Orfan de rzboi Petru Mateciuc

Reproduc acest material ca un omagiu adus bunicului meu, un om pe care nu am avut ocazia s-l cunosc cu adevrat. Materialul a fost ngrijit de fiica autorului, Lica Slonovschi. (Bogdan Mateciuc) Satul Ruseni din tinutul Botosani se ntinde pe un vast ses, cuprins ntre dealul Hrlului la vest, dealul Clrasilor la est, iar pe marginea dinspre est curge Jijia, udnd satele Pogorsti, Glvnesti si Stolniceni, serpuind pe sub dealul Andrieseni, spre sud. De altfel, satul Ruseni este format din trei sate: Comndresti, Ruseni si Slobozia, unite ntre ele, c nu stii de unde ncepe unul si unde se sfrseste altul. De la sud spre nord satul este strbtut prin mijloc de calea ferat Iasi Dorohoi, construit n anul 1896. La 4 km. spre sud se afl gara Rediu, care apartine, ca si satul Rediu, de judetul Iasi. Tot de judetul Iasi apartine si satul Andrieseni, care se afl pe dealul din apropiere. Drumul principal care vine din Ruseni si trece spre Slobozia ntlneste calea ferat pomenit mai sus. Aici, cantonul de cale ferat strjuieste ca un punct de control att al trenurilor ce vin sau pleac spre Iasi, ct si al putinelor crute sau si si mai putinelor automobile ce trec prin sat. A doua cas de la canton spre Slobozia, acoperit cu stuf, alctuit dintr-o camer cu tind si o cmar ce njumtteste tinda, salt putin deasupra vrfurilor porumbului ce umple o grdin mare, mai bine de jumtate de hectar. Spre cantonul de cale ferat mos Dumitru Bdru, de care ne desparte un sir de salcmi nalti si drepti, iar spre Slobozia mos Neculai Adam sunt vecinii nostri. n ograd, dinaintea casei, dou crsnice de prins peste stau rsturnate cu plasele n sus, pentru uscat la soare. Aproape de cele dou crsnice, un bietel ca de sapte ani se joac n nisipul ud, fcnd cu palmele musuroaie tuguiate, nsirate la distante egale unul de altul. n lungul acestui sir de musuroaie sunt puse bucti de stuf nfipte n pmnt, avnd ntinse si legate de vrf dou fire de at, care presupune linia telefonic cu stlpii respectivi. O fntn fcut cu minile si o cas ngrdit cu fire de mtur de grdin, o crare ce duce la fntn, precum si o roat dintat cu care se pot lsa urme pe nisipul ud, sunt toate jucriile din care acest bietel strnge nebnuite bucurii solitare. Mam nu mai are de cnd nu mplinise nc doi ani, tata este dus pe front mpreun cu fratele cel mai mare, un al doilea frate este la mnstirea Cozancea, un al treilea frate este la Iasi la bdia Tache, o sor este tot pe la Iasi, iar alt sor este dus prin sat pe undeva. Arsita soarelui a uscat iarba de pe cmpul de peste drum, iar aerul joac n valuri la suprafata pmntului. Un automobil trece pe drum dinspre Slobozia spre calea ferat, lsnd n urm-i un nor de praf si urme ca de nasturi nsirati ntr-o linie perfect. Bzitul unui avion de rzboi se aude la o mare nltime, trecnd spre nord, de unde din cnd n cnd se aud bubuituri de tun.

Toate acestea l distrag prea putin de la jocurile sale pe bietelul care, pentru a-si potoli foamea, strnge cteva prune verzi si le mnnc tacticos, aruncnd smburii albi peste frunzele late ale porumbului, sub care se adposteste de dogoarea soarelui. n cele din urm se hotrste s mai fac un control s vad dac n-a mai rmas vreo par n prul lui bdita Stefan, cel din coltul din fata casei, sau n cel al lui bdita Gheorghe de la coltul prispei din spatele casei, pentru a-si ntregi meniul, si asa destul de srccios. Tata avea obiceiul ca s sdeasc pentru fiecare biat cte un pom mai deosebit n grdin. Se considerau pomi mai deosebiti perii, cci visini si pruni erau destui n grdina tatii, dar perii, mai gingasi, o duceau mai greu n acest pmnt hleios si srturos, iar brumele de toamn timpurie sau primvar trzie fceau foarte multe victime printre pomii roditori. Cteva pere mici, pietrose, ascunse ctre vrful perilor nu scap ochilor ageri. Sunt totusi foarte gustoase, mai ales c visinele s-au terminat demult; ele fceau cu cinste parte din hrana curent mpreun cu mmliga rece si mai ales c masa o luam n copac, atrnat ntre crengile visinilor. Trenuri mrfare, ncrcate cu soldati rusi, trec mereu n susul si n josul liniei ferate. Ele sunt asteptate cu mare bucurie de droaiele de copii care alerg pe lng ele si crora soldatii rusi le arunc buctele de zahr. n sat a venit si a fost cantonat Regimentul 11 Artilerie. n grdin au fost trase tunuri si chesoane. Caii au fost adpostiti n sure si pe sub copaci. Ostasii si vd de treburi pe la chesoane, sterg tunurile, spal rufele si se despduchesc. Este o mare forfot pe drum si prin ntreg satul: adunri, comenzi, marsuri, exercitii. Nu trece mult si bietelul cade bolnav de tifos exantematic. Atentia soldatilor cantonati n cas este ndreptat spre micul bolnav, cruia i aduc pine, cafea cu lapte, zahr. Toate rmn ns neatinse. De pe frontul de la Mrsesti vin vesti nfricostoare. Tata si bdita Stefan sunt acolo. Din ce n ce mai multe femei poart doliu pentru cei rmasi pe cmpul de lupt. Vine si tata acas, bolnav grav, aducnd vestea c bdita a rmas pe acolo si nu va mai veni. Nu peste mult timp, si tata trece n rndul celor drepti, alturi de fiul su cel mai mare, cu care a luptat pe front mpotriva nemtilor. ntr-o dimineat, intrnd cu sora mea Ileana n mica odit din tind, l-am gsit ntins pe laita de lng fereastr, cu capul spre us, cu mna dreapt ntins spre mijlocul casei, fr suflare. Toamna vine pe neasteptate si scoala din sat si deschide portile pentru cei nscrisi a urma cursurile. n singura sal de clas vreo patru bnci lungi sunt ntesate de copii. Se scrie pe genunchi. Ctiva hojmali mai mari, netunsi, bat cu vergile n catedr ca s mai potoleasc hrmlaia de glasuri, din cauza creia nu se mai aude nimic nici n cer nici n pmnt. Cei din clasa nti au tblite de scris, cu ram de lemn pe margini. Ctiva au venit cu ele sparte la scoal, din cauza ncierrilor de pe drum. Profesorul Ionescu cel btrn apare n pragul usii, dar de abia se vede n norul de praf care pluteste pn n tavanul clasei si asa destul de mic pentru marele numr de copii din toate clasele. Se face o tcere de mormnt, fiecare copil rmnnd pe locul unde l-a apucat vremea. Ce lectii s-au fcut, nu-mi mai

