu Brad Evans, ramasesera prietene, iar n ultimii cinci ani se apropiasera si mai mult, dupa ce Andrea se mutase ntr-un apartament la numai doua blocuri distanta de al ei. Multumescu-ti tie, Doamne, rasufla ea usurata. Nici n-ai idee cta nevoie aveam sa aud o voce prietenoasa. Atunci, ce-ai zice de trei voci prietenoase, marti la prnz? Trei? Tocmai am primit un telefon de la Bev. Ea si Rochelle si fac sincer griji pentru tine. Beverly Amondson si Rochelle Newman erau celelalte doua femei pe care Caroline le considera cele mai bune prietene ale ei sau cel putin asa le socotise de o buna bucata de timp, de vreme ce nu mai primise nici o veste de la ele. Snt de-a dreptul speriate, i explicase Andrea cu o luna n urma. Acum esti singura. Asadar, reprezinti o amenintare veritabila. Izbucnise n rs cnd vazuse expresia socata de pe chipul Carolinei. Of, Doamne, Caroline, cnd ai de gnd sa te maturizezi? De ce crezi tu ca eu n-am fost niciodata poftita la vreuna din petrecerile intime oate de Rochelle? Pentru ca acolo mergeau doar cupluri, iar cum eu nu aveam pereche... La fel se ntmpla si cu tine acum. Te-ai lins pe bot de invitatii. -- Dar asta-i o prostie! De ce sa fiu o amenintare? Toate femeile singure snt o amenintare pentru toti barbatii casatoriti, se pronunta hotart Andrea. Tu ai fost unica exceptie, niciodata nu ai avut retineri n privinta mea. Sa nu ma ntelegi gresit. Le iubesc pe Bev si pe Rochelle. Dar n-ai observat ca ele nu invita niciodata femei singure la petreceri atunci cnd snt si sotii lor prin preajma? Eu snt buna numai pentru prnz si discutii ca ntre fete, dar att. Iar acum ai intrat si tu n acelasi grup. Asa ca, pregateste-te. Dupa ce cugeta putin, ajunse la concluzia ca Andrea are dreptate: n doar cteva saptamni dupa moartea lui Brad, invitatiile din partea familiilor Amondson si Newman ncepusera sa se rareasca. Ei bine, poti sa le spui ca nca mai supravietuiesc, chiar daca nu debordez de fericire, zise Caroline si imediat si dori ca tonul din vocea ei sa fi fost unul mai vesel, n ciuda a ceea ce simtea n realitate. Atunci, propunerea lor ar trebui sa te mai remonteze putin. Bev mi-a spus ca ar trebui sa ne ntlnim cu toate la Cipriani. Caroline nu izbuti sa-si retina un chicotit. Harry Cipriani? repeta ea. Adica n Sherry Netherland? Trebuie sa fii nebuna, n-ai cum sa-ti permiti, iar eu, cu att mai putin! Tot ce se poate, nsa Bev si Rochelle si permit, replica Andrea. Si or trai ele n lumea lor micuta, plina de bani, dar snt perfect constiente ca noi nu. Asa ca, ele achita nota de plata! Dupa ce ca m-au taiat de pe lista cu cine simandicoase, acum am ajuns pe lista cu acte caritabile, nu? ntreba Caroline, regretndu-si pe loc cuvintele rostite. Oh, Dumnezeule! mi cer scuze, Andrea... chiar n-am vrut sa zic asta. Cui i pasa? E adevarat, la Cipriani, sntem amndoua obiectul milei. Ce parere ai? Din cte vad eu, sigur ti-ar prinde bine un prnz bun" si prin bun" nteleg scump". Asa ca, mai uita si tu de probleme si fa-ti de cap pentru cteva ore. Caroline ezita, dar nu mult timp: brusc, ideea de a sta ntr-un salon somptuos mpreuna cu cele mai bune prietene ale ei i se paru irezistibila. O sa vin, promise ea. Stii ce, ma duc cu copiii n parc n dimineata asta. Vrei sa ne ntlnim acolo? Of, ce mult mi-ar fi placut, ofta Andrea. Dar am trei copii la adapost care au nevoie de un camin temporar si trebuie sa verific alte patru familii, nainte sa ma hotarasc cum sa-i repartizez mai bine. De ce am senzatia ca primaria nu te plateste pentru munca ta din weekend? ntreba Caroline. Andrea rse amar. Pentru

ca esti o fiinta umana rationala. nsa copiii au nevoie de un acoperis deasupra capului, asadar, ce mai tura-vura, trebuie sa pun osu' la treaba. Si, daca nu ma apuc acum, risc sa ma prinda si seara calare pe drum. Haide, ne vedem marti. Dupa ce puse receptorul n furca si se ntoarse spre Laurie si Ryan, Caroline se simti putin mai bine, nveselita de perspectiva de i si revedea prietenele martea urmatoare. Asta, desigur, numai n Cazul n care prnzul nu se dovedea, ntr-un final, dect un alt moment .iinar n care va realiza ct de diferita i-ar fi viata daca Brad nu s-ar fi dus sa alerge n noaptea aceea n parc. CAPITOLUL 2 Hai sa ne mai plimbam putin, spuse Caroline. Se aflau la coltul 77th Street cu Central Park West si, chiar daca lumina semaforului se schimbase si traficul de la nord la sud se oprise n loc, Caroline ncremenise locului, tinndu-si