Morometii Romanul Morometii de Marin Preda este alcatuit dun doua volume, publicate la 12 ani distanta: in 1955 si in 1967

si reconstituie imaginea satului romanesc intro perioada de criza, in preajma celui de-al doilea razboi mondial. Romanul prezinta destramarea simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala. ( fam tarani Silistea Gumesti) Titlul Morometii aseaza tema familiei in centrul rimanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. O alta tema este criza comunicarii, tema timpului viclean, nerabdator, tema sociala. Perspectiva naratorului obiectiv se completeaza prin aceea a reflectorilor si prin aceea a informatorilor. Volumul este structurat in 3 parti, cu actiune concentrata, care se desfasoara pe percursul verii.. Prima parte de sambata pana duminica contine scene monografice: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora etc. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani ( plecarea lui Achim cu oile). Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feriorilor. Simetrica ompozitionala este data de cele doua referiri la tema timpului ( timpul era foarte rabdator cu oamenii, timpul nu mai avea rabdare). Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete ( dezacordul dintre tata si Paraschiv, Nila si Achim, al doilea dezacordul dintre Ilie si Catrina pentru actele casei, iar al treilea dintre Moromete si Guica care nu vroia ca Ilie sa se insoare si ea sa ramana in casa fratelui avand grija de copii. ) Un alt conflict, secundar este acela dintre Ilie si Niculae. Copilul doreste sa mearga la scoala, in timp ce tatal il ironizeaza sau sustine ca invatatura nu aduce nici un beneficiu. Actiunea este structurata pe mai multe planuri narative In primul plan se afla Morometii, o familie macinata de nemultumri mocnite. Planurile secundare completeaza actiunea rimanului, conferiindui caracterul de fresca ( boala lui Botoghina, revolta taranului tugurlan, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan. Exista in romanul Morometii cateva secvente narative de mare profunzime Scena cinei, descrierea ei se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului. O alta secventa epica cu valoare simbolica ste cea a taierii saclamului. Ilie moromete taie salcamul pentru a achita o parte din datoriile famiiliei. Taierea salcamului, duminica in zori, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional. Lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza treptat.

Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectiva se constituie intr-o adevarata monografie a satului traditional: hora, calusul, intalnirile duminicale, serbarea scolara, secerisul. Ampla fresca a satului romanesc surprinde numeroase personaje reprezentante pentru diferite categorii sociale. In centrul romanului sta familie Morometilor, iar axul este Ilie Moromete, personaj cu un destin simbolic pentru satul traditional. Personaj prototip al taranului, al carui destin exprima moarta unei lumi. Alte familii, din planurile secundare ale romanului, pun in evidenta diferite aspecte ale societarii rurale: revolta lui tugurnal, boala lui Botoghina, lacomia lui tudor Balosu etc. Limbajul prozei narative se remarca prin limpezimea, naturaletea si precizia stilului, oralitatea, lipsa podoabelor, imbinarea stilului direct si indirect, stilul indirect liber. Morometii este un roman al deruralizarii satului. Criza ordinii sociale se reflecta in criza valorilor morale, in criza unei familii.