amintesc, att pot tine minte c n prezenta profesorului nimeni nu scotea un sunet, parc si respiratia era oprit. Dup vreo lun de zile de la deschiderea scolii, absentele ncep s se ndeseasc, ploile si frigul mpiedicnd pe multi copii dezbrcati si desculti s mai vin la scoal. Prin noiembrie vine bdia Tache Ravliuc de la Iasi, spunnd sorei Ileana c vrea s m ia cu el la Iasi. Plnsetele si mpotrivirea ei au avut darul ca treburile s rmn tot asa ca pn atunci. Iarna soseste parc mai devreme; n cas la noi fumul nu se mai termin, iar strujenii cu care se face focul sunt nghesuiti peste tot: n cmar si pe sub paturile puse cap la cap, n coltul rmas liber dinspre unicul geam ceva mai mare dect o palm ntins si care a fost pus acolo n perete odat pentru totdeauna, fr ram. Iesind de la scoal cu prietenul meu cel mai bun, Trut Doru, o rait pe la balt unde gheata este mbietoare este plnuit chiar din poarta scolii. Balta nu este prea departe n spatele casei, asa c sora mea nu avea prea mult de asteptat. Sloiurile scoase cu toporul pentru a face produhuri de adpat vitele sunt bune mijloace de tras pe gheat: unul din copii se aseaz pe sloi, iar cellalt l mpinge de la spate, fcndu-i un vnt puternic nainte. Trut Doru, mai vnjos, m mpinge de zor cu sloiul pe care eram asezat. Spre maluri ns, gheata fiind mai subtire, face ca la un moment dat s se rup mprejur, iar sloiul mpreun cu mine s dispar de pe suprafata ghetii, dedesubt. Trut, speriat, o ia la fug spre sat, tipnd. Cu mare greutate si dup numeroase frmntri ale apei si mlului, ca printr-o minune, prsit de prietenul meu, am iesit deasupra ghetii, nfricosat de moarte. Alergnd spre cas, pantalonii ca si hinuta pn aproape de gt se fcuser ca de tabl din cauza gerului, destul de aspru chiar la nceputul iernii. Acas, sora Ileana pregtise mmligut cu ceva untur si brnz, asteptndu-l pe scoler s vin la mncare. Cnd m-a vzut la us fosnind n costumul meu nghetat, de-abia trgndu-mi rsuflarea, mai-mai s lesine de fric. Grabnic, toate foantele au aterizat sub pat, iar exploratorul bltilor nghetate, n pielea goal, a fost mpins dup sob s se nclzeasc. n mintea fraged, amintiri din vara ce a plecat si fac loc ntr-o aromeal plcut, ce cuprinde ntreaga fiint. Drumul de ast-var la Rnghilesti, la mtusa Catinca a lui Dumitru Zaharia, care era paznic la via boierului, de unde cu un sn plin de mere si nuci am venit acas. Ct pe ce s rmn fr darurile mtusii, din cauza unor bieti care iesiser din pdurea Rnghilestilor si s-au luat dup mine s m pojoviasc. Iuteala picioarelor a fost ns salvatoare. Tot asa clar mi trece prin minte dugheana lipovanului din Slobozia, al crui vizitator obisnuit eram si de unde totdeauna plecam cu minile ncrcate cu buntti: bomboane, smochine, roscove si turt-dulce, pe care lipoveanul mi le ndesa cu druire, ca fiind cel mai bun si istet prieten al copiilor si Milean si Vavil, cu care m jucam deseori. Sinele de cale ferat, ntre care mi gseam de multe ori locul de joac mpreun cu alti copii, izbind cu putere o piatr mai mare ntre altele mai mici, precum amnarul de cremene. Odat, luat de jocul acesta al cremenii, pe un vnt destul de puternic n-am observat c dinspre canton venea abia auzit trenul de care m-am ferit n ultima clip, ajungnd fulgertor n afara liniilor, lng terasament, cu o bucat de crbune aruncat cu ciud de pe locomotiv de ctre mecanic.

Via lui Tuchilus, pe dealul din fata satului, cu cirese dulci, cu struguri negri si boabe mari, de unde sora mea Ileana aducea cte o poal de asteptate ndulciri. Movila retezat de pe dealul din fata satului, deasupra viei lui Tuchilus, unde sunt comori de aur ngropate la adncimi mari, n poloboace fr numr. Odat, pe nserat, pe prispa casei la mtusa Profira a lui Dumitru Bdru, vecinul nostru dinspre canton, pe cnd btrna mi cuta n cap, am vzut cu ochii mei deasupra movilei ridicndu-se o flacr, ca si cum ar fi fost soarele. S-a ridicat de cteva ori luminnd movila si dealurile dimprejur, dup care totul a fost cuprins de ntuneric. Mtusa Profira a continuat firul povestirii: o cucoan bogat si hrpreat a pus s se scoat aceast comoar, tocmind multi oameni si juruindu-le acestora mare rsplat dac vor reusi s scoat la lumin ntreaga comoar. Acestia au spat pn au dat de butoaiele cu aur, le-au legat cu lanturi groase de fier la care au njugat cu tnjale mari, boi, cte dousprezece perechi la un butoi. Treaba mergea bine, oamenii ndemnau boii care se opinteau din rsputeri si butoaiele cu aur au ajuns aproape de gura gropii. Cucoana, vznd butoaiele cu aur, n-a mai vrut s rsplteasc munca oamenilor. Atunci lanturile s-au rupt n bucti si comoara s-a dus n fundul pmntului. De atunci, din cnd n cnd apare cte o asemenea flacr din adnc, amintind de existenta comorii si de rutatea cucoanei. Crsnicele din fata casei, pe care oamenii le cereau pentru a prinde peste din Jijia sau de la balt, de cnd tata era pe front, de pe urma crora mai cdeau ctiva chitici s se prjeasc n tigaia de schij cu trei picioare, aducnd o mare bucurie celor doi orfani, care acum nu mai aveau nici un sprijin. Streasina casei si a surii, n stuful crora niste insecte asemntoare albinelor si adunau pstur dulce pentru cresterea larvelor. Pnda ndelungat a locului unde se bgau aceste insecte ducea la descoperirea stufului care era scos cu mare grij, despicat si lins cu mare plcere de mierea dulce adunat acolo n desprtituri numeroase. Ceasul de buzunar al lui bdita Gheorghe de la mnstirea Cozancea cu cadranul frumos ornat, cu cifrele asezate pe cte un disc strlucitor de culoare albastr, nsemnat cu litere mari de tipar ROSKOPF PATENT era o mare atractie pentru mine. Sttea ntr-un cui atrnat de perete si-mi atta curiozitatea. ntr-o zi, pregtind un cui turtit n form de surubelnit, pe geamul din cmar, n razele puternice ale soarelui, am nceput s nsir una lng alta piesele ceasornicului. Ce de rotite zimtate! Ce tare este arcul nchis n cutia rotund cu zimti pe margine! Numai c noaptea vine si bdita Gheorghe pe care l trimisese un clugr de acolo de la mnstire s aduc ceasul pe care probabil c-l tocmise. Ia ceasul din cui, dac-l mai poti lua, bdit Gheorghe! O mam de btaie de la puternicul frate din mnstire si amenintarea c dac nu-l faci la loc, te fac si pe tine cum l-ai fcut pe nevinovatul ceas, pun pe gnduri pe nstrusnicul ceasornicar. Au urmat zile ntregi de chin pn cnd totul a fost pus la loc si ceasul si-a reluat tic-tacul constiincios din cui. Bdita Gheorghe l-a luat cu dnsul si nu s-au mai vzut mult vreme nici ceas, nici frate cu frate. Casa btrneasc, n care s-a nscut bunica, situat n apropierea cimitirului, era cea mai veche cas din sat. Se spune c aceast cas a fost fcut cu lemn de pe loc, adic cu lemnul din pdurea care era pe acele locuri cu sute de ani n urm. Porumbeii, cu care m jucam si crora le ddeam seminte din palm aici dinaintea casei, de se strngeau roat mprejurul meu.

Movila Turda de lng Comndresti pe malul Jijiei, fcut de mna oamenilor de pe aici. Se spune c acolo au ngropat un urias. Are forma unui om si se ntinde lng Jijia. Unii spun c aici ar fi fost o lupt si ar fi fost omort un domnitor al trii. Ast-var cnd a venit fratele Toma de la Iasi, elev la scoala primar, fugeam de-mi scprau picioarele ca s ajung sapca lui cu cozoroc si nvelit pe deasupra cu musama strlucitoare, pe care o arunca de-a dura spre Jijia si pe care nu vroiam cu nici un chip s-o scape n ap de pe malul abrupt al rului. Peste cteva zile a venit din nou bdia Tache de la Iasi. De ast-dat am plecat mpreun, lund cu noi si o traist cu fin. Era prin 1919. n gara Rediu forfot de lume. Femei, mosnegi, soldati, ntr-o continu tlzuire n asteptarea trenului dinspre Dorohoi. Trenul soseste aproape de sear, avnd aspectul unui urias ciorchine cltor, de care s-au prins, cum au putut, oameni peste tot: pe scri, pe deasupra vagoanelor, printre vagoane, pe tampoane, ba si pe tenderul locomotivei. Stau agtati cu minile nclestate de frig si nu se misc deloc, ca si cum aceasta le-ar aduce suprema fericire, ultima sperant a vietii fiind acest tren. Odat cu oprirea n statie ncepe un vacarm nspimnttor: multimea de pe peronul grii se mbulzeste spre tren, apucndu-se de cei care se tin agtati, se urc pe scri, pe deasupra vagoanelor, pe scrile locomotivei, care scoate, parc de ciud, un fum gros de crbuni si pcur ce acoper din cnd n cnd tumultul de lume. Bdia Tache m salut frumusel si m mpinge n vagon printr-un geam spart, ajungnd deasupra altor oameni care stau claie n vagon, ntr-o amestectur de-a dreptul nfricostoare. Cel putin acestia sunt la adpost de infernul vntului de afar, ca si de furia locomotivei care arunc valuri de fum n urm acoperind cu un strat subtire de negreat pe cei de pe scri si de deasupra vagoanelor. De aceasta nu sunt scutiti nici cei din vagoane, ntruct vagoanele nu mai au sticl la geamuri. naintea mea, aproape adormind de amorteala frigului, se perind amintiri rmase n urma plecrii pe acest drum pentru cine stie ct vreme, spre o tint necunoscut. Aproape de ziu, dup lungi opriri prin cele cteva statii, trenul ajunge la Iasi. Gara este plin de lume, care alearg ncoace si ncolo. De-a lungul liniei ferate, prin apa si noroiul amestecat cu zpad, dup ce am cotit pe lng "REGIA MONOPOLURILOR STATULUI, o fabric mare din cosurile creia, ridicate pn la mare nltime, iesea un fum gros si negru. Tata Margareta (dup numele de fat Arpasu, verisoara actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romne) mpreun cu fratele Toma ne fac primirea, n timp ce doi copilasi se uit curiosi la mine. Unul din ei se tine strns de fusta mamei, iar cellalt leagn cu o mn pe un altul din leagnul de lng si care plnge furios, vrnd si el s ne fac n acest fel urarea de bun sosit. Minile si picioarele ne sunt nghetate, dar n casa pe care am umplut-o e cald si miroase plcut a mncare de cartofi. Camera are lungimea unui pat obisnuit si ltimea doar att ct ncape soba cu vatr si plit, dinaintea creia se afl o us ce d n alt camer. ntlnirea a durat putin, dup care, fiecare a luat cte un loc pe lng mas si am putut mnca cea mai bun mncare din lume: mmligut cu mncric de cartofi fierti ntr-o zeam cu gust de ceap prjit si cu bulion pe deasupra.

