Note de Curs Analiza Miculescu

Analiza matematica este o simfonie coerent a a innitului.
David Hilbert
That Cauchy had so much trouble proving the mean value theorem or
coming to terms with the notion of uniform convergence should alert us to
the fact that these ideas are not easily assimilated. The student needs time
with them. The highly rened proofs that we know today leave the mistaken
impression that the road of discovery in mathematics is straight and sure. It is
not. Experimentation and misunderstanding have been essential components
in the growth of mathematics.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina vii.
1
MISCELLANEA
n acest capitol sunt prezentate diverse concepte matematice care nu sunt
parte integrant a a Analizei Matematice, dar care sunt folosite n cadrul aces-
teia.
2
ELEMENTE DE LOGIC
A
CALCULUL CU PROPOZI TII
Propozitia, adevarul si falsul - notiuni primare
Principalii operatori logici
Din punct de vedere logic o teorie stiintic a este un sistem de propozitii
(enunturi, legi, armatii) adev arate sau considerate altfel. Logica nu se ocup a
cu denirea notiunii de propozitie si nici a adev arului sau falsului, toate
acestea ind considerate notiuni primare (nedenite).
Dac a o propozitie p este adevarat a vom scrie v(p) = 1, iar dac a este fals a,
v(p) = 0; simbolurilor 0 si 1 le vom spune valori de adevar, primul desemnnd
falsul, iar cel de al doilea adev arul.
Cele mai simple propozitii sunt de forma A este B. De exemplu:
Eminescu este autorul poeziei Luceaf arul, Balena este mamifer etc. Pornind
de la asemenea propozitii simple, prin conect ari diverse, se obtin propozitii
compuse. Logica si propune s a studieze cum se transmit valorile de adev ar
la propozitiile compuse, construite cu ajutorul operatorilor logici.
Principalii operatori logici sunt:
1) negatia, notat a cu non sau cu | sau cu

. (n limbaj uzual NU).
2) disjunctia, notat a cu (n limbaj uzual SAU).
3) conjunctia, notat a cu (n limbaj uzual SI).
4) implicatia, notat a cu (n limbaj uzual DAC
A..., ATUNCI...).
5) echivalenta, notat a cu (n limbaj uzual DAC
A SI NUMAI DAC
A).
Observatie. Dac a p si q desemneaza dou a propozi tii, atunci avem:
3
v(p) v(q) v(p) v(p q) v(p q)
1 1 0 1 1
1 0 0 1 0
0 1 1 1 0
0 0 1 0 0
si
v(p) v(q) v(p q) v(p q)
1 1 1 1
1 0 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
Observatie
1. (p q) este p q,
2. (p q) este (p q),
3. (p q) este (p q) (q p).
Observatie. Din tabloul de mai sus rezulta urmatoarele:
1. v(p q) = 1 dac a si numai dac a v(p) = v(q).
2. daca v(p) = 0, atunci v(p q) = 1, oricare ar propozitia q (se
spune ca falsul implica orice).
3. dac a v(q) = 1, atunci v(p q) = 1, oricare ar propozitia p.
4. pentru a aa valoarea de adevar a implica tiei p q este sucient s a
examin am doar cazul v(p) = 1.
Denitie. O propozitie compus a si adev arat a indiferent de ce valori de
adevar au propozitiile care o compun se nume ste tautologie.
Observatie. Daca propozitia (p q) este adev arat a vom nota p q si
vom spune c a p este o conditie sucienta pentru q sau c a q este o condi tie
necesar a pentru p.
Observatie. Daca propozitia (p q) este adev arat a vom nota p q
si vom spune c a p este o conditie necesar a si sucient a pentru q ( si invers).
4
Exercitii.
1. S a se g aseasc a valoarea de adev ar a urm atoarelor propozitii compuse:
i) Dac a temperatura este sub zero grade, atunci apa ngheat a.
ii) Dac a apa erbe la 100
C, atunci dou a corpuri nc arcate cu electricitate

de semne contrare se atrag.
Observatie. Exerci tiul anterior ne avertizeaz a c a trebuie s a facem dis-
tinctie ntre implica tia logic a si succesiunea cauza-efect din lumea zic a.
2. S a se arate c a urm atoarele propozitii sunt tautologii:
i) p q q p, p q q p (comutativitate).
ii) (p q) r p (q r), (p q) r p (q r) (asociativitate).
iii) p (p r) p, p (p r) p (absortie).
iv) p p p, p p p (idempotenta).
v) p(qr) (pq)(pr), p(qr) (pq)(pr) (distributivitate).
vi) p q p q, p q p q (legile lui De Morgan).
vii) p p (principiul dublei negatii).
3. S a se arate c a urm atoarele propozitii sunt tautologii:
i) ((p q) (q r)) (p r) (implicatia este tranzitiv a).
ii) ((p q) r) (p r) (q r).
iii) (p (p q)) q (regula modus-ponens).
iv) (p q) (q p).
Observatie. Echivalenta de mai sus se va folosi, spre exemplu, n cadrul
observa tiei de la pagina 19, n care se prezinta o caracterizare alternativa a
no tiunii de functie injectiv a.
4. S a se arate c a (p q) (q p) nu este tautologie.
5. S a se ae negatia propozitiilor:
i) (p q) r
ii) p (q r).
5
CALCULUL CU PREDICATE
Constante si variabile
Predicate (unare, binare, etc)
Cuanticatorul universal si cuanticatorul existential
Printre semnele (simbolurile) ntlnite n propozitiile matematicii se a a
constante si variabile. Astfel se ntlnesc constante precum un num ar, semnul
de adunare, etc, toate avnd o semnicatie precis a, care r amne neschim-
bat a n decursul desf asur arii rationamentelor. Deosebirea capital a dintre
constante si variabile const a n aceea ca n timp ce primele au o semnicatie
prin ele nsele, ultimele nu au aceasta semnicatie. Spre exemplu propozitia
1 + 2i este un num ar real are un continut clar (este fals a), dar propozitia
x este un num ar real nu are o semnicatie precis a, ea cap ata o astfel de
semnicatie numai dupa nlocuirea variabilei x.
Denitie. Expresiile de forma p(x, y, z, ..), care atunci cnd nlocuim
variabilele x, y, z, .. cu constante, se transform a n propozi tii bine determi-
nate, se numesc predicate unare, binare, etc, dup a cum avem 1, 2, etc, vari-
abile.
Observatie. Operatorii logici studiati permit introducerea unor noi pre-
dicate.
De exemplu, pentru predicatele p(x) si q(x), putem considera noile pre-
dicate p(x), p(x) q(x), p(x) q(x) etc.
n afara operatorilor logici de mai sus, n matematica, mai intervin si
alti operatori, anume cuanticatorul universal, notat , si cuanticatorul
existential, notat .
Prin cuanticatorul se trece de la predicatul p(x) la propozitia
(x) p(x)
care este fals a numai dac a exist a o constanta a astfel ca p(a) s a e falsa.
Prin cuanticatorul se trece de la predicatul p(x) la propozitia
(x) p(x)
6
care este adev arat a numai dac a exist a (cel putin) o constant a a astfel ca p(a)
s a e adev arat a.
Prin urmare avem tautologiile:
(x) p(x) (x) p(x)
si
(x) p(x) (x)p(x).
Observatie. Tautologiile de mai sus arat a c a prin negare se schimb a
n , iar se schimb a n .
Observatie. Avem urm atoarea proprietate de comutativitate a cuanti-
catorilor de acela si tip:
(x)(y) p(x, y) (y)(x) p(x, y)
si
(x)(y) p(x, y) (y)(x) p(x, y)
sunt tautologii.
Observatie. Fie p(x) si q(x) dou a predicate unare. Dac a propozitia
(x) (p(x) q(x))
este adev arat a, vom nota
p(x) q(x).
A ar ata c a propozitia de mai sus este fals a nseamn a a g asi o constant a
a astfel ca p(a) sa e adevarata, iar q(a) s a e fals a.
Unui astfel de exemplu i se spune contraexemplu la propozitia dat a.
Analog vom spune c a p(x) este echivalent cu q(x) si vom scrie
p(x) q(x),
dac a propozi tia
(x)(p(x) q(x))
este adev arat a.
7
Exercitii.
1. S a se arate c a oricare ar predicatul binar p(x, y) avem:
(x)(y) p(x, y) (y)(x) p(x, y).
Este adev arat a implicatia reciproc a?
Observatie extrem de importanta. Exercitiul de mai sus arat a c a
ordinea cuanticatorilor logici este extrem de important a. Acest lucru se
poate constata comparnd no tiunile de continutate si continuitate uniform a
(vezi paginile 224 si 225), de convergent a simpl a si convergen ta uniform a
pentru siruri de func tii (vezi paginile 144, 145 si 146) etc.
Bibliograe
1. Gheorghe Enescu, Introducere n logica matematica, Editura Sti-
intic a, Bucuresti, 1965 - cota la biblioteca Facultatii de Matematic a si In-
formatic a, Universitatea din Bucuresti II 10566
2. Grigore Moisil, Elemente de logica si teoria multimilor, Editura
Stiintic a, Bucuresti, 1968, cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si
Informatic a, Universitatea din Bucuresti II 13259
3. Gheorghe Enescu, Logica simbolica, Editura Editura Stiintic a, Bu-
curesti, 1971 - cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a,
Universitatea din Bucuresti II 18512
8
ELEMENTE DE TEORIA MUL TIMILOR
Meritul nemuritor al lui Georg Cantor este acela de a se hazardat n domeniul
innitului f ara a se teme de lupta, interioara sau extern a, nu numai cu paradox-
urile imaginare, cu prejudec atile larg r aspndite, cu sentintele lozolor, dar si cu
opiniile exprimate de mari matematicieni. n acest mod el a creat un nou domeniu
- teoria multimilor.
F. Hausdor
Multimea ca notiune primar a
Notiunea de submultimne a unei multimi
Egalitatea a dou a multimi
Intersectia si reuniunea a dou a multimi
Multimea vida
Multimi disjuncte
Diferenta a doua multimi
Complementara unei multimi n raport cu o alta multime
Produsul cartezian a doua multimi
Functiile manifesta din cnd n cnd o comportare particular a n anumite
puncte din domeniul lor de denitie, care n cazurile cele mai importante este
un interval, ele posed a acolo "singularit ati". H. Hankel se ocupase deja cu astfel
de chestiuni si expusese principiul sau de "condensare a singularit atilor". Astfel
de puncte singulare scot n relief, n intervalul care formeaza argumentul functiei,
anumite "variet ati" sau totalit ati care desi constituie numai o parte a punctelor in-
tervalului, cu toate acestea pot contine innit de multe puncte. Se ridic a problema
structurii unor astfel de variet ati sau multimi (de puncte) innite.
Pe aceasta cale a ajuns Georg Cantor la a sa teorie a multimilor. La extinderea
teoremei de unicitate a reprezentarilor seriilor trigonometrice n cazul c a pentru
un numar innit de valori seria nu este convergent a, el s-a v azut nevoit nc a din
1872 s a anticipeze anumite discutii, chiar dac a numai "aluzive", care "pot servi s a
puna n lumin a relatii ce apar totdeauna atunci cnd se dau m arimi numerice n
num ar nit sau innit". (Este vorba de concepte ca "punct de acumulare", "punct
limit a", "derivare" la multimi de puncte s.a.).
Totusi, nainte de a ajunge la teoria multimilor a lui Cantor, avem de citat
unii precursori ai s ai. Cele mai vechi consideratii care se refera la un "paradox
9
al innitului" provin chiar din perioada nal a a antichit atii; ele se g asesc n co-
mentariul lui Proclos asupra lui Euclid, nsa nu descoperite, ci numai relatate de
el, din nefericire f ara s a numeasca un nume. (Fundamentele Matematicii, Oskar
Becker, Editura Stiintic a, Bucuresti, 1968, paginile 247-248).
Multimea ca notiune primara
Conceptul de multime este unul de baz a n matematic a. Toate obiectele
matematice se reduc, n ultim a instanta, la acest concept. Vom considera
ca aceast a notiune este deja asimilat a din anii de liceu. Nu vom ncerca s a
denim notiunea de multime sau s a prezent am axiomele teoriei multi-
milor. Studentul interesat poate vedea modul n care materialul pe care-
l vom prezenta poate axiomatizat, consultnd urmatoarele lucr ari: Paul
Halmos, Naive Set Theory, Springer- Verlag, 1974; Paul Bernays (Abra-
ham Fraenkel), Axiomatic set theory, North- Holland Publishing Com-
pany, 1958. Prin urmare vom prezenta aici numai cteva elemente de teoria
naiv a a multimilor, teorie ale c arei baze au fost puse de c atre matematicianul
german Georg Cantor. n timp au fost puse n evident a o serie de sl abiciuni
ale teoriei multimilor, asa cum a fost ea dezvoltat a de c atre Cantor. Pentru
a remedia aceast a situatie, o noua teorie a multimilor a fost elaborat a de
catre Ernst Zermelo si Adolf Fraenkel si dezvoltat a de c atre Kurt Gdel si
Paul Cohen (pentru detalii, se poate consulta lucrarea Kurt Gdel (1906-
1975), de Ralf Schindler, Gazeta Matematic a, seria A, nr.1, 2008, paginile
72-76).
Nota istorica. Georg Cantor (1845-1918) s-a n ascut la Sank Petersburg.
A studiat la Universitatea din Berlin, cu Weierstrass, Kummer si Kronecker,
unde devine prietenul lui Schwarz. Aici preocup arile lui privesc teoria nu-
merelor. n 1869 primeste un post la Universitatea din Halle. Sub inuenta
lui Heine, cercet arile lui Cantor se vor ndrepta c atre analiza matematic a. n
1870 el va demonstra unicitatea reprezent arii unei functii cu ajutorul unei
serii trigonometrice (problem a care, n prealabil, a fost studiat a, f ar a suc-
ces, de multi matematicieni celebri, printre care Heine, Dirichlet, Lipschitz si
Riemann). n 1872 este promovat ca profesor extraordinar la Universitatea
din Halle. n acelasi an, n decursul unei excursii n Elvetia, l va ntlni pe
Dedekind, cu care va avea o prietenie solida. Tot n 1872, Cantor public a
un articol privind seriile trigonometrice, n care deneste numerele reale n
termeni de siruri convergente de numere rationale. n 1873 Cantor a ar atat
10
ca multimea numerelor rationale (precum si multimea numerelor algebrice)
este num arabil a. n 1874 publica un articol n care arat a c a multimea nu-
merelor reale nu este num arabila. Mai mult, ntr-o scrisoare din anul 1877
catre Dedekind, arat a c a ntre punctele intervalului [0, 1] si punctele din R ex-
ist a o corespondent a bijectiv a. Cantor a fost surprins de aceast a descoperire,
fapt care l-a f acut s a exclame: "Desi am demonstrat acest lucru, nu-l pot
crede". n 1878 public a un articol n care apare n mod riguros notiunea
de corespondent a bijectiv a. ntre 1879 si 1884 public a o serie de sase arti-
cole n Mathematische Annalen, n care se prezint a o introducere n teoria
multimilor. Ideile sale prezentate aici au fost ntmpinate cu ostilitate de
catre multi matematicieni. n 1879, la sugestia lui Heine, este promovat la
gradul de profesor. n 1896 el i scrie lui Hilbert, prezentndu-i paradoxurile
pe care le-a descoperit n cadrul teoriei multimilor. Moare n 1918 ntr-un
azil de boli mentale.
Cantor r amne n istoria matematicii ca fondatorul teoriei moderne a
multimilor si ca cel care a introdus conceptul de num ar innit (prin intro-
ducerea numerelor cardinale). Pn a la el innitul era, n matematic a, un
subiect tabu. Conform lui Gauss innitul putea utilizat numai ca un
fel de a spune care nu are valoare matematic a. Ideile lui Cantor au de-
terminat reevaluarea fundamentelor tuturor ramurilor matematicii si au dat
matematicii forma modern a de ast azi.
Notiunea de submultime a unei multimi
x A nseamn a ca x este un element al lui A; se mai spune c a x apartine
lui A sau c a multimea A contine elementul x.
x / A nseamn a c a x nu apartine lui A.
Denitie. Fie A si B dou a multimi. Spunem c a A este o submultime a
lui B dac a orice element al lui A este si element al lui B.
n acest caz scriem A B.
Dac a A B, dar exist a un element al lui B care nu este element al lui
A, spunem c a A este o submultime proprie a lui B si scriem A B.
Egalitatea a doua multimi
Denitie. Dou a multimi A si B se numesc egale dac a contin acelea si
elemente.
n acest caz scriem A = B.
11
Observatie. A = B A B si B A.
Intersectiasi reuniunea a dou a multimi; Multimea vida; Multimi
disjuncte
Denitie. Dac a A si B sunt doua mul timi, atunci intersec tia lor, notat a
A B, este multimea tuturor elementelor care apartin ambelor mul timi.
Denitie. Dac a A si B sunt dou a mul timi, atunci reuniunea lor, notat a
AB, este multimea tuturor elementelor care apar tin cel putin uneia dintre
cele dou a mul timi.
Observatie
A B = x [ x A si x B
A B = x [ x A sau x B
Observatie. Am presupus, n mod tacit, c a intersec tia si reuniunea a
dou a multimi este tot o mul time. Aceasta implic a, printre altele, existenta
unei multimi care nu are nici un element (deoarece, daca A si B nu au
elemente comune, atunci intersectia lor nu are nici un element).
Denitie. Mul timea care nu are nici un element se nume ste multimea
vid a si se va nota cu .
Denitie. Dou a mul timi A si B care nu au elemente comune (i.e.
A B = ) se numesc disjuncte.
Propozitie. Fie multimile A, B si C.
Atunci avem:
i) proprietatea de idempoten t a:
A A = A A = A;
ii) proprietatea de comutativitate:
A B = B A
12
si
A B = B A;
iii) proprietatea de asociativitate:
(A B) C = A (B C)
si
(A B) C = A (B C);
iv) proprietatea de distributivitate:
A (B C) = (A B) (A C)
si
A (B C) = (A B) (A C).
Observatie. Fiind dat a o familie de mul timi A
j
, cu j J, putem
considera
jJ
A
j
mul timea tuturor elementelor care apar tin cel putin unei mul timi A
j
si
jJ
A
j
mul timea tuturor elementelor care apar tin tuturor mul timilor A
j
.
Diferenta a dou a multimi; Complementara unei multimi n ra-
port cu o alta multime; Legile lui De Morgan
Denitie. Dac a A si B sunt doua mul timi, atunci complementara lui B
n raport cu A este multimea tuturor elementelor lui A care nu apar tin lui
B si se va nota cu A B.
Observatie
A B = x [ x A si x / B.
Observatie. Uneori multimea A este subnteleas a, neind necesar s a e
mentionat a explicit. n acest caz A B se va numi complementara lui B.
13
Propozitie. Pentru doua mul timi A si B avem:
(A B) (A B) =
si
A = (A B) (AB).
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de
continuitate global a (vezi pagina 208).
Propozitie (Legile lui De Morgan). Pentru trei multimi A, B si C
avem:
A (B C) = (A B) (AC)
si
A (B C) = (AB) (A C).
Nota istoric a. Augustus De Morgan s-a nascut n 1806, n India (colonie
britanic a n acel timp). A studiat la Trinity College Cambridge. n 1827
primeste un post la University College London. n 1833 a denit si a introdus
riguros metoda inductiei matematice. A fost primul presedinte al London
Mathematical Society (nintat a n 1866). A murit n 1871.
Produsul cartezian a doua multimi
Denitie. Dac a A si B sunt doua mul timi, atunci produsul cartezian,
notat AB, al lui A cu B, este mul timea tuturor perechilor ordonate (a, b),
cu a A si b B, unde (a, b)
def
= a, a, b.
Nota istoric a. Ren Descartes (1596-1650) creator al geometriei analitice,
oter al armatei franceze, matematician, a fost unul dintre cei mai de seam a
lozo ai tuturor timpurilor. S-a nascut n Franta. A urmat colegiul din An-
jou ntre 1604 si 1612, studiind aici limbile clasice, logica, lozoa si mate-
matica (dupa c artile lui Clavius). A studiat la Universitatea din Poitiers, de
unde primeste, n 1616, o diplom a n drept, pentru ca ulterior s a se nscrie
la scoala militar a din Breda. n 1618 ncepe studiul matematicii si mecanicii
sub ndrumarea olandezului Isaac Beeckman. n 1619 se nroleaz a n ar-
mata bavarez a, iar n 1628 se stabileste, dup a multe c alatorii prin Europa, n
Olanda. n 1637 public a tratatul Discours de la mthode pour bien conduire
14
sa raison et chercher la vrit dans les sciences. El sustine aici c a numai
matematicile reprezint a ceva sigur, deci totul trebuie s a aib a la baz a mate-
maticile. n 1649 regina Suediei l convinge pe Descartes s a viziteze tara sa.
Aici si va g asi Descartes sfrsitul, r apus de pneumonie.
Observatie.
(a, b) = (a
, b
) a = a
si b = b
.
Observatie. n mod natural, considerentele de mai sus pot extinse
pentru a deni produsul cartezian al oricarui num ar nit de mul timi.
Bibliograe
1. Grigore Moisil, Elemente de logica si teoria multimilor, Editura
Stiintic a, Bucuresti, 1968, cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si
2. Constantin N ast asescu, Introducere n teoria multimilor, Editura
Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1974, cota la biblioteca Facult atii de
Matematic a si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 22130
3. A. A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel, A. Levy, Foundations of Set The-
ory, Elsevier Science Publishers B.V., 1984, cota la biblioteca Facult atii de
15
FUNC TIE, GRUP, INEL, CORP, SPA TIU VECTORIAL,
RELA TII
Notiunea de functie
Compunerea a dou a functii
Functii injective, surjective, bijective
Inversa unei functii
Imaginea si preimaginea unei multimi printr-o functie
Notiunile de grup, inel si corp
Notiunea de spatiu vectorial
Relatie de echivalenta
Multimea ct (sau factor) generata de o relatie de echivalent a
Surjectia canonic a generat a de o relatie de echivalenta
Relatie de ordine
Multime ordonat a, Multime total ordonat a
Majorant, Minorant
Multime majorat a, minorata, m arginit a
Marginea superioar a si inferioara a unei multimi
Maximul si minimul unei multimi
Multime complet ordonata
Multime bine ordonata
Pe lng a conceptul de limita si conceptul de continuitate, care se deneste cu
ajutorul celui de limita, concepte pe care ndeosebi A. L. Cauchy le pune la baza
analizei expus a sistematic, conceptul de functie, ale c arui nceputuri dateaz a poate
de la Leibniz, se dovedeste a un concept fundamental, dar si proble-
matic. n secolul al XVIII-lea se impusese conceptul de "functie complet arbitrar a"
cu prilejul problemei coardei vibrante. La Leonhard Euler functiile sunt date n
dou a moduri: mai nti, printr-o "expresie analitica" si n al doilea rnd, printr-o
curb a trasat a "cu mna liber a". Surprinz atoarea capacitate a seriilor trigonome-
trice, ntrebuintate poate pentru prima oar a de c atre Daniel Bernoulli si cercetate
am anuntit de c atre J. B. J. Fourier, de a reprezenta si functii aparent cu totul
neregulate, a condus n sfrsit la lucr arile lui P. G. Lejeune Dirichlet asupra limitei
posibilit atilor de reprezentare si, n leg atur a cu aceasta, la un concept extrem de
general, care tocmai din aceast a cauz a nu este lipsit de dicultati. (Fundamentele
Matematicii, Oskar Becker, Editura Stiintic a, Bucuresti, 1968, paginile 247-248).
16
Notiunea de functie
Pentru matematicienii de acum un secol si jum atate, cuvntul functie
nsemna, n mod obisnuit, o formul a, ca de exemplu
f(x) = x
2
+ 3x 5,
care asocia oricarui num ar real un alt num ar real.
Faptul c a anumite formule, ca de exemplu
f(x) =
x 5,
nu asociau numere reale oric arui numar real, era binecunoscut, dar nu era
considerat ca un motiv destul de solid pentru a extinde notiunea de functie.
ntrebarea dac a asocierea
h(x) = [x[
este o functie, a n ascut controverse la acel timp, deoarece, n denitiv,
denitia lui [x[ este dat a "pe buc ati", anume
[x[ =
x, dac a x 0
x, dac a x < 0
.
Pe m asur a ce matematica s-a dezvoltat, a devenit din ce n ce mai clar c a
cerinta ca o functie s a e dat a printr-o formula este foarte restrictiv a si c a o
denitie mai general a este necesar a.
Iat a o denitie provizorie a functiei: O functie f de la o multime A la
o multime B este o lege de corespondent a care asociaz a ORIC
ARUI element
x din A un UNIC element f(x) din B.
S a observ am c a aceast a denitie are un punct slab, anume ambiguitatea
expresiei lege de corespondent a.
Am dori sa eliminam acest inconvenient prin denirea functiei numai n
termeni de teoria multimilor. Aceast a abordare are dezavantajul de a
oarecum articial a, dar cstigul n ceea ce priveste rigoarea este mult mai
important comparativ cu orice altfel de dezavantaje.
Denitie. Fie A si B doua multimi. O functie de la A la B este tripletul
format cu aceste dou a mul timi si o submultime f a lui AB cu propriet atile
urm atoare:
17
i) pentru orice a A exista b B astfel ca (a, b) f.
ii) dac a pentru a A si b, b
B avem (a, b) f si (a, b
) f, atunci
b = b
.
Observatie. A se nume ste domeniul lui f, iar B se nume ste codomeniul
lui f.
Observatie. Tripletul (A, B, f) se mai noteaz a f : A B.
Observatie. Faptul c a (a, b) f se mai noteaz a f(a) = b. Se mai spune
c a b este valoarea lui f n a sau c a b este imaginea lui a prin f.
Compunerea a doua functii
Denitie. Fie f o functie cu domeniul A si codomeniul B, iar g o
functie cu domeniul B
si codomeniul C, unde B B
. Denim o nou a
functie, notat a g f, care are domeniul A si codomeniul C, dat a de
g f = (a, c) AC [ exist a b B astfel ca
(a, b) f si (b, c) g.
Observatie. Avem deci
g f : A C
si
(g f)(x) = g(f(x)),
pentru orice x A.
Functii injective, surjective, bijective
Asa cum vom constata n cadrul acestui curs, anumite clase de functii,
anume cele injective, surjective si bijective, sunt extrem de utilizate (vezi,
spre exemplu, denitia multimii nite si a multimii num arabile -pagina 34,
Propozitia de la pagina 215, Teorema de continuitate a inversei -pagina 216,
Teorema de injectivitate locala -pagina 322, Teorema de inversiune local a
(forma slab a) -pagina 323, Teorema de surjectivitate local a -pagina 327, Teo-
rema aplicatiei deschise -pagina 329, Teorema de inversiune local a -pagina
329).
18
Denitie. O func tie f : A B se nume ste bijectiv a daca:
i) f este injectiva, i.e. pentru orice a, a
A si b B astfel ca (a, b) f
si (a
, b) f avem a = a
,
si
ii) f este surjectiv a, i.e. pentru orice b B exist a a A astfel ca
(a, b) f.
Observatie. Utiliznd exercitiul 3 iv) de la pagina 5, se poate constata
c a f este injectiv a dac a si numai dac a pentru orice a, a
A, f(a) = f(a
)
a = a
dac a si numai daca pentru orice a, a
A, a ,= a
f(a) ,= f(a
).
Observatie. f este surjectiv a dac a si numai dac a pentru orice b B
exista a A astfel ca
f(a) = b.
Observatie. f este bijectiv a dac a si numai dac a pentru orice b B
exista un unic a A astfel ca
f(a) = b.
Exercitii.
1. Fie f : A B. Sa se arate c a f este injectiv a dac a si numai dac a
f(X Y ) = f(X) f(Y ), pentru orice X, Y A, dac a si numai dac a
f(A X) B f(A), orice X A.
2. Fie f : A B. S a se arate c a f este surjectiv a dac a si numai dac a
f(A X) B f(A), orice X A.
3. Fie f : A B si g : B C. S a se arate c a:
i) dac a f si g sunt injective, atunci g f este injectiv a;
ii) daca f si g sunt surjective, atunci g f este surjectiv a;
iii) dac a g f este injectiv a, atunci f este injectiv a;
iv) dac a g f este sujectiv a, atunci g este surjectiv a.
4. S a se arate c a pentru orice multime nevid a X nu exist a nicio functie
surjectiv a f : X T(X) = A [ A X.
19
Inversa unei functii
Notiunea de invers a a unei functii va interveni n diverse teoreme din
cadrul acestui curs ( a se vedea Teorema de inversiune local a (forma slab a)
-pagina 323 si Teorema de inversiune local a -pagina 329).
Denitie. Fie f : A B o func tie bijectiv a. Atunci inversa lui f,
notat a cu f
1
, este functia cu domeniul B, codomeniul A si
f
1
= (b, a) B A [ (a, b) f.
Observatie. Avem f
1
: B A si
f
1
(b) = a f(a) = b.
Imaginea si preimaginea unei multimi printr-o functie
Notiunile de imagine si de preimagine a unei multimi printr-o functie
sunt des utilizate n cadrul teoriei functiilor continue (vezi paginile 208, 210
si 212).
Denitie. Fie f : A B si E A. Atunci imaginea lui E prin functia
f este submultimea lui B dat a de
f(E) = f(x) [ x E.
Propozitie. Fie f : A B si E, F A. Atunci avem:
1)
E F f(E) f(F);
2)
f(E F) f(E) f(F);
3)
f(E F) = f(E) f(F);
4)
f(E F) f(E).
20
Observatie. n 2), incluziunea este, n general, strict a.
Denitie. Fie f : A B si H B. Atunci imaginea invers a (sau
preimaginea) lui H, prin func tia f, este submul timea lui A dat a de
f
1
(H) = x [ x A si f(x) H.
Observatie. Nu am cerut n denitia de mai sus ca f s a e bijectiv a.
Totu si, dac a f este bijec tie, atunci f
1
(H) din deni tia de mai sus, este
imaginea lui H prin inversa lui f, anume prin f
1
.
Propozitie. Fie f : A B si G, H B. Atunci avem:
1)
G H f
1
(G) f
1
(H);
2)
f
1
(G H) = f
1
(G) f
1
(H);
3)
f
1
(G H) = f
1
(G) f
1
(H);
4)
f
1
(GH) = f
1
(G) f
1
(H).
Notiunile de grup, inel si corp
Notiunile de grup, inel si corp si vor g asi exemplicarea n capitolul
urmator n care se studiaz a multimile numerelor naturale, ntregi, rationale
si reale.
Denitie. Un cuplu (G, ) format cu o mul time nevid a G si cu o lege de
compozitie pe G (i.e. x y G, pentru orice x, y G), se nume ste grup
dac a sunt vericate urmatoarele axiome:
i)
x (y z) = (x y) z,
pentru orice x, y, z G;
ii) exist a e G astfel nct
e x = x e = x,
21
pentru orice x G;
iii) pentru orice x G exist a x
G astfel nct
x
x = x x
= e.
Dac a n plus este vericat a si axioma
iv)
x y = y x,
pentru orice x, y G,
atunci grupul se nume ste comutativ (sau abelian).
Observatie. Elementul e este unic determinat si se nume ste elementul
neutru al grupului G. Elementul x
este unic determinat si poart a numele

de simetricul (sau inversul, sau opusul) elementului x.
Denitie. O multime nevid a A, mpreuna cu doua legi de compozi tie +
si (i.e. x +y A si x y A, pentru orice x, y A) se nume ste inel dac a
sunt vericate urm atoarele axiome:
i) (A, +) este grup abelian;
ii) (A, ) este monoid, i.e.
iia)
x (y z) = (x y) z,
pentru orice x, y, z A;
iib) exista 1 A astfel nct
1 x = x 1 = x,
pentru orice x A.
iii)
x (y +z) = x y +x z
si
(y +z) x = y x +z x,
pentru orice x, y, z A, i.e. nmultirea este distributiv a fat a de adunare la
stnga si la dreapta.
22
Observatie
1. Elementul neutru al grupului (A, +), notat cu 0, se nume ste elementul
zero al inelului, iar 1 (care este unic determinat) poart a numele de elementul
unitate al inelului.
2. Dac a este satisf acuta si axioma:
x y = y x,
pentru orice x, y A, atunci spunem c a inelul A este comutativ.
3. Spunem ca A este un inel far a divizori ai lui zero dac a pentru orice
x, y A,
x ,= 0 si y ,= 0 implic a x y ,= 0.
Un inel comutativ cu cel pu tin dou a elemente si care nu are divizori ai
lui zero se nume ste domeniu de integritate.
Denitie. Un inel K se nume ste corp dac a 0 ,= 1 si dac a este satisf acut a
urm atoarea axiom a:
pentru orice x K0 exist a x
1
K astfel nct x x
1
= x
1
x = 1,
i.e. orice element al lui K care este diferit de 0 este simetrizabil n raport
cu nmultirea.
Un corp se nume ste comutativ dac a nmul tirea sa este comutativ a.
Notiunea de spatiu vectorial
Notiunea de spatiu vectorial si va g asi exemplicarea n capitolul urm ator
n care se studiaz a multimea R
n
.
Denitie. Fie K un corp. Se nume ste spatiu vectorial (peste corpul
K) un grup abelian (V, +) pe care este dat a o lege de compozitie extern a cu
domeniul KV si codomeniul V ( (, u) u) care satisface, pentru orice
, K si orice u, v V urm atoarele condi tii:
1)
( +)u = u +u;
2)
(u +v) = u +v;
3)
(u) = ()u;
23
4)
1u = u.
Terminologie. Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui
K se numesc scalari. + poarta numele de adunarea vectorilor, iar legea de
compozitie extern a se nume ste nmul tirea vectorilor cu scalari. Elementul
neutru al grupului (V, +) se nume ste vectorul zero si se va nota cu 0, ca si
scalarul zero. Dac a K = R, atunci se spune c a V este spa tiu vectorial real.
Observatie. Uneori spa tiile vectoriale sunt numite si spatii liniare.
Denitie. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K.
Un sistem B = e
1
, e
2
, ..., e
n
de vectori se nume ste baza a lui V dac a:
1) pentru orice x V , exist a
1
,
2
, ...,
n
K astfel nct
x =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
;
2) pentru orice
1
,
2
, ...,
n
K functioneza implicatia:
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
= 0
1
=
2
= ... =
n
= 0.
Relatii
Toate notiunile de mai jos si vor g asi exemplicarea n capitolul consacrat
multimilor N, Z, Q si R.
Denitie. Se nume ste rela tie pe o mul time nevid a X, orice submul time
nevid a a lui X X.
Dac a (x, y) , vom scrie xy.
Denitie. O relatie pe o multime nevid a X se nume ste:
- reexiv a daca xx, pentru orice x X;
- simetric a daca xy yx, pentru orice x, y X;
- antisimetrica dac a xy si yx x = y, pentru orice x, y X;
- tranzitiv a dac a xy si yz xz, pentru orice x, y, z X.
Denitie. O rela tie pe o multime nevida X se nume ste rela tie de
echivalent a dac a este reexiv a, simetric a si tranzitiv a.
24
Observatie. De multe ori rela tia de echivalent a se noteaz a prin .
Astfel xy se scrie sub forma x y.
Denitie. Fie o rela tie de echivalent a pe X si x X. Multimea
x = y X [ x y se nume ste clasa de echivalenta a lui x.

Observatie.. Fie o rela tie de echivalent a pe X si x, y X. Atunci
x =

y sau

x
y = .
Denitie. Fie o relatie de echivalent a pe X. Multimea
x [ x X,
notat a X/ , se nume ste mul timea ct (sau factor) a lui X generat a de .
Denitie. Fie o relatie de echivalen t a pe X. Functia p : X X/ ,
dat a de p(x) =

x, pentru orice x X, se nume ste surjec tia canonica generat a
de .
Denitie. O rela tie pe o multime nevida X se nume ste rela tie de
ordine dac a este reexiv a, antisimetric a si tranzitiva.
Observatie. De multe ori relatia de ordine se noteaz a prin . Astfel
xy se scrie sub forma x y.
Denitie. Un cuplu (X, ) unde X este o multime nevida, iar este o
relatie de ordine pe X se nume ste mul time ordonat a.
Denitie. Mul timea ordonat a (X, ) se nume ste total ordonat a dac a
pentru orice x, y X avem x y sau y x (i.e. orice dou a elemente sunt
comparabile).
Denitie. Fie (X, ) o multime ordonat a, A o submultime nevid a a lui
X si m X. Atunci m se nume ste majorant (minorant) al lui A dac a
pentru orice a A, avem a m (respectiv a m).
Observatie. Dac a m este majorant al lui A si m A, atunci m este
unic si se nume ste maximul lui A ( si se noteaz a cu max(A)) sau ultim ele-
ment al lui A sau cel mai mare element al lui A. Daca m este minorant
al lui A si m A, atunci m este unic si se nume ste minimul lui A ( si se
noteaz a cu min(A)) sau prim element al lui A sau cel mai mic element al lui
A.
25
Denitie. Fie (X, ) o mul time ordonat a, A o submultime nevid a a
lui X. Dac a exist a un majorant m X al lui A, atunci spunem c a A
este majorat a (marginit a superior). Dac a exist a un minorant m X al lui
A, atunci spunem ca A este minorat a (m arginit a inferior). Dac a A este
marginita inferior si superior, atunci A se nume ste m arginit a.
Denitie. Fie (X, ) o multime ordonata si A o submul time nevid a
majorata a lui X. Se spune c a A are margine superioar a dac a exista cel mai
mic majorant (i.e. multimea majoran tilor lui A are minim, sau, altfel spus,
mul timea majorantilor lui A are un cel mai mic element, adic a, echivalent,
mul timea majoran tilor lui A are un prim element). n acest caz not am cu
sup A cel mai mic majorant al lui A. supA se nume ste marginea superioar a
a lui A sau supremum de A.
Fie (X, ) o multime ordonat a si A o submultime nevid a minorat a a lui
X.
Se spune ca A are margine inferioara daca exist a cel mai mare mino-
rant (i.e. multimea minorantilor lui A are maxim, sau, altfel spus multimea
minoran tilor lui A are un cel mai mare element, sau, echivalent, multimea
minoran tilor lui A are un ultim element). n acest caz notam cu inf A cel
mai mare minorant al lui A. inf A se nume ste marginea inferioara a lui A,
sau inmum de A.
Observatie. Fie (X, ) o multime ordonat a, A o submultime nevid a
majorata a lui X. Daca exist a max A, atunci exist a si supA si sup A =
max A.
Fie (X, ) o mul time ordonat a, A o submultime nevid a minorat a a lui
X. Daca exist a min A, atunci exist a si inf A si inf A = minA.
Denitie. O relatie de ordine pe multimea nevid a X se nume ste
completa dac a pentru orice submultime nevid a majorat a A a lui X exist a
sup A. Se spune n acest caz c a multimea ordonata (X, ) este complet
ordonat a.
Denitie. O multime ordonata se nume ste bine ordonata dac a orice
submultime nevid a a sa are prim element (sau spus altfel, minim, sau, nc a,
cel mai mic element).
26
Exercitii
1. Fie A o multime si (A
i
)
iI
o partitie a lui A (i.e.
iI
A
i
= A si
A
i
A
j
= , pentru orice i ,= j). Sa se arate c a x y dac a si numai dac a
exist a i I astfel nct x, y A
i
deneste o relatie de echivalent a pe A,
pentru care clasele de echivalent a coincid cu elementele partitiei considerate.
2. Fie X o multime nevid a. Pe T(X) = A [ A X se consider a relatia
dat a de AB dac a si numai daca A B. S a se arate c a este o relatie de
ordine care nu este total a dac a X are cel putin dou a elemente.
Bibliograe
1. Ion Colojoar a, Analiz a Matematic a, Editura Didactic a si Pedagog-
ic a, Bucuresti, 1983, cota la biblioteca Facultatii de Matematic a si Informat-
ic a, Universitatea din Bucuresti II 32023
2. Ion D. Ion, A. Ghioca, N. Nedi t a, Matematica, Algebra, Manual
pentru clasa a XII-a, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1984,
cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a, Universitatea din
Bucuresti II 27854
3. Marius R adulescu, Sorin R adulescu, Teoreme si probleme de anal-
iz a matematica, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1982, cota la
biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a, Universitatea din Bu-
curesti II 27184
27
STRUCTURI FUNDAMENTALE
ALE ANALIZEI MATEMATICE
"... ntre numere exist a o astfel de perfectiune si armonie nct trebuie s a
medit am zile si nopti la admirabila lor nchegare."
Simon Stvin
Asa cum nu poti face agronomie f ar a a cunoaste propriet atile solului, nu poti
studia diferite clase de functii f ar a a aprofunda n prealabil structura multimilor
pe care aceste functii urmeaza s a e denite.
Solomon Marcus
Socul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti, 1987, pagina 221
28
MUL TIMEA NUMERELOR NATURALE N
MUL TIMI FINITE SI INFINITE
Axiomele lui Peano
Adunarea, nmultirea si relatia de ordine pe N
N este bine ordonata
Multimi nite si innite
Multimi num arabile si nenumarabile
Multimi cel mult numarabile
"Dumnezeu a creat numerele naturale, restul este opera omului"
Leonard Kronecker
Create de intelectul uman pentru a num ara obiectele din diferite colectii, nu-
merele nu se refera la caracteristicile individuale ale obiectelor num arate. Astfel,
num arul 6 este o abstractie a tuturor colectiilor reale formate din 6 obiecte; el
nu depinde de nici o proprietate specica a acestor obiecte sau de simbolurile
folosite. Caracterul abstract al ideii de num ar devine clar numai la un stadiu rela-
tiv avansat al dezvoltarii intelectuale. Pentru copii, numerele ramnn totdeauna
legate de obiecte palpabile, ca de pild a degete sau pietricele; n limbile diferitelor
triburi, numerele au nc a un sens numeric concret, folosindu-se cuvinte diferite
pentru numararea obiectelor de diferite tipuri.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura
Stiintic a, Bucuresti, 1969, pagina 17
Pornind de la propriet atile elementare ale numerelor naturale care ne sunt
cunoscute din experienta cotidian a, vom prezenta o axiomatizare a acestora
care sintetizeaz a o experient a milenar a.
Axiomele lui Peano
Se consider a ca notiuni primare multimea Nsi o lege care asociaz a oric arui
element n N un alt element n
N numit succesorul lui n.