copiii de parca ar fi fost niste bebelusi, si nu niste adolescenti. n timp ce privea peste strada spre punctul de acces pe unde intrase Brad n parc, n noaptea n care fusese omort, se dojeni n sinea ei ca se comporta prosteste si ca locul respectiv nu avea nimic amenintator. Oricine fusese atacat vreodata n parc patrunsese pe undeva; ce avea de gnd sa faca, sa ocoleasca parcul pentru tot restul vietii ei? Sa i sechestreze pe Laurie si pe Ryan n interiorul apartamentului, doar pentru ca i era frica sa mai iasa afara? Nu trebuie sa mergi cu mine, mama, spuse Ryan, ncer-cnd sa-si smulga mna din strnsoarea ei. Stiu foarte bine unde trebuie sa ajung. De ce nu va duceti tu si cu Laurie la gradina zoologica? Sa nu patesti si tu la fel ca tatal tau", se gndi Caroline, dar reusi sa-si controleze vocea, astfel nct sa nu se dea de gol. Se multumi sa-i ofere un zmbet larg. Prea larg? Ti-e rusine sa fii vazut cu batrna ta mama? ntreba ea si, cnd vazu mbujorarea de pe chipul lui, realiza ca pusese degetul pe rana. Toti ceilalti baieti vor veni cu tatii lor, se repezi Ryan, nrosindu-se si mai tare. Apoi, si sterse ochii cu mneca, ntr-o ncercare nereusita de a-si ascunde lacrimile. I Iei, e n regula. Caroline se lasa pe vine, pentru a-l privi direct n ochi. Brusc, baiatul ei arata mult mai mic dect cei zece ani pe care i mplinise, si durerea din privirea lui i sfsie inima. Stiu ca nu e usor, rosti ea, nabusindu-si dorinta imensa de a-l mbratisa. O sa trecem noi si peste asta. ti promit. Lui Ryan i tremura barbia, dar si musca repede buza de jos si se trase usor ntr-o parte. N-am nimic, murmura el. Dar se vedea de la o posta ca e stnjenit, asa ca pentru un moment dar numai pentru un moment Caroline lua in calcul posibilitatea de a-l lasa sa se duca singur pe terenul de joaca. La urma urmei, meciurile se desfasurau pe unul din terenurile din sudul parcului si nu pe cele ndepartate. Exact n directia opusa locului spre care plecase Brad n noaptea aceea. Dar apoi, cerceta din priviri parcul, plin deja de oameni mbolditi sa iasa la plimbare de dimineata perfecta de primavara. Era posibil ca barbatul care-l omorse pe Brad sa fie aici? Nu-l prinsesera niciodata si nici macar nu avusesera suspecti. Detectivul care se ocupa de caz un sergent solid, nalt, cu ochii tristi, pe nume Frank Oberholzer, care lucra la sectia 20 de pe 82nd Street i explicase ca existau sanse mari sa nu-l gaseasca n veci pe criminal. Din cte se pare, sotul dumneavoastra nu a fost o tinta anume. Pur si simplu, a nimerit n locul nepotrivit, la ora nepotrivita. Asa ca, nu prea avem ce pista sa urmam, daca nu se vor mai petrece incidente similare. Acelasi modus operandi1, aceeasi zona, aceeasi perioada a zilei. n astfel de situatii, putem stabili un model siatunci am avea ce sa cercetam. Dar, daca a fost vreun drogat, care cauta cu disperare o sursa rapida de bani, e n zadar. Foarte probabil sa mai atace si pe altcineva, dar nu neaparat o persoana care face jogging prin parc. La dracu'

poate sa fie deja nchis la Rikers2, pentru cine stie ce infractiune, dar, daca nu vorbeste, n-o sa aflam niciodata ce-a facut. 1 Modus operandi - mod de operare (n.tr.) Rikers Island, penitenciar celebru din New York (n.tr!) -La fel de usor ar putea fi tot in parc, urmarind pe altcineva, sarise Caroline. Oberholzer avusese cel putin decenta sa-i spuna adevarul. -Asa e. Dar. daca face acelasi lucru din nou. atunci putem considera ca avem un fir. In cazul sotului dumneavoastra, n-a existat nici un martor. Poate data viitoare, asasinul n-o sa mai fie tot att de norocos sau poate victima nu o sa moara. Ceea ce nsemna ca ar fi putut, totusi, sa fie aici, chiar acum. Urmarind-o? Stia el cine este ea? Sigur ca nu! Ce ridicol! Barbatul nici macar nu-l cunoscuse pe Brad nu-i stia numele, nu stia nimic despre el. Total gresit! i furase portofelul lui Brad, asa ca, probabil, aflase o multime de lucruri daca apucase sa-i verifice continutul, n loc sa se multumeasca doar cu banii si cartile de credit. Brad avea si carnetul de sofer n portofel, deci ucigasul aflase si adresa lor. Apoi, mai erau si fotografiile. Ale ei si ale copiilor. Dar ale celor mici erau din fericire vechi: Ryan avea n ele nu mai mult de patru ani, iar Laurie, sase sau sapte. nsa fiica ei tot mai putea fi recunoscuta si la fel si Caroline. Pentru a doua oara, studie cu atentie multimea de oameni ce se plimbau prin parc si simti ca nu se