UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE Anul I , grupa B, frecventa redusa

Rosian Camelia Ramona

ISTORIA STATULUI SI DREPTULUI ROMANESC

Institutii si norme juridice in Dacia provincie romana (proprietatea,familia, persoanele)
Herodot, Strabo, Diodor si altii ,vorbind despre geto-daci ,folosesc expresia de poporul nemuritorilor ,deoarece credinta lor este ca ei nu mor ,ci ca acela care piere se duce la Zamolxis.A.Huszti spune despre trasaturile caracteristice ale stramosilor nostrii :dacii au fost locuitorii cei mai vechi ai Ardealului ,Moldovei si Munteniei , fiind foarte viteji si neintrecuti in luptecuvantul geta ar insemna sulita de aruncat sau lance ,potrivit caruia getii n-ar insemna altceva decat popoare de viteji, sulitari si lancieri.Unii invatati socotesc ca numele dakus inseamna luptator ,adica viteaz. Strabo si Iordanes spun: Ajungand in fruntea neamului sau ,care era istovit de razboaie dese , getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin exercitii ..ascultare fata de porunci ,incat,in cativa ani , a faurit un stat puternic , ba inca a ajuns sa fie temut si de romani.In timpul regelui Burebista teritoriul statului dac avea o intindere foarte mare (1 milion de pasi),la S Dacia cuprindea teritoriul dintre Dunare si Muntii Balcanici, la E pana la Nistru, la V Campia Tisei, la N granita pana in Muntii Slovaciei. Al doilea mare rege al Daciei ,care era monarhie, a fost Decebal, domnia sa a insemnat perioada unui suprem efort al poporului dac pentru apararea patriei amenintate .Portretul regelui erou ,ajuns la carma statului dac in jurul anului 87, a fost zugravit de Dio Cassius prin urmatoarele cuvinte Era priceput in ale razboiului si iscusit la fapta ,stiind cand sa navaleasca si cand sa se retraga la timp ; mester in a intinde curse, viteaz in lupta ,stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a iesi cu bine dintr-o infrangere. Statul dac ,desi mai restrans teritorial decat in vremea lui Burebista ,atinsese totusi un stadiu de dezvoltare economica si politica care-l facea sa fie considerat de Roma ca cel mai redutabil dusman al ei.Din bogatul sau arsenal diplomatic n-au lipsit nici incercarea de intimidare a dusmanului,de atragere in cursa ,incercarea de a suprima pe conducatorii dusmani ,de a-i hartui si a le macina fortele. Cu deosebire ne retine atentia campania din iarna anului 101-102,cand printr-o miscare de trupe ingenios gandita ,determina pe imparatul Train sa ridice aproape intreg efectivul militar cu care se 1
1.M.Musat "Izvoare si marturii straine despre stramosii poporului roman", culegere de texte, editura Academiei, Bucuresti, 1980,op.cit.p14-15-16

