Creaza cu o imagine de Jaime V.

Pitner, MICP, RHC Traducere in limba romana: Oana Maria Popescu Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea - Albert Einstein Albert Einstein a fost primul care si-a imaginat distorsiunea spatiului si timpului imaginandu-se calatorind pe o raza, calatorind cu viteza luminii. Imaginile sunt ganduri care se trag din simturile noastre, implicand unul sau toate acestea: vazul, auzul, atingerea, gustul, mirosul. Pentru cei mai multi oameni imageria vizuala este predominata. Imageria este o modalitate de comunicare prin construirea unui pod intre minte si corp. Intelegerea bazelor siintifice pe care functioneaza imageria ne poate ajuta sa cream imagini care sa vindece eficient. Mintea reactioneaza la evenimentele imaginate exact asa cum reactioneaza la evenimentele reale. De fapt, imaginatia poate fi mai importanta decat cunoasterea, cand ne reamintim ceva legat de emotii, care ne-a facut sa radem sau ne-a adus lacrimi in ochi. Lacrimile sunt un bun exemplu pentru ca nu avem un control constient asupra lor. Actorii trebuie intai sa-si aminteasca imagini care sa le permita sa planga in scene in care aceasta este necesar. Oricine plange cand priveste un film cunoaste bine puterea imaginatiei. Stim ca nu este real, dar imaginatia noastra stimuleaza in raspuns fizic real. Substantele chimice ale sistemului imun, imunomodulatorii, sunt afectate de imaginile mentale. Studii recente au gasit ca atunci cand oamenii sunt antrenati pentru a-si imagina imunomodulatorii, in mod special celulele T, neutrofilele, IgA salivare, acestea sunt efectiv supuse schimbarilor. Atunci cand in general ne simtim rau sau bine aceste stari au un impact asupra raspunsului sistemului nostru imunitar. Tipuri de imagerie care ajuta in vindecare:

Imageria relaxarii:- gasirea unui loc preferat unde te simti cel mai relaxat si confortabil, sau a ghida pe altcineva spre o scena linistita, de obicei utilizand un loc din natura. Imageria procesului:- a te vedea trecand cu succes printr-un anume proces, in timp ce te simti increzator si relaxat. Utilizarea corecta a proceselor biologice pentru vindecare in imagerie: un os rupt care se lipeste la loc, scaderea tensiunii arteriale, celulele albe care elimina infectia, sau imagini simbolice: celulele Natural Killer in cancer care trec prin corp ca avioanele de vanatoare cu rachete ghidate care elimina celulele canceroase cu precizie chirurgicala, sau imaginarea necesitatii de a fuma o tigara ca o coarda care trebuie taiata cu foarfeca pentru a elimina semnalul.

Imageria rezultatului final- imaginarea rezultatelor si scopurilor pozitive. A te vedea acolo unde doresti sa te afli, in stare vindecata, facand toate lucrurile pe care le faci cu succes in mod normal.