poate stapni sa nu-si apuce strns copiii de mini si sa-i duca napoi n siguranta apartamentului. Paranoica! Devenise la fel de obsedata ca si Brad si trebuia sa-si vina n fire, nainte sa se transforme ntr-una din femeile acelea care nu-si scapa copiii din ochi nici macar pentru o secunda, de teama sa nu li se ntmple ceva rau. Caroline recunostea ca Mea ei este una irationala; citise si ea statisticile si era perfect constienta de faptul ca Ryan si Laurie se aflau n siguranta pe strada, mai mult ca niciodata. n ciuda isteriilor promovate de massmedia, nu peste tot pndeau monstri, care asteptau sa atace fiecare copil care trecea pe trotuar. Astfel de lucruri se mai petreceau, desigur, dar nu mai constituiau un fapt obisnuit, asa cum crezuse cndva Caroline. Pe de alta parte nsa, nu se simtea pregatita sa-l lase pe Ryan, de capul lui, prin parc. Nu nca. n fond, nici ea nu accepta ideea de a se plimba singura prin parc. n nici un caz aici. Hai sa mai mergem cteva blocuri, pna mai ncolo, bine? spuse ea. Ii vazu pe Laurie si Ryan cum se apleaca unul spre altul si putea sa jure ca acum si dau ochii peste cap, nemultumiti ca ea nca se mai poarta cu ei de parca ar fi niste mucosi. Se stradui sa-si mai relaxeze slrinsoarea minii, apoi traversara 77lh Street si pornira spre sud. La un moment dat, chiar cnd ajunsera la coltul 70lh Street, Ryan sc opri brusc, apucndu-i si mai bine mna. Caroline se uita la el ntrebator. Putem sa traversam pe partea cealalta? propuse pustiul. Femeia arunca o privire n fata, cautnd acel ceva ce-l determinase sa se opreasca. Vazuse ceva? Sau pe cineva? Sau poate o persoana privea direct spre el? Bataile inimii si marira ritmul, dar, n timp ce studie grupul de oameni de pe trotuar nu erau mai multi de sase , nu descoperi nimic ngrijorator. Doar simpli trecatori care-si vedeau de treaba. Apoi o auzi pe Laurie chicotind rautacios. Se petrece ceva despre care eu nu stiu nimic? Ochii lui Laurie sclipira. Ryan crede ca n cladirea aia de vizavi traiesc vrajitoare si vampiri, zise ea. Minti! se mpotrivi Ryan, nrosindu-se pna n vrful urechilor, dndu-se astfel de gol. Caroline si ridica privirea spre cladirea de pe partea cealalta a strazii si, brusc, ntelese. Rockwell. Era o cladire veche si imensa, ce combina diferite stiluri arhitectonice, pe care oamenii o numeau adesea Marea si batrna hardughie din Central Park West". Una dintre cele mai vechi constructii din zona si arata sfidatoare vrsta, pentru ca blocurile de piatra nu fusesera niciodata curatate cel putin de cnd o stia Caroline , iar ntreaga sa fatada se nnegrise din cauza funinginii acumulate de-a lungul deceniilor, daca nu chiar

secolelor. i amintea de o casa ce se afla la doua cvartale mai jos de strada din New Hampshire, unde si petrecuse copilaria. Era mare, desi nici nu putea fi comparata cu Rockwell, de vreme ce fusese proiectata pentru o singura familie, construita din acelasi tip de piatra ce acoperea cladirea Rockwell si la fel de patata de intemperii. Din familia care o ridicase din temelii mai ramasese doar o doamna n vrsta care locuia n acea vila imensa. De-a lungul timpului, nemaifiind ngrijita, ntreaga proprietate se transformase ntr-o padure de buruieni, n mijlocul carora se nalta casa cu aspectul ei sinistru. Caroline si prietenele ei erau convinse ca batrna este vrajitoare si ca orice copil care s-ar fi aventurat prea aproape de casa ar fi disparut pentru totdeauna. Aparent, legenda vrajitoarei din vechea casa cuprinsese ntregul oras si, privind constructia, aproape ca ntelegeai cum s-a ajuns la o astfel de inventie. si amintea cum ea si prietenele ei sopteau tot felul de povesti copiilor mai mici din vecini. Ma ntreb eu acum, oare cine i-o fi bagat n cap asa ceva lui Ryan? ntreba ea, fixnd-o pe Laurie. Fata se mbujora imediat. Snt doar niste povesti, spuse Laurie, uitndu-se dispretuitor la fratele ei. Si oricum, nu crede nimeni n ele. Nu-i adevarat! se rasti Ryan. Jeff Wheeler zice ca... Jeff Wheeler e un prost, rosti nversunata Laurie. Ba nu! El e... Ce-ar fi sa intram n parc? interveni Caroline nainte ca discutia lor aprinsa sa degenereze n cearta. Din fericire, traficul se mai domoli putin, astfel nct putura sa traverseze, si Caroline se ndrepta spre aleea cese zarea la un bloc mai jos si ce ducea spre restaurantul Tavern on the Green. Imediat ce intram, poti s-o iei nainte, bine? Numai sa nu te ndepartezi prea tare, batrna ta mama nca