indrepta spre Sarmizagetusa ,spre a-l opune lui Decebal ,si sa-l duca in Dobrogea la Adamclisi : Apararea pamantului dacic de poporul sau a fost un imn de iubire cum rar au mai inaltat popoarele Moesiei lor amenintate scria istoricul V. Parvan .In anul 106, marea confruntare a luat sfarsit prin victoria imperiului roman asupra unei parti a Daciei. Societatea daca insa era prea evoluata ,astfel incat cultura ei materiala si spirituala nu putea fi anihilata prin suprapunere cu cea romana.Prin impletire ,insa, cele doua lumi au dat nastere ,aici,in aceasta straveche vatra de civilizatie a Europei, poporului roman .Dacia cucerita de romani cuprindea provinciile istorice de azi ale Transilvaniei, Banatului, Olteniei, vestul Munteniei si sudul Moldovei. Provincie imperiala , a stat sub supravegherea directa a imparatului ,condusa de un guvernator Legatus Augusti propraetore Daciarum trium --,care inmanunchea puterea militara ,administrativa si juridica. Aparatul administrativ era format din numerosi functionari ,dintre care cunoscuti documentar pana in prezent ,sunt cei insarcinati cu fiscalitatea: S-au adus diferiti functionari care sa asigure si sa socoteasca predarile de vin ,grau, canepa, metale, vami, rauri, saline, vite, ceara. Cele ma deosebite livrari erau cele date de minele de aur. Masurile administrative luate reflectau preocuparea cuceritorului pentru exploatarea cu maximum de eficienta a noii provincii foarte bogate, Dacia, provincie romana . Dacia romana ,cu o populatie atat de numeroasa ,formata din autohtoni si colonisti adusi de romani ,a cunoscut trei tipuri de asezari :colonii, municipii (urban) si sate (rural).1 Dualismul dupa cucerire :Exploatarea economica a noii provincii necesita noi forme de organizare atat de drept public cat si de drept privat , care sa corespunda intereselor cuceritorilor. De aici extinderea dreptului roman in Dacia. Ca pretutindeni in teritoriile cucerite extinderea sistemului juridic roman n-a insemnat eliminarea dreptului autohton cunoscut si trait de bastinasi ,ci dupa colonizarea Daciei cu elemente romane aduse din Imperul roman ,marea masa a populatiei au constituit-o tot bastinasii ,dupa cum arata datele arheologice. Aplicarea dreptului privat roman s-a facut in mod diferentiat in raport cu statutul juridic al locuitorilor provinciei..2 In Dacia romana s-a aplicat dreptul roman ,dreptul autohton (existent anterior cuceririi romane) si ius gentium (care poate fi considerat o ramura a dreptului roman). .Izvoarele dreptului roman in Dacia au fost: edictul guvernatorului provinciei ,elaborat la intrarea in functie ,prin care arata modul cum va conduce provincia aplicand dreptul roman; constitutiile imperiale (edicte si mandate), edictele imperiale au fost acte cu valabilitate pentru tot imperiul si pentru toata durata domniei respectivului imparat, iar mandatele au fost instructiuni date guvernatorilor ,privitoare la diferite probleme de drept .Cucerind Dacia ,romanii au aplicat aici acea politica elastica, adica au lasat pe autohtoni sa vietuiasca dupa obiceiurile si datinile lor , in masura in care nu se prejudiciau interesele puterii cuceritoare .Asa se explica faptul ca dreptul autohton a mai ramas in vigoare ,reglementand unele raporturi dintre bastinasi (peregrini), manifestandu-se printr-o serie de obiceiuri .S-a aplicat ius gentium dreptul popoarelormai exact ceea ce clasa dominanta romana a considerat a fi comun popoarelor libere ,asa cum s-a aplicat in intreg Imperiul ,in raporturile dintre romani si peregrini. Dupa dreptul roman ,locuitorii statului au fost impartiti in liberi si sclavi ;la randul lor oamenii liberi singurii cu capacitate juridical-- ,neegala insa, au fost impartiti in cetateni romani, latini si peregrini.3

-------------------------------1. M.Musat "Izvoare si marturii straine despre stramosii poporului roman", culegere de texte, editura Academiei, Bucuresti, 1980,op.cit.p14-15-16 2. Vladimir Hanga "Istoria statului si dreptului romanesc"-dreptul cutumiar-, ed.Fundatiei"Chemarea",Iasi, 1993,op cit p. 21 .3. D.Firoiu "Istoria statului si dreptului romanesc" -manual universitar-, 1993,op cit 29-30-31

