T 17.

Referirea cauzei unui arbitru special (reference to a special referee)

Comunicarea si eficienta ei depind de multe ori de capacitatea si disponibilitatea interlocutorilor de a percepe si interpreta in mod corect schimbul de mesaje. De multe ori insa, apar o serie de bariere care incetinesc sau stopeaza procesul comunicarii, moment in care poate aparea conflictul. Comunicarea interpersonala nu este insa niciodata lipsita de evenimente, iar conflictul, fie el de proportii mai mari sau mai mici este unul dintre cele mai frecvente. Diferentele individuale, care il fac pe fiecare dintre noi unic, pot deveni sursa unor potentiale conflicte cu semenii nostri. Constatam o familiarizare cu problematica dezacordurilor, a conflictelor. Cu totii am acceptat existenta conflictului in viata cotidiana, recurgand de multe ori la el ca la o solutie pentru anumite probleme cu care ne confruntam. La un nivel de maxima generalitate conflictul ar putea fi definit ca dezacord intre doua sau mai multe parti, intre doua sau mai multe pozitii, in incercarea de realizare a scopurilor organizationale propuse (Montana si Charnov, 2000, p 366, apud Marius Milcu, p. 15). Termenul de conflict desemneaza o situatie complexa care se defineste in primul rand printr-o anumita structurare a relatiilor sociale stabilite intre actori. Ei pot urmarii fie scopuri antagoniste fie pot apara si promova valori contradictorii. Dezacordul poate aparea si in ceea ce priveste mijloacele si strategiile folosite pentru atingerea unor scopuri comune. In consecinta, deducem ca putem explica relatiile conflictuale prin valorizarea diferita a elementelor situatiei sociale (Marius Milcu, 2006, p. 16). Conform art. 541 din Noul Cod de procedur civil arbitrajul este ,,o jurisdicie alternativ avnd caracter privat.Arbitrajul este o modalitate alternativ de soluionare a litigiilor patrimoniale, n care prile, n urma unei convenii formale se supun deciziei unei tere pri numit arbitru, n urma unei proceduri judiciare, din care rezult o hotrre definitiv i executorie. Art. 616 prevede expres: arbitrajul instituionalizat este acea form de jurisdicie arbitral care se constituie i funcioneaz n mod permanent pe lng o organizaie sau instituie intern ori internaional sau ca organizaie neguvernamental de interes public de sine stttoare, n condiiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil n cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluionare potrivit unei convenii arbitrale. Activitatea arbitrajului instituionalizat nu are caracter economic i nu urmrete obtinerea de profit. n administrarea acestei jurisdicii, prile litigante i tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de procedur derogatorii de la dreptul comun, cu condiia ca regulile s nu fie contrare ordinii publice i dispoziiilor imperative ale legii. Conflictele aparute in interiorul