timai poarta de grija. Nu mai snt un bebelus, replica Ryan, dar chiar atunci cnd rosti cuvintele, femeia l vazu cum si arunca pefuris privirea spre cladirea de vizavi. Stiu, raspunse Caroline, exact cnd ajunsera la capatul aleii. Stiu ca esti mare de acum si ca poti sa tedescurci si singur. Dar eu ma gndesc la tine si vreau sa te supraveghez. Asa ca, nu te ndeparta prea tare. Iarcnd o sa ajungem pe teren, Laurie si cu mine ne vom aseza pe o banca si o sa ncercam sa ne prefacem ca nute cunoastem. Ce zici de propunerea mea? Ryan cugeta o vreme si, aparent, ajunse la concluzia ca este cea mai buna solutie pentru moment. Clatinnddin cap, porni n fata lor, dar Caroline striga dupa el. Hei! Daca dai o lovitura la baza, putem sa te aplaudam? Ryan se ntoarse, si flutura mna si, dupa ce zmbi spre ele, se grabi pe aleea ce ducea la terenul de baseball. Pentru o clipa, Caroline se temu ca o sa-l piarda din ochi, dar atunci baiatul se uita peste umar mca o data si, vaznd ca a lasat suficienta distanta ntre el si mama lui, ncetini ritmul, doar att ct sa nu dea senzatia celorlalti ca femeia alerga dupa el. n schimb, Caroline mari pasul, nedorind sa-si scape fiul din priviri, nici macar pentru cteva secunde. Perspectiva oferita de fereastra nu ncetase niciodata sa o bucure I >e Irene Delamond; ntr-adevar, ntindereanesflrsita a Central Parkului ii crea senzatia ca traieste la marginile ndepartate ale unui tinut bucolic si nu chiarn inima agitata a unuia dintre cele mai aglomerate orase din lume. De aceea, apartamentul pe care lmpartea cu sora ei, Lavinia, era att de perfect. Se situa ndeajuns de sus pentru a putea vedea tot parcul; ntimpul lunilor de iarna, printre crengile scheletice ale copacilor, se zareau chiar cladirile ce se aliniau pe FifthAvenue. Totusi, etajul al treilea era suficient de jos pentru ca, de-a lungul a trei anotimpuri, numai blocurilezgrie-nori din partea cealalta a orasului sa fie vizibile; iar daca le ignora (ori Irene era capabila sa ignore totceea ce dorea), si putea imagina foarte usor ca orasul nu o nconjura deloc si ca marginile lui ncepeau deabiadincolo de padurea din fata ferestrei. Pentru a-si ntari iluzia, Irene trebuia sa se

abtina sa priveasca in jos, sprestrada. De altfel un lucru relativ simplu, camerele fiind imense si, daca pastra o distanta rezonabila ntre ea sigeam, atunci nimic nu strica imaginea perfecta a parcului. n timpul noptii, putea sa traga pur si simplu draperiile. Dar n dimineata aceasta lumina stralucitoare a soarelui o atrasese pe Irene la geam, ca pe o molie nnebunitade sclipirea puternica a unui bec, si, chiar daca fereastra nu mai fusese deschisa de ani de zile, aproape ca fuispitita sa ncerce sa ridice rama grea si sa lase aerul de dimineata sa umple camera. Aproape... Potrivit parerii doamnei Delamond, aerul proaspat statea bine acolo unde se gasea, dar n nici un caz ninteriorul cladirii Rockwell. Totusi, acum, chiar ar fi fost placut sa desfaca ivarul si sa ridice geamul, nsa stia caacesta va ramne ntepenit, iar fereastra nu se va deschide; nu fara sa ndeparteze cele trei straturi dezugraveala de la ultimele renovari ale apartamentului. Minimum trei, pentru ca pe acestea si le aminteau Irenesi Lavinia. Mai existasera si alte doua redecorari, dar fusesera facute n asemenea maniere ca se dovedisera, ntr-un final, doar niste kitschuri si Irene le alungase din minte asa cum se ntmplase si cu viziunea orasului. Acum nsa nu se mai multumi cu privelistea parcului, ci si arunca ochii si spre strada de dedesubt. Cu cteva minute n urma, zarise o mica familie mergnd spre parc: o femeie, cu fiica si fiul ei. Din clipa n carei observase, Irene ncepuse jocul ei preferat n care ghicea unde se duceau oamenii si cu ce scop. i privise petoti trei cum traversasera strada, apoi pe baietelul cel mic cum se tot uita peste umar la cladirea nalta. iurmarise apoi cum intra pe aleea ce ducea n parc si se ndreapta spre Tavern on the Green. Doar nu mergeaula restaurant asa devreme? Oare era deschis? Dar cei trei nu erau mbracati ca pentru o iesire la restaurant. Baiatul purta blugi si un tricou de baseball. Un tricou de baseball! Sigur ca da! Mergeau la terenul de baseball, cel de lnga locul pentru joaca. Iar acum venea Anthony Fleming, ntr-o tinuta aproape perfecta, ca ntotdeauna: pantaloni din flanel gri, ocamasa de un bleu pal si un sacou bleumarin, din al carui buzunar de la piept se itea delicat vrful unei