Persoanele : Cetatenii romani ce locuiau in Dacia ,in marea lor majoritate in orase aveau aceleasi drepturi civile si politice ca si cei de la Roma ,in afara dreptului de proprietate imobiliara care era inferior celui din metropola, cu exceptia cazului in care teritoriul orasului respectiv primise ,asazisul ius italicum ,adica calitatea de sol roman .In Dacia orasele Sarmizegetusa ,Apullum, Potaissa,Napoca,Dierna se bucurau de acest privilegiu. Cetatenii romani din Dacia provincie a imperiului roman erau acei cetateni care aveau deja cetatenia romana la venirea in Dacia sau s-au nascut pe pamantul Daciei din parinti romani ,ori au dobandit prin alte moduri cetatenia romana. Aveau aceleasi drepturi civile, politice ca si cetatenii romani: ius conubi (dreptul de a se casatori dupa legea romana),ius commerci (de a dobandi si transmite proprietatea), ius sufragii (dreptul de a vota), ius militiae (dreptul de a sluji la oaste ), ius honorum (dreptul de a fi magistrat).4 A doua categorie de locuitori din Dacia erau latinii,care reprezentau majoritatea populatiei colonizate in Dacia si care aveau drepturile patrimoniale prevazute de dreptul latin (ius Latii) cu exceptia celor civile si politice.Daca locuitorii asezarilor latine isi indeplineau cu zel sarcinile impuse de stapanirea romana ,ei puteau primi cetatenia romana fie printr-o naturalizare individuala ,fie printr-una colectiva acordata intregii cetati. (latinii se imparteau in imperiul roman in latinii vechi, iuniani, fictivi si coloniari).5 Aveau o pozitie intermediara intre cetatenii romani si peregrini. Denumirea de latini vine de la provincia Latium ,in care mai multe orase sau constituit intr-o Confederatie latina si s-au opus Romei, chiar dobandind intaietate. Neavand aceleasi drepturi ca si cetatenii romani ,latinii s-au rasculat (340 i.e.n.),insa au fost infranti si Confederatia latina definitiv desfiintata. Latinii din Dacia romana erau deci latini coloniari ,ca urmare a aducerii acestora din tot imperiul roman ,pentru consolidarea puterii romane in Dacia. Marea masa a populatiei libere o alcatuia in Dacia peregrinii. Acestia erau de doua feluri :obisnuiti si dediticii. Peregrinii obisnuiti erau cei a caror cetati au continuat sa existe din punct de vedere politic si dupa cucerirea romana ;ei puteau sa-si exercite drepturile politice in cetate potrivit dreptului lor cutumiar. Peregrinii dediticii erau cei ale caror cetati au fost desfiintate din punct de vedere administrativ dupa cucerire ,deoarece au fost siliti sa capituleze fara conditii , dupa o inversunata rezistenta. Potrivit regulilor dreptului provincial roman ,guvernatorii de provincie dadeau ,la intrarea lor in functie , un edict prin care stabileau in prima parte normele dreptului roman , iar in partea a doua normele dreptului local aplicabil peregrinilor.(edictum provinciale).Peregrinii dediticii se bucurau de o libertate redusa, dar peregrinii obisnuiti puteau dobandi cetatenia romana fie individual, fie colectiv ,iar pentru raporturile comerciale pe care le intretineau cu romanii foloseau normele dreptului gintilor .In anul 212 ,imparatul Caracalla da un edict prin care acorda cetatenia tuturor peregrinilor ,cu exceptia celor dediticii. Probabil ca textul edictului sa fi cuprins si alte exceptii alaturi de dediticii, dar papirusul cu edictul fiind deteriorate ,acestea nu ne sunt cunoscute. Daca cetatenilor romani li se aplica dreptul roman, iar latinilor statutul de latini, peregrinilor continua sa se aplice dreptul cutmiar. Peregrinii dediticii erau categoria de peregrini ale caror cetati au fost desfiintate ,ca urmare a rezistentei inversunate pe care a opus-o cuceritorilor,prin urmare majoritatea dacilor au fost peregrini dediticii, deoarece dacii au fost invinsi dupa doua batalii de proportii (101-102 ; 105106). Se facea o mare deosebire intre peregrinii obisnuiti si peregrinii dediticii.6 --------------------------------------4. Florin Negoita "Istoria statului si dreptului romanesc" ,ed.universul juridic,Bucuresti, 2011,op cit p29-30 5. Vladimir Hanga "Istoria statului si dreptului romanesc"-dreptul cutumiar-, ed.Fundatiei"Chemarea",Iasi, 1993,op cit p.33-34 6. Florin Negoita "Istoria statului si dreptului romanesc" ,ed.universul juridic,Bucuresti, 2011,op cit p29-30