organizatiilor presupun o mobilizare de amploare, pentru care se ia in considerare arbitrajul. Cauza este preluata de un arbitru neutru, obiectiv din afara organizatiei pentru a putea media dialogul dintre parti. Articolul 167 din Legea 62/2011 dialogului social Concilierea conflictelor colective de munca prevede ca medierea, concilierea si arbitrarea conflictelor colective de munca se fac intre partile aflate in conflict. Conform art. 542 din Noul Cod de procedur civil, persoanele care au capacitate deplin de exerciiu pot conveni s soluioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, n afar de acelea care privesc: starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesoral, relaiile de familie, drepturile asupra crora prile nu pot s dispun. Statul i autoritile publice au facultatea de a ncheia convenii arbitrale numai dac sunt autorizate prin lege sau prin convenii internaionale la care Romnia face parte. Persoanele juridice de drept public care au n obiectul lor de activitate i activiti economice au facultatea de a ncheia convenii arbitrale, n afar de cazul n care legea ori actul lor de nfiinare sau de organizare prevede altfel. Arbitrajul implic nivele sczute sau practic inexistente ale controlului prilor asupra rezultatelor soluionrii disputei, dar menine un control ridicat asupra modului de desfurare a procesului negocierii. Este probabil cea mai frecvent form a interveniei terilor. Procesul este simplu: cnd prile au ajuns la un blocaj major sau sunt confruntate cu o criz major de timp, dup ce au soluionat mai multe elemente ale disputei, i prezint poziiile unui ter neutru. Terul ascult apoi ambele pri i decide asupra modului n care se va rezolva, n cele din urm, disputa. Arbitrajul este folosit deseori ntre disputele dintre diferite corporaii sau dintre patronat i sindicate. Cei care arbitreaz pot s decid asupra unei singure probleme aflate n disput sau asupra mai multor probleme care se afl ntr-un pachet de probleme aflate n disput arbitrarea poate s fie voluntar i coercitiv. Arbitrarea formal este cel mai des n mecanismele de soluionare a disputelor din relaiile de munc sau n plngeri de violri ale contractelor legale. Arbitrajele au dou avantaje clare: ofer o soluie clar pentru soluionarea unui conflict i ajut prile s evite costurile unei prelungiri a disputei. (Brandusa Gorea, 2009, pp. 55-67). Arbitrajul este o jurisdicie alternativ cu caracter privat, aplicarea sa practic putnd fi fcut dup reguli de procedur derogatorii de la dreptul comun, cu condiia ca aceste reguli s nu fie contrare ordinii publice i dispoziiilor imperative ale legii. Ca i n cazul medierii exist anumite restricii n privina litigiilor care pot fi soluionare pe aceast cale; i anume nu vor putea fi soluionate prin arbitraj acele litigii care privesc: starea civil, relaiile de familie, precum i litigiile care au ca obiect drepturi asupra crora prile nu pot s dispun.

Arbitrajul poate fi ncredinat unui sau mai multor arbitrii, care vor constitui tribunalul arbitral. Prile pot conveni ca arbitrajul s fie organizat de o instituie permanent de arbitraj. Convenia arbitral se ncheie n scris, sub sanciunea nulitii. Convenia arbitral poate fi ncheiat sub forma unei clauze compromisorii sau a compromisului. Indiferent de forma pe care o mbrac, convenia arbitral va fi nul n parte dac ar conferi uneia dintre pri un privilegiu la desemnarea arbitrului. Acceptarea nsrcinrii de arbitru trebuie fcut n scris i va fi comunicat prilor. Cu privire la arbitrii se impune s precizm faptul c n Codul de procedur civil sunt reglementate n mod expres cauzele de incompatibilitate ale arbitrilor, de recuzare, de nlocuire, precum i rspunderea acestora (Sustac Zeno., Ignat Claudiu., 2008, p. 28). Consider ca managementul calitativ al unui conflict presupune cateva conditii pe care un arbitru trebuie sa le respecte inainte si pe parcursul rezolvarii situatiei conflictuale dintre parti. Rolul unui abitru inseamna mai mult decat a fi neutru pesntru a asculta acuzatiile si explicatiile partilor. Din aceste motive printre rolurile arbitrului trebuie punctate: Nu trebuie sa adopte pozitia unui detectiv si sa aduca argumente pro sau contra din trecutul ralational al partilor Trebuie sa stabileasca un set de reguli inca de la prima intalnire; la inceputul tratativelor, sunt esentiale doua reguli: nimeni nu trebuie sa foloseasca intimidari la adresa celuilalt si nimeni nu pleaca pana nu se rezolva confllictul Se pot utiliza indicatii non-verbale, in acest mod partile observa ca sunt luate in considerare si se consolideaza un feedback; aceste indicatii nu trebuie sa se transforme in forme de aprobare sau dezaprobare Arbitrul trebuie sa gaseasca puncte comune intre cele doua tabere, in ciuda faptului ca la prima vedere par total diferite; in acest mod se creeaza o punte de legatura si se faciliteaza comunicarea Importana soluionrii conflictelor prin arbitraj poate fi dedus ndeosebi din multiplele avantaje: 1. Flexibilitatea arbitrajului. Arbitrajul ofer o procedur de soluionare a conflictelor simplificat cu un anumit caracter de apreciere a regulilor de procedur arbitral de urmat. Trstura dominant a procedurii de arbitraj o reprezint libertatea contractual a prilor, ele fiind libere s aleag sau nu aceast cale facultativ de soluionare a litigiilor. Prile pot alege, prin acordul lor de voin, arbitrii care urmeaz s soluioneze litigiul dintre ele. Exist aadar posibilitatea alegerii, n calitate de arbitri n litigii civile, a unor specialiti