batistede un rosu aprins. nsa nu se zarea nici o cravata. Una peste alta, Anthony afisa o eleganta pe care Irene oaprecia. Fiind foarte pretentioasa, detesta multe dintre stilurile lumii moderne. Unul dintre ele era reprezentat de camasile deschise la gt. n cazul anumitor barbati, puteau fi atragatoare. Dar marea majoritate a specimenelor rasei masculine nu faceau altceva dect sa-si expuna o zona plina de pardes, nclcit, peste care atrnau lanturi de aur vulgare. Un lucru de neacceptat pentru Irene. Nu ca ar fi avutvreo obiectie mpotriva pielii, dar parul i displacea. Fusesera momente n viata ei si spera ca nca vor maiexista cnd se abandonase n bratele placerilor fizice. Dar estetica era mult prea importanta si, de aceea, iladmira asa de mult pe Anthony Fleming. Chiar de-acolo de unde slatea, putea sa bage mna n foc ca nici un firde par nu iesea de sub camasa lui. Anthony, desi ndurerat, stia cum sa se aranjeze. Dar, cu toate ca suferinta sa nu razbatea prin haine, Irene observa cu ochiul ei ager povara ce i ngreunafiecare pas, un soi de epuizare care i cuprinsese ntreaga fiinta. Trecusera cteva luni bune de cnd o I iierdusepe Lenore si, n ciuda faptului ca un numar nsemnat de vecini nu erau de acord cu o noua femeie n viata lui, pentru Irene aceasta constituia singura solutie potrivita n astfel de momente. Anthony Fleming era barbat si, din cte nvatase Irene de-a lungul vietii ei, barbatii nu se descurcau fara femei. Reversul, desigur, nu se aplica deloc; cele mai multe reprezentante ale sexului frumos si Irene se considera una dintre ele puteau supravietui foarte bine si fara un barbat. Nu pentru ca ar fi avut ceva mpotriva lor. Numai ca pe baza experientelor traite, ajunsese la concluzia ca, deseori, barbatii nu meritau efortul. Se asteptau la sprijinnecontenit, att fizic, ct si

emotional si aveau senzatia ca doua, trei momente pe saptamna de zbenguialaprintre asternuturi erau suficiente pentru a face o femeie fericita. Irene stia ca nu era adevarat si, cu mult timpn urma, hotarse ca legaturile amoroase intrau n alta categorie; atta vreme ct un barbat se ridica la standardele ei si o nenta mai mult dect o supara, atunci o relatie putea ajunge la un nivel acceptabil deconfort. Cu mariajul nsa, lucrurile stateau altfel. Din observatiile ei si avusese nenumarate oportunitati ca sastudieze femeile primeau ntotdeauna partea goala a paharului casniciei. Ele ntretineau caminul, gateau(sau n cel mai fericit caz angajau bucatarul, apoi ncercau sa-l mpiedice sa fure prea mult), organizau viatasociala si si dadeau toata silinta sa ramna atragatoare, chiar si dupa ce barbatului i cadea parul sau i cresteaburta. Pe de alta parte, barbatii pareau incapabili sa se descurce fara atentia unei femei si Anthony Fleming nufacea exceptie de la regula. Asa ca, de vreme ce Irene nu avea nici un interes si nici nu intentiona sa umplegolul din viata vecinului sau cu propria persoana, putea, cel putin, sa-i gaseasca pe cineva care sa i sepotriveasca. Parca simtind ca este privit, Anthony se uita n sus, o zari si i facu un semn de salut cu mna. Chiar n clipa n care el pasea peste pragul usii de la intrarea n cladirea Rockwell, Irene pleca de la fereastra, se duse la telefon si forma numarul portarului. Spune-i domnului Fleming sa nu urce, l ruga ea. Cobor n cteva secunde. Arunca o privire spre sora ei, care nca mai dormea, apoi si mbraca haina usoara de poplin violet, culoarea ei preferata. si lua bastonul din cuierul de la intrare si parasi apartamentul, fara sa se mai chinuie sa nchida usa, daramite s-o mai si zavorasca. De-a lungul nenumaratilor ani de cnd locuia n cladirea Rockwell, nu aparuse nici un motiv care sa justifice ncuierea usii si nu vedea de ce s-ar apuca sa-si schimbe obiceiul acum. Liftul, trimis spre etajele superioare de Rodney, se opri cu o hurducatura, exact cnd ajunse la usa metalica n forma de burduf a acestuia. Intra si si ndrepta mna spre butonul care o ducea n holul principal, la parter. Brusc, se razgndi si urca patru etaje. Lasa usa deschisa si porni pe hol, pna la apartamentul lui Max si Alicia Albion. Alicia raspunse aproape instantaneu si tulburarea din ochii ei era suficient de evidenta pentru ca Irene sa banuiasca raspunsul pe care venise sa-l afle. Rebecca si-a mai revenit? ntreba ea. Rebecca Mayhew era copilul adoptat de Max si Alicia cu patru ani n urma, o fetita pipernicita, care arata mult prea mica pentru cei