O alta patura sociala din Dacia romana era cea a sclavilor. Sclavilor care se aflau in proprietatea cetatenilor romani li se aplica dreptul roman, iar celor aflati in proprietatea peregrinilor, cutumele locale. Ea avea un caracter patriarhal, reglementat de vechi obiceiuri locale ,iar eliberarile de sclavi se faceau potrivit obiceiurilor peregrinilor.7 .Sclavii puteau fi proprietatea imparatului, proprietatea unor orase, colegii, temple, dar si proprietatea unor persoane particulare. In cazul celor din urma ,situatia juridica era reglementata de dreptul roman, daca apartineau cetatenilor romani sau de normele juridice locale, daca proprietarul era peregrin. Exista o categorie de sclavi publici, care detineau functii importante si care datorita ocupatiei lor aveau o putere financiara importanta. Ca urmare a eliberarilor de sclavi ,acestia devin liberti.8 Statul roman a creat anumite exceptii cu privire la situatia juridica a sclavilor din Dacia ,fara a se renunta la conceptia ca sclavul era o unealta vorbitoare. In Dacia erau cunoscute aceleasi surse ale sclaviei ca si la Roma, mai putin pirateria. Din tablitele cerate din Dacia se constata ca peregrinii cumparau si vindeau sclavi ,robia, dupa conceptia dreptului roman facand parte din dreptul popoarelor. Mai mult, peregrinii foloseau forma de vanzare-cumparare (mancipatio) ,dupa prescriptiile edililor curuli, forma rezervata numai cetatenilor romani. Casatoriile sclavilor au fost in conditiile dreptului roman, de concubinaj admis. Gaius arata ca potrivit dreptului popoarelor ,dintr-o femeie sclava si un on liber se naste un sclav, iar dintr-o femeie libera si un sclav se naste un om liber.Copiii urmau deci conditia juridica a mamei lor.9 O ultima patura sociala existenta in noua provincie romana era cea a colonilor ,statutul lor juridic fiind acelasi ca in restul imperiului roman ,fiind oameni liberi ,se puteau casatori ,aveau insa obligatii fata de stapanul de mosie ,care consta la finele secolului II e.n. intr-o renta in produse si una in munca limitata la sase zile de lucru pe an. Cu timpul asemenea prestatii au crescut si o data cu ele abuzurile proprietarilor ,de aici razvratirile taranilor .In acelasi timp dreptul de constrangere al stapanilor se accentueaza ,acestia dobandind treptat dreptul de a-i readuce ,printr-o actiune reala ,pe domeniile de unde fugisera. Familia si casatoria cetatenilor romani rezidenti in Dacia erau guvernate de legile romane, iar institutiile geto-dace se gaseau sub incidenta vechilor cutume autohtone. In cazul in care un cetatean roman se casatorea cu o femeie daco-geta, ce primise ius connubii, casatoria era privita ca romana. Importante sunt diplomele militare din Dacia ,ca si cele din provincii ,prin care imparatul acorda ostasilor necetateni ce se eliberau din armata ,cetatenia si dreptul de a contacta o casatorie romana, legitima cu peregrinele. Institutiile dreptului familiei (tutela, curatela, adoptiunea) cadeau sub incidenta dreptului roman provincial care se deosebea in unele privinte de cel de la Roma. Geto-dacilor peregrini li se aplicau vechile lor cutume .10 In epoca clasica ,familia romana ,avand baze patriarhale, se axa in jurul puterii lui pater familias, ea neevocand idea de descendenta prin procreere ,ci de aceea de pater manus, care se exercita asupra intregii familii, nascuta nu numai prin casatorie ,ci si prin rudenie pe cale barbateasca (familia agnatica).11 ------------------------------------7. Vladimir Hanga "Istoria statului si dreptului romanesc"-dreptul cutumiar-, ed.Fundatiei"Chemarea",Iasi, 1993,op cit p.23 8. Florin Negoita "Istoria statului si dreptului romanesc" ,ed.universul juridic,Bucuresti, 2011,op cit p29-30 9. D.Firoiu "Istoria statului si dreptului romanesc" -manual universitar-, 1993,op cit p 34-35-36 10. Vladimir Hanga "Istoria statului si dreptului romanesc"-dreptul cutumiar-, Iasi, 1993,op cit p23-24 11.. Florin Negoita "Istoria statului si dreptului romanesc" ,ed.universul juridic,Bucuresti, 2011,op cit p29-30

