PROIECT GEOGRAFIE

Deerturile tropicale Localizare:

Deserturile tropicale sunt cuprinse intre 40 0latitudine N si 40 0latitudine S. Pe glob, deerturile sunt foarte rspndite, n emisfera nordic se gsesc pe continentul african, n Peninsula Arabic, Irak, Iran, Pakistan, nord-vestul Indiei(Desertul Thar), iar n Statele Unite ale Americii se gsesc n urmtoarele state: Utah, Idaho, Oregon, Nevada, Arizona si California; Mexic (desertul Sonoran). In emisfera sudic se afl n America de Sud (Atacama), Africa de Sud (desertulKalahari), iar n Australia Deertul Victoria, Marele Deert de Nisip.Deerturile africane ocup suprafee mult mai mari dect cele de pe celelalte continente.

Condiiile ecosistemului:
n regiunile tropicale aride precipitaiile aproape lipsesc, din cauza uscciunii aerului i marii nlimi a nivelului de condensare. Se produc adesea vrtejuri puternice care ridic la nlimi apreciabile coloane imense de praf i nisip. Rareori ciclonii formai pe frontul polar (temperat) ptrund n regiunile tropicale, dnd natere unor averse puternice de ploaie, care umplu vile seci cu toreni vijelioi i fac s apar o vegetaie efemer, grbit parc s-i ncheie ciclul vegetativ nainte ca rezervele de umezeal s se fi terminat. Asemenea averse pot s apar o dat la mai muli ani sau la mai multe decenii. Se nelege deci c mediile anuale ale cantitilor de precipitaii sunt sub 200 mm i pot cobor chiar pn la 0 mm, cum s-a ntmplat la Calama (ora n interiorul Republicii Chile, situat la altitudinea de 2264 m), unde de-a lungul timpurilor istorice nu s-a semnalat nicio ploaie.

Condiile de ariditate specifice deerturilor tropicale sunt accentuate n regiunile deertice litorale, care se afl sub influena curenilor oceanici reci. Fenomenul se datoreaz temperaturilor mai coborte ale apei i aerului de deasupra curenilor reci. Este propriu deertului Sonora, influenat de curentul rece al Californiei, deerturilor Peru si Atacama, influenate de curentul rece al Perului (sau Humboldt), Saharei de Vest, aflat sub influena curentului Canarelor i deertului Namib, influenat de curentul Benguelei. Exemplul menionat, al localitii Calama de la periferia deertului Atacama, cel al localitii Arica, din nordul statului Chile, unde n 43 de ani s-a nregistrat o medie anual a precipitaiilor de numai 0,5 mm, cel al oraului Iquiqe (situat pe litoralul deertului Atacama), n care media anual este de numai 3 mm, cel al localitii Walvis Bay (situat pe rmul Oceanului Atlantic n deertul Namib) unde media anual este de 30 mm i multe altele, costituie dovezi ale influenei curenilor reci asupra reducerii pn la dispariia aproape total a precipitaiilor atmosferice. Aceasta nu nseamn c, n interiorul continentelor, ariditatea nu pate fi pe alocuri aproape la fel de sever. Dovad sunt precipitaiile medii anuale de numai 1mm, nregistrate n localitatea egipteana Luxor. Uneori, ploile, i aa destul de rare, nu ajung pn pe suprafaa terestr, picturile evaporndu-se n cdere din cauza temperaturilor extrem de ridicate ale aerului. Soarele strluceste aproape tot timpul ct acest lucru este astronomic posibil. Drept urmare suprafaa terestr, mai ales cnd este acoperit cu nisip, se nclzete excesiv, atingnd chiar temperaturi de 80C (n deertul Sahara s-au nregistrat 58 0C, in California-Valea Mortii 56.7 0C) Dimpotriv, noaptea, lipsa vaporilor de ap i a norilor determin rcirea suprafeei terestre, uneori pn la valori de 0c. Temperaturile anuale sunt cuprinse obinuit ntre 20 si 28C (21,6C la El Golea n Sahara algerian) i mai sczute datorit creterii altitudinii (19,1C Windhoek n Namibia) sau influenei curenilor oceanici reci (16,6C la Walvis Bay, pe rmul deertului Namib). Amplitidinile termice anuale se cifreaz de regul ntre 22 i 25C (la Jacobabad luna cea mai rece, ianuarie, nregisrnd 15C, iar luna cea mai calda, iunie, 37C, iar la El Golea 9 i,