opt ani pe care i avea. Problema e ca n-a fost niciodata hranita corespunzator, o asigurase Alicia pe Irene, cnd batrna o chestionase cu privire la bolile de care ar putea suferi copilul. Irene nu prea o crezuse, de vreme ce pentru Alicia rezolvarea oricarei probleme implica, invariabil, alimentatia. nsa, n cazul Rebeccai, se parea ca Alicia nu se nselase, pentru ca, odata cu trecerea anilor, fetita recuperase binisor si crescuse frumos, fara sa se rotunjeasca n felul acela tipic pentru Alicia si Max. n ultimele ..ipiamni nsa, copilul ncepuse sa capete un aspect obosit si nu numai Irene, dar si o parte din vecini si faceau acum griji pentru ea. Speram ca se simte mai bine, ca sa mearga la plimbare cu mine in parc. Alicia nega din cap. l asteptam pe doctorul Humphries -am crezut ca el e cnd ai sunat. Poate n alta zi?! Sigur ca da, o linisti Irene. Transmite-i Rebeccai dragostea mea si spune-i ca mine s-ar putea sa gatesc ceva special pentru ea. Se ntoarse la lift, intra n cabina si apasa butonul pentru parter. Iu limp ce liftul cobora, zdranganind din toate ncheieturile, chiar prin mijlocul scarilor ce serpuiau pna sus la etajul al optulea al cladirii, Irene privea ncruntata spre panoul cu butoane care nlocuise cu multi .mi n urma munca de liftier a lui Willie. Dupa ce vecinii ei votasera in favoarea transformarii liftului ntr-unui automat, ea nu se mai simtise niciodata n siguranta. n zilele premergatoare aparitiei butoanelor,

Irene stia ntotdeauna ca, daca se strica ceva, Willie e acolo lnga ea ca sa repare. Dar acum, ce ar fi putut sa faca? Sa sune la Rodney, care ar urca scarile, ar palavragi putin mpreuna, dupa care ar ridica din umeri neputincios. n fine, nu-i mai ramnea dect sa spere ca totul se va termina cu bine. Si, cel mai probabil, chiar asa va fi, hotar ea amarta. Dupa ce liftul se opri si iesi din cabina acestuia, i reveni ncrederea si si alunga din minte gndurile negre. Vii cu mine la o plimbare, l anunta ea pe Anthony Fleming, care se uita la ea cu o expresie att de perplexa, nct femeia stiu ca n-are curajul s-o contrazica. Este o zi splendida si ar fi pacat sa nu profitam de ea. Si daca as avea, sa zicem, alte planuri? ntreba Fleming pe un ton sever, pe care Irene l ignora imediat, banuind ca este fals. Atunci le-ai anula, rosti ea. Cu cti ani crezi tu ca snt mai mare dect tine? Fleming ridica din umeri indiferent. Ctiva. jonn Saul Cteva decenii vrei sa spui, replica Irene sarcastic. Cel putin asa mi se pare astazi. Si, din pricina asta, o sainvoc privilegiul vrstei si te iau cu mine la o plimbare prin parc. Vom observa natura care a revenit din nou laviata, precum si vigoarea tineretii. Poate primavara o sa-mi schimbe starea de spirit. Anthony Fleming ridica din umeri neajutorat spre Rodney, care rnjea amuzat din ghereta lui, apoi deschise usade la intrare pentru Irene. Unde mergem, mai exact? Sau ratacim asa, pur si simplu? Copii, spuse Irene, ntorcndu-se spre sud. De fiecare data cnd ncep sa ma simt batrna, mi place sa privesc copiii. Poate ar fi trebuit sa faci unii care sa fie ai tai, observa Fleming. Sa vrei sa privesti copii e una. Sa vrei chiar sa-i ai pe ai tai e alta mncare de peste. Ofta adnc. Iar n cazul n care s-ar mbolnavi, habar n-am cum as putea sa fac fata. La fel ca toata lumea, o asigura Anthony. Te-ai descurca. Dar trebuie sa fie foarte greu. Urma o tacere ndelungata, dupa care Anthony Fleming ncuviinta din cap. Este, o aproba el. ntr-adevar, e foarte greu. Caroline si Laurie mai aveau de parcurs cam o suta de metri pna la terenul de joc, cnd, din spate, se auzi o voce. Laurie! Laurie! Asteapta-ma! ntorcndu-se, Caroline o vazu pe Amber Blaisdell, grabindu-se spre ele. Blonda, cu trasaturi regulate si un chip ncadrat de aceeasi tunsoare tip paj ca a mamei ei, Amber purta o pereche de bermude si o bluza alba. Peste umeri si legase un pulover uniforma tipica a peste jumatate din fetele de la fosta scoala a lui Laurie pe care o mbracau atunci cnd nu purtau uniforma scolara. Salut, Amber, spuse Laurie cnd cealalta fata le ajunse din urma. Eu si cu fetele mergem la Ceainaria Ruseasca sa luam prnzul! Vrei sa vii si tu? Caroline vazu pe chipul lui Laurie o strafulgerare de entuziasm, dar care pieri ntr-o clipita. Pai... eu stiu? raspunse ea. Nu, cred ca o sa ramn sa-mi petrec ceva timp cu mama. Haide, mai! insista Amber. O sa fie misto. Vocea ei capata un ton mai moale. De cnd te-ai mutat de la