Iat a axiomele lui Peano:
29
AP1. Orice n N are un unic succesor (deci s : N N dat a de s(n) =
n
este functie).
AP2. Exist a un element din N, desemnat prin 1, care are proprietatea
c a n
,= 1, pentru orice n N (deci 1 / s(N)).

AP3. Pentru orice m, n N, m ,= n, avem m
,= n
(deci s este
injectiv a).
AP4. Dac a S N, 1 S si (n S n
S), atunci S = N.
Din motive evidente, ultima axiom a poart a numele de axioma inductiei
matematice.
Consecinte imediate
1. Dac a m, n N si m
= n
, atunci m = n.
2. Pentru orice n N, n ,= n
.
3. Pentru orice n N1, exista p N, astfel nct p
= n (i.e. orice
num ar natural diferit de 1 are un predecesor).
Observatie. Dac a P este o proprietate a unui element oarecare a lui N,
care este adevarata pentru 1 si care presupusa adev arat a pentru n N este
adevarata si pentru n
, atunci P este adev arat a pentru orice n N. Astfel

putem vorbi despre demonstratie si deni tie prin induc tie matematic a.
Adunarea pe N
Fiec arui cuplu (m, n) de numere naturale i se asociaz a num arul natural
desemnat prin m +n denit prin induc tie matematica dup a n astfel:
m + 1 = m
si
m+n
= (m +n)
.
Propriet ati
1.
m + (n +p) = (m +n) +p,
30
pentru orice m, n, p N, i.e. adunarea pe N este asociativ a.
2.
m +n = n +m,
pentru orice m, n N, i.e. adunarea pe N este comutativ a.
3.
m +p = n +p m = n,
pentru orice m, n, p N.
4.
n +p ,= n,
pentru orice n, p N.
nmultirea pe N
Fiec arui cuplu (m, n) de numere naturale i se asociaz a num arul natural
desemnat prin m n denit prin inductie matematica dup a n astfel:
m 1 = m
si
m n
= mn +m.
Propriet ati
1.
m n = n m,
pentru orice m, n N, i.e. nmul tirea pe N este comutativa.
2.
m (n +p) = m n +m p,
pentru orice m, n, p N, i.e. nmultirea pe N este distributiv a fat a de
adunarea pe N.
3.
m (n p) = (m n) p,
31
pentru orice m, n, p N, i.e. nmul tirea pe N este asociativ a.
4.
m p = n p m = n,
Relatia de ordine pe N
Teorema. Daca m, n N avem una si numai una dintre urm atoarele
situatii:
a) m = n
b) exist a p N astfel nct m = n +p
c) exist a q N astfel nct n = m+q.
Denitie. Spunem ca m N este mai mic dect n N, fapt care va
notat prin
m < n,
dac a exist a p N astfel nct
n = m +p.
Observatie. Pe N putem introduce relatia dat a de echivalenta
n m n < m sau n = m.
Conform teoremei de mai sus, N, cu aceasta relatie, devine o mul time
total ordonat a.
Propriet ati.
1.
m < n m+p < n +p
si
m < n mp < np,
2.
m < n m+ 1 n,
32
pentru orice m, n N.
3.
1 n,
pentru orice n N, i.e. 1 este prim element al lui N.
Rezultatul de mai jos, care arat a ca multimea N este bine ordonat a, se
va dovedi util n demonstratia Teoremei de existent a a partii ntregi (vezi
pagina 64).
Teorema. Pentru orice submultime nevida S a lui N, exist a a S astfel
nct a x, pentru orice x S (i.e. orice submul time nevid a a lui N are
un prim element, ceea ce nseamn a c a N este bine ordonat a).
Demonstra tie. Dac a 1 S, atunci demonstratia este ncheiat a.
Dac a 1 / S, e
B = n N [ n < x pentru orice x S.
Evident 1 B.
Exist a p B astfel nct p + 1 / B c aci altfel, conform cu AP 4, B = N,
de unde, alegnd x S (S este nevid a), rezult a contradictia x < x.
Cum p + 1 / B, exista a S astfel nct
a p + 1. (1)
Deoarece p B, deducem ca p < x, pentru orice x S, deci
p + 1 x, (*)
pentru orice x S.
n particular, avem
p + 1 a. (2)
Din (1) si (2), deducem c a a = p + 1, deci, conform cu (),
a x,
pentru orice x S.
Cum a S, demonstratia este ncheiat a.
33
Remarc a. Alegerea propozi tiilor investite cu statul de axioma nu este
unic a. Spre exemplu se poate alege un sistem de axiome n care axioma in-
duc tiei s a e propozitie, dar n care Teorema de mai sus s a e axiom a. Faptul
capital care trebuie retinut este ca nu putem evita existen ta unor propozitii
cu statul de axiom a.
Remarc a. 1
se noteaza cu 2, 2
se noteaz a cu 3, etc.
Nota istoric a. Giuseppe Peano (1858-1932) a studiat la Universitatea
din Torino, universitate la care va preda ncepnd cu 1880. A fost de aseme-
nea profesor al Academiei Militare din Torino. A publicat (n latina) n 1889
celebrele axiome care-i poart a numele. n 1890 a prezentat celebrul exemplu
de curb a care umple un p atrat (adic a a prezentat un exemplu de functie
continu a si surjectiv a din [0, 1] n p atratul unitate - a se vedea exercitiul 7
de la pagina 483). n 1891 fondeaz a "Revista di matematica".
Multimi nite si innite
Denitie. Un segment ini tial al lui N, determinat de k N, este o
submultime a lui N de forma 1, 2, ..., k.
Denitie. O mul time A se nume ste nita dac a este vid a sau daca exist a
o bijectie ntre ea si un segment initial al lui N.
n caz contrar multimea se nume ste innita.
Multimi num arabile si nenumarabile; Multimi cel mult numara-
bile
Denitie. O multime A se nume ste num arabil a dac a exista o bijec tie
ntre ea si N.
Denitie. O multime A se nume ste cel mult num arabila dac a este nit a
sau numarabil a.
Propozitie. Orice submul time a unei multimi nite este nita. Orice
submultime a unei multimi num arabile este cel mult num arabila.
Teorema. Reuniunea unei familii nite de mul timi nite este nit a.
Reuniunea unei familii cel mult numarabile de multimi cel mult numarabile
este cel mult num arabila.
34
Observatie. Vom admite, cu statutul de axiom a, urm atoarea armatie:
Orice multime innit a contine o submul time num arabil a.
Exercitii
1. S a se arate c a dac a A si B sunt multimi num arabile, atunci A B
este num arabil a.
2. Fie A o multime nit a si f : A A. S a se arate c a f este injectiv a
dac a si numai dac a f este surjectiv a dac a si numai daca f este bijectiv a.
Bibliograe
1. Michael Artin, Algebra, Prentice Hall, Englewood Clis, New Jersey,
1991.
2. Wilfred Barnes, Introduction to abstract algebra, D. C. Heath
and Company, Lexinton, Massachusetts Toronto London, cota la biblioteca
Facult atii de Matematic a si Informatic a, Universitatea din Bucuresti II 25847
3. H. Behnke, F. Bachmann, K. Fladt, W. Sss, Fundamentals of
Mathematics, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, and London,
England, cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a, Univer-
sitatea din Bucuresti II 36662
4. I. Creanga, C. Cazacu, Gh. Opait, P. Minut, C. Reischer, Introduc-
ere n teoria numerelor, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1965,
Bucuresti II 11340
5. Edmund Landau, Foundations of Analysis, Chelsea Publishing
Company, New York,1960 - cota la biblioteca Facult atii de Matematica si
6. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura Stiintic a
si Enciclopedic a, Bucuresti, 1977 - cota la biblioteca Facult atii de Matematic a
si Informatic a, Universitatea din Bucuresti II 24668
35
MUL TIMEA NUMERELOR NTREGI Z
Z ca o multime factor a lui N N
generat a de o anumita relatie de echivalenta
Adunarea si nmultirea pe Z
Relatia de ordine n Z
Scufundarea lui N n Z
n scopul model arii situatiilor n care ne vedem nevoiti s a lucr am cu tem-
peraturi inferioare celei la care ngheat a apa, cu altitudini situate sub nivelu-
lui m arii sau cu evenimente anterioare nasterii lui Christos, se introduce o
nou a multime de numere, numit a multimea numerelor ntregi, multime care
posed a o "copie" a multimii numerelor naturale.
Constructia lui Z
Faptul c a o ecuatie precum x + 3 = 2 nu are solutii n N (fapt care se
constata imediat scriind ecuatia sub forma 2 + x + 1 = 2) ne determin a s a
ncercam "l argirea" multimii N astfel nct s a putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea l argit a. Cu alte cuvinte, vom introduce noi numere privite
ca solutii ale unei ecuatii de tipul x + n = m. Vom obtine astfel multimea
numerelor ntregi, notat a cu Z.
Iat a cum se face acest lucru:
Denitie. Pe multimea N N denim urm atoarea relatie binar a:
(m, n) (m
, n
) m +n
= n +m
.
Observatie. Denitia relatiei binare de mai sus, care se dovede ste a
o relatie de echivalent a, este natural a deoarece "ecua tiile x + n = m si
x +n
= m
au aceea si solutie dac a si numai dac a m +n
= n +m
".
Denitie. Denim pe N N doua operatii, anume:
- o adunare prin
(m, n) + (m
, n
) = (m +m
, n +n
)
36
- o nmultire prin
(m, n) (m
, n
) = (mm
+nn
, mn
+nm
).
Observatie. Deni tiile adunarii si nmultirii de mai sus sunt naturale
dac a gndim pe (m, n) ca "solutie a ecua tiei x+n = m" deoarece un "calcul"
simplu arat a c a din x+n = m si y +n
= m
rezult a x+y +n+n
= m+m
si xy +mn
+nm
= mm
+nn
.
Aceste operatii pe NN sunt asociative si comutative, iar nmultirea este
distributiv a fat a de adunare.
Denitie. Denim pe N N/ doua operatii, anume:
- o adunare prin
(m, n) +

(m
, n
) =

(m +m
, n +n
),
i.e.
(m, n) +

(m
, n
) =

(m, n) + (m
, n
)
- o nmultire prin
(m, n)

(m
, n
) =

(mm
+nn
, mn
+nm
),
i.e.
(m, n)

(m
, n
) =

(m, n) (m
, n
).
Observatie. Deni tiile adunarii si nmultirii pe NN/ sunt corecte,
adic a nu depind de reprezentantii ale si.
Denitie. Mul timea N N/ nzestrat a cu adunarea si nmul tirea se
desemneaza prin Z, iar elementele sale se numesc numere ntregi.
Observatie. A sadar un numar ntreg este o clas a de echivalen t a.
Despre adunarea si nmultirea pe Z
Se constata cu u surin t a c a adunarea n Z este asociativ a si comutativ a.
37
(1, 1)
not
= 0 este element neutru la adunare, i.e.
+ 0 = 0 + = ,
pentru orice Z.
Pentru Z cu reprezentantul (m, n) denim =

(n, m); atunci
+ () = () + = 0,
pentru orice Z, deci este opusul lui relativ la adunarea n Z.
Prin urmare (Z, +) este grup abelian.
Se constat a cu u surin ta c a nmultirea n Z este asociativ a, comutativ a si
distributiv a fat a de adunarea n Z.
(2, 1)
not
= 1 este element neutru la nmultire, i.e.
1 = 1 = ,
pentru orice Z.
Propriet ati.
1.
0 = 0,
pentru orice Z.
2.
() = ,
pentru orice , Z.
3.
()() = ,
pentru orice , Z.
4.
= 0 = 0 sau = 0,
pentru orice , Z.
5.
= si ,= 0 = ,
pentru orice , , Z.
6.
+ = + = ,
pentru orice , , Z.
38
Observatie
1. (Z, +, ) este domeniu de integritate.
2. n Z, ecua tia considerata la nceputul acestei sectiuni, anume x+3 = 2
are solu tia 1.
Relatia de ordine pe Z
S a observ am c a elementele lui Z diferite de 0 sunt multimile de forma
(n +r, n) [ n N sau (n, n +s) [ n N, unde r, s N.
Denitie. Spunem ca =

(u, v) Z este pozitiv dac a u > v, adica dac a
exista r N astfel nct = (n +r, n) [ n N.
Spunem ca =

(u, v) Z este negativ dac a u < v, adic a dac a exist a
s N astfel nct = (n, n +s) [ n N.
Observatie.
1. Orice num ar ntreg este e 0, e pozitiv, e negativ.
2. Suma si produsul a dou a numere ntregi pozitive sunt pozitive.
Denitie. Spunem c a numarul ntreg este mai mic dect num arul
ntreg si not am aceast a situa tie prin < dac a exist a un num arul ntreg
pozitiv astfel nct + = .
Observatie. Relatia binara pe Z dat a de < sau = ,
este o rela tie de ordine totala.
Propriet ati. Pentru orice , , Z, avem:
1. > 0 dac a si numai daca este pozitiv
2. < 0 dac a si numai daca este negativ
3. < dac a si numai dac a + < +
4. < si > 0 <
5. < si < 0 > .
39
Scufundarea lui N n Z
S a observ am c a aplica tia f : N Z dat a de
f(p) =

(1 +p, 1),
pentru orice p N, are propriet a tile:
f(p +q) = f(p) +f(q)
f(pq) = f(p)f(q)
p < q f(p) < f(q),
pentru orice p, q N.
Prin urmare f este injectiv a si ca atare putem identica p N cu f(p)
Z, deci f este o scufundare a lui N n Z.
Propozitie. Z este num arabila.
Demonstra tie. Totul decurge din egalitatea
Z = n[n N 0 N.
Exercitiu. S a se arate c a functia f : Z N dat a de
f(z) =
2z, dac a z 0
1 2z, dac a z < 0
,
este bijectiv a.
Bibliograe
40
MUL TIMEA NUMERELOR RA TIONALE Q
Q ca o multime factor a lui Z Z
generat a de o anumita relatie de echivalenta

Adunarea si nmultirea pe Q
(Q, +, ) este corp comutativ
Relatia de ordine pe Q
Scufundarea lui Z n Q
Relatia de ordine pe Q nu este complet a
Q este numarabila
ntregii au ap arut ca abstractii n procesul num ar arii unor colectii nite de
obiecte. ns a n viata de toate zilele trebuie nu numai s a num ar am obiecte indivi-
duale, dar s a si m asur am cantit ati, ca de pild a lungimea, aria, greutatea si timpul.
Daca vrem s a oper am cu usurinta cu rezultatele m asur atorilor acestor cantit ati,
care admit subdivizari orict de ne, este necesar sa extindem limitele aritmeticii
dincolo de ntregi.
Ce este matematica?
R. Courant si H. Robbins, Editura Stiintic a, Bucuresti, 1969, pagina 68
Constructia lui Q
Faptul ca o ecuatie precum x 2 = 3 nu are solutii n Z ne determin a s a
ncercam "l argirea" multimii Z astfel nct s a putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea l argit a. Cu alte cuvinte, vom introduce noi numere privite
ca solutii ale unei ecuatii de tipul x n = m, unde m Z, iar n Z 0.
Vom obtine astfel multimea numerelor rationale, notat a cu Q.
Iat a cum se face acest lucru:
Fie Z
= Z 0.
Denitie. Pe multimea Z Z
denim urmatoarea rela tie binar a:

(p, q) (p
, q
) p q
= q p
.
41
Observatie. Deni tia rela tiei binare de mai sus, care se dovede ste a o
relatie de echivalent a, este natural a deoarece "ecua tiile x q = p si x q
= p
au aceea si solutie dac a si numai dac a p q
= q p
".
n conformitate cu tradi tia vom nota perechea (p, q) Z Z
cu
p
q
.
Deci
p
q

p
dac a si numai p q
= q p
.
Denitie. Denim pe Z Z
dou a operatii, anume:

- o adunare prin
p
q
+
p
=
pq
+p
q
qq
- o nmultire prin
p
q

p
=
pp
qq
.
Observatie. Deni tiile adunarii si nmultirii de mai sus sunt naturale
dac a gndim pe
p
q
ca "solu tie a ecuatiei x q = p" deoarece un "calcul"
simplu arata ca din x q = p si y q
= p
rezulta (x +y) qq
= pq
+p
q si
xy qq
= pp
.
Aceste operatii pe ZZ
sunt asociative si comutative, iar nmultirea este

distributiv a fat a de adunare.
Denitie. Denim pe Z Z
/ dou a operatii, anume:

- o adunare prin
p
q
+
pq
+p
q
qq
,
i.e.
p
q
+
p
q
+
p
- o nmultire prin
p
q

pp
qq
,
i.e.
p
q

p
q

p
.
42
Observatie. Denitiile adun arii si nmultirii pe ZZ
/ sunt corecte,
adic a nu depind de reprezentantii ale si.
Denitie. Multimea Z Z
/ nzestrat a cu adunarea si nmul tirea se

desemneaza prin Q, iar elementele sale se numesc numere rationale.
Observatie. A sadar un numar rational este o clas a de echivalent a.
Despre adunarea si nmultirea pe Q
Se constata cu u surin t a c a adunarea n Q este asociativa si comutativa.
0
1
not
= 0 este element neutru la adunare, i.e.
+ 0 = 0 + = ,
pentru orice Q.
Pentru Q cu reprezentantul
p
q
denim =

p
q
; atunci
+ () = () + = 0,
pentru orice Q, deci este opusul lui relativ la adunarea n Q.
Prin urmare (Q, +) este grup abelian.
Se constat a cu u surint a c a nmul tirea n Q este asociativ a, comutativ a si
distributiv a fat a de adunarea n Q.
1
1
not
= 1 este element neutru la nmultire, i.e.
1 = 1 = ,
pentru orice Q.
Pentru Q0, cu reprezentantul
p
q
, denim
1
=

q
p
Q; se constat a
c a
1
=
1
= 1, pentru orice Q0, deci

1
este inversul lui

relativ la nmul tirea n Q.
Din cele de mai sus decurge urm atoarea:
Observatie. (Q, +, ) este corp comutativ.
Relatia de ordine pe Q
43
Denitie. Spunem c a un num ar rational =

p
q
Qeste pozitiv (negativ)
dac a pq > 0 (< 0).
Observatie.
1. Denitia de mai sus este corecta, adic a nu depinde de reprezentantul
ales.
2. Orice num ar ra tional este e 0, e pozitiv, e negativ.
Denitie. Spunem c a num arul ra tional este mai mic dect num arul
rational , si notam aceast a situatie prin < , dac a exist a un num ar
rational pozitiv astfel nct + = .
Observatie. Relatia binar a pe Q dat a de < sau =
este o rela tie de ordine totala.
Propriet ati. Pentru orice , , Q, avem:
1. > 0 dac a si numai daca este pozitiv;
2. < 0 dac a si numai daca este negativ;
3. < dac a si numai dac a + < +;
4. > 0 si > 0 implic a > 0;
5. < si > 0 < ;
6. < si < 0 > ;
7. dac a < , atunci multimea x Q [ < x < este innita;
8. ecuatia x
2
= 2 nu are solutii n Q;
9. exist a n N astfel nct < n.
Scufundarea lui Z n Q
S a observ am c a aplica tia f : Z Q data de
f(p) =

p
1
,
pentru orice p Z, are proprietatile:
f(p +q) = f(p) +f(q)
f(pq) = f(p)f(q)
p < q f(p) < f(q),
44
pentru orice p, q Z.
Prin urmare f este injectiv a si ca atare putem identica p Z cu f(p)
Q, deci f este o scufundare a lui Z n Q.
Relatia de ordine pe Q nu este complet a
Teorema. Nu orice submultime nevida majorata a lui Q are margine
superioar a (i.e. relatia de ordine pe Q nu este complet a).
Demonstra tie. Fie
A = x Q [ x ,= 0, x 0, x
2
< 2.
Deoarece 1 A, deducem c a A ,= .
Evident 2 este un majorant al lui A.
Nu exist a a Q astfel nct a = supA.
ntr-adev ar, dac a presupunem contrariul, sa observ am c a a 1.
Ne putem plasa n una si numai una dintre urm atoarele dou a situatii:
A. a
2
< 2
B. a
2
> 2.
Dac a ne situ am n situatia A, consider am
b =
2 a
2
2(a + 1)
2
Q.
Vom ar ata c a a + b A, de unde, deoarece a este majorant al lui A,
obtinem a +b a, inegalitate care conduce la contradictia b 0.
R amne sa arat am c a a +b A, i.e.
(a +b)
2
< 2.
n acest scop, sa observ am c a
b(a + 1)
2
=
2 a
2
2
< 1,
deci
b <
1
(a + 1)
2
< 1.
Atunci
(a +b)
2
= a
2
+ 2ab +b
2
< a
2
+ 2ab +b <
45
< a
2
+ 2ab +b +a
2
b = a
2
+b(a + 1)
2
=
a
2
+ 2
2
< 2.
Dac a ne situ am n situatia B, consider am
c =
a
2
2
2(a + 1)
2
Q.
Vom ar ata c a ac este majorant al lui A, deci a ac, inegalitate care
conduce la contradictia c 0.
R amne sa arat am c a
x a c,
pentru orice x A.
Cum
x
2
< 2,
pentru orice x A, este sucient s a ar at am c a
2 < (a c)
2
.
S a observ am c a
c < 1,
fapt echivalent cu
0 < (a + 2)
2
.
Atunci
(a c)
2
= a
2
2ac +c
2
> a
2
2ac c
2
>
> a
2
2ac c > a
2
2ac c a
2
c = a
2
c(a + 1)
2
=
=
a
2
+ 2
2
> 2.
n acest mod demonstratia este ncheiat a.
Q este numarabil a
Propozitie. Q este num arabil a.
Demonstra tie. Deoarece
Q =
nN{0}
A
n
,
46
unde
A
0
= 0
si
A
n
=
1
n
,
1
n
,
2
n
,
2
n
,
3
n
,
3
n
, ...,
deducem c a Q este cel mult num arabil a.
Cum Q este innit a, deducem c a Q este num arabil a.
Bibliograe
47
MUL TIMEA NUMERELOR REALE R
Taietur a n Q
T aietura n Q de prima si de a doua speta
R ca multime factor a multimii tuturor taieturilor n Q
Adunarea pe R
Relatia de ordine pe R
nmultirea pe R
(R, +, ) este corp comutativ
Scufundarea lui Q n R
Relatia de ordine pe R este completa
Consideratiile care constituie obiectul acestei mici scrieri dateaza din toamna
anului 1858. M a g aseam pe atunci, ca profesor la Politehnica confederat a de la
Zrich, pentru prima oar a n situatia de a trebui s a expun elementele calculului
diferential si am simtit cu aceast a ocazie, mai acut ca oricnd, lipsa unei baze
stiintice a aritmeticii. Pentru conceptul de apropiere a unei m arimi variabile de
o valoare limit a xa si ndeosebi pentru demonstarea propozitiei c a orice marime
care creste constant, dar nu peste orice limita, trebuie desigur s a se apropie de
o valoare limita, am recurs la evidente geometrice. Si ast azi socotesc aceast a
folosire a intuitiei geometrice n primul stadiu al pred arii calculului diferential
ca extraordinar de util a, ba chiar indispensabil a, din punct de vedere didactic,
cnd vrem sa nu pierdem prea mult timp. Dar nimeni nu va t ag adui c a acest
fel de introducere n calculul diferential nu poate revendica o valoare stiintic a.
Pe atunci, pentru mine acest sentiment de nesatisfactie a fost asa de puternic
nct am luat hot arrea ferm a s a reectez tot timpul, pn a cnd voi g asit o
fundamentare pur aritmetic a si total riguroasa a principiilor analizei innitezimale.
Se spune asa de des c a obiectul calculului diferential ar m arimile continue si
totusi nic aieri nu se d a o explicatie a acestei continuitati si chiar cele mai riguroase
expuneri ale calculului diferential nu-si bazeaza demonstratiile pe continuitate, ci
ele apeleaz a sau la reprezent ari geometrice mai mult sau mai putin constiente, sau
la reprezent ari provocate de geometrie, sau aceste expuneri se sprijin a pe propozitii
care nu sunt demonstrate niciodat a pur aritmetic. Din aceast a categorie face parte,
de pild a, propozitia mentionata mai sus, si o cercetare mai precis a m-a convins
c a aceasta propozitie, sau chiar oricare propozitie echivalent a, poate privit a
48
oarecum ca un fundament sucient pentru analiza innitezimal a. Este numai
vorba s a se descopere adev arata sa origine n elementele aritmeticii, si astfel s a se
obtin a, n acelasi timp, o denitie reala a naturii continuit atii. Acest lucru mi-a
reusit la 24 noiembrie 1858.
Fundamentele Matematicii, Oskar Becker, Editura Stiintica, Bucuresti, 1968,
paginile 253-254.
Este deci evident acum c a, daca am r amne numai la numere rationale, multe
ntreb ari ar ramne f ar a r aspuns, ind nevoiti s a introducem interdictii dintre cele
mai severe pentru ca nu cumva operatiile considerate sa ne scoat a din multimea Q.
Nu ar o strategie potrivita. Numai c a de la ntelegerea inevitabilit atii consider arii
numerelor rationale pn a la g asirea pentru aceste numere a unui statut acceptabil
din punct de vedere matematic este o cale lung a. I-a trebuit omenirii peste dou a
mii de ani pentru a o putea parcurge. Abia n secolul al XIX-lea s-au cristalizat
modalitati de denire a conceptului de num ar real, n asa fel nct el s a includ a,
printr-un procedeu uniform, att numerele rationale ct si numerele irationale.
Solomon Marcus, Socul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti, 1987, pagina
227
Constructia lui R
Faptul c a o ecuatie precum x
2
= 2 nu are solutii n Q ne determin a s a
ncercam "largirea" multimii Q astfel nct sa putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea l argita. Vom obtine astfel multimea numerelor reale, notat a
cu R.
Denitie. Un cuplu (I, II) de multimi disjuncte de numere rationale cu
proprietatile:
1. pentru orice a I si orice a
Q astfel nct a
< a, avem a
I;
2. pentru orice A II si orice A
Q astfel nct A < A
, avem A
II;
3. pentru orice r Q, r > 0, exista a I si A II astfel nct Aa < r,
se nume ste taietura (n Q).
I se nume ste prima clas a a t aieturii, iar II se nume ste a doua clas a a
t aieturii.
Dac a s este o t aietur a, atunci not am prima clasa a sa prin I
s
, iar pe cea
de-a doua prin II
s
.
Un num ar rational c se zice clasat n raport cu t aietura s dac a c I
s
sau c II
s
.
49
Aceasta notiune, n esenta sa, a fost introdus a de Dedekind, n 1872,
ntr-un articol intitulat "Stetigkeit und irrazionale Zahlen".
Nota istoric a. Richard Dededekind s-a n ascut n 1831 la Braunschweig,
Germania. A frecventat scoala Martino-Catharineum din Brunswick unde,
pentru nceput, acord a o atentie sporit a zicii si chimiei. Ulterior atentia sa
se ndreapt a c atre matematic a. n 1850 se nscrie la Universitatea din Gt-
tingen, avnd o solid a preg atire matematic a dobndit a n timpul frecvent arii,
ncepnd cu anul 1848, a colegiului Carolinum. La Gttingen i are ca profe-
sori pe Gauss, Dirichlet si pe Weber. n 1852 obtine de la aceast a universitate
un doctorat, sub directia lui Gauss. n 1855 devine titularul catedrei ramase
libere prin moartea lui Gauss. Din 1858 se muta la Politehnica din Zrich.
Aici, prednd pentru prima dat a un curs de calcul diferential si integral, este
condus la constructia numerelor reale prin t aieturi. Din 1860 devine pro-
fesor la Politehnica din Brunswick, de unde se si pensioneaz a n 1894. El
a introdus notiunea de ideal, notiune care este de o important a capital a n
algebr a. Pe lng a conceptele introduse si rezultatele obtinute, Dedekind a
marcat matematica prin abilitatea sa de a-si exprima extrem de clar ideile,
fapt care a introdus un nou stil n matematic a, stil care a avut o inuent a
major a asupra generatiilor urm atoare de matematicieni. A fost membru al
Academiei din Gttingen (din 1862), al celei din Berlin (din 1880), al celei
din Roma, precum si al Academiei de Stiinte din Paris (din 1900). A murit
n 1916.
Dedekind r amne n istoria matematicii prin cel putin dou a contributii
esentiale, anume prin denirea numerelor irationale cu ajutorul t aieturilor si
prin introducerea notiunii de ideal.
Lema de mai jos, care furnizeaz a conditii suciente pentru existenta unei
t aieturi, se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei de la pagina 58.
Lema. Fie I, II Q astfel nct I II = , I, II ,= si I II = Q.
Dac a sunt vericate condi tiile 1 si 2 din denitia t aieturii, atunci (I, II)
este o taietur a.
Propriet ati. Fie s o t aietur a.
1. Daca a I
s
si A II
s
, atunci a < A.
2. Exist a cel mult un num ar rational neclasat n raport cu s.
3. Daca l Q nu este clasat n raport cu s, atunci
I
s
= a Q [a < l
50
si
II
s
= A Q [l < A.
4. Daca toate numerele rationale sunt clasate n raport cu s, atunci ne
situ am n unul si numai unul dintre cazurile urmatoare:
a) I
s
are un cel mai mare element & II
s
nu are un cel mai mic element;
b) I
s
nu are un cel mai mare element & II
s
are un cel mai mic element;
c) I
s
nu are un cel mai mare element &II
s
nu are un cel mai mic element.
Denitie. O taietur a s n raport cu care toate numerele rationale sunt
clasate si astfel nct I
s
nu are un cel mai mare element si II
s
nu are un cel
mai mic element, se nume ste t aietur a de speta a doua.
O t aietur a n Q care nu este de spe ta a doua, se nume ste t aietur a de
prima spe t a.
Exemple:
1. (I, II), unde
I = a Q [ a 0 a Q [ a > 0 si a
2
< 2
si
II = A Q [ 2 < A
2
,
este o t aietur a de speta a doua.
2. Pentru r Q, cuplurile
(a Q [ a < r, A Q [ r A),
(a Q [ a r, A Q [ r < A)
si
(a Q [ a < r, A Q [ r < A)
sunt t aieturi de prima spet a, numite t aieturile determinate de r.
Vom nota oricare dintre aceste trei t aieturi cu (r).
Propozitie. Daca l, l
Q si l ,= l
, atunci (l) ,= (l
).
Propozitie. Orice t aietur a de prima spe t a este o t aietur a determinat a
de un num ar rational.
51
Propozitie. Fie l Q si s o t aietura n Q. Daca pentru orice a I
s
si orice A II
s
, avem a l A, atunci s este una dintre t aieturile
determinate de l.
Notatie. Prin vom desemna mul timea t aieturilor n Q.
Observatie. Rela tia binar a pe data de:
s t
dac a ( s = t atunci cnd s si t sunt de spe ta a doua) sau ( s si t sunt
determinate de acela si num ar rational atunci cnd s si t sunt de prima spet a)
este o relatie de echivalent a.
Notatie. Multimea / se va nota cu R, iar elementele sale se numesc
numere reale.
Observatie. Pentru r Q, notam cu

r clasa de echivalent a a unei
t aieturi n Q determinate de r.
Evident, r = r
daca si numai dac a

r =

r
, unde r, r
Q.
Adunarea pe R
Denitie. Pe denim o adunare astfel:
dac a s, t , atunci
s +t = (I
s+t
, II
s+t
),
unde
I
s+t
= a +b [ a I
s
si b I
t
si
II
s+t
= A+B [ A II
s
si B II
t
.
Se constata c a s +t .
Observatie. Dac a s , atunci (A [ A II
s
, a [ a I
s
) este o
t aietur a notat a cu s.
Dac a s este determinata de r Q, atunci s este determinat a de r.
52
Propozitie. Daca s, s
sunt determinate de r, respectiv r
, atunci
s +s
este determinata de r +r
.
Propozitie. Fie
s = (a Q [ a l, A Q [ l < A),
s
= (a Q [ a < l, A Q [ l A)
si
s
= (a Q [ a < l, A Q [ l < A)
cele trei t aieturi n Q determinate de l Q, iar t o t aietur a n Q de speta
a doua.
Atunci
s +t = s
+t = s
+t.
Denitie. Denim adunarea pe R prin:
s +

t =

s +t,
unde s, t .
Observatie. Ultimele dou a propozitii arat a c a adunarea pe R este bine
denit a. Evident ea este asociativa si comutativa.
Propozitie. Dac a 0 este clasa de echivalen t a a unei t aieturi n Q deter-
minate de 0 Q, atunci
+ 0 = 0 + = ,
pentru orice R.
Propozitie. Daca =

s, unde s , not am =

s.
Atunci
+ () = () + = 0,
pentru orice R.
Observatie. Pe R se poate deni operatia de sc adere astfel:
x y
def
= x + (y),
53
pentru orice x, y R.
Observatie. (R, +) este grup abelian.
Denitie. O taietura n Q se nume ste pozitiv a (negativa) atunci cnd n
prima clas a (n a doua clasa) a sa se a a un num ar rational pozitiv (negativ).
Notatie. Vom nota cu
+
mul timea taieturilor pozitive.
Propozitie. O taietur a n Q este e pozitiv a, e negativ a, e determi-
nat a de 0.
Propozitie. Dac a s este una dintre taieturile determinate de l Q,
atunci s este pozitiv a (negativa) dac a si numai daca l > 0 (l < 0).
Propozitie. Suma a dou a t aieturi pozitive (negative) este o t aietur a
pozitiva (negativ a).
Denitie. Un num ar real se nume ste pozitiv (negativ) atunci cnd are
ca reprezentant o t aietur a pozitiv a (negativ a).
Observatie
1. Denitia de mai sus este corecta (adic a nu depinde de reprezentantul
ales).
2. Suma a dou a numere reale pozitive (negative) este un numar real
pozitiv (negativ).
Denitie. Denim pe R urm atoarea relatie binara: pentru , R,
spunem c a < dac a exist a R, pozitiv, astfel nct + = .
Relatie binara pe R data de: dac a < sau = se dovede ste
a o rela tie de ordine totala pe R.
Notatie. Pentru x, y R, astfel nct x y, vom folosi urm atoarele
nota tii:
(x, )
def
= y R [y > x,
[x, )
def
= y R [y x,
54
(, x)
def
= y R [y < x,
(, x]
def
= y R [y x,
[x, y] = u R [x u y,
[x, y) = u R [x u < y,
(x, y] = u R [x < u y
si
(x, y) = u R [x < u < y.
Propriet ati.
1.
< daca si numai dac a + < +,
pentru orice , , R.
2. Daca l, l
Q astfel nct l < l
, atunci orice t aietur a determinat a de

l este mai mica dect orice t aietur a determinat a de l
.
3. Fie =

s R, unde s ; atunci:
a) a I
s

a
b) A II
s

A.
4. Pentru orice , R, astfel nct < , exist a l Q astfel nct
<

l < .
5. Fie s, t astfel nct I
s
I
t
si II
s
II
t
; atunci

s =

t.
6. Fie =

s R, unde s si R; atunci:
a) daca

a , pentru orice a I
s
, atunci ;
b) dac a

A, pentru orice A II
s
, atunci .
Propriet atile 3 si 4 se vor utiliza n cadrul demonstratiei teoremei de la
pagina 57.
nmultirea pe R
Denitie. Pe
+
denim o nmul tire astfel:
dac a s, t
+
, atunci
s t = (I
st
, II
st
),
55
unde
I
st
= x Q [ x 0 ab [ a I
s
, a > 0 si b I
t
, b > 0
si
II
s+t
= AB [ A II
s
si B II
t
.
Se constata c a s t .
Observatie. Se constat a ca s t este pozitiv a si c a nmul tirea n
+
este
asociativ a si comutativ a.
Observatie. Pentru s
+
, denim t aietura, notata s
1
, data de
(I
s
1, II
s
1 ), unde
I
s
1 = x Q [ x 0
1
A
[ A II
s
si
II
s
1 =
1
a
[ a I
s
si a > 0.
Evident s
1

+
.
Propriet ati.
1. Dac a s
+
, atunci s s
1
= (1).
2. Dac a s, t, u
+
, atunci s (t +u) = s t +s u.
3. Daca s, s
si s
sunt cele trei t aieturi determinate de r Q, r > 0, iar

t este o taietur a de spe ta a doua, atunci s t = s
t = s
t este o t aietur a
de spe ta a doua.
4. Dac a r, r
Q, r, r
> 0, atunci (r) (r
) = (rr
).
Denitie. Denim nmul tirea n R astfel:
=
st, , > 0
(), > 0, < 0
() , < 0, > 0
() (), < 0, < 0
0, = 0 sau = 0
,
unde =

s si =

t, s, t .
56
Observatie.
1. Deni tia de mai sus este corect a.
2. Pentru orice , R, avem: = 0 dac a si numai dac a = 0 sau
= 0.
3. Regula semnelor:
= () ()
si
() = () = ,
pentru orice , R.
4. nmultirea n R este asociativ a, comutativ a si distributiv a fat a de
adunarea n R.
Propriet ati.
1.