Dup putin timp, bdia Tache a plecat la serviciu n niste haine unsuroase, cu o sapc pe cap ce strlucea de pcur si ulei, iar copii au rmas pe lng tata Margareta, care nu mai stia cui s-i intre n voie mai nti. Au urmat cteva dispozitii de lucru date lui Toma, care, lundu-si fratele proaspt venit la Iasi a trecut ntr-o ncpere alturat. De aici a luat o beschie de tiat lemne, au cobort pe scara de lemn din dosul casei, intrnd ntr-o magazie unde se tineau diferite obiecte gospodresti, cu misiunea dat de tiere a lemnelor. Casa n care locuia bdia Tache se afla pe strada Abrahamfi nr. 4 o strad ce coboar din strada Toma Cozma colt cu stradela Ionescu, al crei numr 10, l purta pe peretele dinspre strada Pcurari. Nu departe, mai la deal se afl si biserica Toma Cozma. Proprietarul casei, Domnu Carol, brutar de meserie, neamt n vrst, bocnea toat ziua n poloboace si se nvrtea ntr-un noian de geluituri, crora noi le mai spuneam strujituri, foarte bune la aprins focul. Madam Carol, sotia dogarului, era o femeie mic de statur, subtiric, vorbea stricat romneste, dar foarte bun gospodin si bun la inim. Seara, bdia Tache n-a venit acas; ceilalti s-au aciuat la culcare, iar cei doi frati, avnd asternut o blan de oaie, pe jos lng us, nveliti cu o cerg cu ptrtele albe si negre. cojocina pe care dormeau cei doi era destul de moale, dar parc tot se simteau scndurile dusumelii de dedesubt. Cnd Toma pleca la scoal, treburile pe care acesta le fcea cnd era acas, au fost trecute asupra fratelui su mai mic, care, ochi si urechi, cuta s le ndeplineasc ntocmai: splatul dusumelelor pn se fceau galbene, despicatul lemnelor n magazia de jos, cte o cldare sau dou de ap aduse de la haznaua din strada Toma Cozma, colt cu strada Belvedere, sau de la haznaua din coltul gardului de la biseric; legnatul copilului mic si schimbarea lenjeriei imediate atunci cnd mama copilului nu era acas, precum si splarea schimburilor si punerea lor la uscat. Unele cumprturi de la dugheana din strad, fie la coltul din strada Toma Cozma, de la domnu Patrichi, sau de la dugheana din strada pcurari de la domnu Moise, un btrn evreu cu o barb lung si alb, ce se apropia de brul acestuia. Preferat era domnu Moise, care totdeauna nsotea cumprtura cu o bomboan, o roscov sau o buctic de turt-dulce care erau ale cumprtorului prichindel. Pinea se ddea la brutrie, pe cartel, dup numrul persoanelor ce compuneau fiecare familie. Pentru a avea pinea ns, trebuia s fii la brutrie cu mult nainte de a se face ziu. Si mult lume se aduna pentru a fi acolo atunci cnd se scotea pinea din cuptor. Pentru a fi ct mai aproape de oblonul unde se distribuia pinea, m strecuram printre picioarele celor care sosiser deja; m nclzeam printre ei si-mi era bine. Cu pinea m nclzeam n drum spre cas si mai ciupeam ciuciuletii pe care-i scoteam cu mare grij din cele dou prti ale dublei de pine. Acas ajuns, dubla de pine neagr lua locul su pe coltul hornului de deasupra plitei, toti copii se uitau la ea cu mare dorint de a avea o buctic, dar nimeni nu ndrznea s se ating de ea, pn cnd tata Margareta, lund marele cutit de buctrie, tia pentru fiecare, oficiind aceasta ca la o mare solemnitate. n ajunul srbtorilor sau smbta se fcea curtenie n odaie, cealalt camer unde nu locuia nimeni, dar n care se pstra o ordine desvrsit. Vopsit pe jos, trebuia s fie stears cu un amestec de ulei si gaz pe sub pat; de asemenea, tbliile crivatului cu picioare de fier ca si picioarele mesei si ale scaunelor trebuiau s strluceasc precum oglinda. Aceast operatie mi era rezervat mie si o

ndeplineam cu mult plcere, pentru c n aceast odaie, bdia Tache studia crti si schite, lng care era o locomotiv sectionat, pentru care eu aveam o deosebit atractie. Aici bdia Tache si pregtea examenul pentru functia de mecanic de locomotiv. Tot aici, pe o msut, se afla la loc de cinste un gramofon cu plci si cu o plnie mare, galben, din metal. Aceast plnie o lustruiam cu o past dintr-o cutie oval pe care scria: AMOR. mi fceam de lucru pe sub pat atunci cnd bdia Tache punea plci la gramofon pentru a asculta muzic; m uitam cum nvrtea manivela si cum aseza cu atentie acul cu diafragma pe plac. Primvara cu soarele cldut a scos si pe cei patru copii afar n ograd, unde domnu Carol mesterea poloboace. Toti urmreau cu atentie roboteala mesterului pn sosea Toma de la scoal si tataMargareta de pe unde era dus dup treburi. Curtea, n pant, era desprtit de grdina cu pomi nfloriti, iar n marginea din vale a grdinii se afla sipotelul, un fir de ap ce curgea printr-o teav de fier. Dincolo de sipotel urca la deal o alt grdin cu pomi nfloriti. Apa sipotelului si fcea loc la vale, trecnd pe lng scoala primar de fete Petru Poni din strada Pcurari. Peste drum de scoala Petru Poni era (si este) fabrica de bere Zimbru iar mai departe se vedea sesul Bahluiului, iar mai departe, la orizont, Dealul Miroslava. Era un aer cald, albinele zburau cu iuteal pentru a-si strnge nectarul din flori. Pe srma din curte stteau ntinse la soare lenjeriile splate de doamna Vrzaru, o alt familie din curte. Domnul Vrzaru era sergent de strad. Scund, mustcios, n mantaua lui cu dou siruri de nasturi mari si galbeni, totdeauna lustruiti, era cel mai respectat personaj din mahala. Cnd domnul Vrzaru venea dimineata de la serviciul de noapte, toat lumea stia c trebuie s se odihneasc, de aceea linistea se asternea peste mprejurimi. Domnul Vrzaru avea un fiu de aceeasi vrst cu Toma si amndoi urmau clasa a patra la scoala primar de bieti nr. 1 Carol I din strada Toma Cozma, lng Liceul Internat. Mai avea si o domnisoar foarte frumoas care, probabil, era la liceu si care ne iubea foarte mult, dezmierdndu-ne pe toti deopotriv. Toma era foarte bun prieten cu Mitic, fiul lui domnu Vrzaru. Toti trei umblam cu uratul de Anul Nou sau cu steaua n zilele de Crciun pn la Boboteaz. Jocurile noastre mpreun cu alti copii de prin vecini erau foarte plcute si tineau pn cnd cei de acas ne chemau la mas. Loc de joac era destul pe toloaca de lng gardul casei. Aici se nltau zmeie fcute din hrtie albastr sau roz cu corzi de la storurile ferestrelor si cu zbrnitori duble, iar vntul le urca pn cnd ele aproape nu se mai vedeau. Ctre sear se nltau zmeie din hrtie subtire si fr coad, sau cte un balon, tot din hrtie subtire, care avea nuntru o lumnare aprins. Cu mingi fcute din crpe, mpletite cu sfoar, tesute n ochiuri se organizau jocuri ca: poarca, tica n doi, tica n patru, mingea la fug; altii jucau cu nasturi la gard sau la palm, ori la bort; altii jucau pichisul cu loptica sau alergri la deal si la vale spre scoala Petru Poni. De pe dealul nostru se vedea toat panorama Bahluiului, strada Pcurari cu cele nou mori mari: Diamant si Frouchtonari din captul Pcurarilor. Nu existau certuri si cu att mai putin bti ntre copii, iar de njurturi nu se pomenea, cu toate c nici unul dintre printii lor nu erau mai mult dect mici slujbasi. Tatl lui Mitic vecinul (din ograd era sergent de strad; Jorjic Popescu din coltul de la deal avea dou surori mai mari, iar tatl su era grefier la tribunal; Mihilescu de lng Jorjic Popescu era functionar la post, iar fratii Crare nu aveau printi si stteau cu o bunic de-a lor pe strada Abrahamfi. Numai Neculai Aslan era cu ctiva ani mai mare ca noi si ne lua aprarea atunci cnd unii cu snii din alt cartier ddeau peste noi n timpul iernii.

