Facultatea de Matematică

Anul II, Curbe Algebrice Plane

ELEMENTE DE ALGEBRĂ COMUTATIVĂ

Prezentăm ı̂n aceaste note noţiuni şi rezultate de algebră comutativă

ce sunt indispensabile abordării geometriei algebrice, unele dintre ele fi-
ind utilizate pe parcursul cursului. Majoritatea rezultatelor sunt date fără
demonstraţii, unele putând fi considerate ca exerciţii (acestea vor fi iden-
tificate cu simbolul F). Pentru detalii, cititorul este ı̂ndrumat să consulte
[1], [2], [3] sau [4].

1 Inele
1.1 Inele, ideale
Inelele vor fi ı̂ntotdeauna comutative, cu unitate.
Notăm hSi idealul inelului A generat de mulţimea S ⊂ A:
( r
)
X
hSi = f = ai fi / r ∈ N, fi ∈ S, ai ∈ A .
i=1

Un ideal a al inelului A este de tip finit dacă admite un sistem finit de

generatori: există x1 , . . . , xn ∈ a astfel ı̂ncât orice x ∈ a se scrie
n
X
x= ai xi , ai ∈ A .
i=1

Idealul a se numeşte principal dacă admite un sistem de generatori

format dintr-un singur element. Notăm hai sau aA idealul principal generat
de elementul a ∈ A. Inelul A se numeşte inel principal dacă orice ideal
propriu al său este principal.

1
1.1.1 Inele cât; o teoremă de izomorfism
Fie A un inel şi a un ideal. Mulţimea cât A/a este ı̂nzestrată ı̂n mod
canonic cu o structură de inel, care se numeşte inelul cât A/a. Morfismul
de inele
φ : A → A/a , x 7−→ x := x + a
este surjectiv şi ı̂l numim proiecţie canonică.

Propoziţia 1 ([1], Propoziţia 1.1). Există o corespondenţă bijectivă, ce

păstrează ordinea dată de incluziune, ı̂ntre mulţimea idealelor b ale lui A ce
conţin a şi cea a idealelor b ale lui A/a, corespondenţă dată de

b = φ−1 (b) .

Teorema 2. (de izomorfism) Fie f : A → B un morfism de inele, I =

ker f , a un ideal al lui A inclus ı̂n I şi φ : A → A/a proiecţia canonică.
Atunci:
1) Există un unic morfism f : A/a → B astfel ı̂ncât f = f ◦ φ.
2) Morfismul f este injectiv dacă şi numai dacă a = I.
3) Morfismul f este surjectiv dacă şi numai dacă f este surjectiv.
În particular,
Imf ' A/ ker f .

Fie A şi B două inele. Notăm A[X1 , . . . , Xn ] inelul polinoamelor ı̂n n

nedeterminate peste A (n ∈ N∗ ). Un morfism

f : A[X1 , . . . , Xn ] → B

este determinat de restricţia sa la A şi de imaginile nedeterminatelor Xi ,

i ∈ {1, . . . , n}.
Fie A un inel. Numim A-algebră un inel B ı̂nzestrat cu un morfism
(care, ı̂n acest volum, este ı̂n cele mai multe situaţii injectiv) f : A → B.
A-algebra B se numeşte de tip finit dacă este generată de un număr finit
de elemente x1 , . . . , xn , ı̂n sensul următor: orice element al lui B se poate
obţine ca un polinom ı̂n xi cu coeficienţi ı̂n A. Altfel spus, inelul B este
izomorf cu un cât al inelului de polinoame A[X1 , . . . , Xn ].

2
1.1.2 Divizori ai lui zero; elemente nilpotente; unităţi
Un element x ∈ A se numeşte divizor al lui zero dacă există y ∈ A\{0}
astfel ı̂ncât xy = 0. Un inel fără divizori ai lui zero nenuli se numeşte inel
integru domeniu de integritate.
Un element x ∈ A se numeşte nilpotent dacă există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât
n
x = 0.
Un element x ∈ A este inversabil (sau element unitate) dacă există
y ∈ A astfel ı̂ncât xy = 1. Elementul y este determinat ı̂n mod unic de x
şi este notat x−1 . Mulţimea elementelor inversabile ale lui A formează un
grup abelian1 (multiplicativ), notat A× . Un corp este un inel ı̂n care 1 6= 0
şi orice element nenul este inversabil.