scoala noastra, nu prea ne-am mai ntlnit. Pe fata lui Laurie se asternu o umbra de nesiguranta. Nu de-aia. Atunci, de ce? o presa Amber. Nu vrei sa mai faci nimic din ceea ce faceai nainte. Arunca o privire spre grupul de fete care urmareau discutia dintre ca si Laurie. Stii, o parte dintre copii au nceput sa tot vorbeasca. Laurie se uita si ea spre fostele sale colege. Despre ce sa vorbeasca? Amber sovai, ca si cum nu era foarte sigura daca e bine sa-i povesteasca prietenei ei brfele din ultima vreme, apoi se hotar sa dea cartile pe fata. Au senzatia ca nu mai vrei sa fii prietena noastra, asta-i tot. Dar vreau sa fiu, ncepu Laurie. Doar ca... nsa, nainte de a apuca sa termine, cineva o striga pe Amber. Vii? O sa ntrziem. Amber o privi pe Laurie pentru ultima data. Haide, o ruga ea. Vino cu noi. Dar pentru ca Laurie nega ferm din cap, Amber i ntoarse spatele si, dupa cteva secunde, se amesteca printre celelalte fete. Caroline putea sa jure ca lui Laurie i tremurase usor barbia cnd si vazuse

colegele, care, pna nu demult, i fusesera cele mai bune prietene, plecnd fara ea, asa ca si nconjura fiica pe dupa umeri, n ncercarea de a o linisti putin. mi pare rau, spuse ea, dupa ce pornira din nou spre terenul de baseball, unde Ryan si ceilalti baieti ncepusera sa aleaga echipele si sa-si mparta terenul. Poate gasim o modalitate ca la anul sa va ntoarceti la Academie. Nu, se repezi Laurie, pe un ton care o avertiza pe Caroline sa nu mai ntinda coarda. Dar o clipa mai trziu, dupa ce gasira o banca goala, suficient de aproape de teren ca sa aiba o perspectiva buna, dar destul de departe pentru a nu-l face pe Ryan sa se simta stnjenit, fata relua, brusc, discutia Doar ca... nici nu stiu... chiar daca ne-am permite sa nvatam din nou la Academie, lucrurile n-ar mai putea fi la fel ca nainte. Caroline si privi fata direct n ochi si, spre deosebire de sentimentele provocate de Ryan doar cu cteva minute n urma, femeia realiza ct de mult se maturizase Laurie, aproape peste noapte. Vrei sa zici ca nu te deranjeaza daca nu te mai ntorci la Academie? Laurie ridica din umeri. Habar n-am. mi placea cnd eram acolo. Dar costa o gramada de bani si, de cnd tata... Vocea i se gtui, oricum, nu mai avea sens sa-si continue gndul. Scoala particulara fusese primul lucru la care renuntasera dupa moartea lui Brad, iar Caroline se mpacase destul de greu cu ideea. Se zbatuse, pna n ultima clipa, ca sa gaseasca banii necesari pentru achitarea taxelor scolare ce erau scadente n semestrul de primavara, astfel nct Ryan si Laurie sa-si continue studiile ntrun centru de nvatamnt de elita. Ea si Brad cazusera de acord ca merita orice sacrificiu din partea lor, de vreme ce n cadrul Academiei Eliott fiul si fiica lor nu numai ca ar fi beneficiat de o educatie buna, dar ar fi fost totodata si n siguranta. Banii nsa nu cazusera din cer, asa ca ea si cei doi copii s-au vazut fortati sa accepte cruda realitate. Dar acum, dupa ce fusese martora la discutia dintre Laurie si Amber Blaisdell si dupa ce sesizase durerea din ochii fiicei ei cnd colegele acesteia plecasera fara ea, se ntreba, pentru prima data cu adevarat, ct de tare i afectase pe copii schimbarea scolii. Cu siguranta, standardele academice de la scoala Elliott erau net superioare celor dintr-o scoala de stat, ca sa nu mai vorbim ca, aproape n fiecare saptamna, citea n ziare articole despre bataile, jafurile si ttaficul de droguri n care erau implicati adolescenti din institutiile publice de nvatamnt, doar cu un an, doi mai mari dect Laurie. Oare ar fi trebuit sa se straduiasca mai mult sa gaseasca suma necesara achitarii taxelor de la Academie? Raspunsul i veni n minte imediat: avnd n vedere ca de-abia se descurcau cu plata chiriei, nici vorba sa acopere si costurile unei scoli particulare. N-am cum, se gndi ea. Pur si simplu nu ma pot descurca!" Chiar atunci, parca auzi n inima ei vocea lui Brad care-i soptea ncurajator: J'oti s-o faci. O sa gasesti o portita. Trebuie". Asa va fi, spuse ea, realiznd ca vorbise cu voce tare de-abia jnd o vazu pe fiica ei privind-o curioasa. Ce anume? ntreba Laurie. Pentru a doua oara n ziua aceea, Caroline si trecu bratul peste umerii fetei. Gasesc eu, spuse ea. Ce gasesti, mama? Caroline o mbratisa strns. O cale sa nfruntam viata, rosti ea ncet. Atta tot. Viata. Apoi, se aseza din nou Ia loc ca sa-l priveasca pe Ryan si, pentru o vreme, problemele ei parura ca se topesc sub caldura si stralucirea diminetii perfecte de primavara. Irene Delamond si Anthony Fleming trecura pe lnga patru blocuri de pe 66lh Street, traversara strada si intrara n Central Park. Irene si tinea elegant bastonul n mna dreapta, n timp ce se sprijinea cu mna stinga de bratul barbatului. La un moment dat, si ridica privirea spre el. Ti-e foarte dor de Lenore, asa e? II simti cum se crispeaza si femeia l strinse usor de brat, ntr-un gest de ncurajare. Tuturor ne este dor de ea, Anthony. Dar pentru ca ea sa dus nu nseamna ca viata ta s-a terminat. Urma o tacere lunga, n care Anthony paru ca