Imageria vindecarii poate fi utilizata pentru a acorda senzatiile sau a diagnostica ce se intampla. Pentru a trimite mesaje noi sau vindecatoare catre corp. Pentru relaxare sau pentru a reduce teama sau anxietatea. Pentru a ajuta tratamentele si procedurile medicale. Imageria ne permite sa trecem toate simturle noastre prin minte, fara a ne afla efectiv in acea situatie din punct de vedere fizic. Mintea inconstienta nu distinge intre evenimentele reale si cele imaginare. Noi suntem creatorii si imaginile pe care le cream pot avea un efet dramatic asupra modului in care gandim si simtim, fizic si emotional. Olimpicii si atletii profesionisti au utilizat vizualizarea ca unealta valoroasa mentala, pentru a se antrena si a-si perfectiona performantele, si pentru a-si atinge sopurile. Atunci cand te concentrezi asupra unor imagini mentale pozitive, bucurandu-te de toate simturile, vazul, auzul, gustul, mirosul si atingerea, atentia iti este focalizata asupra locului unde vrei sa fii, si nu asupra vechilor obiceiuri care ar fi putut sa te traga inapoi. Deoarece experientele senzoriale permit mintii constiente sa se relaxeze, mintea inconstienta este libera sa dea afara din ganduri continutul negativ, intr-un proces eficient si in care nu emite judecati de valoare. Partea inconstienta a creierului tau este libera sa faca asociatii pe care nu le face in mod normal. Aceasta activitate mentala are loc in spatele scenelor, si devenim constienti de ea numai ocazional. Aceasta permite mintii noastre sa fie libera si jucausa si face posibila gasirea solutiilor creative si originale. Reamintirea imaginilor pe care le creezi de fapt iti permite sa practici anumite abilitati, sa realizezi exercitii mentale intre tratamente, si sa dezvolti o imagine clara a rezultatelor finale dorite. Utilizand imageria ca unealta pentru a planifica si repeta lucrurile de care ai nevoie si pe care doresti sa le obtii, poti juca un rol activ, ca pacient, in propria sanatate si vindecare.

Metode si tehnici experimentale n studiul reprezentarii (al imaginii mintale)

Abordarea experimentala a reprezentarii este foarte dificila, datorita caracterului fulgurant al imaginii mintale. Psihologia clasica chiar a negat existenta reprezentarilor ca atare, considerndu-le o simpla forma de memorie a imaginilor. Primul care a abordat reprezentarile din perspectiva experimentala este J. Piaget. Cercetarile sale din anii '60 s-au dovedit a avea o reala valoare n explicarea evolutiei structurilor inteligentei copilului.

Ulterior, n anii '70, cognitivismul a pus reprezentarile n centrul preocuparilor sale. Cercetarile lui J. Piaget asupra reprez 16516d37q entarii, din perspectiva psiho-genetica Piaget acorda reprezentarilor un rol deosebit n evolutia structurii inteligentei la copii si considera ca ele apar si se dezvolta n strnsa legatura cu complicarea structurilor operatorii ale inteligentei. Pentru el, dimensiunea fundamentala a inteligentei umane este capacitatea acesteia de a surprinde si conserva invariantii cognitivi. n aceste conditii, reprezentarea constituie debutul capacitatii inteligentei de a conserva o experienta, un invariant. "Reprezentarea este, de fapt, o "conserva", pentru ca ea retine imaginea unui obiect, dar nu a unuia anume, ci pe cea simbolica, ce ntruneste atribute ale unei ntregi clase de obiecte sau fenomene", afirma Piaget. La modul general, el a constatat ca aceste conservari (distanta, lungime, marime, miscare) sunt eronate n stadiul inteligentei preoperationale, pentru ca, o data cu trecerea la stadiul operatiilor concrete, sa asistam la o mbunatatire a performantelor, astfel ca, dupa vrsta de 7-8 ani, cele mai multe reprezentari devin performante si se integreaza corect n demersul cognitiv, intelectual al copilului. Experiment 1: Reprezentarea lungimii etalon S-au folosit trei grupuri de subiecti: un grup de prescolari, cu vrsta cuprinsa ntre 4 si 6-7 ani; un grup de scolari cu vrsta cuprinsa ntre 7-8 si 10-11 ani, si un grup de adulti, persoane tinere cu vrsta de peste 18 ani. Subiectilor li s-a prezentat o tija metalica, n pozitie verticala, pe care experimentatorul o roteste cu 90 grade, din punctul A si punctul B, dupa care o readuce n pozitia initiala. Subiectilor li s-a cerut ca, respectnd lungimea tijei, sa o deseneze n pozitia B. Primul grup a dovedit tendinta de a desena tija mai mica dect n realitate; acelasi lucru s-a constatat si pentru grupul al doilea. Dar daca li s-a cerut subiectilor sa deseneze tija n pozitia A, subevaluarile au fost mult mai reduse. La fel, daca li s-a permis sa masoare tija folosindu-si degetele ca pe un compas, evaluarile au fost mult mai precise. Subevaluarile copiilor sunt dominate de factorul ordinal. Subiectii sunt preocupati de desenarea obiectului sub impresia unei schite anticipative sau a unei prime imagini, care este perturbata prin rotatie sau prin translatie -