Propoziţia 3 ([1], Propoziţia 1.2). Fie un inel A 6= 0. Următoarele

afirmaţii sunt echivalente:
i) A este un corp;
ii) singurele ideale ale lui A sunt idealul nul 0 şi A;
iii) orice morfism de inele A → B, B 6= 0 este injectiv (F).

Un element a ∈ A se numeşte ireductibil dacă

a=b·c =⇒ b ∈ A× sau c ∈ A× .

Inelul A se numeşte factorial dacă orice element nenul a ∈ A se scrie ca un

produs de elemente ireductibile, scrierea fiind unică până la ı̂nmulţirea cu un
element inversabil. Factorii acestui produs se numesc divizorii elementului
a.

1.1.3 Operaţii cu ideale

Intersecţia unei familii de ideale este un ideal. De exemplu, ı̂n inelul
numerelor ı̂ntregi Z, intersecţia idealelor hxi şi hyi este idealul generat de
cel mai mic multiplu comun al ı̂ntregilor x şi y.
1 Niels Abel (5.08.1802, Frindoe, Norvegia - 6.04.1829, Froland, Norvegia): matemati-
cian norvegian. Unul din cei mai mari matematicieni ai secolului XIX, face parte dintre
fondatorii algebrei şi analizei matematice moderne.

3
 Suma idealelor dintr-o familie {ai }i∈Υ (unde Υ este o mulţime de indici)
este mulţimea
( )
X X
ak := xi , xi ∈ ai , xi = 0 exceptând un nr. finit de indici .
i∈Υ

Această mulţime este un ideal ce conţine toate idealele ai . În particular,

dacă ai = hfi i (fi ∈ A), obţinem idealul generat de elementele fi . În Z
suma idealelor hxi şi hyi este idealul generat de cel mai mare divizor comun
al ı̂ntregilor x şi y.
Produsul a două ideale a şi b este idealul notat ab şi generat de produsele
xy, unde x ∈ a şi y ∈ b. Atunci ab ⊂ a ∩ b (F). În Z, produsul idealelor
hxi şi hyi este idealul hxyi.

1.1.4 Ideale prime, ideale maximale

Un ideal p ⊂ A se numeşte prim dacă xy ∈ p implică x ∈ p sau y ∈ p.
Idealul p ⊂ A este prim dacă şi numai dacă A/p este domeniu de integritate.
Un ideal m A se numeşte maximal dacă nu există nici un ideal a
astfel ı̂ncât m a A. Idealul m ⊂ A este maximal dacă şi numai dacă
A/m este un corp.
Dacă f : A → B este un morfism de inele şi q este un ideal prim al lui
B, atunci p = f −1 (q) este un ideal prim al lui A (F).
Folosind Lema lui Zorn, se poate demonstra imediat propoziţia următoare:

Propoziţia 4. Orice inel A 6= 0 are cel puţin un ideal maximal.

În particular, orice ideal a 6= A este conţinut ı̂ntr-un ideal maximal. De

asemenea, orice element care nu este inversabil aparţine unui ideal maximal.
Intersecţia N (A) a tuturor idealelor prime ale unui inel se numeşte nil-
radicalul inelului. Idealul N (A) coincide cu mulţimea elementelor nilpo-
tente (F). Inelul A este domeniu de integritate dacă şi numai dacă idealul
0 este prim (deci N (A) = 0).

Exemplul 1. a) A = Z. Idealul hpi este prim dacă şi numai dacă p = 0

sau p este număr prim. În acest ultim caz, idealul hpi este maximal şi A/hpi
este corpul Fp cu p elemente.

4
 b) A = K[X1 , . . . Xn ] (K un corp comutativ). Fie f ∈ A un polinom
ireductibil. Atunci idealul hf i este prim.

Propoziţia 5 ([3], 1.B). (a) Fie {p1 , . . . , pn } o familie de ideale prime şi
fie a un ideal astfel ı̂ncât
[n
a⊆ pi .
i=1

Atunci există i ∈ {1, . . . , n} astfel ı̂ncât a ⊆ pi (F).