1 = ,
pentru orice R.
2. Pentru orice R 0, exist a
1
R, astfel nct

1
=

1.
A sadar (R 0, ) este grup comutativ.
3.
( +) = + ,
pentru orice , , R.
4. Pentru orice , R, avem:
, > 0 > 0.
Prin urmare, pentru orice , R si pentru orice y R, y 0, avem
y y.
Observatie. Pe R se poate deni operatia de mp ar tire astfel:
x
y
def
= x
1
y
,
57
pentru orice x, y R, y ,= 0.
Remarc a. (R, +, ) este corp comutativ.
Scufundarea lui Q n R
S a observ am c a aplica tia f : Q R dat a de
f(r) =

r,
pentru orice r Q, are propriet atile:
f(r +r
) = f(r) +f(r
),
f(rr
) = f(r)f(r
),
r < r
f(r) < f(r
),
pentru orice r, r
Q.
Prin urmare f este injectiv a si ca atare putem identica r Q cu f(r)
R, deci f este o scufundare a lui Q n R.
Denitie. Elementele mul timii R f(Q) se numesc numere irationale.
Relatia de ordine pe R este complet a
Teorema de mai jos marcheaz a una dintre deosebirile esentiale dintre Qsi
R. Ea este echivalent a cu Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
(vezi pagina 69) si cu Criteriul lui Cauchy (vezi pagina 140).
Aceste trei fapte echivalente constituie o tras atura denitorie a lui R care
explic a de ce se "face" Analiz a Matematica pe R si nu pe Q.
Teorema. Orice submultime nevid a majorat a a lui R are margine supe-
rioar a (i.e. relatia de ordine pe R este completa).
Demonstra tie. Fie A o submultime nevid a majorat a a lui R.
Prin urmare, exist a Q astfel nct
x ,
pentru orice x A.
58
Fie
I = r Q [ exist a x
A astfel nct r < x
si
II = r Q [ x r, pentru orice x A.
S a observ am c a I ,= , II ,= (deoarece II), I II = , I II = Q
si ca sunt vericate primele dou a propriet ati din denitia t aieturii.
Atunci, conform lemei de la pagina 50, (I, II) este o t aietur a pe care o
vom nota cu s.
Fie M =

s.
Vom ar ata c a M este marginea superioar a a lui A.
ntr-adev ar, M este majorant al lui A, deoarece, n caz contrar, exist a
x A astfel nct M < x. Atunci, conform proprietatii 4, de la pagina 55,
exist a r Q astfel nct M =

s < r < x, deci r I si drept urmare, avnd n
vedere proprietatea 3 a) de la aceeasi pagin a 55, obtinem contradictia r M.
De asemenea M este cel mai mic majorant al lui A.
ntr-adev ar, dac a presupunem c a exist a M
1
majorant al lui A, astfel nct
M
1
< M, alegem r Q astfel nct M
1
< r < M. Atunci r II (deoarece
x M
1
< r, pentru orice x A), de unde contradictia M r.
Bibliograe
2. Walter Rudin, Principles of Mathematical Analysis, McGraw-
Hill Book Company, 1964 - cota la biblioteca Facult atii de Matematica si
59
COMPLEMENTE PRIVIND SISTEMUL NUMERELOR
REALE
Privire abstract a asupra sistemului numerelor reale
R este un corp arhimedeean
Functia parte ntreag a
Densitatea (n sensul relatiei de ordine) lui Q si R Q n R
Caracterizarea cu a marginilor unei multimi
Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
R nu este cel mult numarabil a
Functiile modul, exponentiala, putere si logaritmica.
Privire abstracta asupra sistemului numerelor reale
Vom prezenta denitia "abstract a" a multimii numerelor reale, adic a vom
pune n evident a lista propriet atilor denitorii ale lui R.
Denitie. O multime nevid a R pe care sunt denite doua operatii in-
terne, + (adunarea) si (nmultirea), precum si o rela tie de ordine , se
nume ste o mul time a numerelor reale dac a:
a) (R, +, ) este corp comutativ;
b) este compatibil a cu structura de corp, i.e.
bi) pentru orice a, b, x, y R astfel nct y 0 si a b, rezult a
a +x b +x
si
a y b y;
bii) pentru orice a R avem a 0 sau a 0;
c) pentru orice submultime A a lui R care este nevid a si m arginit a supe-
rior, exist a sup A.
Observatie. n conditiile deni tiei de mai sus, relatia de ordine este
totala.
n capitolul precend am construit un model pentru multimea numerelor
reale (anume modelul lui Dedekind). Deoarece exist a si alte modele pentru
60
R (vezi [2], paginile 39-52, unde este prezentat modelul lui Cauchy, si [1],
paginile 32-35, precum si modelul zecimal al lui Weierstarss, vezi [6], pagina
48), se pune problema unicit atii sistemului numerelor reale. Aceasta prob-
lem a este rezolvat a (vezi [2], paginile 86-88, precum si [1], paginile 2728 )
de urmatoarea
Teorema. Dac a (R
, +, , ) si (R
, +, , ) satisfac conditiile deni tiei

de mai sus, atunci exist a f : R
astfel nct:
i)
f(x +y) = f(x) +f(y),
pentru orice x, y R
;
ii)
f(x y) = f(x) f(y),
pentru orice x, y R
;
iii)
x < y f(x) < f(y),
pentru orice x, y R
;
iv) pentru orice submul time A a lui R
care este nevida si m arginit a

superior, f(A) este nevida si m arginit a superior si
supf(A) = f(supA).
Observatie. Prin urmare, din punct de vedere abstract, exist a o unic a
mul time de numere reale. Orice obiect care se ncadreaz a n denitia de mai
sus se va numi multimea numerelor reale si se va nota cu R.
R este un corp arhimedeean
Urm atorul rezultat pune n evident a o proprietate esential a a sistemului
numerelor reale, anume aceea care arma ca orice num ar real strict pozitiv
adunat cu el nsusi de un num ar sucient de ori se va pozitiona la dreapta
oric arui alt num ar real. El se va folosi n cadrul demonstratiilor Teoremei de
densitate a a lui Q n R (vezi pagina 65), precum si a Teoremei de caracteri-
zare cu a marginilor unei multimi (vezi pagina 66).
Teorema. Pentru orice a, b R, b > 0, exist a n N astfel nct
a < nb,
61
i.e. R este un corp arhimedeean
Demonstra tie. S a presupunem, prin reducere la absurd, c a exist a a, b R,
b > 0 astfel nct
nb a,
pentru orice n N.
Atunci multimea de numere reale
A = nb [ n N
este nevid a si majorat a, deci, exist a
z = supA.
Prin urmare, pentru orice m N, avem
mb +b = (m + 1)b z,
deci
mb z b,
de unde
z z b,
i.e. contradictia
b 0.
Observatie. Teorema anterioar a arat a ca pentru orice num ar real
exista un num ar natural mai mare dect el. Prin urmare N este nem arginit a
superior.
Exercitii
1. S a se arate c a pentru a [0, ), urm atoarele armatii sunt echiva-
lente:
i) a = 0;
ii) a
1
n
, pentru orice n N;
iii) a , pentru orice > 0.
2. S a se arate c a inf
nN
1
n
= 0.
Nota istorica. Arhimede (287-212 .C.) a fost unul dintre fondatorii
metodei stiintice; a fost numit cel mai luminat cap al antichit atii. Arhimede
62
a studiat, la Alexandria, cu succesorii lui Euclid. A fost prieten cu regele Hi-
eron al doilea al Siracusei. Arhimede a inventat multe dispozitive folosite
n lupte, n special n razboaiele de ap arare duse de Siracusa mpotriva ro-
manilor condusi de Marcellus. El a perfectat o metod a de integrare, care i-a
permis s a calculeze arii, volume si suprafete. A obtinut o aproximare foarte
bun a a lui . A descoperit celebrul principiu care descrie comportamentul
unui corp scufundat ntr-un lichid. A fost omort de c atre un soldat roman
n timpul captur arii Siracusei de c atre romani n al doilea r azboi punic.
Functia parte ntreaga
Pentru b = 1, obtinem, utiliznd teorema de mai sus, c a pentru orice
a R, a 1, exist a n N astfel nct
a < n.
Prin urmare multimea
M = m N [ a < m
este nevid a.
Deoarece N este bine ordonata (vezi teorema de la pagina 33), putem
considera n
0
primul element al lui M.
Evident
n
0
2.
Atunci
n
0
1 / M,
caci altminteri, cum n
0
1 N, obtinem contradictia
n
0
n
0
1.
Deci
n
0
1 a < n
0
.
Prin urmare, cu notatia n
0
1
not
= n, am ar atat c a pentru orice a R,
a 1, exist a n N astfel nct
n a < n + 1.
63
Lucrnd cu a n loc de a, se deduce c a pentru orice a R, a 1,
exist a n Z astfel nct
n a < n + 1.
Este evident c a pentru a (1, 1), exist a n Z astfel nct
n a < n + 1,
anume n = 1, dac a a (1, 0) si n = 0, dac a a [0, 1).
Prin urmare, pentru orice a R, exista n Z astfel nct
n a < n + 1.
Mai mult, n este unic.
ntr-adev ar, dac a exist a m, n Z, m ,= n, astfel nct n a < n + 1 si
m a < m + 1, atunci putem presupune, f ar a a restrnge generalitatea, c a
n < m si obtinem contradictia a < n + 1 m a.
Am obtinut asadar urm atoarea:
Teorema (de existenta a partii ntregi). Pentru orice a R, exist a
un unic n Z astfel nct
n a < n + 1.
Num arul n se nume ste partea ntreag a a lui a si se noteaz a prin [a].
Observatie. Este valabila urmatoarea variant a (multiplicativa) a teore-
mei care arm a proprietatea lui R de a corp arhimedeean (vezi [4], paginile
10-11).
Teorema. Fie b R, b > 0, b ,= 1. Atunci, pentru orice a R, a > 0
exista n Z astfel nct
b
n
a < b
n+1
.
Exercitiu. Pentru orice a [0, 1) exista un unic sir de cifre r
n

0, 1, ..., 9 astfel nct o innitate dintre ele sunt diferite de 9 si
a = sup
nN
n
k=1
r
k
10
k
,
64
fapt care va marcat prin scrierea
a = 0, r
1
r
2
.....
Densitatea (n sensul relatiei de ordine) lui Q si R Q n R
Teorema de densitate a lui Q si R Q n R
i) ntre doua numere reale diferite exist a o innitate de numere rationale.
ii) Suma dintre un num ar ra tional si un numar ira tional este un num ar
irational.
iii) ntre dou a numere reale diferite exist a o innitate de numere irationale.
Demonstra tie.
i) Fie a, b R, a < b.
Atunci c = b a > 0, deci, conform teoremei de la pagina 61, exist a
n N astfel nct
1 < nc.
Atunci
[na] + 1
n
a
[na] + 1
n

[na]
n
=
1
n
< c,
de unde
[na] + 1
n
< b.
Cum
[na]
n
a <
[na] + 1
n
,
deducem c a
a <
[na] + 1
n
< b,
deci
[na] + 1
n
(a, b) Q.
Repetnd acest rationament cu a si
[na]+1
n
n loc de a si b etc, se obtine
concluzia.
ii) S a presupunem, prin reducere la absurd, c a exist a a Q si b RQ
astfel nct
c = a +b Q.
65
Atunci obtinem contradictia
c a = b Q.
iii) Fie a, b R, a < b si d R Q.
Atunci, conform i), exist a o innitate de numere rationale r astfel nct
a d < r < b d,
deci
a < r +d < b,
de unde
r +d (a, b) (R Q).
Caracterizarea cu a marginilor unei multimi
Rezultatul de mai jos se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremei
de structur a a multimilor deschise (vezi pagina 104), a Teoremei de la pagina
107, precum si a Teoremei valorii minime si maxime pentru functii continue
(vezi pagina 213).
Teorema (de caracterizare cu a marginilor unei multimi). Fie
A o multime nevida majorata de numere reale si a, b R.
Atunci:
i) supA = a dac a si numai dac a ( x a, pentru orice x A) si (pentru
orice > 0, exist a x
A astfel nct a < x
)
ii) inf A = b dac a si numai daca ( b x, pentru orice x A) si (pentru
orice > 0, exist a x
A astfel nct x
< b +).
Demonstra tie.
i) "" Deoarece a este majorant al lui A, deducem c a x a, pentru
orice x A. Deoarece a < a, iar a este cel mai mic majorant al lui A,
deducem c a a nu este majorant al lui A, deci exist a x
A astfel nct
a < x
.
"" Deoarece x a, pentru orice x A, deducem c a a este majorant al
lui A.
Presupunem, prin reducere la absurd, c a exist a b majorant al lui A astfel
nct
b < a.
66
Atunci, conform teoremei de la pagina 61, exista n N astfel nct
1 < n(a b),
i.e.
1
n
< a b,
de unde
x b < a
1
n
,
pentru orice x A, fapt care, n conformitate cu ipoteza, contrazice existenta
unui element x
A astfel nct
a
1
n
< x
.
Asadar a este cel mai mic majorant al lui A.
Prin urmare
a = sup A.
ii) Demonstratie similar a.
Exercitii.
1. S a se determine marginile multimilor:
m
n
[ m, n N, m < 2n,
m
n
+ 4
n
m
[ m, n N,
m
m+n
[ m, n N,
m
1 +m +n
[ m, n N.
2. Fie A si B dou a submultimi m arginite a lui R.
Not am
A = a [ a A,
A+B = a +b [ a A, b B
si
A B = a b [ a A, b B.
67
Atunci:
i) A este m arginit a si
supA = inf(A) sup(A) = inf(A).
ii) A +B este m arginit a si
inf(A) + inf(B) = inf(A+B) sup(A+B) = sup(A) + sup(B).
iii) dac a a 0 si b 0, pentru orice a A si b B, atunci A B este
marginit a si
inf(A) inf(B) = inf(A B) sup(A B) = sup(A) sup(B).
Observatie. Dac a A si B nu sunt multimi care au toate elementele
pozitive, egalitatea inf(A) inf(B) = inf(A B) nu mai r amne valabil a, asa
cum arat a urmatorul exemplu:
A =
1
n
[ n N
si
B = 1
1
n
[ n N
unde inf A = 0, inf B = 2 si inf(A B) = 2.
iv) dac a A B atunci
inf(B) inf(A) sup(A) sup(B),
i.e. marginile unei submultimi se situeaza ntre marginile multimii.
v) A B este m arginit a si
infinf(A), inf(B) = inf(A B) sup(A B) = supsup(A), sup(B).
Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
Vom prezenta n continuare un rezultat extrem de util, care n esent a
este echivalent cu teorem a de la pagina 58 (vezi [2], pagina 24) si cu Criteriul
lui Cauchy (vezi pagina 140). El se va utiliza pentru a justica faptul c a
multimea numerelor reale nu este num arabil a (vezi pagina 70).
68
Teorema (Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor)
Fie a
n
,b
n
R, unde n N, astfel nct a
n
< b
n
si
[a
n+1
, b
n+1
] [a
n
, b
n
],
pentru orice n N.
Atunci
nN
[a
n
, b
n
] ,= .
Demonstra tie. Multimile a
n
[ n N si b
n
[ n N sunt minorate de
a
1
si majorate de b
1
.
Prin urmare, conform teoremei de la pagina 58, exist a
a = supa
n
[ n N
si
b = infb
n
[ n N.
Deoarece
a
n
b
m
,
pentru orice m, n N, deducem c a
a
n
a b b
n
,
pentru orice m, n N, deci
[a, b]
nN
[a
n
, b
n
],
de unde
nN
[a
n
, b
n
] ,= .
Exercitiu. S a se arate c a
nN
(0,
1
2
n
) = .
Observatie. Exercitiu de mai sus arat a c a nu putem renun ta, n teorema
anterioar a, la condi tia ca intervalele considerate s a e nchise.
69
R nu este cel mult numarabil a
Rezultatul urm ator arat a ca, spre deosebire de Q, R nu este n bijectie
cu N.
Teorema. R nu este cel mult numarabil a.
Demonstra tie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, c a R este num ara-
bil a.
Atunci exist a x
n
, unde n N, astfel nct x
n
,= x
m
, pentru orice n ,= m,
si
R = x
1
, x
2
, ..., x
n
, ....
Fie a
1
si b
1
astfel nct
x
1
/ [a
1
, b
1
].
mp artim intervalul [a
1
, b
1
] n trei p arti egale.
Atunci cel putin unul dintre aceste trei subintervale nu va contine pe x
2
.
Asadar exist a a
2
si b
2
astfel nct
[a
2
, b
2
] [a
1
, b
1
]
si
x
2
/ [a
2
, b
2
].
Repetnd acest procedeu, g asim a
n
si b
n
cu urm atoarele propriet ati:
[a
n+1
, b
n+1
] [a
n
, b
n
]
si
x
n
/ [a
n
, b
n
],
pentru orice n N.
Conform Principiului intervalelor nchise incluse a lui Cantor (vezi pagina
69), exista
x
nN
[a
n
, b
n
].
Atunci
x ,= x
n
,
pentru orice n N, de unde obtinem contradictia
x / x
1
, x
2
, ..., x
n
, ... = R.
Observatie. Multimea numerelor ira tionale (i.e. R Q) este innita si
nu este numarabil a.
70
Functia modul
Functia modul joac a un rol extrem de important n cadrul analizei mate-
matice.
Propozitie. Functia [[ : R R, dat a de
[x[ = maxx, x =
x, x 0
x, x < 0
,
se nume ste func tia modul.
Pentru orice x, y, a R, avem:
i)
[x[ a a x a
ii)
[xy[ = [x[ [y[
iii)
[x +y[ [x[ +[y[
iv)
[[x[ [y[[ [x y[ .
Functiile exponential a si logaritmica
n cele ce urmeaz a vom introduce functiile exponential a si logaritmic a.
Puterea de exponent natural a unui numar real
Denitie. Pentru x R si n N, denim x
n
, inductiv, astfel:
x
1
= x
si
x
n+1
= x
n
x.
Denim
x
0
= 1.
Propriet ati. Pentru x, y R si n, m N, avem:
71
1.
x
n
= 0 dac a si numai dac a x = 0;
2.
1
n
= 1;
3.
(xy)
n
= x
n
y
n
;
4. dac a x ,= 0, atunci
(
1
x
)
n
=
1
x
n
;
5.
0 < x < y 0 < x
n
< y
n
;
6. dac a n 2, atunci
0 < x < 1 x
n
< x
si
x > 1 x
n
> x.
7.
x
n
x
m
= x
n+m
si
x
nm
= (x
n
)
m
.
Puterea de exponent rational a unui numar real pozitiv
Propozitie. Pentru orice x [0, ) si n N, exist a un unic a [0, ),
astfel ca
a
n
= x.
a se nume ste r ad acina aritmetic a de ordin n a lui x si vom folosi nota tia
a
not
= x
1
n
=
n
x.
Denitie. Pentru x (0, ) si r Q, r =
p
q
, cu p N0 si q N,
elementul
(x
p
)
1
q
= (x
1
q
)
p
,
72
care nu depinde de frac tia
p
q
care reprezint a pe r, se nume ste puterea de
exponent r a lui x si se va nota cu x
r
.
Dac a r Q si r < 0, denim
x
r
def
=
1
x
r
= (
1
x
)
r
.
Puterea de exponent real a unui num ar real pozitiv si functia
logaritmica
Denitie. O func tie f : A R, unde A R, se nume ste cresc atoare
(respectiv strict crescatoare) dac a pentru orice x, y A avem:
x < y f(x) f(y)
(respectiv x < y f(x) < f(y)) si se nume ste descrescatoare (respectiv
strict descresc atoare) dac a pentru orice x, y A avem:
x < y f(x) f(y)
(respectiv x < y f(x) > f(y)).
O functie care este crescatoare sau descresc atoare se nume ste monoton a,
iar o functie care este strict cresc atoare sau strict descrescatoare se nume ste
strict monoton a.
Propozitie. Pentru orice x (0, ), x > 1 (respectiv x < 1) exista o
unic a functie f : R (0, ) astfel ca:
i) f este strict cresc atoare (respectiv strict descrescatoare).
ii)
f(a +b) = f(a) f(b),
pentru orice a, b R.
iii)
f(1) = x.
Observatie. Dac a a Q, atunci f(a) = x
a
, iar mai general, pentru
a R, avem
f(a) = supx
r
[ r Q si r < a = infx
r
[ r Q si r > a,
73
pentru x > 1, respectiv
f(a) = infx
r
[ r Q si r < a = supx
r
[ r Q si r > a,
pentru x < 1.
Observatie. Functia de mai sus este surjectiv a.
Observatie. Functia de mai sus se nume ste func tia exponential a de baz a
x si se noteaz a cu exp
x
, iar, pentru x ,= 1, inversa ei se nume ste functia
logaritmic a de baza x si se noteaz a cu log
x
.
Pentru x > 1, func tia log
x
este strict cresc atoare, iar pentru x < 1
functia log
x
este strict descrescatoare.
Mai mult, avem:
log
x
(x) = 1
si
log
x
(ab) = log
x
(a) + log
x
(b),
pentru orice a, b (0, ).
Observatie. Pentru a R func tia p : (0, ) R, dat a de
p(x) =
x
a
, x ,= 1
1, x = 1
,
se nume ste func tia putere de exponent a.
Propozitie. Pentru orice x, y (0, ) si orice a R, avem
(xy)
a
= x
a
y
a
.
Observatie. Demonstratiile armatiilor de mai sus privind func tiile ex-
ponen tial a, putere si logaritmic a se pot g asi n [1].
74
Bibliograe
1. Nicu Boboc, Analiza Matematica I, Editura Universit atii din Bu-
ic a, Bucuresti - cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a,
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, American Mathematical Society, 2000
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematica pe dreapta reala,
O abordare contemporana, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a, Universitatea din Bu-
curesti II 39801
5. C. Popa, V. Hiri s, M. Megan, Introducere n analiza matematica
prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca Fac-
ult atii de Matematic a si Informatic a, Universitatea din Bucuresti II 23776.
6. O. St an a sil a, Analiza Matematica, Editura Didactic a si Pedagogic a,
Bucuresti, 1981 - cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a,
75
MUL TIMEA R
Constructia lui R
Adunarea pe R
Scaderea pe R
nmultirea pe R
mpartirea pe R
Operatii aditionale care nu au sens n R
n scopul consider arii limitelor la innit sau a limitelor innite, vom in-
troduce dreapta real a ncheiat a.
Constructia lui R
Vom considera doua elemente distincte care nu sunt elemente ale lui R,
elemente care vor notate cu si +. De obicei vom scrie n loc de
+.
Multimea R , se noteaz a cu Rsi numeste dreapta real a ncheiat a
sau sistemul extins al numerelor reale.
Denitie. Relatia binar a pe R denita astfel: x y dac a are loc una
dintre urmatoarele situatii:
i) x, y R si x y;
ii) x = si y R;
iii) y = si x R,
este o rela tie de ordine totala care prelunge ste relatia de ordine de pe R.
Observatie. Orice submultime nevid a a lui R are drept majorant pe
si drept minorant pe .
Observatie. minR = si maxR = .
Propozitie. Orice submultime nevid a a lui R are margine inferioar a si
margine superioar a, deci rela tia de ordine pe R este complet a.
76
Observatie. Mai precis, pentru o submultime nevid a A a lui R, avem
urm atoarele situatii:
i) daca A, atunci supA = ;
ii) dac a / A, atunci A R si apar urmatoarele situatii:
iia) A este majorata n R, caz n care sup A(n R)=
sup A(n R);
iib) A nu este majorat a n R, caz n care supA = .
Adunarea pe R
Adunarea pe R se poate extinde comutativ prin ad augarea urm atoarelor
adunari n care intervin elementele si :
1.
x += +x = ,
pentru orice x R .
2.
x + () = () +x = ,
pentru orice x R .
Observatie. Nu putem deni coerent operatiile
+ ()
si
() +.
Motivele acestei imposibilt ati vor deveni transparente dup a parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de siruri.
Scaderea pe R
Sc aderea pe R se poate extinde prin ad augarea urm atoarelor sc aderi n
care intervin elementele si :
1.
x = ,
pentru orice x R .
2.
x = ,
77
pentru orice x R .
si
() ().
nmultirea pe R
nmultirea pe R se poate extinde comutativ prin ad augarea urm atoarelor
nmultiri n care intervin elementele si :
1.
x (+) = x = ,
pentru orice x (0, ) .
2.
x (+) = (+) x = ,
pentru orice x (, 0).
3.
x () = () x = ,
pentru orice x (0, ) .
4.
x () = () x = ,
0,
0 ,
() 0
si
0 ().
78
mpartirea pe R
mp artirea pe R se poate extinde prin ad augarea urm atoarelor mp artiri
n care intervin elementele si :
1.
x
=
x
= 0,
pentru orice x R.
2.
x
= ,
pentru orice x (0, ).
3.
x
= ,
4.
x
= ,
5.
x
= ,
si
.
79
Alte operatii care nu au sens n R
Nu putem deni coerent nici urm atoarele operatii:
0
1
,
1
,
0
0
si
0
0
.
Bibliograe
curesti II 39801
80
MUL TIMEA R
n
Deoarece evolutia multor fenomene din lumea nconjur atoare depinde de
mai multi parametri, acestea sunt modelate prin intermediul functiilor de
mai multe variabile, adic a a functiilor care au drept domeniu de denitie
o submultime a lui R
n
. Din acest motiv este necesar un studiu atent al
proprietatilor multimii R
n
.
R
n
ca spatiu vectorial peste R
Produsul scalar n R
n
Norma unui vector din R
n
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
Bila deschisa, bila nchis a si sfera din R
n
R
n
ca spatiu vectorial peste R
Dac a X
1
, X
2
,..., X
n
sunt multimi nevide, atunci produsul lor cartezian,
X
1
X
2
...X
n
consta n toate perechile ordonate (x
1
, x
2
, ..., x
n
), cu x
i
X
i
,
pentru orice i 1, 2, ...n.
n cazul n care toate multimile X
i
sunt identice, adic a X
1
= X
2
= ... =
X
n
= X, vom nota produsul cartezian
X
1
X
2
... X
n
not
= X
n
.
Vom lucra n cele ce urmeaz a cu R
n
.
Observatie. A sa cum uneori ne referim la R
1
ca ind dreapta real a, la
fel vom numi uneori R
2
planul real sau R
3
spatiul real.
Observatie. Pentru simplicarea scrierii, vom nota
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
),
81
iar x
1
, x
2
, ..., x
n
se vor numi prima component a, a doua component a, ...., a
n-a component a a lui x.
x va numit vector sau punct din R
n
.
Elementul
0 = (0, 0, ..., 0)
se nume ste originea sau vectorul zero al lui R
n
.
Vom introduce dou a operatii algebrice pe R
n
.
Denitie. Dac a c R si x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
, atunci denim c x
(notat pe scurt cu cx), numit produsul num arului real c cu vectorul x, astfel
c x = (cx
1
, cx
2
, ..., cx
n
) R
n
.
Dac a y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) R
n
, atunci denim x+y, numit suma vectorilor
x si y, prin
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
) R
n
.
Teorema. Fie x, y, z R
n
si b, c R. Atunci avem:
A 1.
x +y = y +x.
A 2.
(x +y) +z = x + (y +z).
A 3.
0 +x = x + 0.
A 4.
x + (1)x = (1)x +x = 0.
I 1
1x = x.
I 2.
b(cx) = (bc)x.
D
c(x +y) = cx +cy
si
(b +c)x = bx +cx.
82
Observatie. Prin urmare, R
n
, cu cele dou a opera tii descrise mai sus,
este spa tiu vectorial peste R.
Observatie. Vom folosi urm atoarele notatii
(1)x
not
= x
si
x + (y)
not
= x y.
Observatie. Sistemul B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, unde e
1
= (1, 0, ..., 0), e
2
=
(0, 1, ..., 0), ..., e
n
= (0, ..., 0, 1), formeaz a o baz a a spatiului vectorial real
R
n
, orice vector x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
putnd scris sub forma
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
Produsul scalar n R
n
si norma unui vector din R
n
Denitie. Pentru x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) R
n
denim x y (notat pe scurt xy), numit produsul scalar al vectorilor x si y,
prin
x y = x
1
y
1
+x
2
y
2
+... +x
n
y
n
si norma lui x, notat a |x|, prin
|x| =
x x =
_
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
.
Iat a principalele propriet ati ale produsului scalar.
Propozitie. Pentru x, y, z R
n
si c R avem:
i)
x x 0.
ii)
x x = 0 x = 0.
iii)
x y = y x.
83
iv)
x (y +z) = x y +x z
si
(x +y) z = x z +y z.
v)
(cx) y = c(x y) = x (cy).
Vom prezenta acum principalele propriet ati ale normei (sau lungimii) unui
vector.
Propozitie (Proprietatile Normei). Fie x, y R
n
si c R. Atunci:
i)
|x| 0.
ii)
|x| = 0 x = 0.
iii)
|cx| = [c[ |x| .
iv)
[|x| |y|[
_
_
_
_
x
+
y
_
_
_
_
|x| +|y| .
Observatie. Num arul real |x| poate gndit ca ind lungimea lui x
sau ca ind distanta de la 0 la x.
Mai general, |x y| poate interpretat a ca distan ta de la x la y.
Astfel
i) spune c a distanta de la x la y este un num ar real pozitiv care este 0
dac a si numai daca x = y,
iii), pentru c = 1, arata c a
|x y| = |y x| ,
adic a distanta de la x la y este egal a cu distanta de la y la x,
iar iv) implic a inegalitatea
|x y| |x z| +|z y|
care este cunoscut a sub numele de inegalitatea triunghiului.
84
Propozitie (Identitatea Paralelogramului). Daca x, y R
n
, atunci
|x +y|
2
+|x y|
2
= 2(|x|
2
+|y|
2
).
Prezent am acum un rezultat care arat a relatiile dintre lungimea unui
vector si valorile absolute ale componentelor sale.
Propozitie. Pentru x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
, avem
[x
i
[ |x|
nsup[x
1
[ , [x
2
[ , ..., [x
n
[.
Observatie. Inegalitatea de mai sus arat a ca daca lungimea lui x este
mic a, atunci lungimile componentelor lui x sunt mici si reciproc.
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
Vom prezenta acum un rezultat foarte util (vezi, spre exemplu, demon-
stratia Propozitiei de la pagina 207, precum si cea a Lemei de aproximare de
la pagina pagina 321) care a fost demonstrat de c atre Cauchy.
Deoarece Buniakovski si Schwarz au dat generaliz ari utile ale acestui
rezultat, el se numeste inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz.
Nota istorica. Matematicianul francez Augustin-Louis Cauchy (1789 -
1857) a fost fondatorul Analizei Matematice moderne. Laplace si Lagrange
au fost prieteni ai familiei Cauchy. La sfatul lui Lagrange, tat al lui Cauchy a
decis c a nainte de a ncepe un studiu serios al matematicii, ul s au are nevoie
de un studiu temeinic al limbilor clasice. Astfel, ncepnd cu 1802, Cauchy
studiaz a, timp de doi ani, limbile clasice la cole Centrale du Panthon, iar
din 1805 pn a n 1807 este student la cole Polytechnique, pentru ca apoi
s a urmeze cursurile de la cole des Ponts et Chausses. n 1810 primeste
prima slujb a la Cherbourg unde contribuie la realizarea infrastructurii por-
tuare necesare r azboaielor purtate de c atre Napoleon. Cauchy era un catolic
fervent, fapt care i-a cauzat unele nepl aceri. Dup a ncerc ari nereusite de
a obtine o pozitie academic a la cole des Ponts et Chausses, Bureau des
Longitudes si cole Polytechnique, ind preferati n defavoarea sa Legen-
dre, Poinsot, Molard si Binet, reuseste s a obtin a, n 1815, un post la cole
Polytechnique, iar ulterior, n 1817, un post la Collge de France. Cursul
85
s au, intitulat Cours danalyse, ap arut n 1821, prezint a teoremele de baz a ale
analizei matematice ntr-un mod foarte riguros. Cartea Leons sur le Calcul
Direntiel poate considerat a ca primul curs riguros de analiz a complex a.
n 1816 primeste marele premiu al Academiei Franceze de Stiinte pentru o
lucrare asupra undelor si devine membru al Academiei de Stiinte. Relatiile
lui Cauchy cu ceilalti membri ai comunit atii stiintice nu au fost prea bune,
ind celebre n epoc a opiniile deloc m agulitoare la adresa sa ale lui Poncelet
si Abel. Din cauza conjucturii politice, n 1830, Cauchy petrece o scurt a
perioad a n Elvetia. Deoarece nu este de acord s a depun a jur amntul de
credint a fat a de noul regim instalat la Paris, si pierde toate pozitiile detinute
n Franta. n 1831 pleac a la Torino unde accept a oferta regelui Piemontului
de a ocupa o catedr a de zic a teoretic a. n 1833 pleac a la Praga pentru a-l
nsoti n exil pe regele Charles al zecelea, unde se ntlneste cu Bolzano. Se
napoiaz a la Paris, n 1838, unde si reocup a locul la Academie. n 1848 si
recap at a si pozitiile universitare. A fost unul dintre cei mai prolici matem-
aticieni, publicnd 789 de articole. Multe notiuni de analiza matematic a,
analiza complex a, ecuatii diferentiale, zic a matematic a si mecanic a teoretic a
sunt legate de numele s au.
Nota istorica. Victor Buniakovski (1804-1889) a fost profesor la St.
Petersburg.
Nota istoric a. Hermann Amandus Schwarz (1843-1921) a fost studen-
tul si succesorul lui Weierstrass la Berlin. A avut numeroase contributii
matematice, n special n cadrul analizei complexe.
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz. Daca x, y R
n
, atunci
x y |x| |y| .
Mai mult, dac a x si y nu sunt zero, atunci avem egalitate dac a si numai
dac a exist a un num ar real strict pozitiv c astfel ca
x = cy.
Demonstra tie. Dac a a, b R si z = ax by, atunci
z z 0,
de unde, folosind propriet atile precedente, avem
0 a
2
x x 2abx y +b
2
y y.
86
Alegem a = |y| si b = |x|.
Prin urmare avem
0 |y|
2
|x|
2
2 |y| |x| (x y) +|x|
2
|y|
2
=
= 2 |x| |y| (|x| |y| (x y)),
de unde
x y |x| |y| .
Dac a x = cy, cu c > 0, atunci
|x| = c |y| ,
deci
x y = (c)y y = c(y y) = c |y|
2
= (c |y|) |y| = |x| |y| .
Reciproc, dac a x y = |x| |y|, atunci pentru a = |y| si b = |x|,
elementul z = ax by are proprietatea c a
z z = 0,
de unde z = 0, adic a
|y| x = |x| y.
Prin urmare
x = cy,
unde c =
x
y
(am folosit faptul c a |y| ,= 0).
Corolar. Dac a x, y R
n
, atunci
[x y[ |x| |y| .
Mai mult, dac a x si y nu sunt zero, atunci avem egalitate dac a si numai
dac a exist a un num ar real c astfel ca
x = cy.
Observatie. Dac a |x| = |y| = 1, atunci [x y[ 1, iar n acest caz
x y poate intepretat geometric ca ind cosinusul unghiului dintre x si y.
n R
2
sau R
3
, unde se poate deni unghiul dintre x si y, se arat a c a
87
x y = |x| |y| cos ; aceast a formula este folosit a adesea pentru a deni
produsul scalar x y. n prezen ta unui produs scalar geometria spa tiului este
mult mai bogata deoarece se poate deni notiunea de unghi dintre doi vectori.
Fenomenele descrise mai sus permit trecerea la un nivel nou de abstrac-
tizare prin degajarea urm atoarelor denitii:
Denitie. Dat un spatiu vectorial real V , o func tie <, >: V V R
care satisface urmatoarele proprieta ti:
1)
< x +y, z >=< x, z > + < y, z > ,
pentru orice x, y, z V si orice , R;
2)
< x, y >=< y, x > ,
pentru orice x, y V ;
3)
< x, x > 0,
pentru orice x V ;
4) pentru orice x V ,
< x, x >= 0 x = 0,
se nume ste produs scalar pe V .
Denitie. Dat un spatiu vectorial real V , o functie |.| : V R care
satisface urm atoarele propriet ati:
1)
|x| 0,
pentru orice x V ;
2) pentru orice x V ,
|x| = 0 x = 0;
3)
|x| = [[ |x| ,
pentru orice x V si orice R;
88
4) pentru orice x, y V , avem
|x +y| |x| +|y| ,
se nume ste norm a pe V .
Perechea (V, |.|) se nume ste spa tiu normat.
Observatie. Numele de Identitatea Paralelogramului este justicat de
urm atoarea interpretare geometric a: n paralelogramul cu vrfurile 0, x, x+y
si y suma p atratelor lungimilor diagonalelor este egal a cu suma p atratelor
lungimilor laturilor. Importan ta identit atii paralelogramului rezida n faptul
c a satisfacerea ei pentru orice doi vectori caracterizeaza normele care provin
dintr-un produs scalar (vezi [1], pagina 27).
Bila deschisa, bila nchis a si sfera din R
n
Denitie. Fie x R
n
si r R, r > 0.
Atunci multimea
y R
n
[ |x y| < r
se nume ste bila deschis a cu centrul x si raza r (din R
n
) si se noteaz a cu
B(x, r), mul timea
y R
n
[ |x y| r
se nume ste bila nchis a cu centrul x si raza r (din R
n
) si se noteaz a cu
B[x, r], iar mul timea
y R
n
[ |x y| = r
se nume ste sfera cu centrul x si raza r (din R
n
) si se noteaz a cu S(x, r).
Exercitii
1. S a se arate c a functia f : R
n
R dat a de
f(x) = |x|
1
= [x
1
[ +[x
2
[ +... +[x
n
[ ,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
, este o norma care nu satisface identi-
tatea paralelogramului.
n
R dat a de
f(x) = |x|
= sup[x
1
[ , [x
2
[ , ..., [x
n
[,
89
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
, este o norma care nu satisface identi-
tatea paralelogramului.
Observatie. Mai general, pentru p [1, ], func tia f : R
n
R dat a
de
f(x) =
(
n
k=1
[x
k
[
p
)
1
p
, dac a p [1, )
sup[x
1
[ , [x
2
[ , ..., [x
n
[, dac a p =
,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
, este o norm a care satisface identitatea
paralelogramului dac a si numai dac a p = 2.
3. S a se arate c a exist a a si b numere reale strict pozitive astfel ca
a|x|
1
|x| b |x|
1
,
pentru orice x R
n
.
4. S a se arate c a exist a a si b numere reale strict pozitive astfel ca
a |x|
1
|x|
b |x|
1
,
pentru orice x R
n
.
Observatie. Ultimele doua exercitii exemplic a un fenomen mult mai
general, anume faptul c a pentru orice dou a norme |.|
1
si |.|
2
pe R
n
, exist a
, [0, ) astfel nct
|x|
1
|x|
2
|x|
1
,
pentru orice x R
n
.
5. Este adev arat c a
[x y[ |x|
1
|y|
1
si
[x y[ |x|
|y|
,
pentru orice x, y R
n
?
6. Daca x, y R
n
, este adev arat c a
|x +y| = |x| +|y|
dac a si numai dac a exist a c 0 astfel ca x = cy sau y = cx?
7. Daca x, y R
n
, este adev arat c a
|x +y|
= |x|
+|y|
90
dac a si numai dac a exist a c 0 astfel ca x = cy sau y = cx?
8. S a se arate c a dac a x, y R
n
, atunci
|x +y|
2
= |x|
2
+|y|
2
dac a si numai dac a x y = 0.
n acest caz spunem c a x si y sunt ortogonali sau perpendiculari.
9. S a se descrie multimile
B
1
= x R
2
[ |x|
1
< 1,
B
2
= x R
2
[ |x| < 1
si
B
= x R
2
[ |x|
< 1.
Bibliograe
1. Nicu Boboc, Analiza Matematic a II, Editura Universit atii din Bu-
91
ELEMENTE DE TOPOLOGIE
La mijlocul secolului al XIX-lea a nceput o dezvoltare cu totul nou a a geome-
triei, care curnd a devenit una dintre marile forte ale matematicii moderne. Noul
subiect, denumit topologie sau analysis situs, are ca obiect studiul proprietatilor
gurilor geometrice care persist a, chiar dac a gurile sunt supuse unor transfor-
m ari care distrug toate propriet atile lor metrice si proiective. ... Cnd Bernhard
Riemann a venit la Gttingen ca student, atmosfera matematic a a acestui or asel
universitar era plin a de interes pentru aceste noi si ciudate idei geometrice. Curnd
el si-a dat seama c a n aceste idei se a a cheia ntelegerii celor mai profunde pro-
priet ati ale functiilor analitice de o variabila complex a. Poate c a nimic nu a dat
un impuls mai puternic dezvoltarii ulterioare a topologiei dect marea constructie
a teoriei lui Riemann a functiilor, n care notiunile topologice sunt absolut funda-
mentale.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura Stiintica, Bu-
curesti, 1969, pagina 252
n acest capitol vom introduce conceptele de baz a ale topologiei si vom
prezenta cteva dintre proprietatile topologice cruciale ale lui R
n
.
92
NO TIUNI ELEMENTARE DE TOPOLOGIE PE R
n
SI R
Multime deschisa si multime nchisa
Vecinatate a unui punct
Punct interior al unei multimi
Punct de acumulare al unei multimi
Teorema intervalelor nevide nchise incluse din R
n
Teorema Bolzano-Weierstrass
Teorema de structur a a multimilor deschise
Marginile unei multimi m arginite de numere reale sunt puncte
aderente ale multimii
Denitia spatiului topologic
Structura topologic a a lui R
Multime deschisa si multime nchis a
Notiunile de multime deschis a si multime nchis a sunt esentiale. Ele in-
tervin, n mod explicit sau implicit, n aproape orice denitie sau teorema din
acest curs (vezi spre exemplu: notiunile de vecin atate, punct de acumulare,
punct frontier a, multime compact a, multime conex a, denitia limitei unui sir,
denitia functiei continue, denitia limitei unei functii ntr-un punct etc).
Denitie. O submultime D a lui R
n
se nume ste deschis a n R
n
(sau
simplu deschis a) dac a pentru orice punct x din D exist a un numar real strict
pozitiv r astfel ca bila deschis a cu centrul x si raza r sa e con tinut a n D.
Observatie. Altfel spus, multimea D din R
n
este deschis a dac a orice
punct al s au este centrul unei bile deschise continuta n D.
Exemple-Exercitii
1. R
n
este deschis a.
2. (0, 1) este deschis a n R, dar [0, 1] nu este deschis a n R.
3. (x, y) R
2
[ x
2
+ y
2
< 1 si (x, y) R
2
[ 0 < x
2
+ y
2
< 1 sunt
deschise n R
2
, dar (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
1 nu este deschis a n R
2
.
4. (x, y) R
2
[ x (0, 1) si y = 0 nu este deschisa n R
2
(a se compara
cu 2).
93
5. (x, y) R
2
[ x (0, 1) este deschis a n R
2
.
6. (x, y) R
2
[ x [0, 1) nu este deschis a n R
2
.
7. Orice bila deschis a din R
n
este deschis a n R
n
.
Rezultatul de mai jos colecteaz a propriet atile esentiale ale multimilor de-
schise.
Propozitie (Proprietatile multimilor deschise)
i) si R
n
sunt deschise (n R
n
).
ii) Intersectia oric aror doua multimi deschise din R
n
este o mul time de-
schis a din R
n
.
iii) Reuniunea unei familii arbitrare de multimi deschise din R
n
este o
mul time deschisa din R
n
.
Observatie. Intersectia unei familii nite de multimi deschise din R
n
este o multime deschis a din R
n
.
Intersectia unei familii innite de multimi deschise din R
n
nu este, n
general, o multime deschis a din R
n
, a sa cum arat a urm atorul exemplu:
D
n
= (
1
n
, 1 +
1
n
) R
este o multime deschis a, pentru orice n N, dar
nN
D
n
= [0, 1],
iar [0, 1] nu este mul time deschis a.
Denitie. O submul time F a lui R
n
se nume ste nchis a n R
n
(sau
simplu, nchis a) dac a R
n
F este deschis a n R
n
.
Exemple-Exercitii
1. R
n
este nchis a.
2. [0, 1] si x R [0x sunt nchise n R.
3. (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
1 este nchis a n R
2
.
4. (x, y) R
2
[ y 0 este nchisa n R
2
.
5. (x, y, z) R
3
[ x = y = z este nchis a n R
3
.
6. Orice bila nchis a din R
n
este nchis a n R
n
.
94
Rezultatul de mai jos colecteaz a propriet atile esentiale ale multimilor n-
chise.
Propozitie (Proprietatile multimilor nchise)
i) si R
n
sunt nchise (n R
n
).
ii) Reuniunea oricaror dou a multimi nchise din R
n
este o multime nchis a
din R
n
.
iii) Intersec tia unei familii arbitrare de multimi nchise din R
n
este o
mul time nchisa din R
n
.
Observatie. De si n vorbirea curent a, ca de exemplu atunci cnd ne
referim la o u sa sau o fereastra, cuvintele deschis si nchis sunt antonime,
nu acela si lucru este valabil n contextul de mai sus.
Spre exemplu R
n
si sunt multimi deschise si nchise (n R
n
), iar [0, 1)
nu este nici deschisa, nici nchisa (n R).
Vecinatate a unui punct
Vom introduce acum o alt a notiune topologic a care ne va util a ulterior
si care permite caracterizarea multimilor deschise si nchise n alt mod.
Denitie. Dac a x R
n
, atunci orice multime care contine o mul time
deschis a (n R
n
) ce contine x se nume ste vecinatate (n R
n
) a lui x.
Mul timea vecinatatilor lui x se noteaz a cu 1
x
.
Punct interior al unei multimi
Denitie. Un element x R
n
se nume ste punct interior al multimii A
dac a aceasta este o vecin atate (n R
n
) a lui x.
Punct de acumulare al unei multimi
Denitie. Un element x R
n
se nume ste punct de acumulare al multimii
A dac a orice vecin atate (n R
n
) a lui x contine cel pu tin un punct al lui A
diferit de x.
Mul timea punctelor de acumulare ale lui A se noteaza cu A
.
Exercitii
1. O multime V R
n
este vecin atate a lui x R
n
dac a si numai dac a
exist a o bil a deschis a din R
n
, cu centrul n x, continut a n V .
95
2. Un element x R
n
este punct interior al multimii A dac a si numai
dac a exist a o bil a deschis a din R
n
, cu centrul n x, continut a n A.
3. Un element x R
p
este punct de acumulare al multimii A dac a si
numai dac a pentru orice n N, exist a x
n
A astfel ca 0 < |x x
n
| <
1
n
.
4. Orice punct din [0, 1] este punct de acumulare al lui [0, 1]. Orice punct
din (0, 1) este punct interior al lui [0, 1], dar 0 si 1 nu sunt puncte interioare
ale lui [0, 1].
5. Orice punct al lui (0, 1) este punct de acumulare si punct interior al
lui (0, 1). Totusi, 0 si 1 sunt de asemenea puncte de acumulare ale lui (0, 1),
deci un punct de acumulare al unei mul timi nu apar tine neap arat multimii
respective.
6. Sa se determine punctele de acumulare si cele interioare pentru multimea
[0, 1] Q.
7. O submultime nit a a lui R
n
nu are puncte de acumulare si nici puncte
interioare.
Rezultatul de mai jos prezint a o caracterizare a multimilor deschise n
termeni de puncte interioare si n termeni de vecin at ati.
Teorema. Pentru o submul time A a lui R
n
, urm atoarele armatii sunt
echivalente:
i) A este deschis a (n R
n
).
ii) Orice punct al lui A este un punct interior al lui A.
iii) A este vecinatate (n R
n
) pentru orice punct al sau.
Urm atorul rezultat, care furnizeaz a o caracterizare a multimilor nchise
n termeni de puncte de acumulare, este extrem de util (vezi demonstratia
teoremei Heine-Borel[pagina 115] si a teoremei de permanent a a compacit atii
pentru functii continue [pagina 212]).
Teorema. O submultime F a lui R
n
este nchis a (n R
n
) dac a si numai
dac a F con tine orice punct de acumulare al s au.
Demonstra tie.
Fie x un punct de acumulare al lui F.
S a presupunem, prin reducere la absurd, c a x / F.
Atunci x R
n
F, si cum R
n
F este multime deschis a, deducem c a
R
n
F este o vecin atate a lui x.
Cum x este un punct de acumulare al lui F, R
n
F contine cel putin un
punct din F.
96
Aceasta contradictie ncheie demonstratia acestei implicatii.
Vom ar ata c a R
n
F este deschis a.
Dac a y R
n
F, atunci y nu este un punct de acumulare al lui F, deci
exist a o vecin atate V a lui y care nu contine puncte din F, i.e. V R
n
F,
adica R
n
F este o vecin atate a lui y.
Prin urmare, cum y a fost ales arbitrar n R
n
F, deducem c a R
n
F
este deschis a.
Teorema intervalelor nevide nchise incluse din R
n
Reamintim c a dac a a, b R, cu a b, intervalul deschis din R, notat cu
(a, b), este multimea deschis a
(a, b) = x R [a < x < b.
Similar, intervalul nchis din R, notat cu [a, b], este multimea nchis a
[a, b] = x R [a x b.
Produsul cartezian a dou a intervale se numeste dreptunghi, iar produsul
cartezian a trei intervale se numeste paralelipiped. Pentru simplitate, vom
folosi termenul de interval (din R
n
), indiferent de n, mai precis vom adopta
urmatoarea:
Denitie. Un interval deschis J, din R
n
, este produsul a n intervale
deschise din R.
Observatie. Prin urmare, dat un interval deschis J, din R
n
, exist a a
1
,
a
2
, ..., a
n
, b
1
, b
2
, ..., b
n
R, a
1
< b
1
, a
2
< b
2
, ..., a
n
< b
n
, astfel ca
J = x = (
1
,
2
, ...,
n
) R
n
[ a
i
<
i
< b
i
, pentru orice i 1, 2, ...n.
Similar, avem:
Denitie. Un interval nchis I, din R
n
, este produsul a n intervale n-
chise din R.
Observatie. Prin urmare, pentru un interval nchis I, din R
n
, exist a
a
1
, a
2
, ..., a
n
, b
1
, b
2
, ..., b
n
R, a
1
b
1
, a
2
b
2
, ..., a
n
b
n
, astfel ca
I = x = (
1
,
2
, ...,
n
) R
n
[ a
i