copiii anticipeaza pozitia punctului de sosire, si nu lungimea dintre extremitati. Din perspectiva cognitivista, reprezentarile depind n mod fundamental de tipul de procesare top-down. Experiment 2: Reprezentari cinetice si de transformare Se folosesc doua cartoane de forma patrata, asezate n fata subiectilor, suprapuse pe verticala, cu o latura comuna. Se urmareste verificarea translatiei; pentru aceasta, si se cere subiectilor sa-si reprezinte figura de rezulta dintr-o usoara deplasare a patratului superior de la stnga la dreapta. Subiectii pot da raspunsul fie prin desen, fie alegnd dintr-o colectie de figuri posibile pe cea corecta. Varianta recomandata de raspuns este desenul. Raspunsul corect este posibil abia la vrsta de 7-8 ani. Erori posibile:

a d

b e

c f

Concluzia lui Piaget este ca prescolarii nu reusesc sa conserve relatiile dintre cele doua figuri si dimensiunile lor n conditiile unei miscari ce le modifica numai partial pozitiile. ntre perceperea miscarii si reprezentarea ei secventiala si finala exista o importanta deosebire, iar particularitatile pre-operatorii nu permit dect pseudo-conservari.

Experiment 3: Reprezentari intermediare ntre cele cinetice si cele de transformare Subiectilor si se cere sa-si reprezinte pozitiile intermediare, precum si pozitia finala a unei tije ce se roteste n plan, n jurul extremitatii sale inferioare. Subiectii prescolari neglijeaza pozitia fixa a bazei si opereaza mintal ca si cnd tija ar putea fi translatata.

Erori posibile:

Subiectii ajung initial la figurarea unor curbe cu originea n punctul A, orientate ntr-o directie sau alta, fara sa se mai tina seama de rigiditatea tijei.

n jurul vrstei de 7 ani, copiii reusesc sa-si reprezinte pozitiile intermediare prin drepte oblice cu originea n punctul fix. Aceste drepte nu respecta lungimea tijei, ceea ce arata o slaba conservare a elementelor initiale. Se poate conchide ca subiectilor le este, ntr-adevar, familiara experienta unui obiect n miscare, dar reprezentarea cinetica nu este dependenta de frecventa perceptiilor, ci de stadiul elaborarii operatiilor mentale progresive (respectiv stadiul operatiilor concrete). Dupa opinia lui Piaget, reprezentarile cinetice nu se realizeaza ca o deplasare continua, ci ca