Merele si agudele din grdina lui madam Carol ne fceau cu ochiul, dar numai de pe crengile ce treceau peste gard cdeau prad crligelor pofticiosilor copii; n rest nimeni nu intra sau nici nu se putea concepe ca cineva din noi s-ar putea urca n pomii din grdin, cu toate c madam Carol nu pzea grdina niciodat. Madam Carol, proprietreasa era nemtoaic, foarte iubitoare de copii, dar ei nu aveau. Pentru o cldare cu ap adus de la hazna, rsplata era o ceasc mare de cafea cu lapte si dou felii de pine neagr. Amestecnd cuvinte nemtesti cu altele romnesti, convorbirea ei cu mine se desfsura ntr-o atmosfer foarte plcut. Aceste convorbiri au avut darul ca unele cuvinte romnesti s fie folosite mai mult de nemtoaic, iar multe cuvinte nemtesti s fie nvtate de mine. La ntretierea strzii Abrahamfi cu stradela Ionescu, n colt, un stlp nalt, de care era agtat un bec ale crui fire asezate n sus si n jos, ddeau o lumin slab, rosiatic. Spre deosebire de aceste becuri chioare, care aveau rolul doar s arate sfios c pe acolo este o strad oarecare, pe strada Pcurari luminau multe globuri mari, ovale, n care sfriau toat noaptea niste bucti de crbune cu arc voltaic. Aceste lampioane erau coborte si ridicate cu srm pe un scripete atrnat sus, iar un anume lucrtor venea seara s le aprind si dimineata s le sting. Lampioanele erau si ele asezate la o distant destul de mare unul de altul. Seara urmream, dup aprinsul lor ct de repede ajunge lucrtorul de la un stlp la altul. n total, pe strada Pcurari erau nou lampioane pn la biserica Sfnta Treime din captul strzii Pcurari. Putine strzi erau luminate, iar n rest, ntunericul era la el acas n orasul Iasi, deoarece lipsa de gaz de iluminat din timpul rzboiului era ceva obisnuit, iar uzina de electricitate a orasului cu cele dou motoare DIESEL si patru masini cu abur de abia puteau face fat iluminatului orasului si oamenii n miscare a celor cteva tramvaie. Cnd bdia Tache venea acas de la slujba lui de fochist de locomotiv (creia i se mai spunea si slujb de focar), cerea s i se dea raportul despre tot ce s-a ntmplat n lipsa lui si cum si-a ndeplinit fiecare treaba la care a fost pus. Seara spunea povesti, anecdote din Th. Sperantia, mngia pe fetita cea mic si adormeam cu totii n acea strmt ncpere cu un gemulet ce da n grdina vecinului si prin care luna si furisa sfios privirea uneori. nceputul verii aduce o mare tristete: terminnd clasa a patra, Toma si pune cufrul pe umr cu cele ce avea de-ale lui, srut mna tatei Margareta si o porneste spre gar, acas la Ruseni cu Tropotel si fratele mai mic n urm. Dar nu face dect ctiva pasi si tata Margareta, ghicind intentia mezinului, i taie calea cu mna din cerdac si-l face s se ntoarc napoi. Toat vara a trecut pe neobservate, ntruct treburile s-au nmultit simtitor. Toamna vine ns cu o noutate: nscrierea si frecventarea cursurilor scolii primare de lng Liceul Internat, n clasa nti. Ordinea n clas n timpul lectiilor era desvrsit. Doamna nvttoare Natalia Mitru, sotia inspectorului general, Ion Mitru, de o prestant si buntate impresionant, la sfrsitul clase nti mi-a pus pe cap o coronit de garoafe, obtinnd premiul nti. La sfrsitul clasei a doua, de asemenea, tot o coronit de garoafe si o carte pentru premiul nti, tot de doamna Mitru mi-au fost date. n vara urmtoare clasei a doua, premiantul cade victim malariei, cu internare la spital n stare grav. Cu un cearsaf n spate, m plimbam prin salon pe la paturile bolnavilor ntrebndu-i pe fiecare cum se mai simte?. Sora medical m-a gsit si m-a condus la patul meu pe care nu l-am prsit mult vreme.

Fratele meu, Ghedeon, care ntre timp fusese trimis la mnstirea Cettuia de lng Iasi pentru canonizarea n gradul de preot, face o vizit la noi, ocazie cu care tata Margareta roag pe cucernicul ca s fiu luat la mnstire pentru ca s-mi mai citeasc, poate mi vor trece frigurile malarice. La mnstirea Cettuia stteam n aceeasi chilie cu fratele meu, pe o lait asternut cu fn proaspt. Organizarea interioar a cimului preotesc de aici prevedea activitti precise: ore de cetanie, ore de munc pe pmntul mnstirii, ore de slujb cu participarea tuturor n biseric, apoi masa n comun la trapez si apoi plecarea fiecruia la chilia lui pentru a continua citirea crtilor sfinte. n aceast chilie am nvtat s citesc la perfectie Psaltirea, Minei-iurile, Octoihul, Ceaslovul, toate cu litere slavone. Staretul mnstirii m iubea foarte mult, dndu-mi si mie o munc specific: paza viei mnstirii. n foisorul din mijlocul viei, cu o pusc de rzboi si ncrctoare de cte cinci cartuse cu gloante de plumb, ajunsesem s-o mnuiesc destul de bine si s trag cu ea n sus, de rsunau vile de primprejur. Priveam de sus la clugrii care-si ridicau capul de la sapele cu care prseau si-si ndreptau privirile spre mijlocul viei. ntr-o zi m-am suit n clopotnita mnstirii pe grinda cea mai de sus si, cu smoala strns pe o surcic lat de pe clopote, cu litere mari de tipar, am scris numele paznicului de vie ce eram acolo, pentru pomenirea lui n vecii vecilor. (Adi si cu Lica, cei doi copii ai autorului, au apucat s vad pe o grind a clopotnitei mnstirii inscriptia Petru Mateciuc 1921, scris cu litere mari negre). Unii clugri btrni si cu deosebire staretul m trimeteau s le aduc cte un cofiel de ap bun de la izvorul de la poalele dealului, lng cantonul de cale ferat. Pentru fiecare cofiel primeam cte un leu de hrtie. mpturiti ntr-o cutiut, i-am dat pe toti tatei Margareta cnd s-a apropiat timpul de scoal si am venit iarsi acas. Malarie n-am mai avut. Ori aerul de acolo, aer de cuviosenie, ori chinina si tratamentul din spital m-au lecuit definitiv. Zidurile ce mprejmuiau mnstirea erau intacte; s-au mai pstrat numai trei prti din cele patru laturi. Latura dinspre sud se prbusise la vale si nu s-a mai refcut. (n prezent sunt refcute.) Aveam o deosebit plcere s m joc n caleasca fostului domnitor al Moldovei, Duca Vod, ctitorul mnstirii, mirndu-m de mrimea rotilor, masivitatea arcurilor si admirnd stema Moldovei pictat miestrit pe cele dou usi laterale. Clugrii mi povesteau c de acolo n jos coboar un tunel subteran de piatr ce ajunge pe sub Bahlui pn n inima orasului Iasi. Toamna am nceput iarsi scoala, de ast dat fiind n clasa a treia si avnd ca institutor pe regretatul Costic Andriescu, dascl desvrsit. Nu prea nalt de statur, cu crja vesnic la dnsul, pe care o balansa mergnd sau ducnd-o pe mn, nu sttea departe de scoal. Cu musttile groase, cu lantul de aur la ceas, care trecea de la un buzunar al jiletcii la cellalt, cu o figur totdeauna binevoitoare dar serioas, avea grij de noi ca s nvtm lectiile totdeauna si s fim cuminti. Ne nvta cntece pe care le stiu si acum. Locuia pe strada Toma Cozma la nr. 16, peste drum de biseric. Avea un singur fiu, pe domnu Ionel, care mai trziu a fost un remarcabil profesor de matematici la Liceul National. Domnul nostru institutor avea un frate, preot la Biserica Banu. Preotul avea o cas plin de copii, bieti si fete. La recomandarea fcut preotului de ctre nvttorul meu, veneam n fiecare dimineat si nsoteam la scoala noastr pe un fiu al preotului, care nu prea putea s mearg singur din cauza unui defect la picior. Pn se pregtea biatul, preoteasa m ospta totdeauna n buctrie cu ce credea ea c mi-ar prinde