(b) Fie {a1 , . . . , an } o familie de ideale şi fie p un ideal prim astfel ı̂ncât
n
\
p⊇ ai .
i=1

n
T
Atunci există i ∈ {1, . . . , n} astfel ı̂ncât p ⊇ ai . Dacă p = ai , atunci
i=1
există i astfel ı̂ncât p = ai (F).

Dacă a este un ideal al inelului A, radicalul lui a este idealul

r(a) = {x ∈ A / ∃ n ∈ N , xn ∈ a } .

Idealul r(A) este intersecţia idealelor prime ale lui A ce conţin a (F).
Un ideal a se numeşte radical dacă a =r(a). În acest caz inelul cât A/a
nu are elemente nilpotente (spunem că este un inel redus).

1.2 Inel local; localizare

Definiţia 1. Inelul A se numeşte local dacă are un singur ideal maximal
m. Corpul A/m se numeşte corpul rezidual al inelului local A.

Dacă A este un inel local, orice element u ∈ A \ m este inversabil (F).

O submulţime S ⊂ A se numeşte multiplicativ ı̂nchisă dacă 1 ∈ S şi
∀x, y ∈ S, xy ∈ S.
Fie A un inel şi S o submulţime multiplicativ ı̂nchisă. Pe A × S putem
defini relaţia de echivalenţă

(a, s) ∼ (a0 , s0 ) ⇔ ∃ t ∈ S astfel ı̂ncât t(as0 − a0 s) = 0 .

5
În particular, dacă inelul A este integru, (a, s) ∼ (a0 , s0 ) dacă şi numai dacă
as0 = a0 s.
Mulţimea claselor de echivalenţă se notează AS şi este un inel numit
localizatul lui A ı̂n raport cu S. Clasa de echivalenţă a perechii (a, s) se
notează as . Cele două operaţii se definesc ı̂n mod analog cu adunarea şi
ı̂nmulţirea din Q. Există un morfism injectiv
a
ι : A → AS , a 7−→ .
1
Imaginea unui element a este un element inversabil ı̂n inelul AS dacă şi
numai dacă a este element inversabil ı̂n A sau a ∈ S.
Inelul AS verifică proprietatea de universalitate următoare: dacă B este
un inel iar ϕ : A → B este un morfism de inele cu proprietatea că ϕ(s)
este un element inversabil al lui B, oricare ar fi s ∈ S, atunci există un unic
morfism de inele ϕS : AS → B astfel ı̂ncât

ϕ = ϕS ◦ ι .

Idealele prime ale lui AS corespund de manieră biunivocă, via ι−1 , ide-
alelor prime ale lui A ce nu au elemente comune cu S (F).

Exemplul 2. 1) Fie A un inel ı̂ntegru şi S = A \ {0}. Atunci AS se

numeşte corpul de fracţii al lui A şi se notează F r A. De exemplu, F r Z = Q;
F r K[X1 , . . . , Xn ] = K(X1 , . . . , Xn ) se numeşte corpul funcţiilor raţionale
cu coeficienţi ı̂n corpul K.
2) Fie f ∈ A şi
S = {f n / n ∈ N} .
În acest caz AS este notat Af şi este izomorf cu inelul cât
A[T ]/(f T − 1) (F). Inelul Af se numeşte localizatul inelului A ı̂n raport
cu elementul f .
3) Fie p un ideal prim al inelului A şi S = A \ p. În acest caz notăm
AS = Ap . Acesta este un inel local cu idealul maximal pAp . Idealele prime
ale lui Ap corespund de manieră biunivocă, via ι−1 , idealelor prime ale lui
A incluse ı̂n p (F). Inelul Af se numeşte localizatul inelului A ı̂n raport cu
idealul prim p.

6
1.3 Inele noetheriene
Un inel A se numeşte noetherian2 dacă verifică una din următoarele
condiţii echivalente ([1], Propoziţiile 6.1, 6.2; [3], 2.A):
1. orice şir crescător de ideale ale lui A este staţionar;
2. orice mulţime nevidă de ideale ale lui A are un element maximal ı̂n
raport cu incluziunea;
3. orice ideal al lui A este de tip finit.

Exemplul 3. Un corp K, inelul numerelor ı̂ntregi Z, un inel principal sunt

inele noetheriene.