i
b
i
, pentru orice i 1, 2, ...n.
97
Denitie. O submultime a lui R
n
este m arginita dac a exist a un interval
n care este continut a.
Exercitii
1. Un interval deschis din R
n
este multime deschis a.
2. Un interval nchis din R
n
este multime nchis a.
3. O submultime a lui R
n
este m arginita dac a si numai dac a exist a o bil a
n care este continut a.
Asa cum am v azut, proprietatea crucial a a sistemului numerelor reale,
echivalent a cu faptul c a relatia de ordine pe R este complet a, este faptul c a
pentru orice sir de intervale nevide nchise incluse din R, exist a un element,
din R, care se a a n ecare interval. Aceast a proprietate este valabil a ntr-un
cadru mai general (anume n R
n
). Mai precis este valabil a urm atoarea:
Teorema (a intervalelor nevide nchise incluse). Fie (I
m
)
m1
un
sir de intervale nevide nchise incluse din R
n
, deci, astfel ca
I
1
I
2
... I
m
I
m+1
....
Atunci exist a un element din R
n
care se a a n ecare interval.
Teorema de mai sus se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei Bolzano-
Weierstrass (vezi acesta pagin a) si al demonstratiei Teoremei Heine-Borel
(vezi pagina 115).
Teorema Bolzano-Weierstrass
Urm atorul rezultat este extrem de important pentru ceea ce urmeaz a a
prezentat n continuare. El se va folosi n cadrul Lemei lui Cesro (vezi
pagina 139).
Teorema Bolzano - Weierstrass. Orice submultime m arginita si in-
nit a a lui R
n
are (cel pu tin) un punct de acumulare.
Demonstra tie. Fie B o submultime m arginit a si innit a a lui R
n
.
S a consider am I
1
un interval nchis astfel ca
B I
1
.
98
Prin njum at atirea laturilor lui I
1
se obtin 2
n
intervale nchise incluse
n I
1
.
Deoarece B este innit a, cel putin unul dintre cele 2
n
intervale nchise
incluse n I
1
va contine o innitate de elemente din B.
Fie I
2
un astfel de interval nchis inclus n I
1
.
Se repeta procedeul de mai sus si se obtine un sir I
1
, I
2
, ..., I
k
, ... de inter-
vale nevide nchise incluse din R
n
.
Conform rezultatului precedent exista R
n
astfel ca
I
k
,
pentru orice k N.
Vom ar ata c a este punct de acumulare al lui B, ceea ce va ncheia
demonstratia.
S a observ am pentru nceput c a
0 < l(I
k
)
def
= maxb
k
1
a
k
1
,..., b
k
n
a
k
n
=
1
2
k1
l(I
1
),
unde
I
k
= [a
k
1
, b
k
1
] ...[a
k
n
, b
k
n
],
pentru orice k N.
Fie V o vecin atate arbitrar a a lui .
Atunci exist a r R, r > 0 astfel ca
z R
n
, |z | < r z V .
Alegem k, sucient de mare, astfel nct s a avem
I
k
V .
Alegerea unui astfel de k este posibil a deoarece pentru si w din I
k
, avem
| w|
nl(I
k
) =

n
2
k1
l(I
1
),
si exist a k, sucient de mare, astfel nct s a avem
n
2
k1
l(I
1
) < r.
99
Pentru un astfel de k avem
I
k
V .
Deoarece I
k
contine o innitate de elemente din B, deducem c a V contine
cel putin un element al lui B diferit de .
Prin urmare este punct de acumulare al lui B.
Nota istorica. Karl Weierstrass (1815-1897) a fost profesor la Berlin
si a avut o inuent a covrsitoare la dezvoltarea Analizei Matematice. S-a
n ascut n 1815 n Ostenfelde, Bavaria. ntre 1829 si 1834 urmeaz a cursurile
gimnaziului catolic din Paderborn, unde cap at a o instructie matematic a mult
peste ceea ce se astepta la acel nivel (citea regulat Crelles Journal). n 1834,
la insistentele tat alui s au si mpotriva vointei sale de a studia matematica,
se nscrie la Universitatea din Bonn pentru a studia dreptul, nantele si
economia. Rezultatul acestui conict a fost o perioada de 4 ani de viat a
usoar a, nededicat a studiului acestor stiinte. A studiat ns a matematica pe
cont propriu. n 1839 se nscrie la Academia din Mnster, unde l ntlneste
pe Gudermann, care l-a ncurajat puternic n studiile sale matematice. n
1841 este numit profesor la gimnaziul din Mnster, iar n 1842 la cel din
Deutsche Krone unde st a pn a n 1848, cnd se mut a la colegiul Hoseanum
din Braunsberg. A publicat cteva articole referitoare la functii abeliene n
revista acestui gimnaziu, care nu au avut ecou. Dup a ce n 1854 public a
n Crelles Journal articolul Zur Theorie der Abelschen Functionen, Uni-
versitatea din Knisberg i decerneaz a titlul de doctor. Dup a o numire la
Technische Hochschule din Berlin, Universitatea din Berlin i ofer a ceea ce
dorea de mult, anume un post de profesor. n 1861 accentul pus pe rigoare
l va conduce la descoperirea celebrului exemplu de functie continu a care nu
este derivabil a n nici un punct, exemplu ce a produs stupoare la acea dat a
(vezi pagina 467). Lista studentilor lui Weierstrass este numeroas a: Can-
tor, Frobenius, Hlder, Hurtwiz, Klein, Kneser, Lie, Mertens, Minkowski,
Mittag-Leer, Schwarz, Stolz. A murit, n 1897, la Berlin.
Nota istorica. Bernard Bolzano (1781-1848) a fost profesor de losoa
religiei la Praga, dar a avut contributii importante si la dezvoltarea Analizei
Matematice, ind, mpreun a cu Cauchy, un pionier n introducerea rigorii n
acest domeniu.
100
Exercitii
1. Sa se g aseasca o submultime a lui R
2
care nu este nici deschis a, nici
nchis a.
2. Orice submultime deschis a a lui R
n
este reuniunea unei familii num ara-
bile de multimi nchise.
3. Orice submultime nchis a a lui R
n
este intersectia unei familii num ara-
bile de multimi deschise.
4. (Aderenta sau nchiderea unei multimi) Pentru o submultime A
a lui R
n
, e A intersectia tuturor submultimilor nchise a lui R
n
care contin
pe A.
A se numeste nchiderea lui A si este cea mai mic a (n sensul incluziunii)
multime nchis a care contine pe A.
S a se arate c a:
i) A este o multime nchis a;
ii)
A A;
iii)
A = A;
iv)
A este nchis a dac a si numai dac a A = A;
v)
A = x R
n
[ B(x, r) A ,= , pentru orice r > 0 =
= x R
n
[ V A ,= , pentru orice vecin atate V a lui x};
vi)
A B = A B;
vii) Este adev arat c a
A B = A B ?
5. (Interiorul unei multimi) Pentru o submultime A a lui R
n
, e

A
reuniunea tuturor submultimilor deschise a lui R
n
care sunt continute n A.
A se numeste interiorul lui A si este cea mai mare (n sensul incluziunii)

multime deschis a care este continut a n A.
S a se arate c a:
i)

A este o multime deschis a;
101
ii)
A A;
iii)
A =

A;
iv)
A este deschis a dac a si numai dac a A =

A;
v)
A = x R
n
[ exist a r > 0, astfel nct B(x, r) A =
= x R
n
[ exist a o multime deschisa astfel nct x D A;
vi)
A

B =

A B;
vii)
R
n
= R
n
;
viii) Exist a o submultime A a lui R
n
astfel ca

A = si A = R
n
?
6. S a se arate c a, pentru o submultime A a lui R
n
, avem:
R
n
A = R
n

A
si
R
n
A = R
n
A.
7. S a se arate c a dac a A si B sunt multimi deschise din R, atunci AB
este multime deschis a din R
2
.
8. Fie A si B submultimi ale lui R. Atunci AB este o multime nchis a
din R
2
dac a si numai dac a A si B sunt multimi nchise din R.
9. (Acest exercitiu va folosit n cadrul demonstra tiei Teoremei Arzel-
Ascoli - vezi pagina 254) Dac a A este o submultime a lui R
n
, atunci exist a
o submultime num arabil a C a lui A cu proprietatea c a dac a x A si R,
> 0, atunci exist a un element z C astfel ca |x z| < . Deci, orice
element al lui A este e n C, e este un punct de acumulare al lui C.
10. Dac a A este o submultime a lui R
n
, atunci x R
n
este un punct
de acumulare al lui A dac a si numai dac a orice vecin atate a lui x contine o
innitate de puncte din A.
102
11. O submultime nit a a lui R
n
nu are puncte de acumulare. Exist a
submultimi nemarginite ale lui R
n
care nu au puncte de acumulare.
12. (Frontiera unei multimi) Dac a A este o submultime a lui R
n
,
atunci x R
n
se numeste punct frontier a al lui A dac a orice vecinatate a lui
x contine (cel putin) un punct din A si (cel putin) un punct din R
n
A.
Multimea punctelor frontier a se noteaz a cu Fr(A).
S a se arate c a
Fr(A) = A R
n
A = A

A.
S a se arate c a multimea A este deschis a dac a si numai dac a nu contine
nici unul dintre punctele sale frontier a.
S a se arate c a multimea A este nchis a dac a si numai dac a contine toate
punctele sale frontier a.
S a se arate c a, daca B este o alt a submultime a lui R
n
, atunci
Fr(A B) Fr(A) Fr(B)
si
Fr(A B) Fr(A) Fr(B).
S a se arate c a
Fr(A Fr(A) Fr(A).
Observatie. No tiunea de frontier a a unei mul timi din R
n
intervine,
n mod esen tial, n a doua teorem a de integrare pentru integrala Riemann
multipl a (vezi pagina 409), precum si n deni tia, lema si observa tia de la
paginile 409-410.
13. S a se determine A,

A, A
si Fr(A), pentru urm atoarele submultimi

ale lui R:
a) A = [0, 1] 2;
b) A = 1,
1
2
, ...,
1
n
, ...;
c) A = Q;
d) A = (0, 1) Q;
e) A = N.
Teorema de structura a multimilor deschise
Rezultatul de mai jos arat a ca intervalele deschise constituie "c ar amizile"
cu ajutorul c arora se poate construi orice multime deschis a a dreptei reale.
103
Teorema de structura a multimilor deschise. Orice multime de-
schis a si nevid a a dreptei reale se poate reprezenta ca o reuniune num arabil a
de intervale deschise, disjuncte doua cte doua.
Demonstra tie. Fie U o multime deschis a a dreptei reale.
Pentru un punct x U vom construi cel mai mare interval deschis care
contine pe x si care este continut n U, interval notat cu I
x
si numit compo-
nent a a lui U.
Deoarece U este deschisa, exist a > 0 astfel nct
(x , x +) U.
Fie
S = y R [ x < y si y / U.
Dac a S = , atunci
(x, ) U.
Dac a S ,= , atunci, cum S este minorat a, exist a = inf S.
Atunci
/ U.
ntr-adev ar, dac a presupunem, prin reducere la absurd, c a U, atunci,
cum U este deschis a, exist a > 0 astfel nct ( , +) U.
Deoarece inf S = < + , conform Teoremei de caracterizare cu a
marginilor unei multimi (vezi pagina 66), exist a y S cu proprietatea c a
< < y < +,
deci
y ( , +) U,
de unde obtinem contradictia
y / S.
n particular, avem
x ,= .
De asemenea, avem
(x, ) U.
ntr-adev ar, dac a presupunem, prin reducere la absurd, c a exist a x
0

(x, ) astfel nct x
0
/ U, atunci x
0
S, de unde contradictia x
0
.
104
O constructie analoag a la stnga punctului x ne asigur a existenta unui
interval deschis
I
x
= (, ) U,
unde , R, cu proprietatea ca , / U.
Este evident c a
U =
xU
I
x
.
Fie I
x
1
= (
1
,
1
) si I
x
2
= (
2
,
2
) dou a componente ale lui U.
Dac a
I
x
1
I
x
2
,= ,
atunci
I
x
1
= I
x
2
.
ntr-adev ar, e x
0
I
x
1
I
x
2
. Atunci
1
< x
0
<
1
si
2
< x
0
<
2
. Dac a
1
<
2
, atunci
2
< x
0
<
1
<
2
, de unde
1
(
2
,
2
) U, contradictie
care arata c a
1

2
. Similar obtinem c a
1

2
.
Deci
1
=
2
. Analog se arat a ca
1
=
2
. n concluzie I
x1
= I
x2
.
Dac a /reprezint a familia componentelor distincte ale lui U, putem con-
sidera functia f : /Q dat a de
f(I
x
) = r
x
,
unde r
x
QI
x
.
Deoarece elementele familiei /sunt distincte, f este injectiva, deci, cum
Q este num arabil a, / este cel mult num arabil a.
Observatie. Fie a, b R astfel nct
< a < b < .
Atunci
I
x
= (, ) = (, a] [a, b] [b, ). (*)
Cum
1
a
> 0,
datorit a faptului c a R este corp arhimedeean, exist a n
0
N astfel nct
n
0
>
1
a
.
105
Atunci
(, a] =
nN, nn
0
[ +
1
n + 1
, +
1
n
] [ +
1
n
0
, a].
ntr-adev ar, incluziunea este imediat a.
Pentru a justica incluziunea , vom considera x (, a].
Dac a x [ +
1
n
0
, a], atunci
x
nN, nn
0
[ +
1
n + 1
, +
1
n
] [ +
1
n
0
, a].
Dac a x (, +
1
n0
], atunci cu notatia n = [
1
x
], avem
n
1
x
< n + 1,
i.e.
+
1
n + 1
< x +
1
n
,
adica
x [ +
1
n + 1
, +
1
n
].
Cum
x (, +
1
n
0
),
avem
n
0
<
1
x
,
de unde
n
0
n = [
1
x
],
deci
x
nN, nn
0
[ +
1
n + 1
, +
1
n
] [ +
1
n
0
, a].
Prin urmare incluziunea este justicat a.
Asadar intervalul (, a] se poate reprezenta ca o reuniune num arabil a de
intervale nchise care au interioarele disjuncte.
Similar se justic a faptul ca intervalul [b, ) se bucur a de aceeasi proprie-
tate, deci, conform cu (), intervalul I
x
= (, ) se poate scrie ca o reuniune
num arabil a de intervale nchise care au interioarele disjuncte.
106
Deducem astfel, din teorema de structur a a multimilor deschise din R,
ca orice mul time deschis a a dreptei reale se poate reprezenta ca o reuniune
num arabil a de intervale nchise care au interioarele disjuncte.
De fapt are un loc un fenomen mai general, anume, dac a prin cub din R
n
ntelegem produsul cartezian a n intervale nchise de aceeasi lungime, atunci
orice multime deschis a din R
n
se poate reprezenta ca o reuniune num arabil a
de cuburi care au interioarele disjuncte (vezi [2], paginile 71-72).
Acest fapt este util pentru a realiza o comparatie ntre m asura Jordan si
masura Lebesgue.
Marginile unei multimi marginite de numere reale sunt puncte
aderente ale multimii
Rezultatul de mai jos arat a c a desi marginile unei multimi m arginite de
numere reale pot s a nu apartin a multimii, ele se a a ntr-o strns a relatie de
natur a topologic a cu multimea.
Teorema. Fie A o multime m arginit a de numere reale.
Atunci:
i) supA A si inf A A;
ii) daca supA / A, atunci supA A
si dac a inf A / A, atunci inf A

A
.
Demonstra tie.
i) Pentru orice vecin atate V a lui supA, exist a > 0 astfel nct
(supA , sup A+) V .
Atunci, conform teoremei de caracterizare cu a marginilor unei multimi
(vezi pagina 66), exist a a A astfel nct
supA < a supA,
deci
a (supA , supA +) A V A,
adica
V A ,= ,
ceea ce arat a c a
supA A.
Similar se dovedeste c a
inf A A.
107
ii) Dac a supA / A, rationamentul de mai sus arat a
V supA A ,= ,
deci
sup A A
.
Similar se justic a armatia privitoare la inf.
Denitia spatiului topologic
Din cele discutate mai sus se degaj a, la un nivel de abstractizare mai
ridicat, urmatoarele denitii:
Denitie. Fie X o multime nevida. Se nume ste topologie pe X o familie
de submultimi ale lui X, notat a , care veric a urm atoarele trei axiome:
1) , X
2) D
1
, D
2
implica D
1
D
2

3) daca D
i
, pentru orice i I, atunci
iI
D
i
.
Denitie. Se nume ste spatiu topologic un dublet (X, ), unde este o
topologie pe multimea X.
Elementele multimii se numesc multimi deschise.
Observatie. No tiunile de multime nchis a, vecin atate a unui punct,
punct interior al unei mul timi, punct de acumulare al unei mul timi, nchiderea
unei mul timi, interiorul unei multimi si cea de frontier a a unei multimi au
sens n cadrul mai general al unui spatiu topologic (vezi [1]).
Structura topologic a a lui R
Propozitie. Multimea
= D [ D este deschis a n RD[, y) [ D este deschis a n R si y R
D (x, ] [ D este deschis a n R si x R
D [, y) (x, ] [ D este deschisa n R si x, y R
este o topologie pe R, numita topologia uzuala pe R.
Observatie. Ca atare, toate notiunile topologice descrise mai sus au sens
n R.
108
Bibliograe
2. G. B. Folland, Real Analysis, Modern Techinques and Their
Applications, Second Edition, John Wiley & Sons, Inc, 1999 - cota la bib-
lioteca Facult atii de Matematica si Informatic a, Universitatea din Bucuresti
II 32023
3. C. Popa, V. Hiri s, M. Megan, Introducere n analiza matema-
tic a prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
109
CONEXITATE SI COMPACITATE
Multimi conexe
Multimi compacte
Teorema Heine-Borel
Teorema lui Cantor
Multimi conexe
Unele spatii pot mpartite n mod mod natural n dou a sau mai multe p arti.
De exemplu, spatiul care consta din dou a drepte care nu se intersecteaz a poate
mpartit n cele dou a drepte. Iat a un alt exemplu: complementara n plan a unui
cerc const a din dou a p arti: punctele aate n interiorul acestui cerc si punctele
aate n afara lui. La fel, dac a p este un punct al dreptei L, atunci complementara
n L a acestui punct se mparte n mod natural n dou a semidrepte determinate de
p (ndep artarea lui p divide L n dou a p arti). n ecare din exemplele precedente
mpartirea apare n mod natural si este unic a. Multimea Q a numerelor rationale
admite o astfel de mpartire n mai multe moduri. Fiecare num ar irational x
produce o mp artire a multimii Q n multimea acelor numere rationale care sunt
mai mici dect x si multimea numerelor rationale mai mari dect x. Multimea
numerelor irationale poate , la fel, mpartit a n mai multe moduri prin diferite
numere rationale. Pe de alta parte, unele multimi nu pot mp artite n p arti n
nici un mod natural; acest lucru este valabil de exemplu pentru dreapt a, pentru
segmentul de dreapt a, pentru un plan si pentru discul circular. Este desigur posi-
bil a o mp artire fortat a a spatiului respectiv. De exemplu, dac a I este intervalul
[a, b] si c este un num ar care satisface conditia a < c < b, atunci c mparte I
n doua intervale [a, c] si [c, b]. nsa, deoarece ele au un punct comun c, aceast a
mpartire nu poate privita ca satisf ac atoare. Am putea face o mpartire nde-
p artnd punctul c din una dintre multimi, s a zicem din a doua. Fie A = [a, c] si
B = (c, b]; atunci A B = I si A B = . Dar o astfel de mp artire sau "ru-
pere" a lui I nu este natural a, deoarece multimea B se "lipeste" de A n punctul c.
Daca ndep art am punctul c si din A pentru a elimina "lipirea", atunci AB ,= I
dar A B este complementara punctului c n I; deci acest exemplu este analog
exemplului legat de complementara punctului p pe dreapta L.
Introducere n topologie, W.G. Chinn, N.E. Steenrod, Editura Tehnic a, Bu-
curesti, 1981, paginile 51-52
O analiz a atent a a rezultatelor de analiz a matematic a studiate n liceu
ne arat a c a un rol esential l-au jucat intervalele, adic a multimile constituite
110
dintr-o "bucat a". n cele ce urmeaz a vom prezenta o generalizare a acestui
concept, anume notiunea de multime conex a.
Denitie. O submul time D a lui R
n
se nume ste neconexa dac a exist a
dou a multimi deschise A si B cu proprietatea ca AD si BD sunt nevide,
disjuncte, iar reuniunea lor este D.
Denitie. O submul time C a lui R
n
se nume ste conex a daca nu este
neconex a.
Exemple
1. N este neconex a n R.
2. Multimea
1
n
[ n N este neconex a n R.
3. Q (0, ) este neconex a n R.
Teorema. Multimea I = [0, 1] este conex a n R.
Demonstra tie. S a presupunem, prin reducere la absurd, c a exist a dou a
multimi deschise A si B astfel ca A I si B I sunt nevide, disjuncte si
reuniunea lor este I.
S a presupunem c a 1 B.
Fie c = sup(A I) A B.
Dac a c A, atunci c (0, 1).
Deoarece A este deschis a si l contine pe c, atunci exist a puncte din AI
mai mari dect c, ceea ce contrazice denitia lui c.
Dac a c B, atunci c (0, 1].
Deoarece B este deschis a si l contine pe c, atunci exista c
1
< c astfel ca
intervalul [c
1
, 1] este continut n B I, ceea ce contrazice denitia lui c.
Prin urmare, I este o multime conex a.
Observatie. Similar se arat a ca mul timea (0, 1) este conexa n R.
Observatie. De fapt are loc un fenomen mai general, anume o sub-
mul time a lui R este conex a dac a si numai daca este interval (vezi [1], pagina
134).
Teorema. Multimea R
n
este conex a (n R
n
).
Demonstra tie. S a presupunem, prin reducere la absurd, c a exist a dou a
multimi deschise A si B astfel ca A R
n
si B R
n
sunt nevide, disjuncte si
reuniunea lor este R
n
.
111
Fie x A si y B.
Atunci
A
1
= t R [x +t(y x) A
si
B
1
= t R [x +t(y x) B
sunt dou a multimi deschise (din R), astfel nct A
1
[0, 1] si B
1
[0, 1] sunt
nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este [0, 1].
Prin urmare [0, 1] nu este conex a (n R), contradictie care ncheie demon-
stratia.
Corolar. Singurele submultimi ale lui R
n
care sunt deschise si nchise
sunt si R
n
.
Demonstra tie. Fie A o submultime a lui R
n
care este deschis a si nchisa.
Atunci B = R
n
A este de asemenea deschis a si nchis a.
Dac a A nu este sau R
n
, atunci A si B sunt dou a multimi deschise,
nevide, disjuncte si reuniunea lor este R
n
, ceea ce contrazice teorema de mai
sus.
Asadar, A este sau R
n
.
Exercitiu. O submultime deschis a A a lui R
n
este conex a daca si numai
dac a nu exist a dou a submultimi deschise, nevide, disjuncte ale lui R
n
a c aror
reuniune sa e multimea A.
Este util, uneori, s a avem un alt criteriu pentru a decide dac a o sub-
multime deschis a a lui R
n
este conex a.
n acest scop avem nevoie de urm atoarea denitie.
Denitie. Segmentul, din R
n
, de capete x, y R
n
este mul timea
u R
n
[ exist a t [0, 1] astfel nct u = x +t(y x),
care se noteaza cu [x, y].
Denitie. O linie poligonala care une ste punctele x si y, din R
n
, este
o multime P pentru care exist a segmentele L
1
, L
2
, ..., L
n
, din R
n
, astfel
nct L
1
are extremit a tile x si z
1
, L
2
are extremit atile z
1
si z
2
, ..., L
n
are
extremit a tile z
n1
si y, iar
P = L
1
L
2
... L
n
.
112
Teorema. Fie G o mul time deschisa din R
n
. Atunci G este conex a dac a
si numai dac a orice dou a puncte din G pot unite printr-o linie poligonal a
inclus a n G.
Demonstra tie.
S a presupunem c a G nu este conex a.
Atunci exist a A si B dou a multimi deschise astfel nct A G si B G
sunt nevide, disjuncte si reuniunea lor este G.
Fie
x A G
si
y B G.
Conform ipotezei, exista segmentele L
1
, L
2
, ..., L
n
, din G, astfel nct L
1
are extremit atile x si z
1
, L
2
1
si z
2
, ..., L
n
are extremit atile
z
n1
si y.
Fie k cel mai mic num ar natural astfel nct extremitatea z
k1
a lui L
k
se aa n A G, iar z
k
se a a n B G.
Atunci multimile
A
1
= t R [z
k1
+t(z
k
z
k1
) A G
si
B
1
= t R [z
k1
+t(z
k
z
k1
) B G
au proprietatea ca sunt multimi deschise, iar A
1
[0, 1] si B
1
[0, 1] sunt
nevide, disjuncte si reuniunea lor este [0, 1].
Prin urmare am obtinut o contradictie, anume aceea c a [0, 1] nu este
multime conex a.
Fie x G.
Fie
G
1
= y G [ exist a segmentele L
1
, L
2
, ..., L
n
din G, astfel nct L
1
are extremit atile x
si z
1
, L
2
1
si z
2
,..., L
n
n1
si y
si
G
2
= y G [ nu exist a segmente L
1
, L
2
, ..., L
n
din G, astfel nct L
1
are extremit atile
113
x si z
1
, L
2
1
si z
2
,..., L
n
n1
si y.
Evident
G
1
G
2
= .
Cum x G
1
, deducem c a G
1
este nevid a.
Vom ar ata c a G
1
este multime deschis a n R
n
.
Fie
y G
1
G.
Deoarece G este multime deschis a, exist a r R, r > 0, astfel ca
|w y| < r w G.
Dar, folosind denitia lui G
1
, exist a segmentele L
1
, L
2
, ..., L
n
, din G,
astfel nct L
1
1
, L
2
1
si z
2
, ..., L
n
n1
si y.
Pentru un w R
n
, astfel ca |w y| < r, va rezulta ca exist a segmentele
L
1
, L
2
, ..., L
n
si [y, w], din G, astfel nct L
1
1
, L
2
are
extremit atile z
1
si z
2
, ..., L
n
n1
si y, [y, w] are extremit atile
y si w, deci w G
1
.
Prin urmare G
1
n
.
Similar se arat a c a G
2
n
.
Atunci G
2
este vid a (c aci altfel se contrazice faptul c a G este conex a),
ceea ce ncheie demonstratia acestei implicatii.
Multimi compacte
O privire atent a asupra materiei de analiz a matematic a studiat a n liceu
relev a importanta intervalelor nchise si marginite. n cele ce urmeaz a vom
prezenta o generalizare a acestui concept, anume notiunea de multime com-
pact a.
Denitie. O submultime K a lui R
n
se nume ste compact a dac a pentru
orice D
=

D
R
n
[ A astfel ca K
A
D
, exist a J A, J
nit a, astfel ca K
J
D
, i.e. pentru orice acoperire cu multimi deschise,

din R
n
, a lui K, exista o subacoperire nit a a sa.
Observatie. Esen ta deni tiei de mai sus const a n faptul ca prin inter-
mediul ei se face trecerea de la o familie arbitrar a de mul timi deschise la o
familie nita de astfel de mul timi.
114
Exemple
1. Orice submultime nit a a lui R
n
este compact a.
2. [0, ) nu este compact a (n R).
3. (0, 1) nu este compact a (n R).
4. [0, 1] este compact a ( n R).
Teorema Heine-Borel
Nu este usor s a se arate, folosind numai denitia, c a o multime este
compact a.
De aceea, urm atorul rezultat, care caracterizeaz a multimile compacte din
R
n
, este foarte util (vezi Teorema lui Cantor, pagina 118, Teorema de per-
manent a a compacit atii pentru functii continue, pagina 212, Teorema valorii
minime si maxime pentru functii continue, pagina 213, Teorema de continui-
tate a inversei pentru functii continue, pagina 216, Teorema lui Dini, pagina
220).
Teorema Heine-Borel. O submul time a lui R
n
este compacta dac a si
numai daca este nchis a si m arginit a.
Nota istoric a. Heinrich Eduard Heine (1821-1881) a studiat la Berlin,
ind studentul lui Weierstrass, Gauss si Dirichlet. A predat la Bonn si la
Halle. Pe lng a teorema de mai sus, o alta contributie important a a sa este
formularea conceptului de continuitate uniform a (vezi pagina 221).
Nota istorica. Emile Borel (1871-1956), studentul lui Hermite, a fost
profesor la Paris si unul dintre cei mai inuenti matematicieni. A studiat la
cole Normale Suprieure din Paris. n 1893, pe cnd avea numai 22 de ani,
este numit la Universitatea din Lille, iar n 1896 la cole Normale Suprieure
(unde, timp de 10 ani, ncepnd cu anul 1910, este director). n 1909 devine
titularul catedrei de teoria functiilor (creat a special pentru el) de la Sorbona,
pozitie pe care o va detine pn a n 1941. Din 1921 este membru al Academiei
de Stiinte, al c arui presedinte devine n 1934. mpreun a cu Lebesgue si Baire,
este fondatorul teoriei m asurii. Este unul dintre fondatorii teoriei jocurilor.
A fost membru al Camerei Deputatilor a parlamentului francez (1924-1936),
precum si ministru al navigatiei (1925-1940). n 1941 este arestat de c atre
regimul de la Vichy, dup a care devine membru al rezistentei franceze. Cele
mai importante opere ale lui Borel sunt: Le Hasard (1913), Lspace et le
115
temps (1921), Trait du calcul de probabilit et ses applications (1924-34),
Les paradoxes de linni (1946).
Demonstra tia Teoremei Heine-Borel
Fie K o submultime compact a a lui R
n
.
Vom ar ata c a K este nchis a.
Fie, n acest sens, x R
n
K.
Pentru orice m N, sa consider am multimile deschise
G
m
= y R
n
[ |y x| >
1
m
.
Atunci
mN
G
m
= R
n
x,
deci
K
mN
G
m
.
Cum K este compact a, exista n
0
N astfel ca
K G
1
G
2
... G
n0
G
n0
.
Atunci
z R
n
[ |z x| <
1
n
0
R
n
K,
ceea ce arat a, avnd n vedere c a x a fost ales arbitrar, c a R
n
K este
deschis a, deci K este nchis a.
S a ar at am c a K este m arginit a.
Fie multimile deschise
H
m
= x R
n
[ |x| < m,
unde m N.
Atunci
K R
n
=
mN
H
m
.
Cum K este compact a, exista n
0
N, astfel ca
K H
1
H
2
... H
n
0
H
n
0
,
ceea ce arat a c a K este marginit a.
116
Fie D
=

D
[ A astfel nct
K
A
D
.
Deoarece K este m arginita, exist a un interval nchis I
1
, din R
n
, avnd
proprietatea c a
K I
1
.
Spre exemplu, putem alege
I
1
= (
1
,
2
, ...,
n
) [ [
i
[ < r, pentru orice i 1, 2, ..., n,
pentru un r sucient de mare.
S a presupunem c a K nu este continut a n nici o reuniune nit a de ele-
mente din multimea D
=

D
[ A.
Atunci, cel putin unul dintre cele 2
n
intervale nchise obtinute prin n-
jumat atirea laturilor lui I
1
contine puncte din K si intersectia lui K cu
acest interval nu este continut a n nici o reuniune nit a de elemente din
multimea D
=

D
[ A.
Fie I
2
un astfel de interval.
Continund acest procedeu obtinem un sir (I
k
)
kN
de intervale nevide
nchise incluse astfel nct, pentru orice n N, multimea nevid a K I
n
nu
este continut a n nici o reuniune nita de elemente din multimea D
=

D
[
A.
Conform Teoremei intervalelor nevide nchise incluse (vezi pagina 98),
exist a
y
kN
I
k
.
Atunci y este un punct de acumulare al lui K.
Cum K este nchis a, y K, deci exist a
0
A, astfel ca
y D
0
.
Prin urmare, exist a > 0 cu proprietatea urm atoare:
|w y| < w D
0
.
ntruct lungimea laturilor lui I
k
este
r
2
k2
, avem ca
w I
k
|w y| <
r
n
2
k1
,
117
deci dac a k este ales astfel ca
r
n
2
k1
< ,
atunci toate punctele lui I
k
se g asesc n D
0
, ceea ce contrazice faptul c a
I
k
K nu este continut a n nici o reuniune nit a de elemente din multimea
D
=