mai bine. De mare ncredere m bucuram si din partea nvttorului meu. n recreatia mare fceam drumul mai mult zburnd n tlpile goale pn n strada Lpusneanu, de unde aduceam pe un bon de mn o jumtate de kilogram de cremvursti de la mezelria Noach. Pn suna clopotelul de intrare n clas, eram napoi cu pachetul. Colegi de clas aveam si pe unii mai cu stare la printi: tatl lui Urdea era profesor, tatl lui Nimereanu era doctor, tatl lui Iacobovici colegul meu de banc era angrosist de vinuri, tatl lui Ghimpu era inspector la gar, tatl lui Jorj Popescu era functionar la tribunal. Toti acestia aveau ghiozdane, crti si rechizite. Eu nu aveam crti ci abia cteva caiete, dar nvtam lectiile pe crtile colegilor n timp ce ei se jucau, sau cnd se ntmpla s nu vin profesorul nostru la clas, cci acesta era si revizor scolar al judetului Vaslui. Un timp mai ndelungat n-a venit la scoal si am fcut lectii cu unul tnr, pe nume Podoleanu. Acesta era mai aprig, ne croia cu varga din te-miri-ce, dar cnta cu noi de nu ne ntrecea nimeni. n clas rspundeam foarte bine la lectii, fapt care m-a ridicat n ochii multor colegi cu printi mai avuti. Acestia se strngeau roat lng mine si i ajutam la unele obiecte, fcndu-mi surprize cu prjituri, mere sau nuci. Unul dintre colegi, pe nume Alexandrescu Gheorghe, mi fcea poze din creion. El a ajuns mai trziu profesor de limba latin. Curtea scolii era destul de ncptoare pentru a cuprinde zbenguiala copiilor din cele patru clase. Erau si profesori mai aspri la unele clase ca Zamvel, Zaharia. Acestia nu aveau niciodat un zmbet pentru copii. Director al scolii era Lascr Mtsaru, om foarte serios, avea abecedare si crti de geografie scrise de dnsul. Lucrurile mergeau foarte bine atta timp ct eram la scoal. Cnd ieseam ns, pe drumul spre cas mi fceam planurile pentru celelalte treburi care m asteptau. Apa era cam departe att la cismeaua din strada Toma Cozma, la bodega lui Cavaleru, ct si la cea din coltul gardului bisericii. Si doar ap se consuma mereu n cas: splatul pe jos era zilnic, splatul rufelor si al lenjururilor mai mititele se ndesise cci tata Margareta mai adusese pe lume nc o fetit. De la o vreme am rrit-o cu adusul apei de la Cavaleru, mutndu-m definitiv la cismeaua din coltul gardului bisericii. n cellalt colt al strzii la numrul 45 locuia un fost inspector scolar pe nume Constantin Musteat, la familia cruia se afla n serviciu sora mea mai mare, Elisaveta. Buctria si sufrageria era n curte, mai la vale de casa stpnilor. Aici, sora mea pregtea masa si locuia n buctrie. Cnd ajungeam cu cldarea aproape de biseric, un tipt-semnal ascutit din gt era auzit de sora mea, care scotea capul peste gard, mi deschidea portita si m fcea nevzut n cas, cci stpnii luaser masa. Aici m astepta mncarea cldut, cci acas se terminase apa tocmai la acest ceas. Iarna a venit mult asteptat, cci sanie mi fcusem si eu din niste scnduri pe care cu greu le-am putut strnge ca s nu mi le pun pe foc ceilalti copii din cas, al cror numr era acum de patru, iar eu al cincilea, mai mare ntre ei. Cnd era duminic sau srbtoare, aveam tot timpul s fac toate treburile, multe la numr din cas, dar si s m trag cu sania. Locuri de tras cu sania erau multe: pe stradela Ionescu de la biseric la vale, pe strada Scoalei, pe cealalt parte a gardului bisericii pn n strada Pcurari, pe strada Turcu n continuare pe strada Toma Cozma, pe strada Comnescu pe lng Liceul

Internat. Erau si unii mai mari care aveau bob-uri si la care ne uitam cu mare admiratie cci aveau volan ca la automobil, frne de mn, nu ca la sniile noastre pe care le opream sau le crmuiam din clcie (si ele destul de tocite). ncheierea anului scolar mi-a adus iarsi o coronit de flori si premiul nti. Venise Circul Kludski si se instalase pe locul viran de lng biserica Prapa-Doamna, aproape de Cofetria Tufli. Bdia Tache, care acum nvta si se pregtea pentru examenul de mecanic, m-a dat pe seama unuia dintre oamenii circului. Acesta mi ncredinta un numr de bucti de rahat, o tabla si cteva pahare. M plimbam printre spectatorii circului si fceam vnzare n timpul pauzelor, iar n timpul programului eram si eu un spectator fr parale. Cte n-am vzut la circ! Giumbuslucuri, dresaje de animale, maimute pe biciclete, tumbe de ursi, cai dresati, acrobatii si cte si mai cte! Dup circul Kludski a venit Circul Sidoli, la care am continuat slujba. S-a dus si acesta, iar de la o vreme, pe locul respectiv au nceput s se fac o serie de spturi pentru o cldire care s-a numit Fundatia. Rmsesem fr slujb si doar pn la deschiderea scolii mai era nc mult vreme. Noroc c bdia Tache, care acum luase examenul de mecanic de locomotiv si-si luase locomotiva n primire, m-a dat la patronul care se ocupa cu vnzarea ziarelor din orasul Iasi. Acesta era Toma Nistoric si avea asociat pe altul cu numele de domnu Gheorghe, un oltean pripsit pe aici. Am luat n primire chioscul de ziare ce se afla la coltul strzii Manolescu cu strada Pcurari, la halta de tramvai. Avea lact acest chiosc, oblon n fat si-mi aduceam singur ziarele de la centrala din Piata Unirii, lng restaurantul Bragadiru. Aici, domnu Nistoric sau cellalt mi numra dimineata ziarele, le trecea pe o list alturi de alti chioscari, mi fcea totalul pe care trebuia s-l ncasez, iar seara m prezentam cu banii. Toat ziua eram n chiosc, vindeam cu mare atentie marfa si ncasam banii, numrnd si restul. Dimineata cnd plecau oamenii la serviciu, eram cu chioscul deschis. Atunci mi era cel mai drag! Ziarele si revistele timpului pe care le aveam n chiosc si din care pe unele le bteam n tinte mici afar ca s fie vzute, le citeam cu netulburat liniste. Erau reviste ca Lumea copiilor, Dimineata copiilor, Sherlock Holmes si ziare ca Universul, Dimineata, Adevrul literar si artistic, Rampa, Opinia, Lumea, Evenimentul. Ultimele trei ziare apreau la Iasi. ntr-o sear, la predarea banilor, m-a apucat o ploaie torential, iar patronii m-au oprit s dorm pe niste paie n subsolul restaurantului. Mai erau acolo si alti bieti ntinsi pe paie si sforind la ntrecere. Acest locusor l-am folosit si n alte dti scutindu-m s mai fac drumul noaptea pe strada pcurari pn acas. Din cauza gurii lui bogate si pentru c purta si un nume ce suna nu tocmai plcut sefilor si, bdia Tache este dat afar din slujb, acuzat fiind de bolsevism. Fusese o grev la depoul CFR si de aceea au fost nlturati din serviciu toti cei care au vociferat si au manifestat mpotriva Directiei Depoului. Bdia Tache s-a apucat de negustorie cu ou. Aduna lzi cu ou de pe la Ruseni sau din alte prti si le transporta la Bucuresti unde aveau un pret mai bun. ntr-una din cltoriile sale m-a luat si pe mine cu trenul, dar n-a pltit bilet pentru clas, ci ne-am ascuns amndoi ntr-o parte a vagonului de post, unde de obicei erau transportati cinii. ntr-o gar, aproape de Galati, oamenii de peron ne-au observat n cusca de cini si s-au adunat acolo, fcnd mare haz. Am fost scosi de acolo, dar, ca s nu pltim biletul, ne-am suit pe vagoane, deasupra. ntre Galati si Brila am vzut pentru prima dat cum iesea fumul de la un vapor, iar bdia Tache a cumprat un harbuz si o pine, din care ne-am osptat cu poft amndoi. Ajunsi la Bucuresti, am transportat lzile cu ou n piata Obor, bdia Tache plecnd dup alte afaceri prin

