Ion Barbu

Oul dogmatic
E dat acestui trist norod Si oul sterp ca de mncare, Dar viul ou, la vrf cu plod, Fcut e s-l privim la soare ! Cum lumea veche, n clestar, noat, n subtire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nunt si cavou. Din trei atlazuri e culcusul n care doarme nins albusul Att de gales, de nchis, Cu trupul drag surpat n vis. Dar plodul ? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pmnturilor n-a ajuns Acord lin Si masculin Albusului n hialin : Srutul plin. * Om uittor, ireversibil, Vezi Duhul Sfnt fcut sensibil? Precum atunci, si azi -- ntocma : Mrunte lumi pstreaz dogma. S vezi la bolti pe Sfntul Duh Veghind vii ape fr stuh, Acest ou -- simbol ti-l aduc, Om sters, uituc. Nu oul rosu. Om fr sat si om nerod, Un ou cu plod

ti vreau plocon, acum de Paste : l urc -- n soare si cunoaste ! * Si mai ales te nfioar De acel galben icusar, Ceasornic fr minutar Ce singur scrie cnd s moar Si ou si lume. Te-nfioar De ceasul, galben necesar... A mortii frunte -- acolo-i toat. n glbenus, S road spornicul albus, Durata-nscrie-n noi o roat. ntocma -- dogma. * nc o dat : E Oul celui sterp la fel, Dar nu-l sorbi. Curmi nunt-n el. Si nici la closc s nu-l pui ! l las -- n pacea -- ntie-a lui, C vinovat e tot fcutul, Si sfnt, doar nunta, nceputul.