Un cât al unui inel noetherian este noetherian. Dacă A este inel noethe-
rian, atunci:
- dacă f : A → B este un morfism surjectiv de inele, atunci B este inel
noetherian (F).
- inelul de polinoame A[X] este noetherian (Teorema bazei a lui
Hilbert, [1], Teorema 7.5).
- dacă S ⊂ A este o submulţime multiplicativ ı̂nchisă, atunci AS este
inel noetherian ([1], Teorema 7.3).
Un inel noetherian are un număr finit de ideale prime minimale (F).

Propoziţia 6 ([1], Propoziţia 7.8). Fie inelele A ⊆ B ⊆ C. Dacă A

este noetherian, C este o A-algebră finit generată iar C este un B-modul
de tip finit, atunci B este o A-algebră finit generată.

1.4 Elemente ı̂ntregi

Fie B un inel şi A ⊆ B un subinel. Fie x ∈ B.

Definiţia 2. Spunem că punctul x este ı̂ntreg peste A dacă x verifică o

ecuaţie polinomială unitară:
xn + an−1 xn−1 + . . . + a0 = 0
2 Emmy Amalie Noether (23.03.1882, Erlangen, Germania - 14.04.1935, Bryn Mawr,

SUA): matematician german. Contribuţii importante ı̂n teoria inelelor şi fizica teoretică.

7
cu ai ∈ A, i ∈ {0, . . . , n − 1}.
√
Exemplul 4. Elementele i, 3 ∈ C sunt ı̂ntregi peste inelul numerelor
ı̂ntregi Z, ı̂nsă elementele 51 , √12 , π nu sunt ı̂ntregi peste Z(F).

Inelul B se numeşte ı̂ntreg peste inelul A dacă toate elementele sale

sunt ı̂ntregi peste A. Este suficient să verificăm această proprietate pentru
un sistem de generatori. În general, mulţimea elementelor lui B care sunt
ı̂ntregi peste A este un inel şi se numeşte ı̂nchiderea ı̂ntreagă a lui A ı̂n
B.

Propoziţia 7 ([1], Corolarul 5.2). Fie A un inel. Dacă B este o A-

algebră de tip finit, atunci B este ı̂ntreg peste A dacă şi numai dacă există
un sistem finit de elemente ale lui B astfel ı̂ncât orice element al lui B se
scrie ca o combinaţie liniară de elemente ale acestui sistem, cu coeficienţi
ı̂n A (spunem că B este o A-algebră finită).

Definiţia 3. Un inel integru A se numeşte ı̂ntreg ı̂nchis dacă ı̂nchiderea

sa ı̂ntreagă ı̂n corpul său de fracţii coincide cu A.

Propoziţia 8 ([1], Propoziţia 5.6). Fie B o A-algebră şi S o submulţime

multiplicativ ı̂nchisă a lui A. Dacă B este ı̂ntreg peste A, atunci inelul BS
este ı̂ntreg peste AS .

Propoziţia 9 ([1], Propoziţia 5.13). Fie A une domeniu de integritate.

Proprietăţile următoare sunt echivalente:
(a) inelul A este ı̂ntreg ı̂nchis;
(b) inelul local Ap este ı̂ntreg ı̂nchis, oricare ar fi idealul prim p ⊂ A;
(c) inelul local Am este ı̂ntreg ı̂nchis, oricare ar fi idealul maximal
m ⊂ A.

Propoziţia 10. Orice inel factorial este ı̂ntreg ı̂nchis.

8
1.5 Dimensiunea unui inel
Definiţia 4. Fie A un inel şi p ⊂ A un ideal prim. Numim inălţime a
idealului p numărul (eventual ∞)
 
∃ p0 p1 . . . pn = p
h(p) = sup n ∈ N / .
lanţ de ideale prime distincte

Definiţia 5. Se numeşte dimensiune a inelului A numărul (eventual ∞)

dim A = sup {h(p) / p ⊂ A ideal prim} .

Dacă A este un inel noetherian, atunci dimensiunea lui A este finită.

Teorema 11. Fie K un corp şi A un domeniu de integritate care este o

K-algebră finit generată. Atunci:
(a) dimensiunea lui A este egală cu gradul de transcendenţă al corpului
de fracţii F r(A) al lui A peste K (vezi Secţiunea A.3.2).
(b) oricare ar fi p ⊂ A un ideal prim,

h(p) + dim B/p = dim B .