D
[ A.
Teorema lui Cantor
Vom prezenta n continuare un rezultat datorat lui Cantor care nt areste
proprietatea de completitudine anterioar a, aici ind considerate multimi n-
chise si m arginite, n loc de intervale. Vom folosi acest rezultat n cadrul
demonstratiei teoremei lui Baire (vezi pagina 121) si a lui Dini (pagina 220).
Teorema lui Cantor. Fie F
1
n
, nchis a, nevid a si
marginita, iar
F
1
F
2
... F
n
F
n+1
...
un sir de multimi nevide si nchise.
Atunci exist a un punct din R
n
care apartine tuturor mul timilor F
n
.
Demonstra tie. Conform teoremei lui Heine-Borel (vezi pagina 115), F
1
este o multime compact a.
S a consider am multimile deschise
G
k
= R
n
F
k
,
unde k N.
S a presupunem, prin reducere la absurd, c a
kN
F
k
= .
Atunci
F
1
R
n
=
kN
G
k
,
si cum F
1
este o multime compact a, exist a G
1
, G
2
, ..., G
p
astfel ca
F
1

k{1,2,...,p}
G
k
G
p
,
118
deci
F
p
F
1
F
p
= ,
de unde contradictia F
p
= .
Ca atare, demonstratia este ncheiat a.
Observatie. Conceptele de mul time conex a si multime compact a au sens
n cadrul mai larg al unui spa tiu topologic (vezi [1]).
Exercitii
1. S a se arate, f ar a a folosi teorema Heine-Borel, c a daca K este o sub-
multime compact a a lui R
n
, iar F K este o multime nchis a, atunci F este
compact a (n R
n
).
2. S a se arate c a dac a K este o submultime compacta a lui R, atunci K
este o submultime compacta a lui R
2
.
3. Daca K este o multime compact a din R
n
, iar x un punct arbitrar din
R
n
, atunci multimea K
x
= x +y [ y K este de asemenea compact a.
4. S a se precizeze cnd este compact a intersectia a dou a multimi deschise.
Este posibil ca intersectia unei familii innite de multimi deschise s a e o
multime nevid a compact a?
Bibliograe
2. C. Popa, V. Hiri s, M. Megan, Introducere n analiza matema-
tic a prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
119
COMPLEMENTE DE TOPOLOGIE
Teorema de acoperire a lui Lebesgue
Teorema lui Baire
Teorema de acoperire a lui Lebesgue
Preciz ari privind natura acoperirilor cu multimi deschise ale multimilor
compacte sunt furnizate de urm atorul rezultat care va folosit n studiul
uniform continuit atii (vezi pagina 226), precum si n teoria dimensiunii si n
teoria spatiilor uniforme.
Teorema de acoperire a lui Lebesgue. Fie D
A
o acoperire cu
mul timi deschise din R
n
a unei submultimi compacte K a lui R
n
.
Atunci exista un num ar real strict pozitiv , astfel ca pentru orice x, y
K, cu |x y| < , exist a A astfel ca
x, y D
.
Nota istoric a. Henri Lon Lebesgue (1875-1941) a fost fondatorul in-
tegralei care i poart a numele A studiat la Scoala Normal a Superioar a n
perioada 1899-1902. Este autorul uneia din cele mai remarcabile cuceriri ale
analizei moderne, anume teoria integralei care-i poart a numele, teorie ce a
permis un studiu mai profund al seriilor Fourier. n 1910 este numit profesor
la Sorbona.
Demonstra tie. Pentru orice punct u a lui K, exist a
u
A astfel ca
u D
u
.
Fie
u
> 0 astfel ca
|v u| < 2
u
v D
u
.
Atunci S
u
uK
, unde
S
u
= v R
n
[ |v u| <
u
,
120
este o acoperire a lui K cu multimi deschise.
Prin urmare, cum K este compact a, exista u
1
, u
2
, ...., u
p
K, astfel ca
K S
u
1
S
u
2
... S
up
.
Alegem
= min
u
1
,
u
2
, ...,
up
> 0.
Dac a x, y K, cu |x y| < , atunci exist a j 1, 2, ..., p astfel ca
x S
u
j
D
u
j
,
deci
|x u
j
| <
u
j
.
Atunci
|y u
j
| |y x| +|x u
j
| < +
u
j
< 2
u
j
,
si drept urmare
y D
u
j
.
Asadar
x, y D
u
j
.
Observatie. Cu notatia diam(A) = sup|x y| [ x, y A, unde A
este o submultime a lui R
n
, teorema lui Lebesgue se reformuleaz a astfel: Fie
D
A
o acoperire cu mul timi deschise din R
n
a unei submultimi compacte
K a lui R
n
. Atunci exist a un num ar real strict pozitiv , astfel ca pentru
orice submultime A a lui K avnd diametrul mai mic dect , exista
0
A
astfel ca A D
0
.
Teorema lui Baire
Teorema lui Baire, n forma de mai jos, dar mai ales sub alte forme
mai generale, constituie un instrument extrem de n, care are o gam a larg a
de aplicatii. Unele dintre ele se vor studia n cadrul cursului de analiz a
functionala (anume Teorema aplicatiei deschise, Teorema gracului nchis si
Principiul m arginirii uniforme). Pentru multe alte aplicatii vezi [1].
Teorema lui Baire. Fie H
k
kN
o familie num arabil a de submultimi
nchise din R
n
astfel nct
kN
H
k
con tine o multime nevid a deschis a.
121
Atunci cel pu tin una dintre multimile H
k
con tine o multime nevid a de-
schis a.
Observatie. Rezultatul de mai sus poate reformulat n una dintre
urm atoarele forme echivalente:
i) Orice intersec tie numarabil a de mul timi deschise dense n R
n
este dens a
n R
n
.
ii) Orice reuniune num arabila de mul timi nchise n R
n
cu interiorul vid
este o multime cu interiorul vid.
Observatie. Dac a multimile familiei nu sunt deschise, rezultatul nu este
valabil (de exemplu multimile Q si R Qsunt dense n R, ns a intersectia lor
este vid a). De asemenea, dac a familia de mul timi nu este cel mult numara-
bila, rezultatul nu este valabil (de exemplu mul timile R x, unde x R,
sunt deschise si dense n R, ns a intersec tia lor este vida).
Nota istoric a. Ren Luois Baire (1874-1932) a fost profesor la Dijon.
A adus contributii la teoria multimilor si la analiz a real a. Baire s-a n ascut
la 21 ianuarie 1874 la Paris. n 1886, pe cnd avea 12 ani, a cstigat o burs a
care i-a permis s a capete o buna educatie, n ciuda conditiilor materiale pre-
care oferite de familia sa. A fost un student eminent al liceului Lakanal. n
1890 studiaz a timp de un an la sectia speciala de matematic a a liceului Henri
IV. Apoi trece admiterea att la cole Polytechnique, ct si la cole Nor-
male Suprieure. Alege s a studieze la cea din urm a. Aici audiaz a cursurile
lui Goursat, iar la Sorbona pe cele ale lui Hermite, Picard si Poincar. La
un examen, avnd sa demonstreze continuitatea functiei exponentiale, n mi-
jlocul demonstratiei si da seama c a demonstratia pe care o nv atase la liceul
Henri IV era pur si simplu un articiu deoarece nu se sprijinea sucient pe
denitia functiei. Ca rezultat imediat a urmat o not a ce nu l-a multumit pe
Baire si decizia de a studia din nou, mai atent, cursul de analiz a matematic a
cu accent pe conceptul de continuitate al unei functii generale. A obtinut un
post la un liceu din Bar-le-Duc care, desi i asigura securitatea nanciar a, nu-
l multumea c aci nu avea ocazia s a e n contact cu lumea universitar a. Aici
lucreaz a n teoria functiilor si asupra conceptului de limit a, elabornd o tez a
despre functii discontinue pe care o va sustine n 1899, din comisie f acnd
parte Darboux si Picard. A studiat si n Italia, unde a legat o strns a pri-
etenie cu Volterra. Chiar nainte de a-si sustine doctoratul, s an atatea i era
zdruncinat a. Dup a aceea nu a mai putut contribui la progresul matematicii
122
dect foarte scurte perioade. A continuat s a predea la diverse licee, iar n
1901 devine conferentiar la Universitatea din Montpellier. n 1904 primeste
o burs a Peccot care i permite s a predea la Collge de France. n 1905 se
mut a la Universitatea din Dijon, unde n 1907 este numit profesor. Datorit a
st arii mai mult dect precare a s an at atii sale, cere un concediu pentru a se
reface. Neind n stare s a-si reia activitatea, se retrage la Geneva, unde i se
si acord a titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare si de membru al Academiei
de Stiinte. Se pensioneaz a n 1925 si moare la 5 Iulie 1932.
Baire a f acut un pas decisiv n fundamentarea riguroas a a conceptului de
functie si continuitate. A v azut cu claritate c a o teorie a multimilor innite
era fundamental a pentru Analiza Real a. Denjoy a fost cel mai faimos student
al lui Baire.
Demonstra tie. Fie G
0
o multime nevid a deschisa inclus a n
kN
H
k
.
S a presupunem, prin reducere la absurd, c a pentru orice k N, nu exist a
nici o multime nevid a deschisa inclus a n H
k
.
Dac a x
1
G
0
H
1
, atunci exist a r
1
> 0, astfel ca
G
1
not
= x R
n
[ |x x
1
| < r
1
F
1
not
= x R
n
[ |x x
1
| r
1
G
0
si
F
1
H
1
= .
La fel, dac a x
2
G
1
H
2
, atunci exist a r
2
> 0, astfel ca
G
2
not
= x R
n
[ |x x
1
| < r
2
F
2
not
= x R
n
[ |x x
2
| r
2
G
1
si
F
2
H
2
= .
Continund acest procedeu, obtinem, pentru orice k N, x
k
G
k1
H
k
si r
k
> 0, astfel ca
G
k
F
k
= x R
n
[ |x x
k
| r
k
G
k1
si
F
k
H
k
= .
Aplicnd Teorema lui Cantor (vezi pagina 118) familiei F
k
kN
, g asim
un element w cu proprietatea c a
w
kN
F
k
.
123
Deoarece, F
k
H
k
= , pentru orice k N, deducem c a
w / G
0

kN
H
k
.
Pe de alt a parte, F
k
G
0
, pentru orice k N, deci
w G
0
.
Aceasta contradictie ncheie demonstratia, ar atnd c a cel putin una dintre
multimile H
k
contine o multime nevid a deschis a.
ncheiem aceast a sectiune cu dou a aplicatii ale teoremei lui Baire.
Corolar. Spatiul R
2
nu poate prezentat ca reuniunea unei familii num ara-
bile de drepte.
Demonstra tie. Presupunem, prin reducere la absurd, c a exista familia
L
n
n1
de drepte (care sunt multimi nchise) astfel ca
R
2
=
nN
L
n
.
Deoarece R
2
este o multime nevid a si deschis a, rezult a, n conformitate
cu teorema lui Baire, c a exist a n
0
N, astfel ca L
n
0
s a contin a o multime
nevid a si deschis a, ceea ce nu este adev arat.
Q este o reuniune num arabil a de multimi nchise astfel nct nici una
dintre aceste multimi nu contine o multime deschis a nevid a. Vom ar ata c a
R Q nu are aceast a proprietate.
Corolar. Nu exista nici o familie cel mult numarabil a de multimi nchise
astfel nct nici una dintre aceste mul timi nu con tine o multime deschis a
nevid a si astfel ca R Q sa e reuniunea mul timilor din aceast a familie.
Demonstra tie. Presupunnd contrariul si avnd n vedere observatia prece-
dent a, ar rezulta c a exist a o familie cel mult num arabila de multimi nchise
astfel nct nici una dintre aceste multimi nu contine o multime deschis a
nevid a si astfel ca R s a e reuniunea multimilor din aceast a familie. Acest
fapt contrazice teorema lui Baire.
124
Exercitii
1. Dac a submultimea A a lui R
n
nu contine o multime nevid a deschis a
(din R
n
), este posibil ca A s a contin a o multime nevid a deschis a (din R
n
)?
2. Dac a submultimea B a lui R
n
contine o multime nevid a nchis a (din
R
n
), trebuie ca si

B s a contin a o multime nevida nchis a (din R
n
)?
3. Nu exist a o familie cel mult num arabil a de multimi deschise a c aror
intersectie s a e Q.
4. O submultimea A a lui R
n
se numeste dens a n R
n
dac a orice punct
din R
n
este punct de acumulare pentru A. Aratati c a A este densa n R
n
dac a si numai dac a A = R
n
.
5. Dati un exemplu de o multime deschis a si de una nchis a care este
dens a n R
n
. Sunt unice?
Bibliograe
1. John C. Oxtoby, Measure and Category, Springer-Verlag, 1971
- cota la biblioteca Facultatii de Matematic a si Informatic a, Universitatea
din Bucuresti - cota la biblioteca Facult atii de Matematica si Informatic a,
Universitatea din Bucuresti
125
CONVERGEN T
A
n acest capitol vom prezenta notiunile fundamentale privind sirurile si
seriile de elemente din R
p
, precum si pe cele referitoare la sirurile de functii.
126
ELEMENTE INTRODUCTIVE DESPRE SIRURI
Sirul a
1
, a
2
, ..., a
n
, ... are limita a, cnd n tinde spre innit, dac a oric arui
num ar pozitiv , orict de mic, i se poate asocia un ntreg N (care depinde de
), astfel nct [a a
n
[ < , pentru orice n N. Aceasta este formularea
abstract a a notiunii de limit a a unui sir. Nu este de mirare faptul c a la prima
confruntare cu acest a notiune, ea nu poate nteleas a n cteva minute. Exist a
o atitudine nefericit a, aproape snoab a, din partea unor autori de manuale, care
prezinta cititorului aceast a denitie f ar a o preg atire prealabil a, ca si cum explicarea
nu ar de demnitatea unui matematician.
Denitia sugereaza o ntrecere ntre dou a persoane, A si B. Persoana A
pretinde ca o cantitate xat a a s a e aproximat a prin a
n
cu o precizie mai mare
dect o margine aleas a =
1
; B satisface pretentia, demonstrnd c a exista un
ntreg N = N
1
, astfel nct toti termenii a
n
, care urmeaz a dup a elementul a
N1
,
satisfac aceast a conditie. Atunci A poate deveni mai exigent si va xa o nou a
margine mai mica, =
2
. B satisface din nou pretentia lui A, g asind un ntreg
N = N
2
(eventual mult mai mare). Dac a B poate multumi pe A, orict de mic a
ar marginea aleas a de A, atunci avem situatia exprimat a de a
n
a.
Exist a o anumit a dicultate psihologica n ntelegerea acestei denitii precise a
limitei. Intuitia noastr a ne sugereaz a o idee "dinamic a" despre notiunea de limit a,
ca rezultat al unui proces de "miscare": ne deplas am n lungul sirului de ntregi
1, 2, 3, ..., n, ... si atunci observ am comportarea sirului a
n
. Ni se pare c a am putea
observa faptul c a a
n
a. ns a acest a atitudine "natural a" nu este capabil a de
o formulare matematic a, riguroas a. Pentru a ajunge la o denitie precis a, trebuie
s a inversam ordinea pasilor; n loc de a privi mai nti la variabila independent a n
si apoi la variabila dependent a a
n
, trebuie sa ne baz am denitia noastr a pe ceea
ce trebuie s a facem dac a vrem s a veric am armatia c a a
n
a. Printr-un astfel
de procedeu, trebuie s a alegem mai nti o mic a margine arbitrar a n jurul lui a
si apoi trebuie s a stabilim dac a putem satisface aceast a conditie, lund variabila
independent a n sucient de mare. Apoi, dnd denumiri simbolice, si N frazelor
"margine arbitrar de mic a" si "n sucient de mare", suntem condusi la denitia
precis a a limitei
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura Stiintica, Bu-
curesti, 1969, pagina 309
127
Notiunea de sir
Operatii algebrice cu siruri din R
p
Limita unui sir din R
p
Siruri convergente si divergente din R
p
M arginirea sirurilor convergente din R
p
Reducerea studiului convergentei unui sir din R
p
la convergenta a
p siruri din R
Notiunea de subsir al unui sir din R
p
Conditii echivalente pentru divergenta sirurilor din R
p
Comportamentul sirurilor convergente din R
p
la operatiile
algebrice
Trecerea la limit a n inegalitati pentru siruri din R
p
Marginile unei submultimi m arginite a lui R sunt limitele unor
siruri de elemente din multimea respectiv a
Studiul sirurilor de elemente din R
p
s-a impus datorit a aparitiei n manevrarea
multor obiecte a unor scheme de aproximare care se realizeaz a cu ajutorul
unor procese iterative (spre exemplu metoda coardei a lui Newton, deter-
minarea solutiilor unor sisteme cu ajutorul principiului contractiilor etc).
Notiunea de sir
Denitie. Fie M o mul time. Un sir din M este o functie cu domeniul
N (sau N
k
= k, k + 1, k + 2, ...., unde k N) si codomeniul o submul time
a lui M.
Observatie. Dac a x : N M este un sir, valoarea lui x n n se va nota
x
n
(n loc de x(n)), iar func tia x : N M se va nota (x
n
)
nN
.
Operatii algebrice cu siruri din R
p
Denitie. Dac a (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
sunt dou a siruri din R
p
, atunci
denim suma lor ca ind sirul, din R
p
, (x
n
+y
n
)
nN
, diferenta lor ca
ind sirul, din R
p
, (x
n
y
n
)
nN
, iar produsul lor scalar ca ind sirul, din R,
(x
n
y
n
)
nN
.
Denitie. Dac a (x
n
)
nN
este un sir din R, iar (y
n
)
nN
un sir din R
p
,
atunci denim produsul lor ca ind sirul, din R
p
, (x
n
y
n
)
nN
.
128
Denitie. Dac a (x
n
)
nN
este un sir din R
p
, iar (y
n
)
nN
un sir din R
astfel ca, pentru orice n N, s a avem y
n
,= 0, atunci denim ctul lor ca
ind sirul, din R
p
, (
xn
yn
)
nN
.
Limita unui sir din R
p
. Siruri convergente si divergente din R
p
Denitie. Dac a (x
n
)
nN
este un sir din R
p
, un element x R
p
, se
nume ste o limita a lui (x
n
)
nN
, dac a pentru orice vecinatate V a lui x,
exista n
V
N, astfel ca pentru orice n N, n n
V
, sa avem
x
n
V .
Vom spune c a sirul (x
n
)
nN
converge catre x.
Dac a un sir, din R
p
, are o limita din R
p
, vom spune c a el este convergent,
iar n caz contrar l vom numi divergent.
Observatie. Denitia de mai sus are sens si pentru siruri cu elemente
dintr-un spa tiu topologic.
Teorema. Dac a (x
n
)
nN
este un sir din R
p
, un element x R
p
este o
limita a sa dac a si numai daca pentru orice > 0, exista n
N, astfel ca,
pentru orice n N, n n
s a avem
|x
n
x| < .
Observatie. Pentru suportul intuitiv al no tiunii de limit a a unui sir se
poate consulta [3], pagina 219.
Teorema de unicitate a limitei. Un sir din R
n
nu poate avea mai
mult de o limit a.
Observatie. Dac a (x
n
)
nN
este un sir din R
p
care are limita x R
p
,
atunci vom scrie
lim
n
x
n
= x
sau
limx
n
= x
sau
x
n
x.
129
M arginirea sirurilor convergente din R
p
Urm atorul rezultat arata c a familia sirurilor convergente constituie o sub-
clas a a familiei sirurilor m arginite.
Propozitie. Un sir convergent din R
n
este m arginit (i.e. daca (x
n
)
nN
este un sir convergent din R
p
, atunci exist a M R astfel nct
|x
n
| < M,
pentru orice n N).
Observatie. Reciproca propozitiei de mai sus nu este valabil a, a sa cum
ne arat a sirul de numere reale ((1)
n
)
nN
.
Reducerea studiului convergentei unui sir din R
p
la convergenta
a p siruri din R
Urm atorul rezultat arata c a studiul convergentei unui sir din R
n
se reduce
la studiul convergentei unor siruri din R.
Teorema. Un sir (x
n
)
nN
, din R
p
, unde, pentru orice n N, avem
x
n
= (
1n
,
2n
, ...,
pn
),
converge catre un element
y = (
1
,
2
, ...,
p
) R
p
dac a si numai dac a sirul (
in
)
nN
, din R, converge c atre
i
, pentru orice
i 1, 2, ..., p.
Demonstra tie.
Pentru orice > 0, exist a n
N, astfel ca pentru orice n N,

n n
, avem
|x
n
y| < .
Dar, pentru orice i 1, 2, ..., p,
[
in
i
[ |x
n
y| ,
fapt care arat a c a, pentru orice i 1, 2, ..., p, sirul (
in
)
nN
, din R, converge
catre
i
.
130
Pentru orice > 0, exist a n

n n
, avem
[
in
i
[ <

p
,
pentru orice i 1, 2, ..., p.
Prin urmare, pentru orice n N, n n
, avem
|x
n
y|
2
=
p
i=1
[
in
i
[
2

2
,
adica sirul (x
n
)
nN
, din R
p
, converge c atre y.
Notiunea de subsir al unui sir din R
p
Notiunea de subsir al unui sir se dovedeste a foarte util a permitnd
introducerea notiunii de multime a punctelor limit a ale unui sir de elemente
din R
p
(vezi pagina 152).
Denitie. Dac a (x
n
)
nN
este un sir din R
p
, iar k
1
< k
2
< ... < k
n
<
... un sir strict cresc ator de numere naturale, atunci sirul, din R
p
, dat de
(x
kn
)
kN
, se nume ste un sub sir al s au.
Observatie. Fie k : N N o functie strict crescatoare. Atunci k
dene ste un sub sir al lui x = (x
n
)
nN
, prin xk si orice sub sir al lui (x
n
)
nN
poate denit n acest mod.
Propozitie. Daca sirul (x
n
)
nN
, din R
p
, converge c atre x R
p
, atunci
orice sub sir al s au converge c atre x.
Corolar. Daca sirul (x
n
)
nN
, din R
p
, converge c atre x R
p
, iar m N,
atunci sirul (x
m+n
)
nN
converge catre x.
Conditii echivalente pentru divergenta sirurilor din R
p
Urm atorul rezultat descrie situatia n care un sir nu converge c atre x.
Propozitie. Dat ind sirul (x
n
)
nN
, din R
p
, si x R
p
, urm atoarele
arma tii sunt echivalente:
i) (x
n
)
nN
nu converge c atre x.
131
ii) exist a o vecin atate V a lui x, astfel ca, pentru orice n N, exist a
m
n
N, m
n
> n, astfel nct
x
mn
/ V .
iii) exist a o vecin atate V a lui x si un sub sir al lui (x
n
)
nN
, astfel nct
nici unul dintre elementele sub sirului nu se a a n V .
Comportamentul sirurilor convergente din R
p
la operatiile alge-
brice
Propozitie
i) Fie sirurile (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
, din R
p
, convergente c atre x, respectiv
y.
Atunci sirurile (x
n
+ y
n
)
nN
, (x
n
y
n
)
nN
si (x
n
y
n
)
nN
converg c atre
x +y, x y si respectiv x y.
ii) Fie sirul (x
n
)
nN
, din R
p
, convergent c atre x R
p
si (y
n
)
nN
, din R,
convergent c atre y R.
Atunci sirul (x
n
y
n
)
nN
, din R
p
, converge c atre xy R
p
.
iii) Fie sirul (x
n
)
nN
, din R
p
, convergent catre x R
p
si (y
n
)
nN
, din
R
, convergent c atre y R
.
Atunci sirul (
1
y
n
x
n
)
nN
, din R
p
, converge catre
1
y
x R
p
.
Trecerea la limit a n inegalitati pentru siruri din R
p
Rezultatul de mai jose se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei valorii
minime si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213).
Propozitie. Fie sirul (x
n
)
nN
, din R
p
, convergent c atre x R
p
. Dac a
exista c R
p
si r R, r > 0, astfel ca
|x
n
c| r,
pentru orice n N, atunci
|x c| r.
Demonstra tie. Multimea
V = y R
n
[ |y c| > r
este deschis a.
132
Dac a x V , atunci V este o vecin atate a lui x, deci exist a n
V
N, astfel
ca, pentru orice n N, n n
V
s a avem
x
n
V ,
ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare
x / V ,
adica
|x c| r.
Marginile unei submultimi marginite a lui R sunt limitele unor
siruri de elemente din multimea respectiva
Propozitie. Fie A o submul time m arginit a a lui R. Atunci exist a dou a
siruri (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
de elemente din A astfel nct
lim
n
x
n
= inf A
si
lim
n
y
n
= sup A.
Demonstra tie. Conform denitiei marginii superioare a unei multimi,
pentru orice n N, exist a y
n
A, astfel nct
supA
1
n
< y
n
supA.
Prin urmare, deoarece
lim
n
(supA
1
n
) = supA,
deducem c a
lim
n
y
n
= sup A.
Analog se g aseste un sir (x
n
)
nN
de elemente din A cu proprietatea c a
lim
n
x
n
= inf A.
Observatie. De fapt are loc un fenomen mai general, anume dac a A este
P
si a A, atunci exist a un sir (x
n
)
nN
de elemente
din A astfel nct
lim
n
x
n
= a.
133
Exercitii
1. Fie sirurile (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
, din R, convergente, astfel ca, pentru
orice n N, s a avem
x
n
y
n
.
Atunci
lim
n
x
n
lim
n
y
n
.
Mai general, daca (x
n
)
nN
, (y
n
)
nN
si (z
n
)
nN
, sunt trei siruri din R, astfel
ca, pentru orice n N, s a avem
x
n
y
n
z
n
,
atunci, dac a (x
n
)
nN
si (z
n
)
nN
sunt convergente si au aceeasi limit a, (y
n
)
nN
este convergent si
lim
n
y
n
= x.
2. S a se arate c a dac a sirul (x
n
)
nN
, din R, are limita x R, atunci sirul
([x
n
[)
nN
are limita [x[.
3. S a se arate c a
lim
n
n
n = 1.
4. Fie p Z si a (1, 1). Sa se arate c a
lim
n
n
p
a
n
= 0.
5. Fie sirul (x
n
)
nN
, din (0, ), astfel nct
lim
n
x
n+1
x
n
< 1.
Atunci
lim
n
x
n
= 0.
6. Fie sirul (x
n
)
nN
lim
n
x
n+1
x
n
> 1.
Atunci (x
n
)
nN
este divergent.
134
7. Fie sirul (x
n
)
nN
lim
n
(x
n
)
1
n
< 1.
Atunci
lim
n
x
n
= 0.
8. Fie sirul (x
n
)
nN
, din (0, ), astfel nct lim
n
(x
n
)
1
n
> 1.
Atunci (x
n
)
nN
este divergent.
9. Daca a, b R si 0 < b a, s a se calculeze
lim
n
(a
n
+b
n
)
1
n
.
10. S a se calculeze
lim
n
(2 +
3)
n
11. Fie sirul (x

n
)
nN
, din R si (0, ) astfel ca
lim
n
[x
n
[ = 1
si, pentru orice m, n N, avem
[x
n
+x
n
[ .
S a se arate ca (x
n
)
nN
este convergent si s a se precizeze posibilele valori
ale limitei lui (x
n
)
nN
.
12. S a se arate c a daca sirul de numere reale (x
n
)
nN
are proprietatea c a
exist a l R astfel nct orice subsir (x
n
k
)
kN
al s au are un subsir (x
n
kp
)
pN
care converge c atre l, atunci el este convergent c atre l.
13. S a se arate c a dac a sirul de numere reale (x
n
)
nN
are proprietatea
ca exist a l R astfel nct subsirurile (x
2n
)
nN
si (x
2n+1
)
nN
converg c atre l,
atunci sirul (x
n
)
nN
converge c atre l.
14. S a se caracterizeze sirurile convergente de numere ntregi.
15. Fie x
1
R si
x
n+1
=
x
n
2
1n
,
pentru orice n N.
S a se studieze convergenta sirului (x
n
)
nN
.
135
Bibliograe
I, Americam Mathematical Society, 2000
3. Solomon Marcus, Socul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987 - cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a, Universi-
tatea din Bucuresti II 33883
136
CRITERII DE CONVERGEN T
A PENTRU SIRURI
Teorema convergentei monotone
Criteriul lui Cauchy
Pentru a ar ata, cu metodele prezentate pn a acum, c a un sir este conver-
gent, trebuie s a cunoastem sau s a intuim care este limita sirului. De multe
ori, acest lucru nu este usor de realizat. Rezultatele urmatoare vor elimina
partial acest neajuns.
Teorema de mai jos se va folosi, spre exemplu, n cadrul demonstratiei
propozitiilor de la paginile 162 si 165, propozitiei de la pagina 289, Teoremei
de reprezentare a lui Riesz (vezi pagina 373), precum si n cadrul demon-
stratiei formulei lui Stirling (vezi pagina 460).
Teorema convergentei monotone. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale
care este cresc ator (i.e.
x
n
x
n+1
,
pentru orice n N).
Atunci (x
n
)
nN
este convergent dac a si numai dac a este m arginit, caz n
care
lim
n
x
n
= sup
nN
x
n
.
Demonstra tie.
Am v azut acest rezultat n sectiunea precedent a.
Mai mult, e
l = lim
n
x
n
.
Atunci, pentru orice > 0, exist a n
N astfel ca, pentru orice n N,

n n
s a avem
l x
n
l +,
de unde, avnd n vedere c a sirul (x
n
)
nN
este cresc ator, deducem c a
l sup
nN
x
n
l +.
137
Prin urmare,

sup
nN
x
n
lim
n
x
n
,
pentru orice > 0, deci
lim
n
x
n
= sup
nN
x
n
.
Exista
sup
nN
x
n
not
= l.
Atunci
x
n
l,
pentru orice n N.
Mai mult, avnd n vedere denitia supremumului, pentru orice > 0,
exist a x
n
astfel ca
l < x
n
,
de unde, deoarece sirul (x
n
)
nN
este cresc ator, deducem c a
l < x
n
l,
, adic a
l = lim
n
x
n
= sup
nN
x
n
.
Corolar. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale care este descresc ator (i.e.
x
n
x
n+1
, pentru orice n N).
Atunci (x
n
)
nN
este convergent dac a si numai dac a este m arginit, caz n
care
lim
n
x
n
= inf
nN
x
n
.
Criteriul lui Cauchy
Teorema anterioar a este un instrument extraordinar de util, dar are in-
convenientul c a se aplic a numai pentru siruri monotone. Am dori, ca atare,
un alt criteriu care s a implice convergenta, chiar dac a sirul nu este mono-
ton. Acesta este criteriul lui Cauchy, un criteriu foarte des utilizat (vezi
demonstratiile urm atoarelor rezultate: Criteriului lui Dirichlet - pagina 189,
138
Teorema punctelor xe pentru contractii - pagina 229, Lema de la pagina
325).
Pentru nceput vom prezenta o form a a teoremei Bolzano-Weierstrass
specializat a pentru siruri, rezultat care va folosit n cadrul demonstratiei
Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 140), Teoremei de permanent a a compa-
cit atii pentru functiilor continue (vezi pagina 212), a Teoremei valorii minime
si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213), precum si a Teoremei
Arzel-Ascoli (vezi pagina 254).
Lema lui Cesro. Un sir marginit din R
p
are (cel putin) un sub sir
convergent.
Demonstra tie. Fie (x
n
)
nN
un sir m arginit din R
p
.
Dac a exist a numai un num ar nit de valori distincte pentru elementele
sirului, atunci cel putin una dintre aceste valori se repeta de o innitate de
ori, si, prin urmare, putem obtine un subsir al lui (x
n
)
nN
, alegnd aceast a
valoare de ecare dat a cnd ea apare.
Dac a exist a un num ar innit de valori distincte pentru elementele sirului,
cum multimea termenilor sirului este m arginita, conform teoremei Bolzano-
Weierstrass (vezi pagina 98), exist a un punct de acumulare l R
p
al multimii
termenilor sirului.
Fie x
n1
un element al sirului astfel ca
|x
n1
l| < 1.
Cum l este punct de acumulare pentru multimea
S
1
= x
n
[ n N,
l este punct de acumulare si pentru multimea
S
2
= x
n
[ n N, n > n
1
.
Prin urmare, exist a un x
n
2
S
2
(deci n
2
> n
1
) astfel nct
|x
n2
l| <
1
2
.
Continund n acest mod, g asim un subsir (x
n
k
)
kN
al lui (x
n
)
nN
, astfel
nct
|x
n
k
l| <
1
k
,
139
pentru orice k N, deci
lim
k
x
n
k
= l.
Denitie. Un sir (x
n
)
nN
, din R
p
, se nume ste sir Cauchy daca pentru
orice > 0, exista n
N, astfel nct, pentru orice m, n N, m, n n
,
avem
|x
m
x
n
| < .
Observatie. Spre deosebire de denitia sirului convergent care cuprinde
elemente "exterioare" sirului considerat (anume limita acestuia), denitia
sirului Cauchy are avantajul de a implica numai elementele sirului dat; prin
urmare, dezavantajul "ghicirii" valorii limitei unui sir pentru testarea con-
vergentei acestuia cu ajutorul deni tiei sirului convergent nu este prezent n
denitia sirului Cauchy.
Lema. Un sir convergent (x
n
)
nN
, din R
p
, este sir Cauchy.
Lema. Un sir Cauchy (x
n
)
nN
, din R
p
, este m arginit.
Lema. Un sir Cauchy (x
n
)
nN
, din R
p
, care are un sub sir convergent,
este convergent.
Demonstra tie. Deoarece sirul (x
n
)
nN
este Cauchy, pentru orice > 0,
exist a n
N astfel nct pentru orice m, n N, m, n n
s a avem
|x
m
x
n
| < .
Dac a subsirul (x
n
k
)
kN
converge c atre l R
p
, atunci, pentru orice > 0,
exist a k
N cu urm atoarele propriet ati:

n
k
n
si
_
_
x
n
k
l
_
_
< .
Pentru orice numar natural n astfel ca n n
, avem
|x
n
l|
_
_
x
n
k
l
_
_
+
_
_
x
n
x
n
k
_
_
< 2.
Prin urmare, sirul (x
n
)
nN
converge c atre l.
Criteriul lui Cauchy. Un sir (x
n
)
nN
, din R
p
, este convergent daca si
numai daca este Cauchy.
140
Demonstra tie.
Vezi una dintre lemele de mai sus.
Daca sirul (x
n
)
nN
, din R
p
, este Cauchy, atunci, asa cum am v azut
mai sus, este m arginit. Conform lemei lui Cesro, el are un subsir convergent.
Lema de mai sus implic a faptul ca sirul (x
n
)
nN
este convergent.
Observatie. Importanta criteriului lui Cauchy rezid a n posibilitatea
testarii convergentei f ara a se face apel la elemente exterioare multimii ter-
menilor sirului.
Exercitii
1. S a se arate c a
lim
n
1
n
= 0,
pentru orice (0, ).
2. S a se arate c a
lim
n
a
n
= 0,
pentru orice (1, 1).
3. Fie (0, ). S a se arate c a sirul dat prin relatia de recurent a
x
n+1
=
1
2
(x
n
+

x
n
),
pentru orice n N, unde x
1
(0, ), este convegrent si
lim
n
x
n
=
.
4. Fie , [0, 1],
x
1
=
si
x
n+1
= ( x
n
)( x
n
) +x
n
,
pentru orice n N.
S a se studieze convergenta sirului (x
n
)
nN
.
n
)
nN
, din R, este m arginit si
x
n+1
x
n
1
2
n
,
141
pentru orice n N, atunci el este convergent.
n
)
nN
x
n+1
x
n
1
n
2
,
n
)
nN
x
n+1
2
n
2 x
n
,
8. S a se arate c a dac a sirul m arginit (x
n
)
nN
, din R, satisface inegalitatea
x
n+2
1
3
x
n+1
+
2
3
x
n
,
9. S a se studieze convergenta sirului (x
n
)
nN
, din R, dat de
x
n
=
1
1!
1
2!
+... +
(1)
n+1
n!
,
pentru orice n N.
n
)
nN
, din R, dat de
x
n
=
1
1
+
1
2
+... +
1
n
,
pentru orice n N.
n
)
nN
, din R, dat de x
1
= 1,
x
2
= 2, ...,
x
n
=
x
n1
+x
n2
2
,
pentru orice n N, n 2.
12. Sa se arate c a dac a sirul (x
n
)
nN
, din R, are proprietatea c a exist a
(0, 1) astfel nct
[x
n+1
x
n+2
[ < [x
n
x
n+1
[ ,
142
n
)
nN
, din (0, ), are proprietatea ca
x
n+1

1
S
n+1
((S
n
1)x
n
+x
n1
),
pentru orice n N, unde S
n
= x
1
+x
2
+... +x
n
, atunci el este convergent si
s a se ae limita sa.
Bibliograe
2. Ion Colojoar a, Analiz a Matematic a, Editura Didactic a si Pedagogi-
ca, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematic a si Informatic a,
143
SIRURI DE FUNC TII
Convergent a simpl a si uniforma pentru siruri de functii
Caracterizarea convergentei uniforme cu ajutorul |.|
Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform a

Convergenta simpla si uniforma pentru siruri de functii
De multe ori, suntem confruntati cu un fenomen f care nu poate eva-
luat n mod nemijlocit, dar care este prezentat ca limita unui sir de alte
fenomene f
n
care pot controlate. Apare astfel, n mod natural, notiunea
de convergent a simpla pentru siruri de functii
Denitie. Fie (f
n
)
nN
un sir de functii, f
n
: D R
p
R
q
, pentru orice
n N, si f : D
0
D R
p
R
q
.
Spunem c a sirul (f
n
)
nN
converge (simplu), pe D
0
, catre f, si vom nota
f
n
s
f,
dac a, pentru orice x D
0
, avem
lim
n
f
n
(x) = f(x),
i.e.
pentru orice x D
0
si orice > 0, exist a n
x,
N,
astfel nct, pentru orice n N, n n
x,
,
avem
|f
n
(x) f(x)| < .
Exercitii
1. S a se studieze convergenta simpl a a sirului de functii, f
n
: R R,
f
n
(x) =
x
n
,
144
pentru orice x R si n N.
n
: [0, 1] R,
f
n
(x) = x
n
,
n
: R R,
f
n
(x) =
x
2
+nx
n
,
n
: R R,
f
n
(x) =
sin(nx)
n
,
n
: R R,
f
n
(x) =
x
n
, dac a n este impar
1
n
, dac a n este par
,
n
: [a, b] R,
f
n
(x) =
[nf(x)]
n
,
pentru orice x R si n N, unde a, b R si f : [a, b] R.
Observatie. Suntem interesati n a studia n ce m asur a propriet atile
functiilor f
n
se transmit la functia f. A sa cum arat a exemplul 2 de mai
sus (unde de si func tiile f
n
sunt continue, functia limit a nu are aceast a pro-
prietate), convergen ta simpl a nu este instrumentul adecvat acestui scop. O
analiz a geometrica a exemplului de mai sus arat a c a motivul discontinuit atii
functiei limit a n 1 este faptul c a, pe m asura ce n cre ste, gracul lui f
n
se
dep arteaz a de gracul lui f n apropierea lui 1. Prin urmare avem nevoie de
o nou a notiune de convergent a pentru siruri de functii, convergen t a care s a
oblige "gracul lui f
n
sa convearg a catre gracul lui f".
Denitie. Fie (f
n
)
nN
n
: D R
p
R
q
, pentru orice
n N, si f : D
0
D R
p
R
q
.
145
Spunem c a sirul (f
n
)
nN
converge uniform, pe D
0
, c atre f, si vom nota
f
n
u
f,
dac a
pentru orice > 0, exist a n
N, astfel nct,
, si orice x D
0
,
avem
|f
n
(x) f(x)| < .
Observatie. n cazul n care p = q = 1, f
n
u
f nseamn a ca pentru
orice > 0, exist a n
N, astfel nct, pentru orice n N, n n
, avem
f(x) < f
n
(x) < f(x) +,
pentru orice x D
0
, adic a pentru orice > 0, exist a n
N, astfel nct,
x,
, gracul lui f
n
se a a ntre G
f
si G
f+
, adic a
"gracul lui f
n
converge catre gracul lui f".
Observatie. Vom vedea ca notiunea de convergent a uniform a pentru
siruri de func tii este cea care permite transferul propriet atilor lui f
n
la f, n
particular, permite permutarea limitei cu derivata si cu integrala. De aseme-
nea, ea ne permite constructia unor obiecte matematice foarte "exotice", ca
de exemplu functii din R n R care sunt continue, dar sunt nederivabile n
orice punct al lui R, curbe a c aror imagine umple un p atrat etc. (vezi paginile
481-483).
Observatie. Din p acate, fenomenul convergentei uniforme nu apare n
situatiile ntlnite de c atre zicieni att de des pe ct ar dori-o ace stia. Din
acest motiv, n cadrul teoriei integralei Riemann, permutarea limitei cu in-
tegrala are loc ntr-un cadru prea restrns n raport cu nevoile impuse de
zica. Acesta constituie unul dintre motivele care au condus la elaborarea
teoriei integralei Lebesgue.
Lema urm atoare furnizeaz a o conditie necesara si sucienta pentru ca un
sir de functii s a nu convearg a uniform.
146
Lema. Fie (f
n
)
nN
un sir de functii, unde f
n
: D R
p
R
q
, pentru
orice n N, si f : D
0
D R
p
R
q
.
Atunci (f
n
)
nN
nu converge uniform, pe D
0
, c atre f, dac a si numai dac a
exista
0
R,
0
> 0, un sub sir (f
n
k
)
kN
al lui (f
n
)
nN
si un sir (x
k
)
kN
de
elemente din D
0
, astfel nct
|f
n
k
(x
k
) f(x
k
)|
0
,
pentru orice k N.
Exercitii. S a studieze convergenta uniform a a sirurilor de functii prezen-
tate mai sus.
Caracterizarea convergentei uniforme cu ajutorul |.|
Denitie. Dac a f : D R
p
R
q
este o func tie m arginit a, denim
norma lui f prin
|f|
= sup
xD
|f(x)| .
Exercitiu. S a se arate c a |.|
veric a propriet atile normei.