Odata cu diminuarea puterii lui pater familias, in locul rudeniei agnatice, se impune definitiv cognatiunea (rudenia de sange , pe linie masculina ,dar si feminina). Casatoria era casatoria sine manu , mai apoi casatoria cum manu (fara putere parinteasca), sotia pastrandu-si legaturile de rudenie cu vechea familie. In cazul libertilor ,casatoria avea caracteristicile categoriilor de oameni liberi in care acestia intrasera prin dezrobire.12 A existat si o casatorie a peregrinilor ,fara a produce efectele casatoriei reglementate de dreptul roman .S-a cunoscut o tutela specifica peregrinilor .Gaius afirma ca la peregrini femeile nu se aflau sub tutela asa cum se aflau la Roma ,dar de cele mai multe ori sunt ca si in tutela.13 Proprietatea :Potrivit dreptului roman ,intregul teritoriu al provinciei Dacia a fost transformat in ager publicus ,facandu-se apoi o centuratio ,adica o repartizare a pamantului cultivabil pe centurii. In legatura cu regimul politic al acestei proprietati ,acest dominium l-a avut numai imparatul, locuitorii provinciei avand doar o stapanire limitata: possessio si usufructus. Daca fondul funciar provincial a facut parte din proprietatea imparatului ,aceasta a insemnat ,pe de o parte ca cei care l-au folosit au trebuit sa plateasca impozitul funciar capitatio terrena, exceptie facand cei ce aveau jus italicum ,iar pe de alta parte ,dupa spusele lui Gaius aceste fonduri nu au putut fi dobandite de peregrini prin mancipatiune ,in iure cessio si uzucapiune ,aceste moduri de dobandire a proprietatii fiind specifice cetatenilor romani. S-a creat un anumit corectiv la nefolosirea uzucapiunii ,prin edictul guvernatorului de provincie longi temporis praescriptio prin care peregrinii ce au dobandit cu just titlu de fond funciar si l-au stapanit 10 sau 20 de ani au putut fi aparati impotriva oricaror pretentii de posesiune. Este de subliniat ca desi nu puteau fi tulburati in posesiunea lor de nimeni ,peregrinii nu deveneau proprietari la inceput, ci dupa scurgerea timpului stabilit de lege.Deci aceasta prescriptiune era un mijloc de aparare si nu un mod de dobandire a proprietatii .In consecinta numai cat timp peregrinul se afla in posesiunea fondului ,putea invoca aceasta aparare .De aceea ,pentru remedierea acestei situatii ,s-a acordat si peregrinului deposedat dreptul de a intenta o actiune reala (actio in rem , revendicatio utilis), prin care putea reclama lucrul in mana oricui s-ar gasi acesta. In legatura cu contractele ,cele verbale fiind o institutie de dreptul gintilor, au fost folosite si de peregrinii din Dacia romana ,cum le foloseau si peregrinii din alte provincii ale Imperiului . Cu privire la contractele literare ,au existat discutii ,punandu-se problema daca le puteau folosi si peregrinii sau nu. Referitor la chirografe (contracte redactate la persoana I) si la singrafe (contracte redactate la persoana a III-a), Gaius afirma daca cineva scrie ca datoreaza ceva sau ca va da ceva .acest fapt de obligatie este specifica peregrinilor. In privinta succesiunii sunt demne de retinut doua texte a lui Gaius, in unul arata ca peregrinii dediticii nu puteau dobandi nimic prin testament si nici nu puteau face testament .In cel de-al doilea text se arata ca: ostasilor li s-a ingaduit sa lase ca mostenitori si pe peregrine si pe latini sau sa le lase legate ,desi peregrinii sunt opriti ,in temeiul dreptului civil ,sa dobandeasca o mostenire sau legate..Referitor la judecata ,peregrinii s-au aflat sub puterea guvernatorilor ,care i-au judecat extra-ordinem sau au dat formula si au trimis cauza prin rezolvare recuperatorilor. In caz de conflict intre un cetatean si un peregrin ,pentru durata procesului ,prin fictiune ,peregrinul a fost considerat cetatean roman si a fost judecat dupa dreptul roman.14 -----------------------------------12. Florin Negoita "Istoria statului si dreptului romanesc" ,ed.universul juridic,Bucuresti, 2011,op cit p29-30 13. D.Firoiu "Istoria statului si dreptului romanesc" -manual universitar-, 1993,op cit p 34-35-36 14.Vladimir Hanga "Istoria statului si dreptului romanesc"-dreptul cutumiar-, ed.Fundatiei"Chemarea",Iasi, 1993,op cit p.33-34