Bucuresti, m las pe mine s vnd oule. Ct ai clipi din ochi am fost nconjurat de o sumedenie de olteni, care mai de care oferindu-mi cte doi bani pentru fiecare ou. Eu aveam ordinul s vnd cu cte 20 de bani un ou si de aceea am nceput a tipa si a plnge de fric. Lucrurile s-au lmurit mai apoi, cnd a venit bdia Tache, fcnd mare haz cu oltenii pe seama mea, cci acestia spuneau doi bani la 20 de bani, iar eu ntelesesem ca la scoal la ora de matematic. A venit si toamna. Eu eram n clasa a patra, fceam lectiile tot cu domnu Andriescu, dar bdia Tache tot fr slujb era. Mai fcuse ntre timp ceva negustorie cu porci, dar probabil c nu obtinuse mare lucru. Si-a gsit o nou slujb la Teatrul National, controlor de bilete la usa de intrare. Mi-a gsit si mie o slujb tot acolo: la bufetul din loj splam paharele si serveam spectatorii cu ap proaspt de la robinet, n timp ce doamna vnztoare nu mai prididea cu vnzarea dulciurilor, bomboanelor, prjiturilor. Din cnd n cnd, doamna m trimetea sus la bufetul galeriei unde era patronul, pentru a aduce marf ce consta din prjituri, rahat, diferite bomboane de ciocolat dintre care unele cu lichior. Drumul de la galerie pn la loj era o delectare. n cutiile deschise, marfa era foarte mbietoare, dar buctile erau numrate si trecute n list. Unele lucruri sau prelungiri de ciocolat de pe prjituri nu era frumos s le vad spectatorii, de aceea prjiturile ajungeau frumos fasonate n mna doamnei, iar praful de zahr din cutiile cu rahat nu mai ajungea la destinatie, c doar acesta nu se vindea spectatorilor. Toat iarna si pn la nchiderea stagiunii eram un srguincios diriguitor al paharelor n timpul pauzelor. Frumusetea cea mai de pret era ns dup stingerea luminilor n sal. Fr s fiu auzit nici de cea mai fin ureche, intram n prima loj, de unde participam cu toat fiinta mea alturi de artistii de pe scen, plngnd cu ei si veselindu-m de asemenea. Piesele Baba Hrca, Fntna Blanduziei, Hamlet, Othello, Rzvan si Vidra, Vicleniile lui Scapin, Hotii de Schiller si altele ca Machbeth, Coana Chirita erau de acum stiute de mine n bun msur atunci cnd se nchidea stagiunea. Sala n care nvtam noi cei din clasa a patra era acum la etaj, cu geamurile spre gar. De aici se vedea tot sesul Bahluiului, gara, dealurile de la Miroslava, casele din mprejurimi. n cursul acestui an am putut vedea trei incendii care au distrus fabrica de bomboane Dacia din strada Zugravilor, moara Diamant si moara Fruchtman. Pompierii, care aveau cazarma mai la deal de scoala noastr, pe cealalt parte a strzii Pojarniciei, cu sacalele de fier la care erau nhmati cte patru cai si ntr-un trmbitat straniu de goarn de alarm, ocoleau scoala noastr si alergau n goan la locul cu pricina. Cnd s-a aprins fabrica de bomboane Dacia din strada Zugravi, nici un elev n-a mai rmas la scoal. Toti au dat ajutor la strns bomboanele care erau azvrlite cu lzi si cutii n strad. Al patrulea an de scoal l-am terminat de asemenea tot cu premiul nti si cu felicitri din partea nu numai a nvttorului, ci si a directorului scolii, Lascr Matasaru. Cei patru ani de scoal la Iasi au fost ncheiati cu succese deosebite. Acest lucru a atras atentia nvttorului Andriescu si n mod exceptional a directorului scolii noastre. ntr-o bun zi l vd pe domnu Andriescu venind acas la noi. Dup o discutie destul de ndelungat cu tata Margareta, din care am nteles c trebuie s m dea la scoal mai departe, domnu a plecat. Peste cteva zile, tata Margareta m-a luat de mn si m-a dus la mtusa Tinca, sora dreapt mai mic a mamei mele, spunndu-i acesteia c ea de abia poate s-si hrneasc gurile copiilor ei si nu poate s m mai tin si pe mine ntr-o scoal mai departe. Mtusa Tinca sttea n strada Morilor, avea o fat, pe Eleonora, nvttoare n satul Larga-Jijia si o alt fat, Mrioara, elev

n Scoala Normal de fete Mihail Sturza din Iasi. Mosul Ion era functionar n gara Socola, ca magazioner. Mtusa Tinca a rspuns scurt: Las-l, fat, la mine!. O nou tutel, o alt cas, o alt atmosfer. Mtusa Tinca, foarte gospodin, avea dou camere si sttea cu chirie la madam Iordchescu. Proprietreasa era singur, femeie n vrst, locuia singur n una din cele patru camere, iar n cea de a patra camer locuia o alt familie din trei persoane: Todirit Juglan, sotia lui si o fetit pe nume Curelaru Maria, probabil a sotiei sale din prima cstorie. Sotia lui Todirit era casnic, corpolent si guraliv, iar el era ceferist, controlor de bilete la trenurile de persoane. Fata, Maricica, se pregtea s intre la liceu. Am luat n primire paravanul de pe latura casei, n care avea o plit si cele necesare pentru pregtirea mncrii, vasele de buctrie si lemnele, diferite obiecte de gospodrie. Am fost pus imediat la curent cu treburile ce le am de fcut si viata a intrat n normal. Fiind n vacant si avnd n vedere c eu aprusem ca o problem serioas n cas, Eleonora, care-si adusese de la Larga-Jijia doi elevi pentru preparat, m-a inclus si pe mine la preparatie pentru admiterea ntr-o scoal. S-a interesat ea pe unde stia si ntr-o bun zi m-a prezentat pentru nscriere la Scoala Normal Vasile Lupu din dealul Copoului, unde secretara era prieten cu Eleonora. Timp de dou sptmni, preparatiile celor trei prozeliti au mers strun. Preparanzii mai fceau si treab n gospodrie: splatul pe jos n camere si n cerdac, tiatul lemnelor pentru cei doi bieti, iar fata se ocupa mai mult de splatul vaselor n buctria din paravan. Problema cea mai grea pentru mine era lipsa trusoului, a crui list a fost dat de scoal, la nscriere. Se cereau acolo o sum de obiecte de lenjerie de corp si de pat, din care eu nu aveam deloc. Dar de noroc s nu se plng omul niciodat! Soseste tata Margareta cu un pachet mare, voluminos, continnd lenjerie si alte obiecte necesare la internat, precum: cearsafuri albe din olandin, fete de pern si servete de mas din damasc, prosoape plusate, batiste si prosoape, precum si lenjerie de corp. printii colegilor mei din clasa a patra au fcut o colect frumoas pentru nzestrarea mea cu cele necesare. Adugnd la acestea o ptur groas si un mindir nou din partea familiei mtusii Tinca, eram tare cu problema material. Rmnea cealalt, de care depindea intrarea mea la internat. La concurs am reusit al 23-lea din cei patru sute de nscrisi si optzeci de admisi. mi amintesc de lucrarea scris cu dictare din bucata Bunica de Barbu Stefnescu-Delavrancea: O vz ca prin vis. O vz asa cum era. Nalt, usctiv si cu buza de sus n dinti de pieptene Scoala din dealul Copoului era strjuit de o mare de verdeat. Aleea de castani de la intrare ti inspira o atitudine solemn, care te nsotea oriunde te-ai fi dus: n slile de clas, n laboratoare, pe coridoare, pe aleile care o nconjurau. Plantatiile de pomi pe spalieri, viile, florria, uzina de curent electric si nclzire, brutria si toate anexele gospodresti ti inspirau un respect deosebit, pentru c totul nsemna munca depus de cei care au cldit-o aici n mijlocul naturii. Organizarea nvtmntului era bazat pe o disciplin sever, totul avnd caracterul unui mecanism ce functioneaz perfect. Corpul didactic, format din profesori cu o temeinic pregtire profesional si o nalt constiint pentru pregtirea viitorilor nvttori ai satelor inspira tuturor celor ce nvtau aici o deplin constiinciozitate n ndeplinirea obligatiilor de scolar.