Propozitie. Un sir (f
n
)
nN
de func tii m arginite, f
n
: D R
p
R
q
,
converge uniform, pe D
0
, c atre f : D R
p
R
q
daca si numai dac a
lim
n
|f
n
f|
= 0.
Exercitiu. S a se aplice aceast a propozitie pe exemplele de mai sus.
Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform a
Ca si n cazul sirurilor de numere reale, prezent am un criteriu de tip
Cauchy (care va folosit n cadrul demonstratiei Teoremei lui Tietze -vezi
pagina 249, precum si a Teoremei Arzel-Ascoli -vezi pagina 254).
Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniforma. Fie sirul (f
n
)
nN
de functii m arginite, f
n
: D R
p
R
q
.
147
Atunci exist a f : D R
p
R
q
astfel nct (f
n
)
nN
converge uniform, pe
D, c atre f, dac a si numai dac a pentru orice > 0, exist a n
N, astfel ca
pentru orice m, n N, m, n n
s a avem
|f
n
f
m
| < .
Exercitii
1. S a se studieze convergenta simpl a si uniform a pentru urm atoarele
siruri de functii:
i) f
n
: [1, 1] R,
f
n
(x) =
x
1 +n
2
x
2
,
pentru orice n N si x [1, 1].
ii) f
n
: [0, 1] R,
f
n
(x) = x
n
(1 x
n
),
pentru orice n N si x [1, 1].
iii) f
n
: [0, ) R,
f
n
(x) =
x
x +n
,
pentru orice n N si x [0, ).
iv) f
n
: [a, b] R,
f
n
(x) =
x
x +n
,
pentru orice n N si x [a, b], unde 0 < a < b.
Observatie. Exerci tiile iii) si iv) arat a c a este important s a preciz am pe
ce mul time studiem convergenta uniform a.
v) f
n
: (1, 1) R,
f
n
(x) =
1 x
n
1 x
,
pentru orice n N si x (1, 1).
2. Fie f
n
: A R R un sir de functii care converge uniform c atre
f : A R R. S a se arate c a sirul de functii (g
n
)
nN
, unde g
n
=
fn
1+f
2
n
,
pentru orice n N, converge uniform.
148
Bibliograe
2. Ion Colojoar a, Radu Miculescu, Cristinel Mortici, Analiz a Matema-
tic a, Teorie. Metode. Aplicatii, Editura Art, Bucuresti, 2002, - cota la
curesti II 39681
4. C. Popa, V. Hiri s, M. Megan, Introducere n analiza matemati-
ca prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
149
LIMITA SUPERIOAR
A SI INFERIOAR
A A UNUI SIR
Notiunea de limita superioara si limita inferioara pentru un sir
m arginit de numere reale
Caracterizarea convergentei sirurilor marginite cu ajutorul
limitelor superioara si inferioara
n aceast a sectiune vom introduce notiunile de limit a superioar a si limi-
t a inferioara pentru un sir m arginit de numere reale care sunt utile pentru
"clasicarea" sirurilor divergente.
Notiunea de limit a superioar a si limita inferioar a pentru un sir
marginit de numere reale
Supremumul unei submultimi S a lui R poate descris ca ind inmumul
multimii acelor numere reale ce sunt mai mari dect orice element al lui S.
Este util s a se relaxeze aceast a conditie si s a se considere inmumul
multimii acelor numere reale pentru care exist a numai un num ar nit de
elemente ale lui S mai mari dect ele.
Din mai multe motive, n cazul sirurilor de numere reale este important
s a se considere o usoar a modicare a acestui concept. ntr-adev ar, un sir
(x
n
)
nN
, de numere reale, furnizeaz a o submultime a lui R, dar sirul posed a
o structur a suplimentar a prin faptul ca elementele sale sunt indexate dup a
N, deci avem aici o ordonare, care nu este prezenta n cazul unei multimi
arbitrare de numere reale. Ca urmare, acelasi num ar poate s a apar a de mai
multe ori n multimea termenilor sirului, fenomen ce nu este prezent pentru
multimi arbitrare de numere reale. Suntem condusi astfel la urm atoarea
Denitie. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale m arginit superior. Atunci
limita superioar a a sa, notat a
lim sup x
n
sau
lim x
n
,
150
este inmumul mul timii numerelor reale v, cu proprietatea c a exist a un
num ar nit de numere naturale n astfel nct
v < x
n
.
Similar, e (x
n
)
nN
un sir de numere reale marginit inferior. Atunci
limita inferioara a sa, notat a
lim inf x
n
sau
limx
n
,
este supremumul multimii numerelor reale v, cu proprietatea c a exist a un
num ar nit de numere naturale n, astfel nct
v > x
n
.
Observatie. Daca (x
n
)
nN
este un sir de numere reale m arginit, atunci
limita superioar a si limita inferioar a exist a si sunt unice.
Observatie. Unii autori folosesc notatia lim sup x
n
= pentru a marca
faptul ca sirul de numere reale (x
n
)
nN
este nem arginit superior, respectiv
nota tia lim inf x
n
= pentru a marca faptul c a sirul de numere reale
(x
n
)
nN
este nem arginit inferior.
Exist a si alte moduri de a caracteriza limita superioar a a unui sir de
numere reale. Anume avem:
Propozitie. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale m arginit superior si l

R.
Atunci urm atoarele armatii sunt echivalente:
i)
l
= lim sup x
n
.
ii) pentru orice > 0, exist a un num ar nit de numere naturale n astfel
nct
l
+ < x
n
,
dar exista un num ar innit de numere naturale n astfel nct
l
< x
n
.
151
iii)
l
= inf
mN
sup
nN, nm
x
n
.
iv)
l
= lim
m
sup
nN, nm
x
n
.
v)
l
= supx R [ exist a un sub sir (x

n
k
)
kN
al lui (x
n
)
nN
astfel ca lim
k
x
n
k
= x.
Observatie. Multimea
x R [ exist a un sub sir (x
n
k
)
kN
al lui (x
n
)
nN
astfel ca lim
k
x
n
k
= x
care poart a numele de multimea punctelor limit a ale sirului (x
n
)
nN
, ne d a,
prin "bog atia" elementelor sale, o m asur a asupra "gradului" de divergent a
al unui sir, anume, cu ct aceast a mul time are mai multe elemente, cu att
sirul n cauz a este "mai divergent".
Exercitiu. Formulati si demonstrati propozitia analoag a pentru limita
inferioar a.
Caracterizarea convergentei sirurilor marginite cu ajutorul lim-
itelor superioara si inferioar a
Teorema. Un sir de numere reale m arginit (x
n
)
nN
este convergent dac a
si numai dac a
lim inf x
n
= lim sup x
n
,
caz n care limita sirului este aceast a valoare comun a.
Demonstra tie.
Fie
l = lim
n
x
n
.
N astfel ca pentru orice n N,

n n
s a avem
l x
n
l +.
Ultima inegalitate arat a c a
lim sup x
n
l +
152
iar prima ca
l lim inf x
n
.
Prin urmare
lim sup x
n
lim inf x
n
2,
lim inf x
n
= lim sup x
n
= lim
n
x
n
.
Fie
l = lim inf x
n
= lim sup x
n
.
1
N astfel ca pentru orice n N,

n n
1
s a avem
x
n
l +
si exist a n
2
N astfel ca pentru orice n N, n n

2
s a avem
l x
n
.
Atunci, pentru orice n N, n maxn
1
, n
2
, avem
l x
n
l +,
deci
l = lim inf x
n
= lim sup x
n
= lim
n
x
n
.
Observatie. Teorema de mai sus subliniaza modul n care notiunile de
limit a superioar a si inferioar a contribuie la clasicarea sirurilor divergente
prin evaluarea distantei dintre limita inferioar a si cea superioara, anume cu
ct distan ta dintre lim inf x
n
si lim sup x
n
este mai mare, cu att sirul n
cauz a este "mai divergent".
Exercitii
1. S a se determine lim inf x
n
si lim sup x
n
pentru:
i)
x
n
=
2 + (1)
n
1 +n
(1)
n
+ sin
n
2
,
pentru orice n N.
153
ii)
x
n
=
1 + (1)
n
2
+ (1)
n
n
2n + 1
,
pentru orice n N.
iii)
x
n
= (1 +
1
n
)
n
[
1
2
+ (1)
n
] + cos
n
2
,
pentru orice n N.
iv)
x
n
= 1 + 2(1)
n+1
+ 3(1)
n(n+1)
2
,
pentru orice n N.
2. Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
dou a siruri de numere reale m arginite.
S a se arate c a:
a)
lim inf x
n
lim sup x
n
.
b) daca c R, c 0, atunci
lim inf cx
n
= c lim inf l x
n
si
lim sup cx
n
= c lim sup x
n
.
b
) dac a c R, c 0, atunci
lim inf cx
n
= c lim sup x
n
si
lim sup cx
n
= c lim inf x
n
.
c)
lim inf x
n
+ lim inf y
n
lim inf (x
n
+y
n
).
d)
lim sup (x
n
+y
n
) lim sup x
n
+ lim sup y
n
.
e) dac a
x
n
y
n
,
lim inf x
n
lim inf y
n
154
si
lim sup x
n
lim sup y
n
.
Observatie. n general, inegalitatile de mai sus sunt stricte.
Pentru a justica acest fapt se poate studia cazul
x
n
= (1)
n
si
y
n
= (1)
n+1
,
pentru orice n N.
3. Pentru un sir (x
n
)
nN
de numere reale strict pozitive, s a se arate c a
lim
x
n+1
x
n
lim
n
x
n
lim
n
x
n
lim
x
n+1
x
n
.
n particular, dac asirul (
x
n+1
xn
)
nN
este convergent, atunci si sirul (
n
x
n
)
nN
este convergent si
lim
n
n
x
n
= lim
n
x
n+1
x
n
.
4. Pentru un sir m arginit (x
n
)
nN
de numere reale pozitive, s a se arate
ca
lim(2 x
n+1
)x
n
1.
5. Pentru un sir m arginit (x
n
)
nN
de numere reale cu proprietatea c a
pentru orice > 0, exista n
N, astfel nct pentru orice n N, n n
si
pentru orice p N avem
x
n
x
n+p
< ,
s a se arate c a sirul considerat este convergent.
6. Pentru un sir (x
n
)
nN
lim
x
1
+x
2
+.... +x
n1
+x
n
x
n
4.
S a se arate c a exist a un sir (x
n
)
nN
de numere reale strict pozitive pentru
care lim
x
1
+x
2
+....+x
n1
+xn
xn
= 4.
7. Pentru un sir (x
n
)
nN
lim n(
1 +x
n+1
x
n
1) 1.
155
S a se arate c a exist a un sir (x
n
)
nN
de numere reale strict pozitive pentru
care lim n(
1+xn+1
xn
1) = 1.
7. Fie un sir cresc ator (x
n
)
nN
de numere reale strict pozitive care are
proprietatea c a
x
nm
nx
m
,
pentru orice n, m N.
S a se arate c a dac a sup
nN
x
n
n
< , atunci sirul (
x
n
n
)
nN
este convergent.
8. S a se arate c a sirul (x
n
)
nN
de numere reale dat prin relatia de re-
curent a
x
n+2
=
2
x
n+1
+x
n
,
pentru orice n N, unde x
1
, x
2
(0, ), este convergent.
Bibliograe
1. Ion Colojoar a, Radu Miculescu, Cristinel Mortici, Analiz a Matema-
tic a, Teorie. Metode. Aplicatii, Editura Art, Bucuresti, 2002, - cota la
curesti II 39681
4. Gh. Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, notiuni
fundamentale, Editura Stiintica si Enciclopedic a, Bucuresti, 1985, - cota
curesti II32924
156
METODA LUI CESRO DE SUMARE
Sirul mediilor aritmetice ale unui sir de numere reale
Notiunea de sir Cesro sumabil
Convergenta implic a convergenta n sensul lui Cesro
Vom prezenta n aceast a sectiune un alt instrument care permite "ma-
nipularea" sirurilor divergente, instrument care se va dovedi util n studiul
seriilor Fourier.
Sirul mediilor aritmetice ale unui sir de numere reale
Notiunea de sir Cesro sumabil
Chiar dac a un sir nu este convergent, este posibil s a i se ataseze o limit a
generalizat a.
Denitie. Dac a (x
n
)
nN
este un sir de elemente din R
p
, atunci sirul
(S
n
)
nN
, denit de
S
n
=
x
1
+x
2
+... +x
n
n
,
pentru orice n N, se nume ste sirul mediilor aritmetice ale lui (x
n
)
nN
.
Observatie. Deoarece considerarea mediei aritmetice tinde s a netezeasc a
eventualele uctua tii ale lui (x
n
)
nN
, ne a stept am ca sirul (S
n
)
nN
s a aib a
mai multe sanse de convergen ta dect sirul (x
n
)
nN
.
Denitie. n condi tiile de mai sus, dac a sirul (S
n
)
nN
converge c atre y,
spunem ca sirul (x
n
)
nN
este Cesro sumabil c atre y (sau ca (x
n
)
nN
este
Cesro convergent).
Observatie. Conceptul de sumabilitate Cesro se va dovedi util n cadrul
teoriei seriilor Fourier, mai precis n cadrul teoremei lui Fejr (vezi pagina
503).
Nota istoric a. Ernesto Cesro (1859-1906) s-a nascut la Napoli, Italia.
Tat al s au a fost printre primii fermieri italieni care au folosit mecanizarea
n agricultur a. Cesro a studiat la Gimnaziul din Napoli si Nola, precum
157
si la cole des Mines din Lige, cu Catalan. Acesta l-a ajutat s a publice
primul s au articol de matematic a, n 1883. Era primul articol dintr-o serie de
nou a avnd drept subiect teoria numerelor. Cesro a frecventat, la Sorbona,
cursurile predate, printre altii, de Hermite (care a si citat n una dintre
lucr arile sale un rezultat al lui Cesro) si Darboux. n urma unui conict cu
unul dintre profesorii s ai de la Lige, avnd si suportul lui Dini, primeste o
burs a care-i va permite s a studieze la Universitatea din Roma. n 1887 obtine
titlul de doctor. Dupa o scurt a perioad a ca profesor la un liceu din Roma
devine titularul catedrei de Matematic a de la Universitatea din Palermo,
catedr a pe care o ocup a pn a n 1891, an n care devine titularul catedrei de
Analiz a Matematica de la Universitatea din Napoli. Principalele contributii
ale lui Cesro au privit geometria diferentiala. Ele sunt cuprinse n cartea
intitulat a Lezione di Geometria intriseca (1896). Prin lucr arile lui privind
zica matematic a, a fost unul dintre cei care au r aspndit n Europa ideile
lui Maxwell (trebuie mentionat c a a fost necesar un timp ndelungat pentru
ca oamenii de stiint a s a nteleag a importanta acestora). Moartea lui Cesro
s-a produs n circumstante tragice, anume n urma ncerc arii de a-si salva de
la nec propriul u n vrst a de 17 ani.
Este rezonabil s a ne astept am ca limita generalizat a a unui sir convergent
s a e chiar limita sa.
Convergenta implic a convergenta n sensul lui Cesro
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei lui
Tauber (vezi pagina 492).
Teorema. Daca (x
n
)
nN
este un sir de elemente, din R
p
, care converge
c atre x, atunci sirul (S
n
)
nN
converge catre x.
Demonstra tie. Deoarece
lim
n
x
n
= x,
pentru orice > 0, exist a n
N astfel nct pentru orice n N, n n
s a
avem
|x
n
x| < .
De asemenea, exist a M R, astfel nct
|x
n
x| < M,
158
pentru orice n N.
Atunci, pentru n N, n n
, avem
|S
n
x| =
|(x
1
x) + (x
2
x) +... + (x
n
x)|
n

|(x
1
x) +... + (x
n
x)|
n
+
|(x
n+1
x) +... + (x
n
x)|
n

n
M
n
+
n n
n
.
Cum
lim
n
n
M
n
= 0,
exist a n
0
N, astfel nct pentru orice n N, n n
0
s a avem
n
M
n
< .
Prin urmare, pentru orice n N, n maxn
, n
0
, avem
|S
n
x| < 2,
deci
lim
n
S
n
= x.
Observatie. Una dintre cele mai spectaculoase aplica tii ale metodei de
sumare a lui Cesro este teorema lui Fjer, care arma c a o functie continu a
se determin a din seria sa Fourier folosind procesul sumabilit a tii Cesro, de si
nu poate determinata ntotdeauna din seria sa Fourier folosind convergenta
obi snuita.
Exercitii
1. Sirul dat de
x
n
= 1 + (1)
n
,
pentru orice n N, nu este convergent, dar este Cesro sumabil c atre 1,
care este cea mai natural a alegere pentru o limit a generalizata a lui (x
n
)
nN
,
deoarece acest sir are dou a subsiruri convergente c atre 0 si respectiv 2.
2. Dac a (x
n
)
nN
este un sir monoton de numere reale, care este Cesro
sumabil c atre x R, atunci (x
n
)
nN
converge c atre x R.
159
3. Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
dou a siruri de numere reale convergente c atre
l R, respectiv l
R.
Atunci sirul (z
n
)
nN
, dat de
z
n
=
x
0
y
n
+x
1
y
n1
+... +x
n
y
0
n + 1
,
pentru orice n N, este convergent catre ll
.
Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
160
NUMERELE e SI
lim
n
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
) = lim
n
(1 +
1
n
)
n
= e
e este irational
lim
n
(1 +
1
2
+... +
1
n
lnn) =
O sum a de bani S
0
, investit a cu o dobnda anual a de r% va genera, dup a
un an, n cazul calcul arii anuale a dobnzii, o suma de
S
0
+rS
0
= S
0
(1 +r).
Dac a dobnda este calculat a semestrial, dup a primul semestru suma ge-
nerat a este de
S
0
+
r
2
S
0
= S
0
(1 +
r
2
),
iar dup a un an este de
S
0
(1 +
r
2
) +S
0
(1 +
r
2
)
r
2
= S
0
(1 +
r
2
)
2
,
sum a mai mare dect cea acumulat a n cazul calculului anual al dobnzii,
deoarece, n acest al doilea caz, dobnda acumulat a n primul semestru se va
constitui ntr-o nou a suma care, la rndul ei, va genera dobnd a n cel de al
doilea semestru.
n cazul n care dobnda este calculat a de n ori pe an, suma generat a
dup a un an este
S
0
(1 +
r
n
)
n
.
Cu ct n este mai mare, cu att investitia este mai protabil a.
Suma maxim a ce se poate obtine dup a un an este
S
0
lim
n
(1 +
r
n
)
n
.
Asadar, n mod natural suntem condusi la studiul limitei sirului
lim
n
(1 +
1
n
)
n
.
Aceasta este si motivul pentru care limita sirului descris mai sus poart a
numele de baza logaritmului natural.
161
lim
n
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
) = lim
n
(1 +
1
n
)
n
= e
Propozitie. Sirurile
((1 +
1
n
)
n
)
nN
si
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
)
nN
sunt convergente si au aceea si limit a notat a cu e.
Demonstra tie. Conform cu inegalitatea mediilor, avem
((1 +
1
n
)
n
)
1
n+1
<
n(1 +
1
n
) + 1
n + 1
= 1 +
1
n + 1
,
i.e.
(1 +
1
n
)
n
< (1 +
1
n + 1
)
n+1
,
pentru orice n N.
Prin urmare sirul, de termen general ((1 +
1
n
)
n
)
nN
este strict crescator.
S a observ am c a pentru orice n N, n > 2 si orice k 1, ..., n este
valabil a inegalitatea
C
k
n
1
n
k
<
1
k!
,
deci
(1 +
1
n
)
n
=
n
k=0
C
k
n
1
n
k
<
n
k=0
1
k!
<
< 1 +
1
1!
+ (
1
1 2
+
1
2 3
+... +
1
(n 1) n
) =
= 2 + (1
1
n
) = 3
1
n
< 3,
pentru orice n N, n > 2, deci sirul de termen general ((1 +
1
n
)
n
)
nN
este
marginit superior.
Prin urmare, conform Teoremei convergentei monotone (vezi pagina 137),
sirul de termen general ((1 +
1
n
)
n
)
nN
este convergent.
162
Fie
lim
n
(1 +
1
n
)
n
= e.
Dup a cum am observat mai sus, avem
(1 +
1
n
)
n
< 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
,
pentru orice n N, n > 2.
Pentru orice m, n N, m > n > 2, avem
(1 +
1
m
)
m
= 1 +C
1
m
1
m
+... +C
n
m
1
m
n
+C
n+1
m
1
m
n+1
+... +C
m
m
1
m
m
,
deci
1 +C
1
m
1
m
+... +C
n
m
1
m
n
< (1 +
1
m
)
m
,
de unde, prin trecere la limit a dup a m, obtinem
1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
< e.
Asadar
(1 +
1
n
)
n
< 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
< e,
pentru orice n N, n > 2, de unde deducem c a sirul de termen general
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
)
nN
este convergent si
lim
n
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
) = e.
e este irational
Propozitie. e / Q.
Demonstra tie. S a remarcam faptul c a, pentru orice q N, avem
e = 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
+ lim
m
(
1
(q + 1)!
+... +
1
m!
).
163
Deoarece
1
(q + 1)!
+... +
1
m!
=
1
(q + 1)!
[1 +
1
q + 2
+... +
1
(q + 2)(q + 3)...m
] <
<
1
(q + 1)!
[1 +
1
q + 2
+
1
(q + 2)
2
... +
1
(q + 2)
mq1
] =
=
1
(q + 1)!
1 (
1
q+2
)
mq
1
1
q+2
<
1
(q + 1)!
1
1
1
q+2
=
q + 2
q! (q + 1)
2
<
1
q!
q + 2
q(q + 2)
=
1
q! q
,
pentru orice q, m N, m > q, deducem c a
lim
m
(
1
(q + 1)!
+... +
1
m!
) <
1
q! q
,
deci
e (1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
) <
1
q! q
,
pentru orice q N.
S a presupunem, prin reducere la absurd, c a exista p, q N astfel nct
e =
p
q
.
Atunci q > 1 (pentru c a e (2, 3)).
Deoarece
0 <
p
q
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
) <
1
q q!
,
deducem c a
0 < q![
p
q
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
)] <
1
q
< 1,
ceea constituie o contradictie, deoarece
q![
p
q
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
)] Z.
164
lim
n
(1 +
1
2
+... +
1
n
lnn) =
Propozitie. Sirul
(1 +
1
2
+... +
1
n
ln n)
nN
este convergent.
Limita sa se noteaz a cu .
Demonstra tie. Asa cum am v azut mai sus
(1 +
1
n
)
n
< e,
Conform inegalit atii mediilor, avem
(1 (1
1
n
)
n
)
1
n+1
<
1 +n(1
1
n
)
n + 1
= 1
1
n + 1
,
deci
(1
1
n
)
n
< (1
1
n + 1
)
n+1
,
de unde
1
(1
1
n+1
)
n+1
<
1
(1
1
n
)
n
,
i.e.
(1 +
1
n
)
n+1
< (1 +
1
n 1
)
n
Deoarece
lim
n
(1 +
1
n
)
n+1
= e,
deducem c a
e < (1 +
1
n
)
n+1
,
Asadar
(1 +
1
n
)
n
< e < (1 +
1
n
)
n+1
,
165
de unde, avnd n vedere monotonia functiei logaritmice, avem
1
n + 1
< ln(n + 1) lnn <
1
n
, (*)
Cu notatia
c
n
= 1 +
1
2
+... +
1
n
lnn,
inegalitatea de mai sus arat a c a
c
n+1
c
n
< 0,
Asadar sirul (c
n
)
nN
este descresc ator.
De asemenea, prin sumarea inegalit atilor de tip (), deducem c a
0 < c
n
,
pentru orice n N.
Prin urmare sirul (c
n
)
nN
este m arginit inferior.
n concluzie, conform Teoremei convergentei monotone (vezi pagina 137),
sirul (c
n
)
nN
este convergent.
Observatie. este cu aproxima tie de cinci zecimale 0, 57721.
Nu se cunoa ste dac a este num ar rational.
Deoarece
lim
n
lnn = ,
deducem c a
lim
n
(1 +
1
2
+... +
1
n
) = .
Exercitii.
1. S a se arate c a dac a sirul de numere reale (x
n
)
nN
are proprietatea c a
lim
n
x
n
= sau lim
n
x
n
= , atunci
lim
n
(1 +
1
x
n
)
xn
= e.
166
2. Dac a, pentru orice n N, consider am
x
n
= 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
,
atunci exist a un sir convergent (
n
)
nN
care are proprietatea c a
lim
n
n
= 1
si
e = x
n
+

n
n n!
,
pentru orice n N.
3. Sa se arate ca
lim
n
(n!e [n!e]) = 0.
4. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale astfel nct
x
n
< n,
pentru orice n N si
lim
n
x
n
= .
S a se arate c a
lim
n
(1
x
n
n
)
n
= 0.
5. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale pozitive astfel nct
lim
n
x
n
= .
S a se arate c a
lim
n
(1 +
x
n
n
)
n
= .
6. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale pozitive si p N.
S a se arate c a
lim
n
(
x
1
+x
n+p
x
n
)
n
e
p
.
7. S a se determine a R astfel nct sirul (nan!)
nN
s a e convergent.
8. S a se arate c a
lim
n
(
1
n
+
1
n + 1
+... +
1
2n
) = ln2.
9. S a se arate c a sirul (1 +
1
2
+... +
1
n
ln n)
nN
nu este convergent.
167
Bibliograe
curesti II 39801
4. Gh. Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, notiuni
fundamentale, Editura Stiintica si Enciclopedic a, Bucuresti, 1985, - cota
curesti II 32924
5. Andrei Vernescu, Numarul e si Matematica Exponentialei, Edi-
tura Universit atii din Bucuresti, 2004 - cota la biblioteca Facult atii de Matema-
tic a si Informatic a, Universitatea din Bucuresti
168
SIRURI DE NUMERE REALE CU LIMIT
A INFINIT
A
n conformitate cu denitia topologiei pe Rsi a limitei unui sir de elemente
dintr-un spatiu topologic, suntem condusi la urm atoarea
Propozitie. Pentru un sir (x
n
)
nN
de numere reale avem lim
n
x
n
=
dac a si numai dac a pentru orice R, exista n
N astfel nct pentru

orice n N, n n
s a avem
x
n
> .
Propozitie. Pentru un sir (x
n
)
nN
de numere reale avem lim
n
x
n
=
dac a si numai dac a pentru orice R, exista n
N astfel nct pentru

orice n N, n n
s a avem
x
n
< .
Exercitii
Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
dou a siruri de numere reale.
Atunci:
i) dac a lim
n
x
n
= si lim
n
y
n
= l R, atunci lim
n
(x
n
+y
n
) = ;
ii) dac a lim
n
x
n
= si lim
n
y
n
= l R, atunci lim
n
(x
n
+y
n
) =
;
iii) dac a lim
n
x
n
= si lim
n
y
n
= l (0, ], atunci lim
n
(x
n
+y
n
) = ;
iv) daca lim
n
x
n
= si lim
n
y
n
= l [, 0), atunci lim
n
(x
n
+y
n
) = ;
v) dac a lim
n
x
n
= si lim
n
y
n
= l (0, ], atunci lim
n
(x
n
+y
n
) = ;
vi) daca lim
n
x
n
= si lim
n
y
n
= l [, 0), atunci lim
n
(x
n
+y
n
) = ;
vii) dac a x
n
,= 0, pentru orice n N, atunci lim
n
[x
n
[ = dac a si numai
dac a lim
n
1
xn
= 0.
169
LEMA LUI STOLZ-CESRO
Un instrument foarte util pentru calculul limitelor de siruri este lema lui
Stolz-Cesro care permite determinarea limitei unui sir n cazul n care ne
confrunt am cu situatii de genul
0
0
sau

.
Nota istorica. Otto Stolz (1842-1905) s-a n ascut n Hall, Tirol, Austria.
A studiat la Gimnaziul si Universitatea din Insbruck. n 1864 primeste titlul
de doctor n matematic a de la Universitatea din Viena, cu o tez a de geome-
trie, unde functioneaz a ca Privatdozent pn a n 1871. ntre 1869 si 1871,
beneciind de o burs a, urmeaza la Berlin cursurile lui Weierstrass, Kummer
si Kronecker si la Gttingen cursurile lui Klein. Sub inuenta lui Weierstrass
devine interesat de probleme de analiza matematic a. n 1876 devine profesor
la Universitatea din Insbruck.
Teorema. Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
doua siruri de numere reale astfel nct
(y
n
)
nN
este strict crescator si
lim
n
y
n
= .
Atunci, daca exist a lim
n
x
n+1
xn
yn+1yn
R, exist a si lim
n
xn
yn
si
lim
n
x
n
y
n
= lim
n
x
n+1
x
n
y
n+1
y
n
.
Demonstra tie. Cu notatia lim
n
x
n+1
x
n
y
n+1
yn
= l vom studia cazurile:
i) l =
ii) l =
iii) l R.
Pentru cazul i), avem c a pentru orice > 0, exist a n
N astfel nct
y
n
> 0
si
x
n+1
x
n
y
n+1
y
n
> 3,
i.e.
x
n+1
x
n
> 3(y
n+1
y
n
)
170
.
Atunci, prin adunarea inegalit atilor de mai sus corespunz atoare lui n
n
, n
+ 1, ..., m, obtinem
x
m+1
x
n
> 3(y
m+1
y
n
),
i.e.
x
m+1
y
m+1
> 3 3
y
n
y
m+1
+
x
n
y
m+1
pentru orice m N, m n
.
Deoarece lim
n
y
n
= , exista m
N astfel nct
x
n
y
m+1
<
si

y
n
y
m+1
<
1
3
,
pentru orice m N, m m
.
Prin urmare, pentru orice m N, m maxn
, m
, avem
x
m+1
y
m+1
> 3 = ,
ceea ce arat a c a
lim
n
x
n
y
n
= .
Cazul ii) se trateaz a asem an ator.
Pentru cazul iii), avem c a pentru orice > 0, exist a n
N astfel nct
y
n
> 0
si

x
n+1
x
n
y
n+1
y
n
l
< ,
i.e.
(l )(y
n+1
y
n
) < x
n+1
x
n
< (l +)(y
n+1
y
n
)
.
171
Atunci, prin adunarea inegalit atilor de mai sus corespunz atoare lui n
n
, n
+ 1, ..., m, obtinem
(l )(y
m+1
y
n
) < x
m+1
x
n
< (l +)(y
m+1
y
n
),
i.e.
x
n
y
m+1
(l )
y
n
y
m+1
<
x
m+1
y
m+1
l <
x
n
y
m+1
(l +)
y
n
y
m+1
+
pentru orice m N, m n
.
Deoarece lim
n
y
n
= , exista m
N astfel nct
<
x
n
y
m+1
<
si
< (l +)
y
n
y
m+1
<
pentru orice m N, m m
.
Prin urmare, pentru orice m N, m maxn
, m
, avem
3 = <
x
m+1
y
m+1
l < + + = 3,
ceea ce arat a c a
lim
n
x
n
y
n
= l.
Teorema. Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
doua siruri de numere reale astfel nct
(y
n
)
nN
este strict monoton si
lim
n
x
n
= lim
n
y
n
=0.
Atunci, daca exist a lim
n
x
n+1
x
n
y
n+1
yn
R, exist a si lim
n
xn
yn
si
lim
n
x
n
y
n
= lim
n
x
n+1
x
n
y
n+1
y
n
.
Demonstra tie. Putem presupune, f ar a pierderea generalit atii, c a sirul
(y
n
)
nN
este strict descresc ator.
172
Cu notatia lim
n
x
n+1
x
n
y
n+1
yn
= l, vom studia cazurile:
i) l =
ii) l =
iii) l R.
Pentru cazul i), avem c a pentru orice > 0, exist a n
N astfel nct
x
n+1
x
n
y
n+1
y
n
> 3,
i.e.
x
n+1
x
n
< 3(y
n+1
y
n
)
.
Atunci, prin adunarea inegalit atilor de mai sus corespunz atoare lui k
n, n + 1, ..., m, obtinem
x
m+1
x
n
< 3(y
m+1
y
n
),
i.e.
x
n
x
m+1
> 3(y
n
y
m+1
),
de unde
x
n
y
n
> 3 3
y
m+1
y
n
+
x
m+1
y
n
,
pentru orice m, n N, m > n n
,
Pentru n N, n n
xat, deoarece lim

p
x
p
= lim
p
y
p
= 0, exista m
N,
m
> n n
astfel nct
<
x
m+1
y
n
si
y
m+1
y
n
<
1
3
,
deci
x
n
y
n
> 3 3
y
m+1
y
n
+
x
m+1
y
n
> 3 = ,
Prin urmare, pentru orice n N, n n
, avem
x
n
y
n
> ,
173
ceea ce arat a c a
lim
n
x
n
y
n
= .
Cazul ii) se trateaz a asem an ator.
Pentru cazul iii), avem c a pentru orice > 0, exist a n
N, astfel nct
l <
x
n+1
x
n
y
n+1
y
n
< l +,
i.e.
(l +)(y
n+1
y
n
) < x
n+1
x
n
< (l )(y
n+1
y
n
)
.
Atunci, prin adunarea inegalit atilor de mai sus corespunz atoare lui k
n, n + 1, ..., m, obtinem
(l +)(y
m+1
y
n
) < x
m+1
x
n
< (l )(y
m+1
y
n
),
i.e.
x
m+1
+ (l +)(y
m+1
y
n
) < x
n
< x
m+1
+ (l )(y
m+1
y
n
),
de unde
x
m+1
(l )(y
m+1
y
n
) < x
n
< x
m+1
(l +)(y
m+1
y
n
),
deci
x
m+1
y
n
(l )
y
m+1
y
n
<
x
n
y
n
l <
x
m+1
y
n
(l +)
y
m+1
y
n
+
pentru orice m, n N, m > n n
.
Pentru n N, n n
xat, deoarece lim

p
x
p
= lim
p
y
p
= 0, exista m
N,
m
> n n
astfel nct
<
x
m
+1
y
n
< ,
< (l )
y
m+1
y
n
<
si
< (l +)
y
m
+1
y
n
< ,
174
deci
3 = <
x
n
y
n
l < + + = 3,
ceea ce arat a c a
lim
n
x
n
y
n
= l.
Exercitii
1. Fie l R si (x
n
)
nN
un sir de numere reale cu proprietatea c a
lim
n
[(n + 1) x
n+1
nx
n
] = l.
S a se arate c a
lim
n
x
n
= l.
2. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale strict pozitive cu proprietatea ca
lim
n
n(x
n+1
x
n
) = 1.
S a se arate c a
lim
n
x
n
=
si
lim
n
n
x
n
= 1.
3. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale cu proprietatea c a x
1
> 0 si
x
n+1
=
nx
n
n +x
2
n
,
pentru orice n N.
S a se calculeze
lim
n
x
n
.
4. Fie l R si (x
n
)
nN
lim
n
(x
n+3
3x
n+2
+ 3x
n+1
x
n
) = l.
S a se calculeze
lim
n
x
n
n
3
.
175
5. Fie (x
n
)
nN
lim
n
(x
n+2
+ 2x
n+1
+x
n
) = 0.
S a se arate c a
lim
n
x
n
n
2
= 0.
6. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale cu proprietatea c a exist a a, b R
astfel nct
lim
n
x
2n
= a
si
lim
n
x
2n+1
= b.
S a se calculeze
lim
n
x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
7. Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
dou a sir de numere reale cu proprietatea c a
x
1
> 0, y
1
> 1,
x
n+1
=
x
n
1 +y
n
x
2
n
si
y
n+1
= y
n
_
1 +x
2
n
_
,
pentru orice n N.
S a se arate c a sirul (z
n
)
nN
, unde
z
n
= x
n
y
n
,
pentru orice n N, este convergent.
8. Fie sirul (x
n
)
nN
, unde x
1
= e si
x
n+1
= e
1
x
1
+...+
1
xn
,
pentru orice n N.
S a se calculeze :
i)
lim
n
x
n
.
ii)
lim
n
1i<jn
x
i
x
j
n
4
.
176
Bibliograe
curesti II 39801
177
SERII DE ELEMENTE DIN R
p
n ceea ce m a priveste, m arturisesc c a toate rationamentele si calculele bazate
pe serii neconvergente mi s-au p arut totdeauna aproape suspecte.
Jean d Alembert
The term innite summation is an oxymoron. Innite means without limit,
nonterminating, never ending. Summation is the act of coming to the highest point
(summus, summit), reaching the totality, achieving the conclusion. How can we
conclude a process that never ends? The phrase itself should be a red ag alerting
us to the fact that something very subtle and nonintutive is going on. It is safer
to speak of an innite series for a summation that has no end, but we shall use
the symbols of adition, the + and the
. We need to remember that they no

longer mean quite the same thing. The Greeks of the classical era avoided such
dangerous constructions. An illustration of this can be found in the quadrature
of the parabola by Archimedes of Syracuse. To make the problem concrete, we
state it as one of nding the area of the region bouned below by y = x
2
, above
by y = 4, and on the left by the y axis. We mark the following points: O(0, 0),
P(0, 4), A(2, 4), B(1, 1), C
1
(
1
2
,
1
4
), C
2
(
3
2
,
9
4
), D
1
(
1
4
,
1
16
), D
2
(
3
4
,
9
16
), D
3
(
5
4
,
25
16
),
D
4
(
7
4
,
49
16
), ... . The area of the triangle OPA is 4. It can be shown that the
area of triangle OAB is 1, the sum of the areas of the triangles OBC
1
and BAC
2
is
1
4
, the sum of the areas of triangles OC
1
D
1
, C
1
BD
2
, BC
2
D
3
, and C
2
AD
4
is
1
16
, and so on. As we take more triangles, we get succesive approximations to the
total area: 4, 4 + 1, 4 + 1 +
1
4
, 4 + 1 +
1
4
+
1
16
, ... . Archimedes then makes the
observation that each of these sums brings us closer to
16
3
. ... A modern reader
is inclided to make the jump to an innite summation at this point and say that
the actual area is 4 + 1 +
1
4
+
1
16
+ ... =
16
3
. This is precisely what Archimedes
did not do. He proceeded very circumspectly, letting K denote the area to be
calculated and demonstrating that K could not be larger that
16
3
nor less than
16
3
.
... It may seem that Archimedes did a lot of unnecessary work simply to avoid
innite summations, but there is a good reason to avoid innite summations for
they are manifestly not summations in the usual sense. Ordinary sums are very
well behaved. They are associative ..., they are commutative ... . These simple
facts do not always hold for innite sums.
Association of America, 1994, paginile 13-15
To be able to treat innite summations with the care that they require, we
178
need to view them from a dierent angle. The rst step in this transformation of
perspetive is to move from the endless sum to an endless sequence of partial sums.
Association of America, 1994, pagina 119.
Notiunea de serie de elemente din R
p
Operatii algebrice cu serii
Serii absolut convergente si serii semiconvergente
Produsul a doua serii
Notiunea de serie de elemente din R
p
Conceptul de serie, care ncearc a s a dea sens "sumelor innite", s-a dovedit
util n denirea unor constante importante (e, , ), precum si n denirea
riguroas a a functiilor elementare.
Denitie. Dac a (x
n
)
nN
p
, denim seria
generata de (x
n
)
nN
ca ind sirul S = (S
n
)
nN
, unde
S
n
=
n
k=1
x
k
.
Dac a sirul (S
n
)
nN
este convergent, lim
n
S
n
se nume ste suma seriei si se
noteaz a cu S.
x
n
-urile poart a numele de termenii seriei, iar S
n
-urile de sume par tiale.
Prin conventie, simbolurile

x
n
,

n=1
x
n
,

nN
x
n
sau

n1
x
n
vor desemna
att seria generat a de (x
n
)
nN
, ct si suma sa, n cazul n care seria este
convergent a.
Observatie. De si n general elementele unei serii sunt indexate cu nu-
mere naturale, exist a situatii n care este de preferat s a ncepem indexarea
cu n = 0 sau cu n = k, unde k N.
Observatie. Urmatorul rezultat furnizeaz a o condi tie necesar a, ns a nu
si sucient a, pentru convergenta unei serii.
179
Lema. Dac a seria

x
n
, cu termeni din R
p
, este convergent a, atunci
lim
n
x
n
= 0. Reciproca nu este adev arat a.
Demonstra tie. ntr-adevar,
lim
n
x
n
= lim
n
(S
n
S
n1
) = 0.
Urm atoarele dou a rezultate decurg ndat a din cele corespunz atoare din
capitolul privind sirurile de elemente din R
p
.
Teorema. Fie (x
n
)
nN
un sir de elemente din [0, ). Atunci

x
n
este
convergent a dac a si numai daca sirul sumelor partiale (S
n
)
nN
este m arginit.
n acest caz

x
n
= lim
n
S
n
= sup
nN
S
n
.
Criteriul lui Cauchy. Seria
x
n
, cu termeni din R
p
, este convergent a
dac a si numai dac a pentru orice R, > 0, exista n
N, astfel ca pentru
orice m, n N, m n n
, avem
|S
m
S
n
| = |x
n+1
+x
n+2
+... +x
m
| < .
Exemple standard de serii (seria geometric a si seria armonica)
1. Pentru a R, seria
a
n
, numit a seria geometric a, este convergent a
dac a si numai daca [a[ < 1.
2. Pentru a R, seria