n domeniul dedus judecii, sporind garania prilor privind procedura arbitrajului. n cadrul nu exist aceast posibilitate, dosarele fiind repartizate aleatoriu. La majoritatea instituiilor permanente de arbitraj este prevzut n regulile de procedur c nendeplinirea condiiilor de calificare poate constitui o cauz de recuzare a arbitrilor. Arbitrajul ofer o judecat privat eficient, prin arbitri cu o bogat experien profesional i o competen recunoscut n domeniul de activitate, ceea ce-i confer instituiei arbitrajului o deosebit popularitate n statele cu o economie de pia dezvoltat. 2. Operativitatea. Orice litigiu civil, dac prile nu convin altfel, se soluioneaz de tribunalul arbitral n termen de cel mult 6 luni de la constituirea acestuia. Arbitrajul prezint avantajul de a nu se supune unui formalism excesiv, care, n cele mai multe cazuri, sufoc desfurarea n condiii de celeritate i eficien a unui litigiu de ctre justiie. n aceste condiii, sub rezerva respectrii dispoziiilor imperative ale legii, a ordinii publice sau a bunelor moravuri, prile pot stabili, prin compromis sau printr-un act separat, regulile de procedur pe care tribunalul arbitral s le urmeze n soluionarea litigiului. n lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va stabili procedura conform regulamentului i regulilor proprii de arbitraj stabilite pentru instituia de arbitraj permanent care l-a organizat. 3. Confidenialitatea arbitrajului. Procedura arbitrajului asigur confidenialitatea pe tot parcursul desfurrii ei, realizndu-se n cadru nchis i permite pstrarea secretului de la nregistrarea cererii de arbitrare, desfurarea procedurii i pn la pronunarea hotrrii arbitrale care nu are caracter public. Natura privat a arbitrajului explic de ce activitatea arbitral nu este supus principiului publicitii. Prin aceasta se pstreaz secretul cu privire la litigiul n cauz i se evit publicitatea, aspect deloc neglijabil n litigiile civile sau ntre profesioniti. De asemenea, nici hotrrea arbitral nu este pronunat n edin public, ea fiind comunicat doar prilor implicate. n acest fel, reputaia prilor participante la procedura arbitral rmne neafectat, indiferent de soluia finala pronunat de tribunalul arbitral. Pentru a asigura un climat de confidenialitate pe tot parcursul procedurii arbitrale, la aceasta vor participa doar prile implicate i reprezentanii acestora pe baz de mputernicire avocaial sau procur special. 4 . Costurile arbitrajului. Un alt avantaj de loc de neglijat este acela al taxelor mai reduse n raport cu taxele judiciare de timbru. Taxele arbitrale difer de valoarea obiectului cererii de arbitrare, dar i n funcie de caracterul intern sau internaional al litigiului. Valoarea