Teorema 12 ([1], Corolarul 11.17). (Hauptidealsatz, Krull) Fie A

un inel noetherian şi f ∈ A un element neinversabil ce nu este divizor al lui
zero. Atunci orice ideal prim minimal ce conţine f are ı̂nălţimea 1.

Propoziţia 13. Un domeniu de integritate noetherian A este inel factorial

dacă şi numai dacă orice ideal prim de ı̂nălţime 1 este principal.

1.6 Inele de valuare discretă

Definiţia 6. Fie K un corp. O valuare discretă a lui K este o funcţie
v : K ∗ → Z cu proprietăţile

v(xy) = v(x) + v(y)

v(x + y) ≥ min(v(x), v(y)) .

9
 Mulţimea
A := {x ∈ K ∗ / v(x) ≥ 0}
este un inel, numit inelul de valuare al lui v. Valuarea v se extinde la
ı̂ntreg corpul K luând v(0) = ∞.

Exemplul 5. 1) K = Q. Fie p ∈ Q un număr prim. Orice număr raţional

nenul x ∈ Q∗ se scrie ı̂n mod unic x = pa y, cu a ∈ Z, iar numitorul şi
numărătorul lui y ∈ Q nu sunt divizibili cu p. Funcţia
vp : Q∗ → Z , vp (x) = −a
este o valuare discretă. Inelul său de valuare este inelul local Zhpi , localizatul
lui Z ı̂n raport cu idealul prim hpi.
2) K = k(X), corpul funcţiilor raţionale peste un corp k. Fie f ∈ k[X]
un polinom ireductibil. Putem defini vf ı̂n mod analog cu exemplul de mai
sus: dacă g ∈ k(X)∗ , g = f a h (a ∈ Z, h = hh21 ∈ k(X) astfel ı̂ncât f nu
divide polinoamele h1 şi h2 ), definim
vf : k(X)∗ → Z , vf (g) = −a .
Această funcţie este o valuare discretă, al cărui inel de valuare este locali-
zatul inelului de polinoame k[X] ı̂n idealul prim hf i.

Definiţia 7. Un domeniu de integritate A se numeşte inel de valuare

discretă dacă există o valuare discretă v a corpului său de fracţii astfel
ı̂ncât A este inelul său de valuare. În acest caz A este un inel local, iar
idealul său maximal este
m = {x ∈ K ∗ / v(x) > 0 .

Propoziţia 14 ([1], Propoziţia 9.2). Fie A un domeniu de integritate

noetherian 1-dimensional, m idealul său maximal, k = A/m corpul său
rezidual. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. A este un inel de valuare discretă;
2. A este ı̂ntreg ı̂nchis;
3. m este ideal principal;
4. orice ideal nenul al lui A este o putere a lui m.

10
1.7 Inele graduate
Definiţia 8. Inelul R se numeşte inel graduat dacă R se poate scrie ca
o sumă directă M
R= Rn
n∈N

unde, pentru orice n ∈ N, Rn este subgrup al grupului aditiv (R, +) şi

Rp Rq ⊆ Rp+q . Elementele lui Rp se numesc omogene de grad p.

În particular, R0 este un subinel al lui R, deci R este o R0 -algebră.

Observăm că M
m = R+ = Rn
n>0

este un ideal al lui R şi R/R+ ' R0 .

Dacă R şi R0 sunt două inele graduate, un morfism de inele
ϕ : R → R0 se numeşte omogen dacă, pentru orice a ∈ R,

deg a = deg ϕ(a) .

Exemplul 6. Inelul polinoamelor peste un corp K,

R = K[X1 , . . . , Xm ]

este un inel graduat, cu gradul uzual. În acest caz R0 = K, iar Rn este
K-spaţiu vectorial, oricare ar fi n ∈ N.

Propoziţia 15 ([1], Propoziţia 10.7). Fie R un inel graduat. Atunci R

este un inel noetherian dacă şi numai dacă R0 este un inel noetherian şi R
este o R0 -algebră de tip finit.