n clasa ntia de liceu am fcut cunostint cu profesorii: Ghibnescu Gheorghe la limba romn, Mihai Botez la matematici, Constantin V. Oescu la stiintele naturii, Mihai Bantas la limba francez, Mihai Barbu la violin, Adrian Schiller la lucrri de mn, Dumitru Crudu la caligrafie si desen. Eram asezati n pupitre cu capac, nuntrul crora fiecare avea asezate, n ordine desvrsit, toate crtile, caietele si celelalte lucruri necesare nvtatului. La fiecare or de curs, soneriile de pe coridoare si clopotul din ptratul mare, ddeau semnalul nceperii muncii scolare. Masa se servea n sufrageria curat, cu mesele avnd fata de marmur, ncpnd deodat toti elevii, n numr de 560. n recreatii ne petreceam timpul liber n ptratul mare n timpul frumos si pe coridoare n timpul ploios sau iarna. Dormitoarele erau toate la etaj, fiecare clas separat. n timpul noptii, o gard format din trei elevi din clase diferite, umbla prin dormitoare pentru a supraveghea ca elevii s se odihneasc. La fiecare trei ore se schimba garda, cu semnarea listei de gard de ctre un elev din ultima clas. n fiecare smbt dup amiaz se primeau lenjerii curate de la garderob, o sal mare cu rafturi si numerele matricole ale elevilor. Smbta seara, pe rnd, elevii claselor fceau baia obligatorie la aburi, ap cald si bazin. Duminica dimineata elevii luau parte la slujba religioas n capela din apropierea intrrii la poarta scolii, dup care se servea masa n sufragerie. La masa ntia luau loc numai sefii de clas, care erau serviti primii. Aici era seful internatului mpreun cu sefii claselor subalterne. Dup mas, nvoire n oras pn seara, pe baz de bilet de voie semnat de pedagogul de serviciu. Cei care ntrziau nu mai ieseau n oras duminica urmtoare. Aproape n fiecare duminic seara se ddeau serbri scolare n sala de gimnastic, cu program organizat pe clase, sub conducerea unui pedagog al clasei sau a sefilor de meditatie. Acestia erau numiti dintre elevii mai merituosi din clasele a cincia si a sasea. n alte duminici se ddea spectacol de cinematograf n sala de mese. Scoala avea cinematograf la care rulau filme cu caracter stiintific, cltorii, descoperiri geografice. Cei care nu ieseau n oras, puteau citi crti de la biblioteca scolii, care avea foarte multe crti din toate domeniile. Acesti elevi puteau s-si mai repete lectiile pentru a doua zi sau zilele urmtoare. n fiecare sear dup ce se servea masa, n ptratul mare al scolii, elevii cntau din viori si se ncingeau srbe si alte jocuri nationale sau moderne. La ora 19 toti elevii intrau la meditatia de sear, unde-si pregteau lectiile, iar la ora 21, n ptratul mare, cu clasele aliniate se fcea apelul. Seful internatului fcea apelul la clasele de absolvire. Alte activitti, impuse de mprejurri, aveau loc pe clase: curtatul cartofilor la buctrie, curtenia general mprejurul internatului, deszpezirea autobuzului care aducea profesorii din oras, precum si curtirea de zpad a ptratului mare. Coridoarele si scrile pentru etaj, din mozaic ornamentat, erau curtate de personalul de serviciu angajat, de obicei femei. Mecanicul uzinei, domnu Ionescu avea grij ca toate clasele si coridoarele s aib lumin, s fie nclzite caloriferele, s fie ap cald la spltorie, s functioneze spltoarele de la dormitoare. Dimineata la ora 5 clopotul suna desteptarea, apoi fiecare si aranja patul, si lustruia ncltmintea. Urma apoi meditatia de dimineat timp de o or, apoi gustarea, si la ora opt ncepeau cursurile. Profesorii, cu catalogul sub brat, si fceau aparitia si pn la amiaz totul era dominat de o atmosfer de munc ncordat si o disciplin ireprosabil. Mi-amintesc cu deosebire de profesorii: Crudu Dumitru de la caligrafie si desen, de o elegant iesit din comun, cu haine turnate, guler Take Ionescu la gt si papion negru, mustat rsucit n sus, ochii sclipitori, vioi si negri. Avea o mn fermecat. Modelul

fcut pe caiet ti sugera imitarea lui fr greseal. Bastonata era porecla pe care elevii i-o atribuiser, dar cu deplin temei, pentru c exemplul su de bun pedagog ne-a rmas n minte si acum. Alt profesor, Mihai Bantas, la francez, era mult simpatizat. Insistenta cu care ne nvta modul de pronuntare a diferitelor nuante n limba francez, feluritele melodii cu care nsotea buctile de citire din manual, precum si gingsia cu care trata pe fiecare elev n parte nsotind cu o privire cald a ochilor lui albastri, fcea din obiectul su de predare lectii foarte atractive. Iulian Rick, profesor de geografie, cltorea cu noi pe hrtile geografice n toate continentele si nu exista nici un elev care s nu-si fi desenat hrtile pe caiet sau s nu-si fi nvtat cu srguint lectiile. Adrian Schiller, profesor de lucrri cu caracter practic, a sdit adnc n sufletele elevilor si simtul constiinciozittii si al exactittii n procesul muncii practice si cel al lucrrilor artistice la: aplicatii pe hrtie colorat, sculptur, pirogravur, mpletituri din sfoar si rafia, lemnrie, legtorie de crti, confectionarea periilor de haine si de ghete, lustruitul mobilei. Cu o mobilitate remarcabil, l vedeai peste tot, ndrumnd si corectnd. Si ceilalti profesori se bucurau de respectul cuvenit, ns cel mai de temut era Mihai Botez, profesorul de matematici. Nu era problem pe care s n-o rezolvm mai nti cu dnsul n clas, dar desigur c nu totdeauna n munca individual, dup plecarea profesorului, se obtineau aceleasi rezultate. La ascultarea la tabl trebuia s te tii bine pe picioare, altfel te apuca un tremur inexplicabil. La terminarea cursurilor clasei ntia de liceu am luat premiul nti si un pachet de crti. Sala de gimnastic era dotat cu toate aparatele necesare pentru cultivarea unor deprinderi necesare dezvoltrii armonioase a aptitudinilor fizice: paralele, prjini metalice, scri, frnghii, greutti, inele, trapeze. La orele de gimnastic la aparate, putini erau cei care m ntreceau la ctrri pe prjin, frnghii sau scar fix. Orele de gimnastic la aparate alternau cu exercitii de ordine, fug sau aruncarea la tint. Si aici, ca si la aparate, obtineam rezultate excelente, profesorul Gheorghiu Corneliu fiind foarte multumit de noi. Au fost introduse apoi formatiile de piramide, jocul cu mingea la oin, formndu-se o echip de oin din care fceam parte si eu, cu care am cstigat multe concursuri organizate n confruntarea cu alte scoli din oras si pe ntreaga Moldov. Orele de muzic vocal si instrumental erau asteptate cu mult plcere. Profesorii Baciu Constantin si Mihai Barbu si ddeau tot interesul ca noi s ne putem nsusi nu numai latura tehnic ci si cea artistic pentru viitor. n sala de muzic, pentru pregtirea corurilor, profesorul Baciu Constantin avea un pian, de la care dirija corul pe opt voci. Era deprins ca la una din prti s se fac vreo greseal; profesorul se scula de la pian si plesnea peste obraz pe fiecare din rndul nti al sopranilor, cu cte o palm. Nu lipseau n acest caz nici unele vorbe mai aspre, care pe noi ne cam bga n rcori. Alteori, enervndu-se, trntea capacul de la pian si pleca din sal la cancelarie, dup care revenea mai linistit, lund totul de la nceput. Orele de violin cu Mihai Barbu, pe lng chiulul pe care-l trgeau unii nvtnd acelasi solfegiu pentru not pentru not la toate trimestrele, antrenau totusi marea majoritate a elevilor, nvtnd cu srguint bucti clasice ale unor autori ca: Mozart, Mendelsohn, Beethoven si altii.