Asa au dictat interesele cuceritorilor. Materia obligatiilor este mult mai bogat ilustrata in documente ,ele dovedesc o larga aplicare a dreptului roman in materie. Productia de marfuri luase un avant impetuos in Dacia romana si acest fapt necesita reguli si institutii juridice corespunzatoare pe care dreptul roman le oferea cu prisosinta.15 Peregrinii din Dacia nu puteau avea o proprietate decat daca aveau ius comercii, iar ca mijloace de dobandire a proprietatii se utiliza ocupatiunea si traditiunea. Dreptul de proprietate se ilustreaza prin cele 3 atribute : ius utendi (dreptul de a folosi), ius fruendi (dreptul de a culege fructele) si ius abutendi (dreptul de a dispune). Dreptul de proprietate imobiliara li s-a recunoscut si peregrinilor din Dacia romana, insa numai acelora care dobandeau ius comerci. Procedura de judecata in Dacia era identica cu cea a celorlalte provincii. In materie penala ,guvernatorul avea ius gladii, putand condamna la moarte pe locuitorii provinciei ,cu exceptia cazurilor in care cei implicati erau fruntasi ai populatiei supuse, in aceste situatii ,pedeapsa capitala putand-o da doar imparatul. In fruntea piramidei administrative se afla imparatul, ca sef al statului si judecator suprem ,urmand prefectii pretorului si apoi guvernatorii sau sefii de provincie. Peregrinii din Dacia romana erau judecati dupa procedura extraordinara de catre guvernatorul provinciei sau reprezentantul sau. El putea aplica si pedeapsa capitala. In materia obligatiilor, tranzactiile din provincie sunt documentate de tablitele cerate (25 la numar de al Alburus Maior Rosia Montana), avand drept continut o serie de contracte , cele mai multe de vanzare-cumparare si utilizand procedeul mancipatiunii .Contractele de inchiriere contin norme juridice romane in materie, foarte raspandita fiind inchirierea fortei de munca ,utilizandu-se expresia lucratorul si-a inchiriat persoana fizica si munca sa..16 Romanii au dat o importanta deosebita minelor din Dacia ,in special celor de aur. Cea mai mare parte a acestora apartineau imparatului ,care avea aici un functionar superior insarcinat cu exploatarea lor . Populatia Daciei Traiane este importanta , deoarece in cei 170 de ani cat a durat stapanirea romana in stanga Dunarii, s-a pregatit plamada etnica din care s-a format poporul roman. In acest timp ,populatia autohtona si-a insusit limba cuceritorilor si s-a amestecat cu ei, dand nastere la un nou popor ,romanic, care, la randul sau, a absorbit populatia slava asezata mai tarziu in Dacia si a format astfel poporul roman (al nostru).Un popor de marimea ,de civilizatia si de vechimea dacilor nu putea fi nici distrus , nici mutat din tara sa de bastina , oricat de crancene ar fi fost luptele. Inscriptiile latine din Dacia ne arata o serie de nume dace :e o dovada premptorie de continuitate a populatiei autohtone sub noua stapanire. Limba romana e o limba romanica: structura ei, morfologia ,sintaxa ei si elementele fundamentale ale lexicului. Romanismul a biruit in Dacia fiindca el a castigat pe autohtoni. Acestia, atrasi de avantajele si stralucirea vietii romane ,au invatat limba cuceritorilor, si-au insusit numele lor si s-au romanizat.17 Dupa supunerea Daciei, scrie Eutropiu ,Traian stramuta acolo din intreaga lume romana o nesfarsita multime de oameni ,pentru a lucra ogoarele si a popula orasele. Afara de numeroase asezari de pe la vadurile raurilor ,de posturile militare ,de numeroasele davae ale pastorilor daci, in care mai dainuia trecutul, se ridicara cetati ca Ulpia Traiana Sarmisegetuza, Apulum, Potaissa, Napoca.18 -----------------------------------15. Vladimir Hanga "Istoria statului si dreptului romanesc"-dreptul cutumiar-, ed.Fundatiei"Chemarea",Iasi, 1993,op cit p.33-34 16. Florin Negoita "Istoria statului si dreptului romanesc" ,ed.universul juridic,Bucuresti, 2011,op cit p29-30 17. Constantin Giurescu "Istoria romanilor", vol.I, ed. All educational, 2000,op cit p 131, p.140, p156 18.N.Iorga ,Istoria poporului romanesc, ed..stiintifica si enciclopedica ,Bucuresti 1985, op.cit. p46-47

Parerea mea personala este aceea ca romanii, fiind un popor cu aptitudini juridice exceptionale ,mai ales in domeniul juridic , ei nu se pricepeau la teorie ca grecii , dar in practica erau foarte priceputi , astfel ca Dacia fiind cucerita de romani , iar dreptul roman impletindu-se cu dreptul geto-dac, datorita convietuirii impreuna , a insemnat un pas important pentru dreptul romanesc de mai tarziu. Insa , pe de alta parte nu a fost un lucru bun , exploatarea bogatiilor Daciei de catre romani .

Bibliografie:

1.Vladimir Hanga , Istoria dreptului romanesc-dreptul cutumiar-,ed. Fundatiei Chemerea , Iasi ,1993 2.Dumitru Firoiu, Isoria statului si dreptului romanesc - manual universitar- 1993 3.Mircea Musat , Izvoare si marturii straine despre stramosii poporului roman -culegere de texte--,Bucuresti 1980 4.Constantin C. Giurescu ,Istoria romanilorvolumul I,ed.All educational, 2000 5.Florin Negoita , Istoria statului si dreptului romanesc curs 2011 6. Nicolae Iorga , Istoria poporului romanesc-- ed.stiintifica si enciclopedica ,Bucuresti,1985