respectiv, 34C). n regiunile tropicale aride cu altitudini mai mari diferenele scad pn la 10C (la Windhoek lunile cele mai reci, iunie si iulie, registreaz 13C, iar cele mai calde, noiembrie, decembrie i ianuarie, 23C), iar n cele aflate sub influena curenilor oceanici reci, pn la 5C (Walvis Bay temperaturile medii lunare variaz ntre 14 i 19C). Ca urmare a marii uscciuni i a variaiilor termice diurne puternice, n regiunile cu climat tropical arid se produce o intens degradare a rocilor, peisajul caracteristc fiind cel al deerturilor de nisip sau de piatr. Aici ntlnim o slab prezen a vegetaiei. Aceasta este prezent pe suprafee limitate, discontinue i numai n scurte intervale de dup cderea precipitaiilor.

Vegetaia specific:
Plantele sunt rspndite n foarte multe zone geografice de pe suprafaa Globului. Ele sunt clasificate dup mai multe criterii, cum ar fi:

rezistena la temperaturi foarte ridicate, cantiti de ap foarte mici sau opusul lor, abundena apei,

temperaturi sczute

modul n care acestea se dezvolt substanele nutritive necesare dezvoltrii lor Plantele ce cresc n deert au nevoie de : foarte puin ap
mult cldur

nu cer foarte multe substane nutritive

au reuit s se adapteze la condiiile

aspre de via, i-au redus ct de mult posibil evapo-transpiraia etc.

Foarte multe plante au caracteristici asemntoare. Un bun exemplu ar fi acela al cactuilor ce se gsesc n emisfera vestic. Acetia se aseamn foarte mult cu agavele, euphorbia i plantele suculente din sudul continentului african. Muli arbori din pdurile tropicale au n general aceeai form, dei nu fac parte din aceeai specie. Sahara - este unul dintre cele mai mari deserturi ale lumii, ce se desfasoara peo suprafata de aproximativ 9 mil. km -Relieful este foarte variat cu munti stancosi, hamade, reguri si erguri. O formatiune cunoscuta sub numele de achebce cuprinde plante efemere (Conovolvulus supinus) si este reprezentativa pentru flora Saharei. Aceste plante sunt scunde, de 1 2 cm , rareori ating inaltimea de 30 - 40 cm, a cror via activa dureaz doar cteva sptmni, atat cat dureaza sezonul umed. Se dezvolta si isi raspandesc semintele. Vegetaia nisipurilor i dunelor este alctuit din gramineul drin (Aristidapungeus), cu rdcini orizontale pn la 25m lungime, cteva specii de arbuti, precum :

retama (Retama retam), caligonum (Caligomum comosum) drobul desertic (Genista saharae) carcelul (Ephedra alata).

Platourile stncoase din centrul deertului Sahara sunt acoperite cu o vegetaie ierboas srac, format din graminee (Aristida) i numeroi subarbuti. In zonele aluvionare ale vilor i depresiunilor, unde climatul este mai umed, se dezvolt o vegetaie bogat, format din arbuti, ca:
o Acacia harpophylla, o arborele de fistic (Pistacia atlantica) o tufe spinoase.

n zonele cu umiditate permanent se dezvolt o vegetaie de oaz, unde crete curmalul (Phoenix dactylifera), leandrul (Neriumoleander ) si palmierul dun(Hyphaene thebaica)

Desertul Namib -este situat n sud-vestul Africii, n vecintatea OceanuluiAtlantic. Acesta este renumit datorit diversitii plantelor suculente cu flori viu colorate, precum: stapelia (Stapelia), crasula (Crassula), litops (Lithops), muscate (Pelargonium sp.), graminee xerofile (Aristida brevifolia) si
unii arbustixerofili din genul Acacia (Acacia horida, Acacia graffae).