Propoziţia 16 ([3], A.10). Fie k un corp, R o k-algebră graduată şi fie

I un ideal al lui R. Următoarele condiţii sunt echivalente:
(i) I este generat de elemente omogene;
Pr
(ii) dacă f ∈ I, f = fi unde fi sunt polinoame omogene de grad i,
i=0
atunci fi ∈ I pentru orice i ∈ {0, . . . , r}.
Un astfel de ideal se numeşte ideal omogen.

11
Propoziţia 17. Fie R o k-algebră graduată şi fie I un ideal omogen al lui
R. Fie k-algebra cât S := R/I şi φ : R → R/I proiecţia canonică. Atunci
S este ı̂nzestrată cu o graduare naturală dată de Si = φ(Ri ).

Demonstraţie. Este suficient să arătăm că S este suma directă a subspaţiilor
Si , ceea ce rezultă imediat din propoziţia precedentă, (ii).

2 Module, produse tensoriale

2.1 Module
Definiţia 9. Fie A un inel. Un grup abelian (M, +) se numeşte A-modul
dacă M este ı̂nzestrat cu o lege de compoziţie externă

·:A×M →M

astfel ı̂ncât

a(x + y) = ax + ay
(a + b)x = ax + bx
(ab)x = a(bx)
1x = x , ∀a, b ∈ A, ∀x, y ∈ M

Exemplul 7. Orice ideal al inelului A este un A-modul. Dacă A este un

corp, atunci un A-modul nu este altceva decât un A-spaţiu vectorial. Orice
grup abelian este un Z-modul.

Un modul se numeşte de tip finit dacă are număr finit de generatori,

ı̂n sensul următor: există x1 , . . . , xn ∈ M astfel ı̂ncât orice x ∈ M se scrie
n
P
x = ai xi , unde ai ∈ A. În particular, un ideal al inelului A este de
i=1
tip finit (ı̂n sensul definit ı̂n Secţiunea A.1.1) dacă şi numai dacă este un
A-modul de tip finit. Rezultă atunci că inelul A este noetherian dacă şi
numai dacă orice ideal al său este un A-modul de tip finit.
În mod natural se definesc noţiunile de submodul şi modul cât. Dacă
S ⊂ A este o submulţime multiplicativ ı̂nchisă, putem defini, ca ı̂n Secţiunea
A.1.2, AS -modulul MS (localizatul lui M ı̂n S).

12
 Un şir de A-module şi A-morfisme
fi fi+1
. . . −→ Mi−1 −→ Mi −→ Mi+1 −→ . . .

se numeşte exact ı̂n Mi dacă Im (fi ) = ker(fi+1 ). În particular (F):

f
0 −→ M 0 −→ M este exact ⇔ f este injectiv
g 00
M −→ M −→ 0 este exact ⇔ g este surjectiv
f g
0 −→ M 0 −→ M −→ M 00 −→ 0 este exact ⇔ f este injectiv,
g surjectiv, şi M 00 ' cokerf := M/f (M 0 ) .

2.2 Proprietăţi locale

Fie P o proprietate ce poate fi atribuită unui A-modul M . Spunem că P
este o proprietate locală atunci când: M are proprietatea P dacă şi numai
dacă Mp are proprietatea P, oricare ar fi idealul prim p ⊂ A.

Propoziţia 18. (i) Fie M un A-modul. Următoarele proprietăţi sunt echiva-

lente (F):
1. M = 0;
2. Mp = 0, ∀p ⊂ A ideal prim;
3. Mm = 0, ∀m ⊂ A ideal maximal.
(ii) Fie φ : M → N un morfism de A-module. Următoarele proprietăţi
sunt echivalente (F):
1. φ este injectiv;

2. φp : Mp → Np este injectiv , ∀p ⊂ A ideal prim;

3. φm : Mm → Nm este injectiv , ∀m ⊂ A ideal maximal.

Am văzut că proprietatea unui inel de a fi ı̂ntreg ı̂nchis este o proprietate

locală (Propoziţia 9).