o succesiune de momente, aceasta datorita faptului ca mecanismele reprezentarii sunt diferite de cele ale perceptiei. n perceperea miscarii, retina umana preia secvential informatia, dar datorita efectului de postactiune (numit si post efect) ofera senzatia de continuitate. n reprezentare, imaginea pe care subiectul o vizualizeaza este ne-compusa, ca si cnd ar fi realizata ntr-o maniera digitala - nu se produce o preluare a informatiei din exterior care sa excite n mod direct analizatorul, ci prelucrarea se face pe baza informatiilor oferite de cortex. Experiment 4: Reprezentarile de transformare Subiectii au sarcina de a-si reprezenta trecerea de la un arc de cerc la un segment egal ca lungime cu arcul, si invers. Se constata o sub-evaluare att a figurii intermediare, ct si a celei finale. n cazul probei inverse, se supra-evalueaza dimensiunea sarcinii initiale. n concluzie, o data cu reprezentarile transformative, reproductive, operatiile domina imaginile figurale si nu invers. Experiment 5: Reprezentarile anticipative de transformare Pentru a testa experimental aceasta categorie de reprezentari, este necesar sa ne asiguram ca se administreaza subiectilor probe ce nu presupun actiuni familiare lor. De exemplu: rotirea imaginara a unui cub cu laturile desenate diferit; realizarea de figuri posibile pornind de la un patrat realizat din fir elastic prins n patru ace nfipte n plastilina. Piaget afirma ca n sarcini de acest tip apare un paradox: rezultatele n urma transformarilor sunt maxime n jurul vrstei de 10 ani, pentru ca apoi performantele sa scada. La vrsta de 10 ani, inteligenta de tip intuitiv-concret este la maxima dezvoltare. Subiectii pre-adolescenti si adultii, pusi n fata unor asemenea sarcini, ncep sa foloseasca operatori logici de tipul "daca..., atunci...", fara anticiparea intuitiva a relatiilor spatiale si fizice implicate n transformare. Posibile explicatii pentru acest paradox: - acuitatea vizuala atinge maxima dezvoltare la 10 ani; - operativitatea logico-formala o inhiba (o domina) pe cea intuitiva; - se accentueaza lateralitatea corticala. Reprezentarea din perspectiva psihologiei cognitive

Psihologia cognitiva a adus modificari semnificative n ceea ce priveste interpretarea reprezentarilor, considernd-o drept punctul nodal n jurul caruia se desfasoara procesarea (tratarea) informatiilor. Precizari conceptuale de definire a reprezentarii n psihologia cognitiva Reprezentarea este definita ca reflectarea ntr-un mediu intern a realitatii externe, o proiectie n sistemul cognitiv a acestei realitati. Psihologia cognitiva a renuntat la sensul traditional al notiunii de reprezentare (imagine schematica a unui obiect n absenta actiunii acestuia). Se utilizeaza cu sens similar notiunea de imagini mentale. Imaginea mentala se defineste prin acele productii imagistice cu care opereaza sistemul cognitiv n absenta actiunii unor stimuli vizuali asupra organelor de simt. Fata de imaginea vizuala, imaginea mentala are urmatoarele atribute: este mai abstracta, constituie un gen aparte de reprezentari spatiale sau topologice. Ea nu este legata de o singura modalitate senzoriala. n concluzie, caracteristica principala a imaginii mentale vizeaza capacitatea sa de a reprezenta, reproduce realitatile topologice dintre elemente. Realitatea topologica reprezinta raportul de vecinatate, de structura, de contiguitate spatiala, de interactiune spatiala ntre elementele unei imagini mentale. (ex: formarea unei figuri din bete de chibrit este o imagine topologica). Experimente care sugereaza modul de functionare a imaginii mentale Experimentul de recunoastere a configuratiilor Santa (1977) a utilizat doua tipuri de reprezentari ale uneia si aceleasi configuratii: a) o reprezentare imagistica b) o reprezentare lingvistica a) se prezinta pentru o durata de 1/10 sec. o imagine care contine un triunghi, un cerc si un patrat. Se prezinta dupa aceea succesiv o serie de imagini-variante, cerndu-li-se subiectilor sa o recunoasca pe aceea care este mai apropiata de imaginea initiala. Concluzia experimentului n aceasta

