Grigore Alexandrescu

Lupul moralist
V-am spus, cum mi se pare, de nu i fi uitat, C lupul se-ntmplase s-ajung mprat. Dar fiindc v-am spus-o, voi nc s v spui Ceea ce s-a urmat sub stpnirea lui. Auzind mpratul c-n staturile sale Fac npstuiri multe proii dregtori, C pravila st-n gheare, c nu e deal sau vale Unde s nu vezi jertfe mai muli prigonitori1, Porunci s se strng obteasca adunare Lng un copac mare; Cci vrea pe unii-alii s i cam dojeneasc, i-n puine cuvinte, S le-aduc aminte Datoriile lor. Toi se nfiar; i-nlimea lupeasc ncepu s vorbeasc C-un glas dojenitor: "Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate? Datoriile slujbei astfel le mplinii? Nu avei nici sfial, nici fric de pcate, S facei nedreptate i s npstuii? Toate slujbele voastre ara vi le pltete: nc, pe la soroace, Cte un dar v face. Dar reaua nrvire, Ce o avei din fire, Nu se tmduiete. Vedei cu ce mori grele Se isprvesc din lume i cum las ru nume Acei care fac rele. Gndii-v c poate vei da cuvnt odat La-nalta judecat. Gndii-v la suflet, i luai de la mine Pild a face bine." st cuvnt minunat, Pe care domnul lup auz c l-a-nvat, Trecnd pe lng sat, La ziua unui sfnt, cnd preotul citea i propovduia,

Pe muli din dregtori s plng i-a-ndemnat. "E! ce ai hotrt, jupni amploiai? Oare-o s v-ndreptai?" i ntreb atunci nlimea-mblnit, Ce purta o manta de oaie jupuit. "Spunei, o s schimbai purtarea-v cea proast?" - "S trii la muli ani, dobitocia-voastr, Rspunse un vulpoi, n slujbe ludat; Ne poate fi iertat, S v-ntrebm smerit, de vrei a ne-arta, De unde-ai cumprat postavul de manta?" Cnd mantaua domneasc este de piei de oaie, Atunci judectorii fii siguri c despoaie.