Tot n aceste deerturi cresc i pepenii verzi slbatici (Citrullus lanatus). De un deosebit interes iintific este gimnospermul mezozoic relictar Welwitschia mirabilis, purtnd de o parte i de alta cte o frunz lung de forma unei panglici. Deertul Kalahari -se afl, n sud-vestul depresiunii Kalahari, este populat de garminee (Aristida) i de diferite specii de arbuti (Acacias, Rhigozumtrichotomum). Deerturile din America de Sud se desfasoar de-a lungul rmului vestic, ntre Oceanul Pacific i Munii Cordilieri. Deertul Atacama- se afl n nordul statului Chile, fiind unul dintre cele mai mari deerturi de pe Glob. Vegetaia acestui deert este alctuit din :

arbuti eposi xerofili de Baccharis spinosa specii de cactui (Opuntia, Cereus).

Deerturile sunt acoperite cu o vegetatie de ierburi (Atriplex, Suaeda,Spirostachys) n amestec cu arbuti halofili. Deerturile din America de Nord se desfasoar n sud-vestul Statelor Unite ale Americii i n nordul Mexicului.

Sunt formate din semi-pustiurile: Marele Bazin, Mohave, Sonora, Arizona i pustiurile Chihuahua i Tamaulipa. Semipustiurile Marelui Bazin se desfasoar pe o regiune arid nalt, cuprins ntre Munii Stancosi, Muntii Cascadelor si Muntii Sierra Nevada. Clima din aceasta zona se caracterizeaza prin ierni aspre si veri foarte secetoase. Vegetatia este dominata de specii de : pelin (Artemisa tridentata) si plante suculente :
cactusul uria (Carnegiagigantea) cunoscut i sub numele de

saguaro, ce la maturitate ajunge s se dezvolte pn la o nalime de 15-18 m. Are un ritm de cretere foarte lent aproximativ 2.5 am/an,
cereusul (Cereus giganteus),ce i intinde ramurile n

sus, sub forma unui candelabru,

specie de cactus ce a ajuns sa fie folosit pentru

consumul de stupefiante este peyote (Lophophorawilliamsii ) desert holly (Atriplex hymenelytra),

Beavertail Cactus ,un arbust ce la maturitate ajunge s

masoare ntre 30 si 90 cm, salcia de desert(Chilopsis linearis),

agavele (Agave americana),

jojoba (Simmondsia chinensis), liliaceele arborescente (Yucca brevifolia) cactacee mai mici (Opuntia arborescens,Opuntia versicolor si Opuntia microdasys). In regiunile mai inalte, in semipustiul Mohave si in pustiul Chihuahua, domina arbustul de creozot (Larrea tridentata), cu o inaltime 1-1.5 m, cu radacini profunde si frunze mici, partial persistente in anotimpul secetos, si arbustul Franseria dumosa

Deserturile australiene -ocupa suprafete mari in centrul continentului, acoperit de dune nisipoase cu vegetatie ce s-a adaptat la conditiile climatice. Aceasta vegetatie este constituita din specii de graminee (Trioida basedourii, Trioidapungens, Spinifex) la care se adauga arbori si arbusti din genurile Bankisa, Casuarina, Eucalyptus, Gravillea, jojoba.

Fauna
Zona deserturilor din Africa este srac i cuprinde specii din diverse grupe, adaptate la condiiile
climatice. Reptilele sunt prezente n numr mare, cum ar fi oprla de deert , oprla cu coada spinoas , arpele de nisip, cobra egiptean i broasca estoas de deert , melcul gigant african . Scorpionii sunt caracteristici zonelor de deert. n Africa se afl o specie important de scorpioni, Euscorpius imperator , ce msoar 18-20 cm lungime, i care sunt capabili s ucid cu veninul lor un cine n doar cteva secunde, iar un om n 24 de ore. Psrile din deert sunt de dimensiuni mici, aici aflndu-se dropia gulerat , ginua de pustiu, hoitarul alb i silvia de deert . Mamiferele roztoare au reprezentani numeroi din diferite specii cum ar fi iepurele egiptean , oarecele alergtor de deert , oarecele sritor .Ca mamifere rumegtoare se gsesc gazelele, antilopele de deert care s-au adaptat foarte bine la condiiile oferite de natur. Ele au copitele astfel nct pot cltori prin deert fr probleme i de asemenea pot consuma plante suculentei pepeni verzi slbatici pentru a-i putea petrece mare parte din via fr necesitatea de a bea foarte multe lichide, iar pentru a se feri de cldura nnbuitoare a Soarelui, pe timpul zilei caut adpost,