taxelor este influenat i de numrul de arbitri desemnai de pri, arbitrajul cu un singur arbitru fiind cel mai avantajos din acest punct de vedere. Ideea de parteneriat n cadrul arbitrajului este susinut, ntre altele i de posibilitatea ca toate cheltuielile de arbitraj s se fac potrivit nelegerii prilor. Numai n lipsa unei nelegeri se aplic regulile pentru soluionarea litigiilor de ctre instana de judecat i anume, suportarea cheltuielilor arbitrale s fie suportate de ctre partea care a pierdut litigiul. Putem concluziona c arbitrajul prezint comparativ cu justiia o serie de avantaje: judecat rapid, mai puin formal, mai supl i mai ieftin, cu aceeai finalitate hotrrea arbitral, care constituie titlu excutoriu. Atunci cnd prile nu reuesc s gseasc o cale de a elabora mpreun soluia unei probleme, se pot adresa arbitrajului. Acest lucru se ntmpl de obicei cnd prile nu se simt competente s judece situaia, cnd ntre ele exist diferene ireconciliabile sau cnd comunicarea este profund alterat. Prile trebuie s se oblige s respecte decizia arbitrajului, indiferent care va fi ea. Arbitrul este un expert independent care analizeaz i interpreteaz aspectele diferendului i propune o soluie. Participanii au influen numai n alegerea arbitrului (Stoica Constantin, 2004, 78). Dupa cum afirmam inca de la inceput, conflictul nu este neaparat un lucru negativ, ci dimpotriva, se poate dovedi a fi un generator al progresului. Bineinteles acest lucru etse posibil in conditiile in care managerierea sa este una eficienta, facuta de profesionisti specializati in provocarea, controlul si rezolvarea conflictelor. Daca natura si stiintele exacate ofera nenumarate exemple de coexistenta si conlucrare a contrariilor, atunci inseamna ca tot ce avem de facut este sa convertim valentele destructive ale diferentelor individuale in elemente de progres, directionand energiile umane spre solutii pozitive, benefice tuturor actorilor sociali implicati in interactiune (Marius Milcu, 2005, p.198). Efectele pozitive generate de unele conflicte pot fi uneori chiar mai importante si mai numeroase decat cele de tip negativ. Privit in sine, conflictul nu constituie un dezastru, o problema majora a societatii umane. Conflictul nu este neaparat negativ, ci este pur si simplu un fapt natural datorat convietuirii intr-o societate complexa. In realitate, problema nu o constituie conflictul, ci doar proasta gestionare a acestui fenomen social, modul cum raspundem in asemenea situatii. Atata vreme cat nu vedem conflictul ca un tip de concurs de tip pierdere-castig (joc cu suma nula), putem gasi solutii creative, de tip castig-castig. Desi de cele mai multe ori conflictele fie ele mai mici sau mai mari provoaca la nivel psihic tot felul de manifestari dezadaptive precum anxietate, agitatie psiho-motorie, insomnie epuizandu-ne fizic si psihic, ele indeplinesc in acelasi timp si o functie de canalizare si activare a energiilor

individuale in plan social, servind astfel ca un veritabil motor al evolutiei fiecaruia dintre noi, dar si a grupurilor din care facem parte. In ultima perioada metodele alternative de rezolvare a conflictelor reprezinta cheia incetarii unor dispute interpersonale si chiar interorganizationale. Partile implicate au posiblitatea de a-si rezolva conflictele intr-o atmosfera diferita de cea din instantele de judecata, moderata de un arbitru.

Bibliografie 1. Z. Sustac, C. Ignat, Modaliti alternative de soluionare a conflictelor, Editura. Universitar, Bucureti, 2008 2. Milcu, Marius, Psihologia relatiilor interpersonale, Editura Polirom, Iasi, 2005 3. Milcu, Marius, Divergente, tensiuni si conflicte, Editura Universitatii Lucian Blaga, Sibiu, 2006 4. Brndua Gorea, Soluionarea conflictelor prin arbitraj i mediere, Trgu-Mure: Editura University Press, 2009 5. Legea 62/2011 dialogului social Concilierea conflictelor colective de munca 6. Noul Cod de Procedura Civila