varianta este ca amplasarea topologica favorizeaza recunoasterea imaginii mentale. b) s-a prezentat imaginea stimul triunghi-cerc-patrat scrise n litere. S-au oferit mai multe variante de raspuns. Concluzia a fost ca nu amplasarile spatiale topografice se retin mai usor, ci acelea liniare. Relatia dintre imaginea mentala si memoria de lunga durata n aceste cazuri exista o disputa aprinsa n psihologie. Unii autori considera ca imaginea mentala este o modalitate de stocare a MLD. Altii considera ca imaginea mentala este doar un epifenomen (umbra) implicat n analiza de tip descendent, ca memoria nu contine imagini, acestea fiind doar elaborari temporare n functie de necesitatile unei sarcini. Daca cognitia are nevoie de o imagine, o va fructifica din baza de date. Cu alte cuvinte, categoria a doua de autori afirma ca imaginea mentala este reprezentarea unei procesari descendente. Ex: imaginile ambigue care primesc o eticheta; imaginea ambigua este interpretata functie de eticheta respectiva, capatnd o anumita semnificatie. Experiment: Reed si Johnson (1975) considera ca imaginea mentala nu se interpune, ca un preconcept, ntre imaginea perceptiva si concept. Ei considera ca imaginea mentala succede unei analize de tip descendent a stimulilor vizuali si depinde de baza de cunostinte a sistemului cognitiv. Varianta 1. Se prezinta o serie de figuri si se cere sa se precizeze daca figurile inspectate sunt parti ale configuratiei complexe. Performanta subiectilor a fost 80% recunoasteri corecte. Varianta 2. Se porneste de la analiza de tip ascendent si se constata ca, n prezentarea succesiva a figurilor care alcatuiesc configuratia, apar dificultati n recunoastere. Performanta subiectilor a fost de 52% recunoasteri corecte. Daca s-ar fi prezentat mai nti imaginea complexa si apoi, pe rnd, imaginile respective, sau daca s-ar fi prezentat toate imaginile odata, recunoasterea s-ar fi produs mai rapid. Concluzie: imaginea mentala presupune procesari descendente, dependente de baza de cunostinte. Prima categorie de autori afirma ca imaginea mentala este o modalitate de stocare n MLD: Imaginile mentale nu sunt influentate doar de

procesarile semantice, ci si de procesari post-perceptive ce rezulta din interactiunea n memorie a interferentelor cu alti stimuli. ntr-un experiment, Carmichael, Hagan si Walter au prezentat subiectilor o serie de imagini, fiecare imagine fiind nsotita de un cuvnt denumind un obiect asemanator: Imagine Stup Ochelari Timona Pusca sapte Masa Cuvnt nsotitor palarie haltere soare matura patru clepsidra

Apoi li s-a cerut subiectilor sa reproduca imaginea initiala, prin desen. S-a constatat ca subiectii nu au respectat imaginile standard, ci au adus mbunatatiri, asa nct ca ele sa semene cu obiectele denumite prin cuvintele asociate, de unde se trage concluzia ca imaginea mentala sufera procesari perceptive n cadrul carora cunostintele de care dispune subiectul orienteaza imaginea mentala. Care este durata imaginilor mentale n MLD? S-a constatat ca persistenta imaginilor mentale n memoria de lunga durata este de-a dreptul fabuloasa. Experimentul 1. n anul 1967, psihologul american Shepard a prezentat la un lot de subiecti 612 imagini colorate (cu peisaje). S-a realizat un test de recunoastere la mai multe intervale de timp: imediat dupa expunere, la trei zile de la expunere si la 120 de zile de la expunere. Procentajul obtinut: 97% imediat dupa expunere; 92% la trei zile dupa expunere; 58% la 120 zile de la expunere.

Experimentul 2. Standing (1973) a expus 10..000 imagini cu o durata de 5 sec/imagine. La proba de recunoastere efectuata dupa 48 ore, raspunsurile corecte au fost n procent de 83%. Experimentul 3. n 1975, mai multi autori au efectuat un experiment asupra memoriei figurilor colegilor de clasa. Au fost testati 392 subiecti cu vrsta cuprinsa ntre 17 si 74 ani. S-au prezentau fiecarui subiect cte cinci fotografii, din care el trebuia sa aleaga figura unui coleg, actual sau fost (functie de vrsta). Raspunsurile corecte au fost n procent de 90% chiar si dupa 35 de ani de la absolvire. La persoanele cu peste 48 de ani de la absolvire, procentul a fost 71%. Concluzie: imaginea mentala este puternic prezenta n MLD. Tema de lucru (subiect de examen) : precizati variabilele experimentale (independenta, dependenta si de control) din studiile asupra reprezentarilor.