uneori chiar in peteri. Alte mamifere sunt Antilopavaca ( Bubalis buselaphus ), antilopa spad (Oryx algazel ), Alcelaphus buselaphus ce poate s reziste mai multe sptmni fr ap. Dromaderul ( Camelus drom aderius) este animalul simbol al deertuluiSahara. Acesta poate s bea pn la 160 de litri de ap, chiar i apa de mare i poate rezista mai mult timp fr ap, n acest timp consumnd grsimea acumulat n cocoaa sa. n timpul nopii dromaderului i scade temperatura corpului astfel rezistnd n timpul zilei cnd temperatura aerului este foarte ridicat. Mamiferele carnivore sunt vulpea de deert , pisica de barcana, pisica cu picioare negre, hiena vrgat , acalul.

Desertul Atacama
n acest deert fauna este srac n specii adaptate la ariditate excesiv. n aceast zon se ntlnesc unele carnivore, precum: vulpea Zorro; unele roztoare ca tuco-tuco care produce zgomote repetate, asemntoare loviturilor de ciocan, cinele lui Magellan i struul american sau pasrea nandu .

In deserturile nord-americane exist n special roztoare precum iepurele cu coada neagra, obolanul
cangur cu picioarele posterioare mai lungi dect cele inferioare i cu coada lung care prezint n vrf un smoc de pr, obolanul neotoma , care sap galerii n tulpinile cactuilor cu care se hrnete; veveria antilop -aceasta este mai mic dect celelalte specii de veverie, st mai mult pe pmnt sau n vizuine subterane i are o agilitate asemntoare chipmunk-ului, se hrnete cu rdcini, fructe i semine- oprla cu guler. Tot aici se mai gsesc i mamifere carnivore cum ar fi: coiotul,ce s-a adaptat la condiiile aspre ale climei, rezist la seceta, consum iepuri i ou, vulpea cu urechi lungi. Cteva specii de psri sunt ciocnitoarea agavelor i cucul alergtor, treiertorul Leconte, ginua de nisip, bufnia cu coarne, o specie de oim. Dintre speciile de reptile sunt ntlnii erpi cu clopoei i broate estoase.

n deserturile australiene fauna este srac, fiind

reprezentat de un numr redus de specii: crtia marsupial de deert , o specie de veverit numbat, o subspecie de cangur,ce triete n zona sudic a deertului australian, marsupial, oprla moloh , broatele de deert . Unele specii de psri ar fi prigoarea australian i pietrarul.

Influenta climatului asupra reliefului:

Datorita unor ageni externi si a unor procese, relieful regiunilor din climatul tropical uscat, a suferit numeroase modificri, rezultnd forme de relief particulare. Agenii principali in sistemul morfogenetic sunt: meteorizarea; apa provenita din precipitaii atmosferice; vntul.

Specificul acestui sistem este determinat de modul de asociere al acestor ageni de la o regiune la alta. Agenii intervin: -lent dar continuu( variaiile de temperatura si umiditate in roca si cu efecte sesizabile dup durata mai mare de timp); - in intervale de timp diferite, dar cu efecte imediate(vntul, apa din precipitaii si local apele curgtoare). In deserturile tropicale cu climat arid, cald si cu putine precipitatii ce cad la intervale foarte mari de timp, se intalneste scoarta de tip halosialitic. Astfel procesul cel mai important este dezagregarea prin insolatie si cristalizare; materialele rezultate in urma acestui proces sunt colturoase, formand pe de-o parte mari de pietre, iar la exteriorul acestora campuri de nisip. Procesele de alterare se produc in intervale scurte cand cad precipitatii, dar si prinde sfasurarea unor preocese meteoreologice (roua, langa tarmul oceanic ceata).Acestea asigura o cantitate redusa de argila in masa de nisip. Datorita temperaturilor ridicate din timpul zilei apa incarcata cu saruri aflate in depozit sau in roci urca prin capilaritate la suprafata, iar aici prin evapoarre rezulta acumularea sarurilor