13
2.3 Produse tensoriale
Fie A un inel şi M , N două A-module. Produsul tensorial al mod-
ulelor M şi N peste A este un A-modul, notat M ⊗A N , generat de sim-
bolurile x ⊗ y, cu x ∈ MP , y ∈ N (un element al lui M ⊗A N este aşadar o
combinaţie liniară finită ai (xi ⊗ yi ) cu ai ∈ A) astfel ı̂ncât

(x + x0 ) ⊗ y = x ⊗ y + x0 ⊗ y
x ⊗ (y + y 0 ) = x ⊗ y + x ⊗ y 0
(ax) ⊗ y = x ⊗ (ay) = a(x ⊗ y) , ∀a ∈ A, x ∈ M, y ∈ N .

Următoarea proprietate de universalitate este satisfăcută: dată o aplicaţie

A-biliniară de A-module f : M × N → P , există o unică aplicaţie A-liniară
f : M ⊗A N → P astfel ı̂ncât

f (x ⊗ y) = f (x, y) , ∀ x ∈ M, y ∈ N .

Dat fiind un morfism de A-module f : M → M 0 şi un A-modul N , prin

tensorizare cu N obţinem

f ⊗ Id : M ⊗A N → M 0 ⊗A N , x ⊗ y 7→ f (x) ⊗ y .

Produsul tensorial este exact la dreapta: dat fiind un şir exact scurt

0 −→ M 0 −→ M −→ M 00 −→ 0 (1)

prin tensorizare cu un A-modul N obţinem şirul exact

M 0 ⊗A N −→ M ⊗A N −→ M 00 ⊗A N −→ 0

([1], Propoziţia 2.18).

Un A-modul N se numeşte plat dacă, dat fiind şirul exact (1), şirul

0 −→ M 0 ⊗A N −→ M ⊗A N −→ M 00 ⊗A N −→ 0

este exact.

Propoziţia 19. Dacă A este un inel şi f ∈ A, atunci A-modulul Af este

plat.

Demonstraţie. Exerciţiu (F).

14
2.3.1 Extinderea scalarilor
Fie A un inel şi f : A → B un morfism de inele. Dacă N este un
B-modul, putem defini, pentru a ∈ A şi y ∈ N ,

a · y := f (a)y .

Obţinem astfel o structură de A-modul pe mulţimea N . Spunem că această

structură este obţinută prin restricţia scalarilor de la B la A.
Dacă M este un A-modul, produsul tensorial M ⊗A B este ı̂nzestrat ı̂n
mod canonic cu o structură de B-modul, indusă de legea de compo-ziţie
externă:
b · (x ⊗ c) := x ⊗ bc .
Spunem că această structură este obţinută prin extinderea scalarilor de
la A la B.

Exemplul 8. 1) Fie a un ideal al inelului A şi B = A/a. Atunci

M ⊗ A/a = M/aM este un B-modul.
2) Fie S o submulţime multiplicativ ı̂nchisă a inelului A şi fie B = AS .
Atunci
M ⊗ AS = MS
este un B-modul.

2.3.2 Lema lui Nakayama

Fie A un inel local cu idealul maximal m şi k = A/m. Fie M un A-modul
de tip finit astfel ı̂ncât M ⊗A k = 0. Atunci M = 0 (F).

3 Extinderi de corpuri
3.1 Extinderi algebrice
Fie K ⊂ L o extindere de corpuri. Spunem că aceasta este o extindere
algebrică dacă orice element x ∈ L este soluţia unei ecuaţii algebrice cu
coeficienţi ı̂n K:

an xn + . . . + a0 = 0 , ai ∈ K , i ∈ {0, . . . , n} .

15
În general, L este un spaţiu vectorial peste K. Dacă acesta este de dimensi-
une finită, numim această dimensiune gradul extinderii K ⊂ L şi o notăm
[L : K]. Dacă x ∈ L, există un unic polinom unitar, ireductibil ı̂n K[X], ce
admite x ca rădăcină, numit polinomul minimal al lui x.

Propoziţia 20. Dată o extindere algebrică finită K ⊂ L de corpuri de

caracteristică 0, există un element x ∈ L astfel ı̂ncât

L = K(x) .

Altfel spus, orice element al lui L se scrie ca un polinom ı̂n x având coeficienţi
ı̂n K. Elementul x se numeşte element primitiv al lui L peste K.