1
n
a
, numit a seria armonica, este convergent a
dac a si numai daca a > 1.
Operatii algebrice cu serii din R
p
Teorema. Dac a seriile

x
n
si

y
n
, cu termeni din R
p
, sunt con-
vergente, atunci seriile

(x
n
+y
n
) si

(x
n
y
n
) sunt convergente si sunt
valabile relatiile

(x
n
+y
n
) =
x
n
+
y
n
si

(x
n
y
n
) =
x
n
y
n
.
180
Dac a seria
x
n
, cu termeni din R
p
, este convergent a, c R, iar w R
p
,
atunci seriile

cx
n
si

w x
n
sunt convergente si
cx
n
= c
x
n
si

w x
n
= w
x
n
.
Serii absolut convergente si serii semiconvergente
Denitie. Daca (x
n
)
nN
p
, spunem ca seria
x
n
este absolut convergenta dac a seria

|x
n
| este convergent a.
O serie, cu termeni din R
p
, se nume ste semiconvergent a dac a este con-
vergent a, dar nu este absolut convergent a.
Observatie. Pentru seriile care au drept termeni numere reale pozitive
nu exista distinctie ntre no tiunile de convergen ta si convergen ta absolut a.
Folosind criteriul lui Cauchy, se poate demonstra urm atoarea:
Teorema. Daca seria
x
n
, cu termeni din R
p
, este absolut convergent a,
atunci ea este convergent a.
Teorema urm atoare arat a c a termenii seriilor absolut convergente pot
manipulati precum termenii sumelor nite, adic a nu este important a ordinea
n care se sumeaza.
Teorema. Fie

x
n
o serie absolut convergent a cu termeni din R
p
,
cu suma S. Atunci pentru orice bijec tie : N N, seria

x
(n)
este
convergent a si are suma S.
Demonstra tie. Notnd x
(n)
cu y
m
, avem
|y
1
| +|y
2
| +... +|y
m
|
|x
n
| ,
deci seria
x
(n)
este absolut convergenta.
Fie S
suma sa.
Pentru orice R, > 0, exist a n
N, astfel ca pentru orice m, n N,

m n n
, avem
|S (x
1
+x
2
... +x
n
)| <
181
si
|x
n+1
| +... +|x
m
| < .
Alegem r astfel ca
_
_
_S
(y
1
+y
2
... +y
r
)
_
_
_ <
si astfel ca elementele x
1
, x
2
, ..., x
n
s a se ae printre elementele y
1
, y
2
, ..., y
r
.
n continuare alegem m n astfel ca elementele y
1
, y
2
, ..., y
r
s a se ae
printre elementele x
1
, x
2
, ..., x
m
.
Atunci
_
_
_S
S
_
_
_ |S (x
1
+x
2
... +x
n
)| +|x
1
+x
2
... +x
n
(y
1
+y
2
... +y
r
)|
+
_
_
_S
(y
1
+y
2
... +y
r
)
_
_
_
+ (|x
n+1
| +... + |x
m
|) + < 3,
S
= S.
Teorema urm atoare arata c a, spre deosebire de seriile absolut convergente,
seriile semiconvergente au un comportament total opus n privinta sumei
seriei obtinute n urma permut arii termenilor. Pentru demonstratie se poate
consulta [3], paginile 232-234.
Teorema. Fiind data o serie semiconvergent a de numere reale

n
u
n
si dou a numere elemente , din R, astfel nct , exist a o bijec tie
: N N cu proprietatea ca
limS
n
() =
si
limS
n
() =
unde
S
n
() :=
n
i=1
u
(i)
.
182
Produsul a doua serii
Urm atoarea denitie este motivat a de modul n care se nmultesc dou a
polinoame si este util a n demonstrarea propriet atilor uzuale ale functiilor
elementare.
Denitie. Pentru seriile

i=0
y
i
si

j=0
z
j
, cu termeni din R
p
, se dene ste
produsul Cauchy al lor ca ind seria

k=0
x
k
, unde
x
k
= y
0
z
k
+y
1
z
k1
+... +y
k
z
0
.
Remarc a. Produsul Cauchy a dou a serii convergente nu este, n general,
o serie convergent a. Spre exemplu, produsul Cauchy al seriei convergente
n=0
(1)
n
n+1
cu ea ns a si nu este o serie convergent a.
Teorema. Dac a seriile, cu termeni din R
p
,

i=0
y
i
si

j=0
z
j
sunt absolut
convergente, cu sumele x, respectiv y, atunci produsul Cauchy al lor este o
serie absolut convergent a cu suma x y.
Teorema lui Mertens. Fie seriile, cu termeni din R,

a
n
si

b
n
,
astfel nct

a
n
converge absolut c atre A, iar

b
n
converge c atre B.
Atunci produsul Cauchy al lor este o serie convergent a cu suma AB.
Nota istorica. Franz Mertens s-a nascut n 1840 n Prusia. A stu-
diat la Berlin cu Kronecker si Kummer. n 1865 obtine titlul de doctor n
matematici, iar apoi profeseaz a n Cracovia, Graz si Viena. Contributiile sale
esentiale sunt n teoria analitic a a numerelor. A murit n 1927.
Teorema lui Cesro. Fie seriile, cu termeni din R,
a
n
si

b
n
, iar
c
n
produsul Cauchy al celor dou a. Dac a
a
n
converge c atre A, iar

b
n
converge c atre B, atunci, notnd cu (C
n
)
n
sirul sumelor par tiale ele seriei
c
n
, avem
lim
n
C
1
+C
2
+... +C
n
n
= AB.
183
Exercitii
1. S a se arate c a

n=1
1
n(n+1)(n+2)
=
1
2
.
2. Fie (a
n
)
nN
un sir de numere reale. Dac a seria
a
n
este convergent a,
este convergent a seria
a
2
n
? Dar, n cazul n care a
n
0, pentru orice n,
este convergent a seria
a
n
?
3. Fie (a
n
)
nN
a
n
este convergent a
si a
n
0, pentru orice n, este convergenta seria
a
n
a
n+1
?
4. Fie (a
n
)
nN
un sir de elemente din (0, ). S a se arate c a seria
a
1
+...+an
n
este divergenta.
5. Fie (a
n
)
nN
a
n
este convergent a,
atunci seria
a
1
+2a
2
...+nan
n(n+1)
este convergent a.
6. Fie (a
n
)
n
un sir descresc ator de elemente din [0, ). S a se arate
ca, dac a seria
a
n
este convergent a, atunci lim
n
na
n
= 0. Este adev arat a
reciproca?
7. Fie (a
n
)
n
un sir de numere reale astfel ca lim
n
a
n
= 0. Sa se arate c a
seriile
a
n
si
(a
n
+ 2a
n+1
) au aceeasi natur a.
Bibliograe
I, Americam Mathematical Society, 2000.
3. G.E. Silov, Analiza matematica. Functii de o variabila, Editura
Stiintic a si Enciclopedic a, Bucuresti, 1985 - cota la biblioteca Facult atii de
184
CRITERII DE CONVERGEN T
A PENTRU SERII
Criteriile de comparatie
Criteriul raportului si criteriul rad acinii
Criteriul lui Raabe
Criteriile lui Abel si Dirichlet
Unele functii elementare ca sume de serii
Pentru stabilirea naturii unei serii dispunem de unele criterii de conver-
gent a.
Criteriile de comparatie
Criteriul de comparatie cu inegalit ati. Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
dou a
siruri de elemente din [0, ), astfel nct exist a n
0
N cu proprietatea c a
x
n
y
n
,
0
.
Dac a seria
y
n
este convergent a, atunci si seria
x
n
este convergent a.
Criteriul de comparatie la limita. Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
doua siruri
de elemente din (0, ).
a) Dac a lim
n
xn
yn
(0, ), atunci seriile

x
n
si

y
n
au aceea si natur a.
b) Daca lim
n
x
n
yn
= 0 si seria
y
n
este convergenta, atunci si seria
x
n
este convergenta.
c) Dac a lim
n
xn
yn
= si seria
y
n
este divergent a, atunci si seria

x
n
este divergent a.
Observatie. Criteriile de mai sus sunt utile dac a dispunem de ni ste
serii standard a c aror natura este cunoscut a ( si care de obicei sunt seria
geometric a si seria armonic a) si de inegalita ti si limite standard adecvate.
185
Criteriul raportului si criteriul r adacinii
Criteriul rad acinii (al lui Cauchy).
a) Dac a (x
n
)
nN
p
, astfel nct exist a r
[0, 1) si n
0
N, astfel ca, pentru orice n N, n n
0
, avem
(|x
n
|)
1
n
r,
atunci seria

x
n
este absolut convergent a.
b) Dac a exist a r (1, ) si n
0
N, astfel ca, pentru orice n N,
n n
0
, avem
(|x
n
|)
1
n
r,
atunci seria

x
n
este divergent a.
Corolar. Pentru r (0, 1), notnd cu S suma seriei

x
n
, iar cu S
n
sumele sale par tiale avem,
|S S
n
|
r
n+1
1 r
,
0
.
Corolar. Dac a (x
n
)
nN
p
, astfel nct exist a
lim
n
(|x
n
|)
1
n
not
= r, atunci seria

x
n
este absolut convergenta pentru r
[0, 1) si divergent a.pentru r (1, ).
Criteriul raportului (al lui DAlembert).
a) Daca (x
n
)
nN
p
0, astfel nct exist a
r [0, 1) si n
0
0
, avem
|x
n+1
|
|x
n
|
r,
atunci seria

x
n
b) Daca exista r (1, ) si n
0
0
,
avem
|x
n+1
|
|x
n
|
r,
atunci seria

x
n
este divergent a.
186
Nota istorica. Jean Le Rond DAlembert (1717-1783) a fost secretarul
Academiei Franceze; a contribuit la studiul dinamicii si al ecuatiilor diferen-
tiale.
Corolar. Pentru r [0, 1), notnd cu S suma seriei

x
n
, iar cu S
n
|S S
n
|
r
1 r
|x
n
| ,
0
.
Corolar. Daca (x
n
)
nN
p
0, astfel nct
exista lim
n
x
n+1
xn
not
= r, atunci seria

x
n
este absolut convergenta pentru
r [0, 1) si divergenta pentru r (1, ).
Remarc a. De si criteriul r adacinii este mai puternic dect cel al rapor-
tului, el este mai u sor de aplicat, de cele mai multe ori. Dac a r = 1, ambele
criterii sunt inutilizabile. n acest caz, urmatorul criteriu poate decide natura
seriei.
Criteriul lui Raabe
Criteriul lui Raabe
a) Daca (x
n
)
nN
p
0, astfel nct exist a
r (1, ) si n
0
0
, avem
|x
n+1
|
|x
n
|
1
r
n
,
atunci seria

x
n
b) Dac a exist a r (, 1) si n
0
n n
0
, avem
|x
n+1
|
|x
n
|
1
r
n
,
atunci seria

x
n
nu este absolut convergenta.
Demonstra tie. a) S a presupunem c a (x
n
)
nN
este un sir de elemente din
R
p
0, astfel nct exist a r (1, ) si n
0
N cu proprietatea c a pentru
orice n N, n n
0
s a avem
|x
n+1
|
|x
n
|
1
r
n
,
187
i.e.
n |x
n+1
| (n 1) |x
n
| (r 1) |x
n
| ,
adica
0 < (r 1) |x
n
| (n 1) |x
n
| n|x
n+1
| .
Prin urmare, sirul (n |x
n+1
|)
nN
este descrescator ncepnd cu rangul n
0
,
deci m arginit.
Prin adunarea inegalitatilor de tipul celor de mai sus, obtinem
(r 1)(|x
n0
| +... +|x
n
|) (n
0
1) |x
n0
| n|x
n+1
| ,
0
, ceea ce arat a c a sirul sumelor partiale ale seriei
|x
n
| este m arginit, i.e. seria
x
n
b) S a presupunem c a (x
n
)
nN
p
0, astfel
nct exist a r (, 1) si n
0
0
,
avem
|x
n+1
|
|x
n
|
1
r
n
,
i.e.
n |x
n+1
| (n r) |x
n
| (n 1) |x
n
| .
Prin urmare, sirul (n |x
n+1
|)
nN
este cresc ator ncepnd cu rangul n
0
,
deci exist a un num ar real strict pozitiv c astfel nct
|x
n+1
|
c
n
,
0
.
Cum seria armonic a
1
n
este divergent a, deducem c a seria
x
n
nu este
absolut convergent a.
Nota istorica. Joseph L. Raabe (1801-1859) a predat la Zrich; a con-
tribuit la studiul geometriei si al analizei matematice.
Corolar. Pentru r (1, ), notnd cu S suma seriei

x
n
, iar cu S
n
|S S
n
|
n
r 1
|x
n+1
| ,
0
.
188
Corolar. Daca (x
n
)
nN
p
0, astfel nct
exista lim
n
n(1
x
n+1
xn
)
not
= r, atunci seria

x
n
este absolut convergent a
pentru r (1, ) si nu este absolut convergent a, pentru r [0, 1).
Observatie. Formulari mai generale ale criteriilor de mai sus, care folo-
sesc no tiunile de limit a superioar a si limit a inferioar a, se pot gasi n [2].
Criteriile lui Abel si Dirichlet
Criteriile anterioare prezint a conditii n care o serie este absolut conver-
gent a. Deoarece, asa cum am mentionat, exist a serii care sunt convergente
f ar a a absolut convergente, este util sa dispunem de criterii care s a garan-
teze convergenta acestor tipuri de serii.
Lema lui Abel. Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
dou a siruri de elemente din R
p
,
iar (s
k
)
k
sirul sumelor partiale ale seriei

y
n
.
Atunci, pentru m, n N, m n, avem
m
j=n
x
j
y
j
= (x
m+1
s
m
x
n
s
n1
) +
m
j=n
(x
j
x
j+1
) s
j
.
Criteriul lui Dirichlet. Fie (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
dou a siruri de ele-
mente din R
p
, iar (s
k
)
kN
sirul sumelor par tiale ale seriei

y
n
. Pre-
supunem c a (s
k
)
kN
este m arginit, ca sirul (x
n
)
nN
converge c atre 0 si c a
seria

|x
n
x
n+1
| este convergent a (de exemplu (x
n
)
nN
este un sir de-
scresc ator de numere reale pozitive, care converge catre 0).
Atunci seria

x
n
y
n
este convergent a.
Nota istoric a. Johann Peter Gustav Lejeunne Dirichlet s-a n ascut n
februarie 1805 la Dren, Franta (acum n Germania). Merge la gimnaziu
n Bonn ncepnd din 1817, dar dup a doi ani frecventeaz a un alt colegiul
iezuit din Kln. Se hot ar aste s a-si continue studiile la Paris unde frecven-
teaza cursurile de la Collge de France si de la Facult des Scientes unde are
ca profesori pe Fourier, Laplace, Legendre si Poisson. Din 1823 Dirichlet este
luat n ocrotire de c atre generalul Foy (o gur a celebra din armata francez a
n timpul r azboaielor lui Napoleon). n iulie 1825 prezint a la Academia din
Paris primul lui articol, asupra teoremei lui Fermat, care-l va face faimos.
n acelasi an generalul Foy moare, iar Dirichlet se hot araste sa se ntoarc a
189
n Germania. Pred a la universit atile din Breslau (1827), Colegiul Militar si
Universitatea din Berlin (1828-1855). A fost un bun prieten al lui Jacobi pe
care l-a si nsotit n Italia (1843) n perioada de convalescent a a acestuia.
n 1855 i se ofer a catedra lui Gauss de la Gttingen. A avut numeroase
contributii la teoria numerelor, a introdus notiunea modern a de functie, iar
studiile sale despre stabilitatea sistemului solar l-au condus la celebra pro-
blem a a functiilor armonice care au conditii date pe frontier a. De asemenea
este faimos pentru stabilirea conditiilor pentru convergenta seriilor trigono-
metrice, publicate n 1828 n Crelles Journal. A murit n 1859 la Gttingen
(Germania).
Demonstra tie. Fie M R, astfel ca
|s
k
| M,
pentru orice k N.
Atunci
_
_
_
_
_
m
j=n
x
j
y
j
_
_
_
_
_
M|x
m+1
| +|x
n
| +
m
j=n
|x
j
x
j+1
|.
Faptul c a sirul (x
n
)
nN
converge catre 0 (mpreun a cu aplicarea criteriului
lui Cauchy, vezi pagina 140) va ncheia demonstratia.
Corolar. n condi tiile de mai sus, cu ipoteza suplimentar a c a (x
n
)
nN
este un sir descrescator de numere reale pozitive care converge c atre 0, avem,
pentru orice n N,
_
_
_
_
_
j=1
x
j
y
j
j=1
x
j
y
j
_
_
_
_
_
2M|x
n+1
| .
Criteriul ce urmeaz a nt areste ipotezele asupra seriei
y
n
, dar le sl abeste
pe cele asupra sirului (x
n
)
nN
de elemente din R.
Criteriul lui Abel. Fie
y
n
o serie convergenta de elemente din R
p
,
iar (x
n
)
nN
un sir de elemente din R care este monoton si convergent.
Atunci seria

x
n
y
n
este convergent a.
190
Nota istoric a. Niels Henrik Abel s-a n ascut n 1802 n Norvegia. Din
1815 a studiat la scoala din Christiania sub ndrumarea lui Bernt Holmboe
(din 1817), iar din 1821 la Universitatea din aceeasi localitate. n 1824 a
demonstrat imposibilitatea g asirii solutiilor unui polinom de grad 5 prin
radicali. A avut contributii substantiale la teoria functiile eliptice, pre-
cum si la teoria lui Galois. De altfel primul volum al Crelles Journal, din
1827, contine un articol al lui Abel, anume "Recherches sur les fonctions
elliptiques". A murit n 1829, s an atatea sa ind subred a de multi ani.
Demonstra tie. S a presupunem c a sirul (x
n
)
nN
este cresc ator si c a limita
sa este x.
Atunci, pentru orice R, > 0 exist a n
N astfel ca pentru orice

m, n N, m n n
s a avem
|x
m+1
s
m
x
n
s
n1
| < ,
unde (s
k
)
k
este sirul sumelor partiale ale seriei
y
n
.
n plus, e M R astfel ca
|s
k
| M,
pentru orice k N.
Atunci _
_
_
_
_
m
j=n
(x
j
x
j+1
)s
j
_
_
_
_
_
[x
n
x
m+1
[ M.
Din cele de mai sus si lema lui Abel se deduce concluzia.
Corolar. n conditiile de mai sus, avem
_
_
_
_
_
j=1
x
j
y
j
j=1
x
j
y
j
_
_
_
_
_
[x[ |s s
n
| + 2M|x x
n+1
| .
Exist a o clas a important a de serii, anume acelea care au termenii numere
reale cu semnele alternnd.
Denitie. Un sir (x
n
)
nN
de elemente din R 0 se nume ste alternat
dac a elementele multimii (1)
n
x
n
[ n N sunt toate pozitive sau toate
negative. O serie generat a de un sir alternat se nume ste alternata.
191
Criteriul lui Leibniz. Fie (z
n
)
nN
un sir descrescator de elemente din
[0, ).
Atunci seria alternata
(1)
n
z
n
este convergent a.
Mai mult, notnd cu S suma seriei

(1)
n
z
n
, iar cu S
n
sumele sale
partiale avem
|S S
n
| z
n+1
,
pentru orice n N.
Nota istorica. Gottfried Leibniz (1646-1716) a studiat la scoala Nicolai
din Leipzig, precum si la Universitatea din acelasi oras si la cea din Jena. A
obtinut titlul de doctor n drept de la Universitatea din Altdorf. Este primul
care foloseste notatia
_
f(x)dx, ntr-un manuscris datat 21 noiembrie 1675
si ntr-un articol, ap arut n Acta Eruditorum, n 1686. n aceeasi revist a
public a, n 1684, detalii privind conceptiile sale privind calculul diferential
n cadrul articolului Nova Methodus pro Maximis et Minimis, itemque Tan-
gentibus... A fost membru al Royal Society of London si al Accademia din
Roma. Este, alaturi de Newton, unul dintre fondatorii calcului diferential si
integral.
Unele functii elementare ca sume de serii
Notiunile anterioare ne permit s a (re)denim ntr-o manier a extrem de
riguroas a functiile elementare.
1. Pentru orice x R, seria

n=0
x
n
n!
este absolut convergent a si
n=0
x
n
n!
= e
x
.
S a se arate c a
e
x
e
y
= e
x+y
,
2. Pentru orice x, R, astfel nct [x[ < 1, seria 1+

n=1
(1)....(n+1)
n!
x
n
1 +

n=1
( 1)....( n + 1)
n!
x
n
= (1 +x)
.
192

n=0
(1)
n x
2n+1
(2n+1)!
suma sa se noteaz a cu sin x.
Asadar
n=0
(1)
n
x
2n+1
(2n + 1)!
= sin x.

n=0
(1)
n x
2n
(2n)!
suma sa se noteaz a cu cos x.
Asadar
n=0
(1)
n
x
2n
(2n)!
= cos x.
5. Au loc relatiile:
sin(x +y) = sin xcos y + siny cos x,
cos(x +y) = cos xcos y sin xsiny,
sin(x) = sinx,
cos(x) = cos(x),
sin(0) = 0,
cos(0) = 1
si
sin
2
x + cos
2
x = 1,
Exist a un num ar real, notat cu , astfel nct:
cos(
2
) = 0,
cos x > 0,
pentru orice x [0,

2
) si
sin(x + 2) = sinx,
193
cos(x + 2) = cos x,
sin(
2
x) = cos x,
cos(
2
x) = sinx,
pentru orice x R.
6. Denim functia tg : R
2
+n [ n Z R, prin
tg(x) =
sin x
cos x
si functia ctg : R n [ n Z R, prin
ctg(x) =
cos x
sinx
.
Observatie. Pentru justicarea rezultatelor de mai sus, se pot consulta
[1] si [4].
Exercitii
1. S a se arate c a:
i)

n=1
sin
1
2
n+1
cos
3
2
n+1
=
1
2
sin1;
ii)

n=0
(1)
n cos
3
3
n
x
3
n
=
3
4
cos x;
iii)

n=1
1
n
2
=

2
6
;
iv)

n=1
1
n
4
=

4
90
;
v)

n=0
(1)
n 1
2n+1
=

4
2. (Criteriul de condensare al lui Cauchy) Fie (a
n
)
n
un sir descres-
cator de elemente din [0, ).
S a se arate c a seria

a
n
este convergent a dac a si numai daca seria
2
n
a
2
n este convergent a.
Aplicatie: stabiliti natura seriei
1
nlog n
.
194
3. (Criteriul lui Gauss) Fie (a
n
)
nN
un sir de numere reale strict
pozitive. Dac a exist a un sir m arginit (b
n
)
nN
de numere reale, R si
> 0 astfel nct
a
n
a
n+1
= 1 +

n
+
b
n
n
1+
,
pentru orice n N, atunci seria
a
n
este convergent a dac a > 1 si diver-
gent a dac a 1.
Aplicatie: s a se arate ca dac a , Rsi y R0, 1, 2, 3, ..., n, ..,
atunci seria
1+
1!y
+
( + 1)( + 1)
2!y(y + 1)
+...+
( + 1)...( +n 1)( + 1)....( +n 1)
n!y(y + 1)...(y +n 1)
+..,
numit a seria hipergeometric a, este convergent a daca si numai dac a + < y.
Nota istorica. Johann Carl Friedrich Gauss s-a n ascut la Brunswick,
Germania, n aprilie 1777. nc a de la 7 ani i-a uimit pe dasc alii s ai cu
abilit atile sale matematice. n 1888 intra la gimnaziu, iar din 1792, cu spri-
jinul material al ducelui de Brunswick-Wolfenbttel, urmeaz a Brunswick Col-
legium Carolinum. n 1795 merge la Universitatea din Gttingen unde devine
prieten cu Farkas Bolyai, prietenie ce va dura peste ani. Ducele de Brunswick
continu a s a-l sprijine material n decursul preg atirii tezei sale de doctorat sub
ndrumarea lui Pfa. n 1801 publica carte Disquisitiones Arithmeticae.
n 1807 devine directorul observatorului astronomic din Gttingen, iar n
1809 public a o a doua carte, intitulat a Theoria motus corporum coelestium
in sectionibus conicis Solemambientum. Contributiile lui Gauss la astrono-
mia teoretica iau sfrsit n 1817, desi va face observatii astronomice pn a
la vrsta de 70 de ani. A mai publicat Disquisitiones generales circa se-
riem innitam, Methodus nova integralium valores per approximationem
inviendi, Bestimmung der Genauigkeit der Beobachtungen, Theoria at-
tractionis corporum sphaeroidicorum ellipticorum homogeneorum methodus
nova tractata, Disquisitiones generales circa supercies curva, ber ein
neues allgemeines Grundgesetz der Mechanik si Principia generalia theoriae
gurae uidorum in statu aequilibrii. I se ofer a o pozitie la Universitatea
din Berlin, pe care ns a o refuz a. n 1831, la Gttingen este numit profesor
zicianul Wilhelm Weber, mpreuna cu care Gauss ncepe un studiu al mag-
netismului terestru, descopera legea lui Kirchho si construieste o variant a
primitiv a a telegrafului. A murit n februarie 1855.
195
4. S a se studieze natura urm atoarelor serii:
i)
e
n
2
;
ii)
sin
1
n(n+1)
cos
1
n
cos
1
n+1
;
iii)
147....(3n+1)
(n+1)!
x
n
, unde x (0, );
iv)
(n)x
n
, unde x (0, ) iar (n) reprezint a num arul divizorilor lui
n;
v)
1
n!
(
n
e
)
n
;
vi)
(
147....(3n2)
369....(3n)
)
2
;
vii)
(1)
n
n
,
(1)
n
n
;
viii)
(1)
n
n+1
n
;
ix)
sin (2 +
3)
n
;
x)
cos nx
n
, unde x ,= 2k, k Z;
xi)
sinnx
n
, unde x ,= 2k, k Z;
xii)
cos ncos
1
n
n
;
xiii)

n=2
(1)
n

n
(1)
n
+
n
sin
1
n
;
xiv)

n=1
1
xn
, unde x
1
= x
2
= 1 si x
n+1
= x
n
+
1
n
2
x
n1
, pentru orice n N,
n 2.
Bibliograe
Universitatea din Bucuresti II 39214.
ic a, Bucuresti, 1983, cota la biblioteca Facultatii de Matematic a si Informat-
ic a, Universitatea din Bucuresti II 32023
I, Americam Mathematical Society, 2000.
O abordare contemporana, Editura Universitaria Craiova, 2002- cota la
curesti II 39801
196
CONTINUITATE
197
Cronologic, conceptul de continuitate este ulterior celui de derivat a; logic, ns a,
l precede. Derivata este, am putea spune, personajul principal al Calculului dife-
rential, tot asa cum integrala este personajul principal al Calculului integral.
Derivata si integrala au avut de la nceput o interpretare geometric a si zic a
directa, ele constituiau pentru Newton si Leibniz modele matematice ale unor
realitati cu un continut intuitiv precis. Nu acelasi lucru se poate spune despre
continuitate, n ciuda faptului c a termenul ca atare face imagine. Proprietatea de
continuitate a aparut n Analiza matematic a nu la contactul ei direct cu realitatea
empiric a, ci n laboratorul de lucru al matematicianului, din necesit ati interne,
de ordin teoretic. Doua momente importante au marcat (dup a Cauchy) evolutia
ntelegerii ideii de continuitate. n 1872, Weierstrass a socat lumea matematic a
prin exemplul s au de functie continua n orice punct din R, dar nederivabil a n
nici un punct. n 1905, Emile Picard comenta ironic acest fapt, observnd ca dac a
Newton si Leibniz ar stiut de existenta unei functii ca aceea a lui Weierstrass,
calculul diferential nu ar mai fost creat. ... Pna la Weierstrass se credea c a
derivabilitatea este o consecint a a continuit atii, de aceea nici nu prea se vorbea de
derivabilitate, ci de derivat a (derivabilitatea ind considerat a echivalent a cu con-
tinuitatea). n manualele de matematici din secolul al XIX-lea, inclusiv manualele
scrise de mari matematicieni, se "demonstra" ceea ce ast azi atrage c aderea la exa-
men: Continuitatea implic a derivabilitatea. Marele Cauchy nu facea distinctie n-
tre continuitate si derivabilitate; mai precis, nu b anuia c a una dintre aceste propri-
et ati ar putea avea loc n absenta celeilalte. Al doilea moment important n clari-
carea ideii de continuitate este anul 1875, cnd Gaston Darboux d a un exemplu
de derivat a discontinua, aratnd totodat a c a orice derivat a are proprietatea valorii
intermediare (numita ast azi proprietatea lui Darboux): Nu se poate trece de la o
valoare la alta f ar a a se parcurge toate valorile intermediare. Pn a la Darboux,
matematicienii erau convinsi c a proprietatea de continuitate este echivalent a cu
proprietatea valorii intermediare; chiar termenul de continuitate si are explicatia
n aceast a interpretare. ntr-adevar, proprietatea lui Darboux const a n faptul c a
functia nu poate "s ari" de la o valoare la alta, trecerea trebuind s a se faca n mod
continuu (aici cuvntul continuu ind folosit n acceptiunea sa intuitiva). Dar, asa
cum, confundnd continuitatea cu derivabilitatea, Cauchy si alti mari matemati-
cieni nu se nselau dect pe jumatate, deoarece derivabilitatea implic a proprietatea
de continuitate, confuzia dintre continuitate si proprietatea lui Darboux continea si
ea jum atate de adev ar, deoarece continuitatea implic a proprietatea lui Darboux.
Prin claric arile aduse de Weierstrass si Darboux, devenea clar c a intuitia pro-
priet atii matematice de continuitate este foarte nsel atoare, o adev arat a capcan a
care urma sa e depasit a abia n secolul nostru (i.e. XX), prin perfectionarea si
198
ranarea instrumentelor Analizei. O literatur a considerabil a privind propriet atile
de continuitate, derivabiliate si proprietatea lui Darboux a permis s a se precizeze
statutul acestora, gradul lor de independenta si de conditionare reciproc a.
Solomon Marcus, Socul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987, paginile 246-247
Continuity is such an obvious geometric phenomenon, that only slowly did it
dawn on mathematicians, that it needed a precise denition. Well into the 19th
century it was simply viewed as a descriptive term for curves that are unbroken.
The preeminent calculus text of that era was S. F. Lacroixs Trait lmentaire de
calcul direntiel et de calcul intgral. It was rst published in 1802. The sixth
edition appeared in 1858. Unchanged throughout these editions was its denition
of continuity: "By the law of continuity is meant that which is observed in the
description of lines by motion, and according to which the consecutive points of
the same line succeed each other without any interval". This intuitive notion of
continuity is useless when one tries to prove anything. The rst appearance of
the modern denition of continuity was published by Bernhard Bolzano in 1871 in
the Proceedings of the Prague Scientic Society under the title Rein analytischer
Beweis des Lehrsatzes dass zwieschen je zwey [sic] Werthen, die ein entgegengeset-
ztes Resultat gewaehren, wenigstens eine reele Wurzel der Gleichung liege. This
roughly translates as Purely analytic proof of the theorem that between any two
values that yield results of opposite sign there will be at least one real root of the
equation. The title says it all. Bolzano was proving that any continuous function
has the intermediate value problem. Bolzanos article raises an important point.
If he has to prove that continuity implies the intermediate value property, then
he is not using the intermediate value property to dene continuity. Why not?
Such a denition would agree with the intuitive notion of continuity. If a function
is dened at every point on the interval [a, b], then to say it has the intermedi-
ate property is equivalent to saying that it has no jumps or breaks. There are
several problems with choosing this denition of continuity. A function that has
the intermediate value property on [0, 1] is not necessarily bounded on that in-
terval. ... Another problem with using the intermediate value problem property
to dene continuity is that two functions can have it while their sum does not.
... Perhaps the most important aspect of continuity that the intermediate value
property lacks, and the one that may have suggested the modern denition, is
that if f is continuous in a neighborhood of a and if there is a small error in the
input so that instead of evaluating f at a we evaluate it at something very close
to a, then we want the output to be very close to f(a). The function dened by
199
f(x) = sin
1
x
, x ,= 0, satises the intermediate value property no matter how we
dene f(0), provided that 1 f(0) 1, but at a = 0 any allowance for error
in the input will result in an output that could be any number from 1 to 1. We
want to be able to control the variation in the output by setting a tolerance on the
input. ...This denition (i.e. the denition of continuity) does it all for us:
it implies the intermediate value property, it implies that a continuous function
on [a, b] is bounded and achieves its bounds on that interval, it is preserved when
we add two continuous functions or multiply them or even take compositions of
continuous functions.
Association of America, 1994, paginile 91-95.
PROPRIET
A TI LOCALE ALE FUNC TIILOR CONTINUE

Denitia continuitatii unei functii ntr-un punct; formul ari
echivalente
Operatii algebrice cu functii continue
Continuitatea aplicatiilor liniare
avnd domeniul R
p
si codomeniul R
q
Denitia continuit atii unei functii ntr-un punct; formulari echiva-
lente
Denitie. Fie f : D R
p
R
q
si a D. Spunem ca functia f este
continua n a dac a pentru orice vecin atate V a lui f(a), exist a o vecin atate
U a lui a (care depinde de V ), astfel ca pentru orice
x D U
s a avem
f(x) V .
Dac a D
1
D, atunci spunem c a f este continu a pe D
1
dac a f este
continua n orice punct din D
1
.
Observatie. Denitia de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
formulata si n cadrul spatiilor topologice.
200
Observatie. Din deni tia de mai sus decurge faptul c a dac a a DD
(i.e. a este un punct izolat al lui D, adic a exist a o vecin atate U a lui a
cu proprietatea ca U D = a), atunci f este continu a n a. Se poate
consulta si Teorema de la pagina 259, care precizeaza conditii echivalente
pentru continuitate n cazul n care a D D
.
Prezent am acum o propozitie care furnizeaz a conditii echivalente pentru
continuitate. Ea se va dovedi util a n cadrul demonstratiilor urm atoarelor
rezultate: Teorema de permanent a a compacit atii pentru functii continue
(vezi pagina 212), Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue
(vezi pagina 213), Teorema de la pagina 219, Teorema de la pagina 287, Lema
de la pagina 325.
Teorema. Fie f : D R
p
R
q
si a D.
a) f este continu a n a.
b) pentru orice R, > 0, exist a
R,
> 0, astfel nct, dac a

x D si |x a| <
,
atunci
|f(x) f(a)| < .
c) pentru orice sir (x
n
)
nN
, de elemente din D, care converge c atre a,
sirul (f(x
n
))
nN
converge c atre f(a).
Demonstra tie.
a) b) Multimea
M
= y R
q
[ |y f(a)| <
este o vecin atate a lui f(a).
Ca atare, exist a U, vecin atate a lui a, astfel ca
x U D f(x) V
.
Deoarece U este o vecin atate a lui a, exista
R,
> 0 astfel nct

x R
p
[ |x a| <
U,
si ca atare, daca
x D si |x a| <
,
201
atunci
x U D
si deci
f(x) V
,
adica
|f(x) f(a)| < .
b) c) Fie (x
n
)
nN
un sir, de elemente din D, care converge catre a.
Fie R, > 0. Atunci exist a
R,
> 0, astfel nct, dac a

x D si |x a| <
,
atunci
|f(x) f(a)| < .
Exist a n
N cu proprietatea c a pentru orice n N, n n
avem
|x
n
a| <
.
Cum x
n
D, pentru orice n N, deducem c a
|f(x
n
) f(a)| < ,
ceea ce arat a c a sirul (f(x
n
))
nN
converge c atre f(a).
c) a) Presupunem, prin reducere la absurd, c a a) este fals a.
Atunci exist a V
0
, vecin atate a lui f(a), astfel ca, pentru orice U, vecin a-
tate a lui a, exist a x
U
D U, astfel nct
f(x
U
) / V
0
.
Pentru orice n N, consider am
U
n
= x R
p
[ |x a| <
1
n
.
Atunci, pentru orice n N, exist a x
n
D U
n
, astfel nct
f(x
n
) / V
0
,
fapt care contrazice c).
202
Criteriu de discontinuitate. Fie f : D R
p
R
q
si a D. Functia
f nu este continua n a daca si numai dac a exista un sir (x
n
)
nN
, de elemente
din D, care converge c atre a, dar pentru care sirul (f(x
n
))
nN
nu converge
c atre f(a).
p
R
q
si a D. Atunci f este continu a n a
dac a si numai dac a pentru orice vecin atate V a lui f(a), exista o vecin atate
U a lui a, astfel ca
U D = f
1
(V ).
Exercitii
1. Sa se studieze continuitatea urmatoarelor functii:
a. f : R R, f(x) = c, pentru orice x R, unde c R;
b. f : [0, 1]
3
2
[2, 3] R, dat a de
f(x) =
1, x [0, 1]
7, x =
3
2
2, x [2, 3]
.
c. f : R R, f(x) = x
2
, pentru orice x R;
d. f : R 0 R, f(x) =
1
x
, pentru orice x R 0;
e. f : R R, dat a de
f(x) =
0, x 0
1, x > 0;
f. f : R
2
R
2
, f(x, y) = (2x +y, x 3y), pentru orice (x, y) R
2
;
g. f : R
2
R
2
, f(x, y) = (x
2
+y
2
, 2xy), pentru orice (x, y) R
2
.
h. Fie f : R
2
R o functie continu a.
2. Fie g
1
: R R, data de
g
1
(x) = f(x, 0),
pentru orice x R, si g
2
: R R, dat a de
g
2
(x) = f(0, x),
pentru orice x R.
S a se arate c a g
1
si g
2
sunt continue.
203
S a se arate c a dac a g
1
si g
2
sunt continue n 0, nu rezult a, n general, c a
f este continu a n 0.
3. Fie f : R R dat a de
f(x) =
1
q
, x =
p
q
, unde p, q Z, q > 0, ([p[ , q) = 1,
0, x / Q sau x = 0
.
Functia descris a mai sus poart a numele de functia lui Riemann.
S a se studieze continuitatea lui f.
4. Fie f, g : R R dou a functii continue si h : R R dat a de
h(x) =
f(x), x Q
g(x), x / Q
.
S a se arate c a h este continu a n x
0
R dac a si numai dac a
f(x
0
) = g(x
0
).
5. Fie f : R R o functie continu a cu proprietatea c a exist a un sir
(x
n
)
nN
de numere reale nenule avnd urm atoarele propriet ati:
lim
n
x
n
= 0
si
f(x +x
n
) = f(x),
pentru orice x R si orice n N.
S a se arate c a f este constant a.
6. Fie f, g : [0, 1] R dou a functii cu proprietatea c a multimile punctelor
lor de continuitate sunt dense n [0, 1]. S a se arate c a exist a cel putin un punct
al intervalului [0, 1] n care ambele functii sunt continue.
7. S a se arate c a orice functie f : [0, 1] [0, 1] care are gracul nchis
(i.e. pentru orice sir (x
n
)
nN
de elemente din [0, 1] si orice x, y [0, 1] astfel
nct lim
n
x
n
= x si lim
n
f(x
n
) = y, rezult a f(x) = y) este continu a.
Operatii algebrice cu functii continue
Rezultatele de mai jos arat a c a familia functiilor continue are un compor-
tament "bun" la operatiile algebrice.
204
Teorema. Fie f, g : D R
p
R
q
, : D R
p
R si a D. Dac a
f, g si sunt continue n a, atunci f +g, f g, fg, f si
f
(dac a (x) ,= 0
pentru orice x D) sunt continue n a.
p
R
q
. Dac a f este continu a n a, atunci
|f| este continua n a.
Teorema. Fie f : D
1
R
p
D
2
R
q
si g : D
2
R
p
D
3
R
r
.
Dac a f este continua n a, iar g este continua n f(a), atunci g f este
continua n a.
Continuitatea aplicatiilor liniare avnd domeniul R
p
si codome-
niul R
q
Pn a acum am considerat functii generale.
n continuare vom considera o clas a special a de functii, anume functiile
liniare.
Denitie. O func tie f : R
p
R
q
se nume ste liniar a dac a
f(x +y) = f(x) +f(y)
si
f(cx) = cf(x),
pentru orice x, y R
p
si c R.
Teorema. Fie f : R
p
R
q
o functie liniar a. Atunci exista pq nu-
mere reale, notate c
ij
, i = 1, q, j = 1, p, astfel nct, pentru orice x =
(x
1
, x
2
, ..., x
p
) R
p
si y = f(x) = (y
1
, y
2
, ..., y
q
) R
q
, avem:
y
1
= c
11
x
1
+c
12
x
2
+... +c
1p
x
p
,
y
2
= c
21
x
1
+c
22
x
2
+... +c
2p
x
p
,
.....
y
q
= c
q1
x
1
+c
q2
x
2
+... +c
qp
x
p
.
205
Reciproc, dac a consider am pq numere reale, notate c
ij
, i = 1, q, j = 1, p,
atunci functia care asociaz a oricarui x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) R
p
, elementul
y = f(x) = (y
1
, y
2
, ..., y
q
) R
q
, descris de ecua tiile de mai sus, este liniara.
Demonstra tie. Fie
e
1
= (1, 0, ...., 0),
e
2
= (0, 1, 0, ...., 0),
...
e
p
= (0, ...., 0, 1),
si
f(e
1
) = (c
11
, c
21
, ..., c
q1
),
f(e
2
) = (c
12
, c
22
, ..., c
q2
),
...
f(e
p
) = (c
1p
, c
2p
, ..., c
qp
).
Pentru un element arbitrar x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) R
p
, avem
x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
p
e
p.
Cum f este liniar a, avem
f(x) = x
1
f(e
1
) +x
2
f(e
2
) +... +x
p
f(e
p
),
de unde
f(x) = x
1
(c
11
, c
21
, ..., c
q1
) +x
2
(c
12
, c
22
, ..., c
q2
) +... +x
p
(c
1p
, c
2p
, ..., c
qp
) =
= (x
1
c
11
+x
2
c
21
+.... +x
p
c
1p
, ..., x
1
c
q1
+x
2
c
q2
+... +x
p
c
qp
) = (y
1
, y
2
, ..., y
q
).
Reciproca este imediata.
Rezultatul de mai sus ne va ajuta s a stabilim c a orice aplicatie liniar a
f : R
p
R
q
este continu a. Acest fapt se va folosi atunci cnd vom demonstra
Propozitia de la pagina 299, precum si atunci cnd vom demonstra Teorema
de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi pagina 304).
206
Propozitie. Pentru orice aplicatie liniar a f : R
p
R
q
exista M
[0, ) cu proprietatea c a
|f(x)| M|x| ,
pentru orice x R
p
.
n particular, o astfel de functie este continu a.
Demonstra tie. Avem, utiliznd inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
(vezi pagina 86),
[y
i
[
2
|x|
2
p
j=1
[c
ij
[
2
,
de unde
|f(x)| = |y| |x| (
q
i=1
p
j=1
[c
ij
[
2
)
1
2
,
pentru orice x R
p
, i.e., cu notatia
M = (
q
i=1
p
j=1
[c
ij
[
2
)
1
2
,
avem
|f(x)| M|x| ,
pentru orice x R
p
.
Ca atare, avem
|f(u v)| = |f(u) f(v)| (
q
i=1
p
j=1
[c
ij
[
2
)
1
2
|u v| ,
pentru orice u, v R
p
, ceea ce implic a ndat a continuitatea lui f.
Observatie. Exist a aplicatii liniare ntre anumite spatii normate (innit
dimensionale) care nu sunt continue.
Observatie. Functiile polinomiale, ra tionale (i.e. cele care sunt ct de
functii polinomiale), putere, exponen tial a, logaritmic a, sin, cos, tg, ctg sunt
continue.
Bibliograe
207
PROPRIET
A TI GLOBALE ALE FUNC TIILOR CONTINUE