(cloruri, sulfati, carbonati) sub forma de cruste cu grosime diferita si care sunt denumite sebka in Sahara, takare in Asia Centrala, salinas in Atacama etc. Meteorizarea se manifesta prin variatii de temperatura si de umiditate atat in roci cat si in depozite. Oscilatiile termice diurne dar si sezoniere marcate de amplitudini termice ridicate bruste, in conditiile unei alcatuiri mineralo-gice-neomogene a rocilor conduc la producerea de produse de dezagregare prin insolatie (termo clastism) in regiunile tropicale si gelivatie (in munti si deserturile de la latitudini mari unde exista cantitati mici de apa in fisurile rocilor).Rezultatul il reprezinta mase de materiale dezagregate situate in strate subtiri pe suprafetele cvasiorizontale si poale de grohotis la baza versantilor. Dezagregarea prin insolatie este specifica regiunilor cu climat arid, unde variatiile de temperatura produc dilatari si contractari repetate si diferite ca marime la nivelul mineralelor ce alcatuiesc rocile (produc variatii de volum). Ca urmare, sunt roci unde actiunea este deosebita (ex. granitul, conglomeratele) roci in care aceasta este redusa(gresiile aflate in strate groase). Astfel in fazele mai umede se realizeaza: dizolvarea sarurilor, antrenarea solutiilor in fisuri. si

Vantul constituie un agent activ a carui importanta este facilitate de lipsa unui ecran (vegetatie) care sa protejeze rocile. In afara alizeelor se produc multe vanturi locale cu intensitate ridicata si chiar pe alte directii de deplasare. Ele au un rol morfogenetic important. Actiunile sale depind de durata, intensitatea si viteza de propagare dar si de caracteristicile petrografice ale suprafetei. Principalul proces il reprezinta spulberarea (deflatia) particulelor de nisip si a altor materiale fine. Deflatia se realizeaza in trei moduri rostogolirea elementelor grosiere (1-1.5mm in diametru) pe distante scurte; -saltarea celor cu dimensiuni de 0.2-1 mm(particulele sufera un grad de uzura prin izbire) - ridicarea la mai multi metri inaltime si deplasarea pe distante foarte mari a elementelor mai mici de 0.1mm. Cele mai fine particule (diametre sub 0.005 mm) plutesc in masa de aer aflata in miscare ajungand la inaltimi de sute sau chiar mii de metri si la departari de mai multe mii de kilometri (prafurile din Sahara sunt antrenate pana in Europa).

Deflatia, mai intai se imbina cu coroziunea (izbirea rocilor, stancilor, versantilor abrupti de catre particulele de nisip) care este maxima la inaltimi reduse (sub 1.5m), iar apoi cu acumularea (pe masura ce scade puterea de transport, fiind conditionata in principal de catre micsorarea vitezei), in urma acesteia iau nastere dunele si mai ales campurile de nisip. Desi exista numeroase vai, apele curgatoare permanente sunt relativ putine, ele sunt legate de rauri care-si au bazinele de alimentare in zonele cu precipitatii bogate (in Africa = Nilul, Senegalul si Niger), iar la traversarea deserturilor pierd o parte din debitul lichid prin evaporare si infiltrare. Raurile vor transporta cantitati insemnate de aluviuni (predominant fine) pe care o data cu micsorarea debitului raului le vor depune treptat. Aproape similare sunt scurgerea si procesele din albiile raurilor care-si au obarsia in regiuni bogate, din punct de vedere al cantitatilor de precipitatii cazute pe suprafata solului, si frecvent locul de varsare in unele lacuri din desert carora le asigura existenta (Sari care se varsa in lacul Ciad). Opus acestora sunt cursurile de apa semipermanente, apa fiindu-le insuficienta pentru o scurgere permanenta care sa le asigure varsare in mare, lac etc. Unele cursuri de apa au bazin extins ceea ce le da debite bogate la precipitatii si o activitate cu durata mai mare, acestea se pierd in desert,majoritatea fiind scurgeri de apa scurte si pe durata mica. Aceste tipuri de cursuri de apa sunt specifice regiunilor montane, ele concentrand la averse cantitati importante de apa care le impune energie si putere insemnata de eroziune.

Bibliografie:
http://www.scribd.com/doc/46741326/Climatul-Tropical-Uscat Revista Terra Magazin