rasuceste afirmatia ei pe toate partile, dar, ntr-un final, ncuviinta din cap. Cnd vorbi, Irene sesiza ndoiala din tonul lui. Presupun ca ai dreptate. Dar au trecut de-abia sase luni. Timpul e ntotdeauna relativ, Anthony, observa Irene, intrnd pe o alee ce ducea spre terenul de joaca. Pentru bolnavii incurabil, sase luni nseamna viata, chiar daca nu una foarte lunga. Pentru un copilas de trei ani care asteapta Craciunul, este o eternitate, att de ndepartata, nct nici nu merita sa te gndesti la ea. Ofta. Pentru mine e doar o zbatere de pleoape. Si pentru mine? ntreba Anthony, uitndu-se spre ea. n sfrsit, femeia zari o umbra de zmbet pe chipul lui zmbetul reprezenta unul din punctele lui tari si o usoara sclipire n ochii lui albastri ca turcoazul, dar care nu pastrau nimic din duritatea pietrei pretioase. Eiii, banuiesc ca asta ramne sa hotarasti tu, nu? Zmbetul barbatului deveni si mai generos. .....Da, dar numai daca nu cumva tu sau vreuna dintre prietenele tale nu snteti de alta parere, [rene l lovi jucaus cu palma. Asa vorbesti tu despre vecinii tai? Eu credeam ca rostul unui oras mare este sa-ti asigure anonimatul, mai adauga el mohort. Ai dreptate. Numai ca nu si n Rockwell si nici n Dakota, pesemne. Rostise numele cladirii care se afla n capatul celalalt al strazii lor cu un dispret prost ascuns. Dar ce-ai cu Dakota? Cu exceptia blocului nostru, probabil ca este singura cladire interesanta din West Side. Actorii, scuipa Irene. E plina cu actori. Petreceri zgomotoase si toti oamenii aia pervertiti. ti poti nchipui? Din cte mi amintesc eu, avem o actrita si n Rockwell. Asta-i altceva, pufni nsotitoarea sa. Serios? se mpotrivi Anthony. Adica? Dar nu e evident? Virgin ia Estherbrook este una de-a noastra! Degetele ei se strnsera cu putere n jurul bratului lui Anthony, numai ca acum gestul ei nu mai avea nimic linistitor. Si sa nu-ti imaginezi ca poti sa schimbi vorba, asa, cnd vrei tu. l directiona spre unul din terenurile de baseball, unde un grup de copii galagiosi se adunasera n jurul unui barbat care purta tricoul n dungi specific arbitrului. Hai sa ne uitam si noi putin, spuse ea cnd grupul se mparti n doua echipe. n timp ce una dintre echipe iesi n afara liniei de marcaj a terenului, Iar cealalta se ngramadi n zona de unde urmau sa fie date loviturile, Anlhony Fleming o urmari amuzat pe Irene care cerceta bancile, dar si curios sa o ghiceasca pe cea aleasa de ea. Barbatii, dintre care multi I Iftreau sa se cunoasca ntre ei, ocupau majoritatea locurilor si Antbony I lauui ca mare parte dintre ei erau divortati si si petreceau aici weekendul mpreuna cu copiii pe care nu-i vedeau niciodata n timpul saptamnii. [rene, dupa cum banuise el, ignora bancile ocupate de barbati, si se ndrepta, n schimb, spre una unde se zarea o femeie care parea mai i ii iara dect el cu ctiva ani, si o fetita cu un aer usor timid. Locurile de aici, de la capatul bancii, snt ocupate? ntreba Irene. Femeia si ridica privirea, scutura din cap ca nu, apoi si ndrepta din nou atentia spre jocul care tocmai ncepuse pe teren. Irene se aseza si batu cu palma pe locul liber de lnga ea. Cnd vazu ca Anlhony nu are de gnd sa se conformeze, l strafulgera cu privirea. Doar cteva minute, mai adauga ea. N-o sa mori. Anlhony Fleming se aseza destul de necajit pe banca si astepta sa vada ce modalitate de agatare va folosi Irene Delamond. Nu dura foarte mult. Fiul tau joaca si ei? ntreba Irene, zmbindu-i femeii. Aceasta dadu din cap ca da. E n partea stinga. Atunci, trebuie sa fie un jucator foarte bun. ntotdeauna i pun pe cei mai putin talentati n terenul din dreapta. Femeia i arunca o privire piezisa. Cred ca ar juca n fiecare zi, daca ar putea. Dar de cnd tatal lui... Brusc, se nrosi toata si ncerca sa bata n retragere, ct mai politicos. Nu joaca att de mult, pe ct i-ar placea lui.