Am participat la un festival dat la Teatrul National cu bucti din repertoriu al autorilor de coruri consacrati, ca si cu bucti corale ale cror autor era nsusi dirijorul si profesorul nostru. Bucti corale ca: Sus opinc, Frunz verde iarb neagr, Dorul fceau asistenta s nu mai nceteze cu aplauzele. Cu Mihail Barbu si sub conducerea lui am cntat si am fcut parte din orchestra mare a scolii (simfonic), precum si din orchestra mic, cu care cntam la vioar bucti mai obisnuite n timpul rulrii filmelor n sala de mese, la spectacolele de duminic seara. Fanfara scolii, sub conducerea profesorului Haas Robert, era faima orasului si totdeauna la defilrile din oras, culegeam aplauzele iesenilor. mbrcati n costume nationale, ncltati cu opinci si cu negar la plrie, ntr-o perfect cadent si aliniere, fceam o bun figur reprezentativ. Lectiile de medicin si igien pe care le preda doctorul Blan Nicolae aveau o mare nrurire asupra constiintelor noastre. Totdeauna venea la lectii cu tratate voluminoase aurite pe margini. Plansele colorate pe care ni le arta n cursul predrii s-au spat adnc n mintea noastr. Cu deosebire lectiile privitoare la bolile sociale si cele venerice erau punctul forte al explicatiilor sale. Figurile jalnice ale organelor sexuale masculine sau feminine, zdrentuite sau afectate de aceste boli nu s-au sters niciodat. Dup fiecare iesire n oras, doctorul Blan fcea vizita medical si vai de acela care aducea n internat vreo asemenea podoab. Internarea si infirmeria scolii se fcea la recomandarea medicului si numai pentru cazuri mai grele. n rest, tratamentul medicamentos indicat se fcea ambulatoriu, fr absente de la lectii. Am fost internat la infirmerie ntr-o iarn cnd eram prin clasa a cincia de liceu, cu un furuncul sub barb; n salonul gol, eram singurul bolnav. Fata infirmierului, elev la liceu, venea mai des seara s vad dac e cald soba si cum m simt. n vara anului cnd trecusem n clasa a patra, colegul meu Reslescu Constantin m-a invitat n vacant la el acas, la Borca din judetul Neamt. El avea o sor student la facultatea de medicin din Iasi, pe nume Nina. Aceasta si adusese o coleg de facultate ca s petreac vara la Borca, pe Titica Gheorghiu, din Covasna. Pentru c numrul persoanelor la mas se mrise, trebuia mrit si baza de aprovizionare; ntruct acolo, la munte, nu erau alte mijloace mai diversificate pentru hran, ndejdea era la pestele din Bistrita. Aproape toat ziua pescuiam amndoi, avnd rme ca nad sau musc din pene, dar totdeauna veneam cu tristutele pline cu peste: lipan, mrean sau clean. Podul de beton cu arcade de pe Bistrita, care traversa apa n dreptul Domeniilor Coroanei era pentru noi locul de ntrecere la pescuit. Alteori urcam pe prul Borca la zmeuris. Fetele culegeau zmeur n cele patru cosuri de mn, iar noi, bietii, pescuiam la pstrvi, avnd unditele bine ascunse atunci cnd treceam prin punctele de control al pdurarilor. Mai mult de jumtate, cosul avea la fund pstrvi, iar deasupra zmeur. Ne duceam la o alt sor a colegului, cstorit n alt sat n josul apei, la Dreptu, unde sotul ei era inginer la exploatarea pdurilor de brad, n parchete. Acesta ne-a propus s ntrm n echipa de msur a parchetelor de pe munte, avnd posibilitatea s cstigm bani buni. Am acceptat propunerea si peste cteva zile am nceput munca. Ca o rsplat a strduintei la nvttur, directorul Scolii Normale, Stefan Brsnescu, organizeaz n vara anului cnd am trecut n clasa a sasea, o excursie mare prin tar, la care luau parte elevii cei mai buni din clasele mari, mpreun cu un numr de profesori. Plecnd spre Vatra-Dornei cu dou vagoane rezervate pentru noi, ne-am oprit pentru a vizita acest oras de munte. Am putut vedea aici statiunea balneo-climateric, parcul orasului cu un ceas enorm, avnd cifrele si cadranul construit din flori. ntr-o dimineat ne-am mbarcat pe dou plute si am pornit-o pe Bistrita la vale. Diferitele aspecte ale

muntilor mpduriti cu brazi, coturile Bistritei unde apa se izbea vijelioas n maluri, coltul Acrei, Toancele si alte frumuseti ale naturii au produs asupra noastr o puternic impresie. Ctre sear am ajuns la Borca, s-au tras si legat plutele la mal. Ceilalti elevi si profesori au fost gzduiti la scoal, iar noi, cei doi prieteni, acas la acesta din urm. Ne-a trezit gornistul nostru care suna adunarea la malul Bistritei. Toat ziua, ce-a de a doua, am cltorit cu plutele pn la Piatra-Neamt, crmaciul si dlcusul fiecrei plute fiind adevrati mesteri n conducerea plutelor, ferindu-ne de pericolul unei eventuale scpri a crmei din mn, care ne-ar fi fost fatal. Am luat iarsi locurile n vagoane si am ajuns pe la amiaz pe valea Prahovei, la Sinaia. Am vizitat Castelul Peles camer cu camer, oferindu-ne raritti ce cu greu le-ar fi vzut oricine n alte mprejurri. Monarhul se afla bolnav ntr-un cort din spatele Castelului Peles. La coborrea spre poart, am ntlnit pe mostenitorul tronului (Mihai I) clare pe un ponei, cu plria moale, alb, nsotit de un majordom. Tatl su era plecat din tar. Am continuat excursia pe la Buzu si ne-am oprit la Brila. Aici ne-am mbarcat pe un vapor si am cltorit pe Dunre spre Galati si Bechet. Ultima parte a excursiei a fost linia ferat Galati Brlad Iasi. n toti anii de curs obtinusem premiul nti, iar acum eram promovat tot primul din clas, devenind seful de internat al scolii. Ultimul an de scoal, cu implicatii mai multe si ca materii de studiu specifice profesiei. Directorul scolii, Stefan Brsnescu, care m cunostea nc din timpul excursiei ce o fcusem n tar, a chemat un croitor din oras si a dat ordin s mi se fac un costum de elev, ca si n anul trecut. Aveam deci un costum pe msur ca si n clasa a cincea, cu care puteam spune c m pot mndri. Practica pedagogic la scoala de aplicatie era pentru noi activitatea cea mai important, pe lng celelalte obiecte de studiu. Eram peste 60 de elevi n ambele clase a sasea. Viata de internat se schimbase cu mult mai bine datorit ideilor noi cu care venise noul director, pregtit la universitatea din Heidelberg. Vesela de faiant, mbunttirea substantial a hranei elevilor, mrirea numrului de participanti la spectacolele de teatru din oras, participarea elevilor din ultima clas la cercurile culturale cu nvttorii din judet, au fost numai unele din transformrile initiate si puse n aplicare de acest nou director, pe nume Doctor n filozofie Stefan Brsnescu. Aproape de vacanta de iarn, pedagogul de serviciu vine n sufragerie cu ordinul ca toti elevii s se tund ct mai scurt, inclusiv cei din ultima clas. Acestia au ripostat energic si pedagogul suprat a plecat s raporteze subdirectorului scolii, Ion Costchescu, faptul c elevii clasei a sasea se opun. Dar, la subdirector, pedagogul a ajuns tuns de ctre unul din elevii clasei a sasea, pe nume Iacob Ioan. Acesta a fost chemat la cabinet si umplut de snge n btaia aplicat de subdirector. S-a produs o nvlmseal mare n rndul elevilor din clasa a sasea, acestia protestnd vehement asupra msurilor luate. Elevul nsngerat a fost trimis la infirmerie, urmat de toti elevii claselor a sasea. Situatia luase un aspect dramatic. Directorul scolii, aflnd de aceast nou ntorstur a lucrurilor, convoac imediat conferinta profesorilor. Dup aceast conferint-fulger se hotrste schimbarea directorului si transferarea disciplinar a mea la Craiova si a lui Manole Gheorghe la Constanta, drept pedeaps c eu nu am intervenit n conflictul cu pedagogul tuns, iar Manole Gheorghe drept capul rebeliunii. Transferarea noastr trebuia s se fac imediat, din acea sear nc trebuia s ne facem bagajele, anuntndu-se seful

garderobei, Ilade Constantin. Dimineata cnd m-am dus la cabinetul directorului pentru primirea formelor, n jiltul directorial sttea profesorul de matematici, Mihai Botez, noul director. Acesta, foarte calm, mai mare surpriza, m-a trimis napoi la clas s-mi caut de treab. Vacanta a trecut, cursurile erau aproape pe sfrsite. Ctiva din colegii mei aveau obiceiul fumatului. Cerndu-si voie de la mine ca s se duc la pod, am vzut c nu se mai ntorc. Intrigat, m-am dus dup ei. La rugmintea unuia care nu terminase tigara nc, am aprins si eu, pentru a-i tine de urt. Pe scar urca pedagogul de serviciu, n pas de pisic. Ne-a prins pe toti n flagrant delict de fumat si ne-a trecut n raportul zilei, pentru pedepsire. De acest lucru si despre urmrile lui, am aflat-o mai trziu si am tras consecintele. Situatia la nvttur la sfrsitul clasei a sasea m-a clasificat primul absolvent, dar cu nota 7,87 la purtare. Acest incident a avut urmri si mai apoi, la examenul pentru diploma de capacitate, fiind clasat al doilea cu media 9,25, fat de primul clasat la examenul de diplom cu media 9,33. (n alte nsemnri, care completeaz cu multe amnunte amintirile din anii de scoal, autorul povesteste c a fost pedepsit prin mutarea la scoala din Craiova. n dimineata plecrii, asteptnd n holul scolii cu bagajul fcut, a fost anuntat s mearg napoi n dormitor, cci czuse guvernul.) La serbarea de fine de an am primit un pachet mare cu crti pentru premiul nti n sunetele fanfarei si n mbrtisarea fostului meu nvttor Costic Andriescu, care s-a adresat asistentei cu cuvintele: Acesta-i elevul meu! (Era n anul 1929.) Astfel s-au ncheiat anii de studiu, cu amnunte ce nu le-am putut da n scris, dar care s-au perindat si mi-au nrurit ntreaga fiint, cu urmri dintre cele mai bune pentru viitor. Absolvind scoala cu rezultate exceptionale, am primit postul de profesor pentru catedra de limba romn si geografie la Scoala de Agricultur din Trgul Ungheni (actualmente n Basarabia), care fcea parte atunci din judetul Iasi. Scoala pregtea cadre tehnice pentru agricultur: pomicultur, viticultur, horticultur, zootehnie si agricultur propriu-zis, fiind urmat numai de ctre orfanii din primul rzboi mondial.