Fie K ⊂ L o extindere de corpuri. Mulţimea tuturor elementelor lui L

care sunt algebrice peste K se numeşte ı̂nchiderea algebrică a lui K ı̂n
L.
Fie K un corp fixat. Să considerăm extinderile K ⊂ L care satisfac
următoarea proprietate: oricare ar fi f ∈ K[X] un polinom cu coeficienţi ı̂n
K, f are cel puţin o rădăcină ı̂n L. Fie K un element minimal (ı̂n raport
cu incluziunea) ı̂n mulţimea extinderilor L ale lui K având această propri-
etate. Există astfel de corpuri minimale şi orice două asemenea corpuri sunt
izomorfe.
Atunci extinderea K ⊂ K este algebrică, iar K se numeşte ı̂nchi-derea
algebrică a corpului K. Aşa cum am menţionat, aceasta este bine definită
până la un unic izomorfism de corpuri.
În cazul ı̂n care corpul K coincide cu K, spunem că el este algebric
ı̂nchis.
O extindere algebrică K ⊂ L se numeşte separabilă dacă orice polinom
P ∈ K[X], ireductibil peste K, are cel mult rădăcini simple ı̂n L.
O extindere algebrică K ⊂ L se numeşte normală dacă orice polinom
P ∈ K[X], de grad n, o dată cu o rădăcină ı̂n L, are n rădăcini ı̂n L.
O extindere algebrică finită K ⊂ L, separabilă şi normală, se numeşte
extindere Galois3 . Grupul automorfismelor lui L ce lasă fixe elementele
lui K, Gal(L/K), acţionează ı̂n mod tranzitiv pe mulţimea rădăcinilor ı̂n
3 Evariste Galois (25.10.1811, Bourg La Reine, Franţa - 31.05.1832, Paris, Franţa):

matematician francez. Iniţiatorul teoriei ecuaţiilor algebrice, cunoscută ı̂n prezent sub
numele teoria Galois. A murit ı̂ntr-un duel.

16
L ale unui polinom P ∈ K[X]. Grupul Gal(L/K) este finit, are cardinalul
[L : K] şi se numeşte grupul Galois al extinderii K ⊂ L.

3.2 Baze de transcendenţă

Fie K ⊂ L o extindere de corpuri. O submulţime B ⊂ L se numeşte al-
gebric independentă peste K dacă pentru orice elemente {x1 , . . . , xn } ⊂
B şi orice P ∈ K[X1 , . . . , Xn ],

P (x1 , . . . , xn ) = 0 ⇒ P =0.

Fie K ⊂ L o extindere de corpuri. O submulţime B ⊂ L se numeşte

sistem algebric de generatori peste K dacă L este o extindere algebrică
peste corpul K(B) generat de B peste K.
Fie K ⊂ L o extindere de corpuri. O submulţime B ⊂ L se numeşte
bază de transcendenţă a lui L peste K dacă este simultan algebric in-
dependentă şi sistem algebric de generatori. (A se observa paralelismul cu
noţiunile de independenţă liniară şi bază pentru spaţii vectoriale.)
Pentru orice extindere de corpuri K ⊂ L există baze de transcen-denţă.
Toate acestea au acelaşi cardinal, numit gradul de transcen-denţă al lui
L peste K şi notat trdegK (L).

Exemplul 9. 1) Dacă L este algebric peste K, trdegK (L) = 0.

2) Dacă L = K(X1 , . . . , Xn ) este corpul funcţiilor raţionale ı̂n n nede-
terminate peste K, atunci B = {X1 , . . . , Xn } este o bază de transcendenţă
şi trdegK (L) = n.
3) Fie A = K[X, Y ]/hF i, unde F ∈ K[X, Y ] este un polinom care nu
este constant ı̂n Y , şi fie L = F r A. Atunci trdegK (L) = 1 (o bază de
transcendenţă este formată din imaginea x a nedeterminatei X ı̂n A, prin
proiecţia canonică) (F).

Bibliografie
[1] Atiyah, M.F. : Macdonald, I.G. : Introduction to Commutative Algebra,
Addison-Wesley, Reading, 1969
[2] Eisenbud, D. : Commutative algebra. With a view toward algebraic
geometry, GTM150, Springer, 1995

17
[3] Matsumura, H. : Commutative Algebra, W. A. Benjamin, New York,
1970

[4] Zariski, O.; Samuel, P. : Commutative Algebra, D. Van Nostrand

Comp. Inc., Princeton, NJ, 1958,1960

18