Caracterizari alternative pentru continuitatea global a
Continuitate si conexitate:
Teorema de permanent a a conexitatii pentru functii continue;
Teorema lui Bolzano a valorilor intermediare.
Continuitate si compacitate:
Teorema de permanent a a compacitatii pentru functii continue;
Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue.
Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue
Pna acum am studiat continuitatea unei functii local, adic a ntr-un
punct. n continuare vom studia propriet atile functiilor care sunt continue
n ecare punct al domeniului de denitie.
Caracteriz ari alternative pentru continuitatea globala
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiilor urm atoarelor
rezultate: Teorema de permanent a a conexit atii (vezi pagina 210), Teorema
lui Bolzano a valorilor intermediare (vezi pagina 211), Teorema de continu-
itate a inversei pentru functii continue (vezi pagina 216), Teorema lui Dini
(vezi pagina 220), Teorema continuit atii uniforme (vezi pagina 226), Teorema
lui Tietze (vezi pagina 249).
Teorema de continuitate globala. Fie f : D R
p
R
q
.
Urmatoarele arma tii sunt echivalente:
a) f este continu a pe D;
b) pentru orice G =

G R
q
, exist a G
1
=

G
1
R
p
, astfel nct
G
1
D = f
1
(G);
c) pentru orice H = H R
q
, exist a H
1
= H
1
R
p
, astfel nct
H
1
D = f
1
(H).
Observatie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
formulata si n cadrul spatiilor topologice, validitatea ei p astrndu-se.
208
Demonstra tie
a) b) Fie
G =

G R
q
.
Dac a a f
1
(G), deoarece G este o vecin atate a lui f(a), rezult a, folosind
continuitatea lui f n a, c a exist a U
a
=

U
a
R
q
astfel nct
x U
a
D f(x) G.
Alegem
G
1
=
aG
U
a
.
b) a) Fie a D si G o vecin atate deschisa a lui f(a).
Atunci exist a G
1
=

G
1
R
p
astfel nct
G
1
D = f
1
(G).
G
1
este o vecin atate deschis a a lui a, deoarece a G
1
.
Dac a x G
1
D, atunci f(x) G, deci f este continu a n a.
Acum vom ar ata c a b) c).
Pentru nceput, s a observ am c a pentru B R
q
si C = R
q
B avem
f
1
(B) f
1
(C) =
si
f
1
(B) f
1
(C) = D. (1)
Dac a B
1
este o submultime a lui R
p
astfel ca
B
1
D = f
1
(B)
si C
1
= R
p
B
1
, atunci
C
1
f
1
(B) =
si
D = (B
1
D) (C
1
D) = f
1
(B) (C
1
D). (2)
Din formule (1) si (2) deducem c a
C
1
D = f
1
(C).
Echivalenta b) c) decurge imediat din considerentele de mai sus.
209
Corolar. Fie f : R
p
R
q
.
Urmatoarele arma tii sunt echivalente:
a) f este continu a pe R
p
.
b) pentru orice G =

G R
q
, f
1
(G) este deschisa n R
p
.
c) pentru orice H = H R
q
, f
1
(H) este nchis a n R
p
.
Observatie. Teorema de mai sus nu arm a c a, pentru o functie continu a
f si o multime deschis a G, f(G) este deschis a.
ntr-adev ar, e f : R R, dat a de
f(x) =
1
1 +x
2
,
pentru orice x R.
Atunci
f((1, 1)) = (
1
2
, 1].
Mai mult,
f([1, ) = (0,
1
2
]
si
f(R) = (0, 1],
deci proprietatea unei mul timi de a deschis a sau nchis a nu se p astreaz a
prin ac tiunea unei functii continue.
Vom vedea ns a ca situa tia este diferit a n ceea ce prive ste compacitatea
si conexitatea.
Continuitate si conexitate
Rezultatul de mai jos arat a ca imaginea unei multimi conexe printr-o
functie continu a este o multime conex a.
Teorema de permanenta a conexitatii pentru functii continue.
Fie f : H R
p
R
q
. Dac a H este conex a si f este continu a, atunci f(H)
este conex a.
210
Demonstra tie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, c a f(H) este
neconex a.
Atunci exista dou a multimi deschise A si B din R
q
, astfel nct Af(H)
si B f(H) sunt nevide, disjuncte si reuniunea lor este f(H).
ntruct f este continu a, conform Teoremei de continuitate global a (vezi
pagina 208), exist a dou a multimi deschise A
1
si B
1
din R
p
, astfel ca
A
1
H = f
1
(A)
si
B
1
H = f
1
(B).
Atunci A
1
H si B
1
H sunt nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este H,
ceea ce contrazice faptul c a H este conex a.
Adjectivul continu a pentru o functie sugereaz a c a nu exist a ntreruperi n
gracul functiei. Ca atare, urm atorul rezultat nu este neasteptat.
Teorema lui Bolzano a valorilor intermediare. Fie f : H R
p
R
o func tie m arginita si continu a, iar H conex a.
Dac a k R satisface inegalitatea
inff(x) [ x H < k < supf(x) [ x H,
atunci exist a cel putin un punct n H n care f ia valoarea k.
Demonstra tie. Fie multimile deschise si disjuncte
A = t R [ t < k
si
B = t R [ t > k.
ntruct f este continu a, conform Teoremei de continuitate global a (vezi
pagina 208), exist a dou a multimi deschise, A
1
si B
1
, din R
p
, astfel ca
A
1
H = f
1
(A)
si
B
1
H = f
1
(B).
Dac a f, prin absurd, nu ar lua, pe H, valoarea k, atunci A
1
H si B
1
H
sunt nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este H, ceea ce contrazice faptul c a
H este conex a.
211
Continuitate si compacitate
Rezultatul de mai jos arat a c a imaginea unei multimi compacte printr-o
functie continua este o multime compact a. El se va folosi n cadrul demon-
stratiei Teoremei valorii minime si maxime pentru functii continue (vezi pagi-
na 213) si a Teoremei de continuitate a inversei pentru functii continue (vezi
pagina 216).
Teorema de permanenta a compacit atii pentru functii continue.
Fie f : D R
p
R
q
. Dac a K este compact a si f este continua, atunci
f(K) este compacta.
Demonstra tie. Conform Teoremei Heine-Borel (vezi pagina 115), stim c a
multimea K este m arginit a si nchis a n R
p
.
Conformaceluiasi rezultat, este sucient sa ar at amc a f(K) este m arginit a
si nchis a n R
q
.
S a presupunem, prin absurd, c a f(K) nu este m arginit a.
Atunci, pentru orice n N, exist a x
n
K, astfel nct
|f(x
n
)| n.
Cum K este m arginit a, sirul (x
n
)
nN
este m arginit, deci, n conformitate
cu lema lui Cesro (vezi pagina 139), exist a un subsir al s au convergent c atre
x.
Pentru c a x
n
K, pentru orice n N, si K este nchis a, rezult a c a
x K.
Deoarece f este continu a n x, exista o vecin atate V a lui x, astfel ca, pe
V , f este m arginit a, ceea ce contrazice faptul c a [f(x
n
)[ n, pentru orice
n N.
Asadar f(K) este m arginit a.
Vom ar ata c a f(K) este nchis a.
Pentru aceasta, n conformitate cu Teorema de la pagina 96, este sucient
s a ar at am c a orice punct de acumulare y al lui f(K) este din f(K).
ntr-adev ar, pentru orice n N, exist a z
n
K, astfel ca
|f(z
n
) y| <
1
n
.
212
Conform lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exist a (z
n
k
)
kN
, un subsir al
lui (z
n
)
nN
, convergent c atre z.
Pentru c a z
n
K, pentru orice n N, si K este nchis a, rezult a ca
z K.
Deoarece f este continu a n z, conform Teoremei de la pagina 201, avem
f(z) = lim
k
f(z
n
k
) = y,
ceea ce arat a c a y f(K).
Deci f(K) este nchis a.
Rezultatul de mai jos arat a ca "o functie continu a pe un compact este
marginit a si si atinge marginile". El se va folosi n cadrul demonstratiei
Propozitiei de la pagina 215, precum si a Teoremei lui Tietze (vezi pagina
249).
Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue. Fie
f : K R
p
R
q
o functie continua, unde K este mul time compacta.
Atunci exist a x
si x
, puncte din K, astfel nct

|f(x
)| = sup
xK
|f(x)|
si
|f(x
)| = inf
xK
|f(x)| .
Demonstra tie. Deoarece f este continu a, conform celei de a doua Teo-
reme de la pagina 215, |f| este continu a si ca atare, folosind Teorema de
permanent a a compacit atii pentru functii continue (vezi pagina 212), precum
si Teorema Heine-Borel (vezi pagina 115), multimea |f(x)| [ x K este
marginit a.
Fie
M = sup|f(x)| [ x K.
Conform Teoremei de caracterizare cu a marginilor unei multimi (vezi
pagina 66), putem considera un sir (x
n
)
nN
, de elemente din K, astfel nct
M |f(x
n
)| M
1
n
, (*)
213
pentru orice n N.
Atunci, conform Lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exist a un punct x
din K si (x
n
k
)
kN
, un subsir al lui (x
n
)
nN
, convergent c atre x
.
Deoarece |f| este continu a, folosind Teorema de la pagina 201, Propozitia
de la pagina 132 si (), avem
|f(x
)| = M = sup
xK
|f(x)| .
Similar se arat a cealalt a parte a teoremei.
Corolarul de mai jos se va folosi n demonstratia Propozitiei de carac-
terizare a aplicatiilor liniare si injective de la R
p
la R
q
(vezi pagina 215),
Teoremei de aproximare a lui Bernstein (vezi pagina 244), Teoremei lui Rolle
(vezi pagina 277), Teorema lui Darboux (pagina 282), Criteriului de stabilire
a punctelor de extrem pentru functii de mai multe variabile (vezi pagina
342), precum si a Primei teoreme de medie la integrala Riemann-Stieltjes
(vezi pagina 386).
Corolar. Fie f : K R
p
R o functie continu a, unde K este mul time
compact a. Atunci exist a x
si x
, puncte din K, astfel nct

f(x
) = sup
xK
f(x)
si
f(x
) = inf
xK
f(x).
Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue
Observatie. Sa remarcam c a S = x R
p
[ |x| = 1 este marginit a si
nchis a, deci, conform Teoremei Heine-Borel (vezi pagina 115), compact a.
n conformitate cu Teorema valorii minime si maxime pentru functii con-
tinue (vezi pagina 213), pentru o aplicatie liniar a f : R
p
R
q
exist a x
si
x
puncte din S, astfel nct

|f(x
)| = sup
xS
|f(x)| = M
si
|f(x
)| = inf
xS
|f(x)| = m.
214
Atunci, pentru orice x R
p
0, avem
x
|x|
S,
deci
m
_
_
_
_
f(
x
|x|
)
_
_
_
_
=
1
|x|
|f(x)| M,
de unde
m|x| |f(x)| M|x| ,
relatie valabil a si pentru x = 0.
Dac a m > 0, atunci f este injectiv a, c aci pentru orice x, y R
p
astfel
nct
f(x) = f(y),
avem
f(x y) = 0,
deci
m|x y| |f(x y)| = 0,
de unde,
x = y.
Vom arata ca are loc si reciproca (rezultat care va utilizat n cadrul
demonstratiei Teoremei de injectivitate local a, vezi pagina 322, si al Teoremei
de inversiune local a, vezi pagina 329).
Propozitie. Fie f : R
p
R
q
o aplica tie liniara si injectiv a.
Atunci exist a m R, m > 0 astfel nct
m|x| |f(x)| ,
pentru orice x R
p
.
Demonstra tie. Avem
m = inf
xS
|f(x)| > 0,
deoarece, n caz contrar, conform Teoremei valorii minime si maxime pentru
functii continue (vezi pagina 213), exist a x
S astfel ca
m = |f(x
)| = 0,
215
de unde
f(x
) = f(0),
deci, cum f este injectiv a,
x
= 0,
ceea ce contrazice
x
S.
Atunci
x
x
S, pentru orice x X 0, deci
m
_
_
_
_
f(
x
|x|
)
_
_
_
_
,
de unde
m|x| |f(x)| ,
inegalitate care este valid a si pentru x = 0.
Observatie. Din Propozitia de mai sus rezult a c a dac a aplicatia liniar a
f : R
p
R
q
este bijectiv a, atunci inversa sa este continu a. Vom ar ata
c a acest rezultat este valabil si n cazul n care f nu este liniara. Teorema
de mai jos se va dovedi util a pentru stabilirea teoremei de inversiune local a
(forma slab a)-vezi pagina 323.
Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue. Fie
f : K R
p
R
q
o functie continua si injectiv a, unde K este o mul time
compact a. Atunci functia f
1
: f(K) K este continu a.
Demonstra tie. Fie H o submultime nchis a din R
p
.
Atunci H K este nchis a si marginit a, deci, conform Teoremei Heine-
Borel (vezi pagina 115), ea este compact a.
Drept urmare, utiliznd Teorema de permanent a a compacit atii pentru
functii continue (vezi pagina 212), H
1
= f(H K) este compacta, deci
nchis a.
Avem
H
1
= f(H K) = (f
1
)
1
(H),
de unde
H
1
f(K) = (f
1
)
1
(H),
relatie care, tinnd cont de Teorema de continuitate global a (vezi pagina
208), arat a c a functia f
1
: f(K) K este continu a.
216
Exercitii
1. Vom spune c a o functie f : I R, unde I este un interval din R, are
proprietatea lui Darboux dac a pentru orice interval J I, f(J) este interval.
S a se arate ca o functie continu a f : I R, unde I este un interval din
R, are proprietatea lui Darboux.
2. S a se arate c a functia f : R R, dat a de
f(x) =
2x, x 0
x 1, x > 0
,
are proprietatea lui Darboux, dar nu este continu a
3. S a se arate ca o functie injectiv a f : I R, unde I este un interval
din R, care are proprietatea lui Darboux este strict cresc atoare sau strict
descresc atoare.
4. S a se arate c a nu exist a nicio functie continu a f : R R astfel nct
(f f)(x) = x,
pentru orice x R.
5. S a se arate c a orice functie continu a f : R R care are proprietatea
ca
[f(x) f(y[ [x y[ ,
pentru orice x, y R, este surjectiv a.
6. Fie f : R R o functie continu a si strict cresc atoare. S a se arate c a
f
1
: f(R) R este continua si strict cresc atoare.
5. Fie f : R R o functie continu a, care nu ia aceeasi valoare de dou a
ori. Este adev arat c a f este strict monoton a?
6. Fie f : [0, 1] R o functie, astfel nct ecare valoare a sa este luat a
de exact dou a ori. S a se arate c a f nu este continu a pe [0, 1].
7. S a se arate c a nu exist a functii continue, f : R R, astfel nct
f(x) Q f(x + 1) / Q.
8. S a se arate c a nu exist a functii continue si bijective din R
2
n R.
9. Fie f, g : [a, b] [a, b] dou a functii continue astfel nct
f g = g f.
S a se arate c a exist a x
0
[a, b], astfel ca
f(x
0
) = g(x
0
).
217
Bibliograe
218
SIRURI DE FUNC TII CONTINUE
Limita uniforma a unui sir de functii continue este o functie
continua
Teorema lui Dini
Limita uniforma a unui sir de functii continue este o functie
continu a
Limita unui sir de functii continue nu este neap arat o functie continu a,
asa cum se poate observa pe exemplul urm ator: f
n
: [0, 1] R,
f
n
(x) = x
n
,
pentru orice n N si orice x [0, 1].
Vom ar ata c a daca sirul de functii continue converge uniform, atunci
limita sa este o functie continu a. Mai precis avem urm atorul rezultat care se
va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui Tietze (vezi pagina 249), pre-
cum si al Teoremei de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala
innit a (vezi pagina 435).
Teorema. Fie (f
n
)
nN
, f
n
: D R
p
R
q
, un sir de func tii continue
care converge uniform c atre f : D R. Atunci f este continu a.
Demonstra tie. Deoarece sirul de functii (f
n
)
nN
, converge uniform c atre
f, pentru orice > 0 exist a n
si
orice x D s a avem
|f
n
(x) f(x)| <

3
.
Pentru ar ata c a f este continu a ntr-un punct arbitrar a D, s a observ am
ca
|f(x) f(a)| |f(x) f
n
(x)| +|f
n
(x) f
n
(a)| +|f
n
(a) f(a)| <
<

3
+|f
n
(x) f
n
(a)| +

3
.
Deoarece f
n
este continu a n a, exist a
,a
> 0, astfel nct dac a x D
si |x a| <
,a
, atunci
|f
n
(x) f
n
(a)| <

3
.
219
Ca atare, dac a x D si |x a| <
,a
, avem
|f(x) f(a)|

3
+

3
+

3
= ,
ceea ce, conform Teoremei de la pagina 201, stabileste continuitatea lui f n
a.
Teorema lui Dini
Teorema urm atoare furnizeaz a conditii suciente pentru ca un sir de
functii continue care converge simplu, pe o multime compact a, c atre o functie
continu a, s a convearg a uniform.
Teorema lui Dini. Fie K R o mul time compacta, (f
n
)
nN
, f
n
: K
R, un sir de functii continue astfel nct
f
n+1
f
n
,
pentru orice n N si
f
n
s
f,
unde f : K R, este o functie continu a.
Atunci
f
n
u
f.
Demonstra tie. Considernd, (f
n
f)
nN
, n loc de (f
n
)
nN
, putem pre-
supune c a f 0.
Pentru orice > 0 si n N, consideram
K
n
= f
1
n
([, )).
Deoarece f
n
este continu a si K este compact a (deci, conform Teoremei
Heine-Borel-vezi pagina 115, nchis a), rezult a (avnd n vedere Teorema de
continuitate global a-vezi pagina 208) c a K
n
este nchis a, pentru orice n N.
Evident
K
n+1
K
n
,
pentru orice n N.
Avem
nN
K
n
= ,
220
caci, altminteri, dac a
x
0

nN
K
n
,
atunci
f
n
(x
0
) ,
pentru orice n N, fapt care contrazice ipoteza
lim
n
f
n
(x
0
) = 0.
Atunci, conform teoremei lui Cantor (vezi pagina 118), exist a n
0
N,
astfel nct
K
n
0
= .
Drept urmare
f
n
0
(x) ,
pentru orice x K, de unde
0 f
n
(x) f
n0
(x) ,
pentru orice x K si orice n N, n n
0
, adica
f
n
u
f.
Nota istoric a. Ulisse Dini (1845-1918) a studiat la Pisa si Paris cu
Bertrand si Hermite. A predat la Universitatea din Pisa, al c arei rector a si
fost ntre anii 1888 si 1890. A fost ales, n 1880, membru al parlamentului
italian si senator, n 1880. n 1908 devine director al Scuola Normale di
Pisa. A contribuit la dezvoltarea geometriei si analizei matematice (n special
la teoria seriilor Fourier). Dini a publicat multe monograi (Fundamentele
teoriei functiilor de o variabil a real a, n 1878; un tratat despre seriile Fourier,
n 1880 etc).
Exercitii
1. S a se arate c a sirul de functii (f
n
)
nN
, f
n
: [0, 1] R, dat de
f
n
(x) =
(1 +x)
n
e
2nx
,
221
pentru orice n N si orice x [0, 1], converge uniform pe orice interval de
forma [a, 1], unde 0 < a < 1.
2. Fie sirul de functii (f
n
)
nN
, f
n
: [0,

2
] R, dat de
f
n
(x) = cos
2n
x,
pentru orice n N si orice x [0,

2
], unde 0 < a <

2
.
S a se arate c a (f
n
)
nN
converge uniform pe [a,

2
] si neuniform pe [0,

2
].
3. S a se studieze convergenta simpl a si uniform a a sirului de functii
(f
n
)
nN
, f
n
: [1, 2] R, dat de
f
n
(x) =
(ln x)
n
1 + (lnx)
n
,
4. Fie sirul de functii (f
n
)
nN
, f
n
: [0, 1] R, dat de recurenta:
f
1
0
si
f
n+1
(x) = f
n
(x) +
1
2
[x f
2
n
(x)],
S a se arate ca (f
n
)
nN
converge uniform c atre functia f : [0, 1] R,
f(x) =
x, pentru orice x [0, 1].

5. S a se arate c a sirul de functii (f
n
)
nN
, f
n
: [0, 1] R, dat de
f
n
(x) =
x
n
1 +x
2n
,
pentru orice n N si orice x [0, 1], nu converge uniform.
6. S a se arate c a sirul de functii discontinue (f
n
)
nN
, f
n
: R R, dat de
f
n
(x) =
1
n
, dac a x =
m
n
, m, n N, (m, n) = 1
0, alminteri
,
pentru orice n N si orice x R, converge uniform catre o functie continu a.
7. Sa se determine toate functiile continue f : R R care sunt limita
uniforma a unui sir de polinoame.
222
Bibliograe
2. C. Popa, V. Hiri s, M. Megan, Introducere n analiza matematica
prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca Fa-
cult atii de Matematic a si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 23777.
223
CONTINUITATE UNIFORM
A
Notiunea de continuitate uniforma
Teorema continuit atii uniforme
Notiunea de functie Lipschitz
Notiunea de continuitate uniforma
Pentru o functie, f : D R
p
R
q
, continuitatea lui f pe D echivaleaz a
cu:
pentru orice R, > 0 si a D exist a
a,
R,
a,
> 0 astfel nct
dac a x D si |x a| <
a,
, atunci
|f(x) f(a)| < .
Trebuie re tinut aici ca
a,
depinde, n general, att de , ct si de a.
Dependenta lui
a,
de a reect a faptul c a f si poate schimba rapid
valorile n jurul lui a.
Uneori se poate alege
a,
independent de a, adic a dependent numai de .
Spre exemplu, pentru f : R R, dat a de
f(x) = 2x,
pentru orice x R, putem alege
a,
=

2
.
Prin contrast, f : (0, ) R, dat a de
f(x) =
1
x
,
pentru orice x (0, ), avem
f(x) f(a) =
a x
ax
.
224
Dac a < a si [x a[ , atunci
[f(x) f(a)[

a(a )
,
iar aceast a inegalitate nu poate mbun at atit a, deoarece egalitatea are loc
pentru x = a .
Dac a dorim [f(x) f(a)[ < , atunci cea mai mare valoare pe care o
putem alege pentru este
a,
=
a
2
1+a
.
Asadar, pentru a > 0, f este continua n a, deoarece putem alege
a,
=
a
2
1 +a
si aceasta este cea mai mare valoare posibil a.
Deoarece
inf
a>0
a
2
1 +a
= 0,
nu putem alege
a,
independent de a.
Dac a vom restrnge domeniul lui f la [u, ), atunci
inf
a>0
a
2
1 +a
=
u
2
1 +u
> 0
poate ales ca ind
a,
si, dup a cum se observ a, aceast a cantitate nu depinde
de a.
p
R
q
si H D. Spunem ca f este uniform
continua pe H dac a pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel
nct pentru orice x, a H si |x a| <
s a avem
|f(x) f(a)| < .
Observatie. Reamintim c a diametrul unei submultimi A a lui R
p
este
sup
x,yA
|x y|. Cu aceast a terminologie, o functie f : D R
p
R
q
este
uniform continu a pe H daca pentru orice R, > 0 exista
R,
> 0
astfel nct oricum am alege H o submultime a lui D cu diametrul inferior
lui
, imaginea ei prin functia f are diametrul inferior lui .

225
Observatie. Este clar ca o func tie uniform continu a pe H este continu a
pe H. Reciproca nu este, n general, valabil a.
Teorema continuitatii uniforme
Rezultatul urm ator arat a c a pe o multime compact a, continuitatea este
automat uniform a. Acest rezultat este foarte util ind folosit n cadrul
demonstratiilor urm atoarelor rezultate: Teoremele de la pagina 241, Teo-
rema de aproximare a lui Bernstein (vezi pagina 244), Teorema de integra-
bilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue (vezi pagina 364), Teorema de
reprezentare a lui Riesz (vezi pagina 373), Teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 388), Teorema de conti-
nuitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann (vezi pagina 396),
Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann
(vezi pagina 397), Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
400), Prima teorem a de integrare pentru integrala Riemann multipl a (vezi
pagina 408), Teorema privind calculul variatiei totale a unei functii derivabile
cu derivata continu a (vezi pagina 470).
Teorema continuit atii uniforme. Fie f : D R
p
R
q
o func tie
continua si K o submul time compact a a lui D.
Atunci f este uniform continua pe K.
Demonstra tie. Utiliznd Teorema de continuitate global a (vezi pagina
208), pentru R, > 0 putem considera acoperirea cu multimi deschise a
lui K dat a de familia f
1
(B(u,

2
) [ u R
q
.
Conform teoremei de acoperire a lui Lebesgue (vezi pagina 120), exist a
> 0 astfel nct pentru orice x, y K, cu |x y| < , exist a u R
q
cu
proprietatea c a
x, y f
1
(B(u,

2
),
i.e.
f(x), f(y) f
1
(B(u,

2
),
ceea ce nseamn a c a
|f(x) u| <

2
si
|f(y) u| <

2
,
226
ceea ce implic a
|f(x) f(y)| |f(x) u| +|f(y) u| <

2
+

2
= .
Prin urmare, pentru orice > 0, exist a > 0 cu proprietatea c a pentru
orice x, y K astfel nct
|x y| < ,
rezult a
|f(x) f(y)| < ,
fact care ne asigur a c a f este uniform continu a pe K.
Notiunea de functie Lipschitz
Functiile Lipschitz constituie o clas a important a de functii uniform con-
tinue.
Denitie. O functie f : D R
p
R
q
se nume ste Lipschitz daca exist a
M R, M > 0 astfel nct
|f(x) f(y)| M|x y| ,
pentru orice x, y D.
Dac a se poate alege M < 1, f se nume ste contractie.
Observatie. Este clar, alegnd
=

M
, c a orice func tie Lipschitz este
uniform continu a. Reciproca nu este valabila (vezi f : [0, 1] R, dat a de
f(x) =
x, pentru orice x [0, 1]). Orice functie liniar a este Lipschitz. Mai
mult, a sa cum vom vedea, orice functie derivabil a, cu derivata m arginit a, este
Lipschitz.
Nota istoric a. Rudolf Otto Sigismund Lipschitz s-a nascut la 14 mai
1832, la Knigsberg, Germania. A nceput de timpuriu studiile universitare la
Universitatea din Knigsberg, sub ndrumarea lui Franz Neumann. Ulterior
merge la Berlin, unde este ndrumat de c atre Dirichlet si unde obtine titlul
de doctor n matematici n august 1853. n urm atorii patru ani pred a la
gimnaziile din Knigsberg si din Elbing, pentru ca n anul 1857 sa devin a
Privatdozent la Universitatea din Berlin. Este numit, n anul 1862, profesor
extraordinar la Breslau. mpreun a cu H. Schroeter si M. Frankenheim, pune
227
bazele unui seminar de matematica si zic a matematic a. n anul 1864 este
numit profesor la Universitatea din Bonn, unde si va petrece restul carierei,
desi a primit o ofert a pentru ocuparea unui post la Gttingen. Cel mai
remarcabil fapt n leg atur a cu activitatea matematic a a lui Lipschitz este
diversitatea domeniilor de care s-a ocupat: teoria numerelor, teoria functiilor
Bessel, teoria seriilor Fourier, ecuatii diferentiale, mecanic a analitic a, teoria
potentialului.
A murit la Bonn, Germania, la 7 octombrie 1903.
Exercitii
1. O functie f : A R R este uniform continu a dac a si numai dac a
exist a c A astfel nct f este uniform continu a pe A
c,s
= A(, c] si pe
A
c,d
= A [c, ).
2. O functie f : A R R este uniform continu a dac a si numai dac a
pentru orice dou a siruri (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
astfel nct lim
n
(x
n
y
n
) = 0,
avem lim
n
(f(x
n
) f(y
n
)) = 0.
3. Fie a 0. Sa se arate c a functia f : (a, ) R, dat a de f(x) = ln x,
pentru orice x (a, ), este uniform continu a dac a si numai dac a a > 0.
4. Este uniform continu a functia f : R R, dat a de f(x) = e
x
, pentru
orice x R?
5. S a se arate ca f, g : R R, f(x) = x, g(x) = sinx, pentru orice
x R, sunt uniform continue, dar fg nu este uniform continu a.
6. S a se arate c a f : (a, b] R este uniform continu a dac a si numai dac a
poate extinsa la o functie continu a pe [a, b]. Este f : (0,

2
] R, dat a de
f(x) = sin
1
x
, pentru orice x (0,

2
], uniform continua?
Bibliograe
2. James Munkres, Topology. A rst course, Prentice Hall, Inc.,
Englewood Clis, New Jersey, 1975.
3. Gheorghe Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, Noti-
uni fundamentale, Editura Stiintic a si Enciclopedic a, Bucuresti, 1985 -
Bucuresti II 32924
228
TEOREME DE PUNCT FIX
Notiunea de punct x
Teoreme de punct x
Teorema punctelor xe pentru contractii
Principiul contractiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli
Teorema de punct x a lui Brouwer
Notiunea de punct x
p
R
p
o func tie. Un punct u D se nume ste
punct x al lui f dac a
f(u) = u.
Multe rezultate au la baza demonstratiei existenta punctelor xe pentru
o functie. Ca atare, este de dorit sa dispunem de rezultate care s a asigure
existenta punctelor xe.
Teoreme de punct x
Teorema punctelor xe pentru contractii. Fie f : R
p
R
p
o
contractie.
Atunci f are un unic punct x.
Demonstra tie. Conform denitiei contractiei, exista C (0, 1) astfel nct
|f(x) f(y)| C |x y| ,
pentru orice x, y R
p
.
Denim inductiv sirul (x
n
)
nN
astfel:
x
1
R
p
este arbitrar si
x
n+1
= f(x
n
),
pentru orice n N.
Vom ar ata ca sirul (x
n
)
nN
converge c atre un punct x (unic) al lui f si
vom estima viteza de convergent a.
229
Folosind metoda inductiei matematice se arat a c a
|x
n+1
x
n
| C
n1
|x
2
x
1
| ,
pentru orice n N.
Pentru m, n N, m n, folosind relatia de mai sus, avem
|x
m
x
n
| |x
m
x
m1
| +|x
m1
x
m2
| +.... +|x
n+1
x
n
|
(C
m2
+C
m3
+.... +C
n1
) |x
2
x
1
|
C
n1
1 C
|x
2
x
1
| .
Deoarece lim
n
C
n1
= 0, relatia de mai sus arat a c a sirul (x
n
)
nN
este
Cauchy, deci convergent (am utilizat aici Criteriul lui Cauchy-vezi pagina
140).
Fie
u = lim
n
x
n
.
Atunci
f(u) = u.
Mai mult, prin trecere la limit a, dup a m, n inegalitatea de mai sus,
obtinem urm atoarea estimare a vitezei de convergenta:
|u x
n
|
C
n1
1 C
|x
2
x
1
| ,
pentru orice n N.
Acum vom ar ata c a punctul u este unic.
S a presupunem c a v este un alt punct x al lui f.
Atunci
|u v| = |f(u) f(v)| C |u v| ,
de unde
0 (C 1) |u v| ,
deci
|u v| = 0,
adica
u = v.
230
Dac a functia f nu este denit a pe R
p
, trebuie s a avem grij a ca elementele
sirului denit iterativ s a fac a parte din domeniul de denitie al functiei.
Teorema. Fie f : D = x R
p
[ |x| B R
q
pentru care exist a C
cu proprietatea c a
|f(x) f(y)| C |x y| ,
pentru orice x, y D si
|f(0)| B(1 C).
Atunci sirul (x
n
)
nN
, denit astfel:
x
1
= 0
si
x
n+1
= f(x
n
),
pentru orice n N, converge c atre un unic punct x al lui f, care se g ase ste
n D.
Demonstra tie. Vom ar ata c a elementele sirului (x
n
)
nN
fac parte din D,
ceea ce va ncheia demonstratia (care decurge ca mai sus).
Din ipotez a, avem
|x
2
| = |f(0)| B(1 C) B.
Cum
|x
3
x
2
| C |x
2
| ,
deducem c a
|x
3
| |x
2
| +C |x
2
| = (1 +C) |x
2
| B(1 C
2
),
iar inductiv obtinem
|x
n+1
| B(1 C
n
),
pentru orice n N.
Observatie. Rezultatele de mai sus au anumite avantaje: furnizeaz a o
metoda constructiva pentru punctul x si o estimare a erorii de aproximare
precum si unicitatea punctului x. Totu si, cerinta ca f s a e contrac tie este
foarte restrictiva.
231
Observatie. Teorema punctelor xe pentru contractii, n ipostaze mai
generale (vezi mai jos), cunoscut a si sub numele de principiul contractiilor
al lui Banach-Caccioppoli sau Picard-Banach, este un instrument esential n
stabilirea existentei si unicit atii solutiilor ecua tiilor diferentiale.
Nota istorica. Charles Emile Picard s-a n ascut n 1856 la Paris. Stu-
diaza la Liceul Napolon, numit ulterior Henri IV, ind un elev eminent, si
este admis la cole Polytechnique si cole Normale Suprieure ind clasat
al doilea, respectiv primul la examenul de admitere. Absolv a cole Nor-
male Suprieure unde si functioneaz a ca asitent timp de un an, pentru ca
apoi, n 1878 s a e numit lector la Universitatea din Paris, iar mai apoi, n
1879, profesor la Toulouse. n 1881 se ntoarce la Paris unde este numit con-
ferentiar pentru mecanic a si astronomie la cole Normale. n 1881 Picard
devine membru al sectiei de matematic a a Acadmie des Sciences. n acelasi
an se c as atoreste cu fata lui Hermite cu care are trei copii: o fat a si doi
b aieti, care au murit n primul r azboi mondial. n 1885 Picard este numit
la catedra de calcul diferential de la Sorbona, desi nu mplinise vrsta de 30
de ani (asa cum prevedeau regulamentele academice ca o conditie obligatorie
pentru ocuparea unei catedre). n 1879 schimb a aceast a catedr a cu cea de
analiza matematic a si algebr a superioar a. A avut contributii importante la
dezvoltarea analizei matematice, teoriei functiilor, ecuatiilor diferentiale si a
geometriei analitice. A scris o carte de referint a n trei volume, publicat a n-
tre 1891 si 1896, intitulat a Trait danalyse. A aplicat analiza matematic a la
studiul elasticit atii, c aldurii si electrict atii. Picard a primit premiul Poncelet,
n 1886, Grand Prix des Sciences Mathmatiques, n 1888, Grande Croix de
la Lgion dHonneur, n 1932, precum si medalia de aur Mittag-Leer, n
1937. A devenit membru al Academiei Franceze n 1924 si este ales presedin-
te al Congresului International al Matematicienilor de la Strasbourg din 1920.
Iat a cum l caracteriza Hadamard: "O tr as atur a denitorie a personalit atii
stiintice a lui Picard a fost perfectiunea actului de predare, unul dintre cele
mai minunate, dac a nu cel mai minunat pe care l-am ntlnit". Picard a
murit n 1941 la Paris.
Nota istoric a. Stefan Banach s-a n ascut ntr-un mic sat numit Os-
trowsko la 50 de kilometri n sudul orasului Cracovia, din Polonia, la 30 mar-
tie 1892. A urmat cursurile scolii primare din Krakowia iar in 1902 ncepe
studiile la gimnaziul Henryk Sienkiewicz din Crakovia. Printr-o ntmplare
fericit a unul dintre colegii lui Banach a fost Witold Wilkosz care se preg atea
232
s a devin a profesor de matematic a. Gimnaziul respectiv nu era unul dintre
cele mai bune si drept urmare Wilkosz s-a mutat la un altul. Banach ns a
r amne la Henryk Sienkiewicz, dar va avea n continuare strnse leg aturi cu
Wilkosz. De-a lungul primilor ani, la acest gimnaziu, Banach primeste note
excelente la matematic a. Totusi trece examenul de nal f ar a stralucire. La
terminarea gimnaziului, Banach si Wilkosz doreau s a studieze matematica,
ns a amndoi au simtit c a nimic nou nu mai este cu putint a n matemat-
ic a, asa c a au ales s a studieze alte domenii: Banach ingineria, iar Wilkosz
limbile orientale. Faptul c a doi viitori extraordinari matematicieni au luat
aceast a decizie arat a c a nu a existat nimeni care s a-i ndrume n mod adec-
vat. Banach p ar aseste Krakowia si se mut a la Liov, unde devine student la
Universitatea Tehnic a. Este aproape sigur c a, f ar a nici un ajutor material
din partea familei, Banach s-a ntretinut din lectii particulare. Acest fapt l-a
solicitat foarte mult, c aci i-a fost necesar mai mult timp dect n mod normal
pentru a absolvi aceste studii. Banach nu era apt din punct de vedere zic
pentru satisfacerea stagiului militar, datorit a unor grave probleme de vedere
ce i-au afectat ochiul stng. n timpul primului r azboi mondial a contribuit
la constructia de drumuri si a predat la diverse scoli din Cracovia. De aseme-
nea a audiat diverse cursuri de matematic a la Universitatea din acest oras.
O ntmplare neobisnuit a avea s a aib a un efect major asupra carierei sale.
Steinhaus, care si satisfacea serviciul militar, era pe cale s a ocupe un post la
Universitatea Jan Kazimierz din Liov, dar locuia nca la Cracovia asteptnd
numirea. Obisnuia s a se plimbe pe str azile Cracoviei pe nserate. Iat a ce
relateaz a el nsusi n memoriile sale: n timpul unei astfel de plimb ari am
auzit cuvintele m asura Lebesgue. M-am apropiat de banca din parc si m-am
prezentat celor doi tineri ucenici n matematic a. Cei doi erau Stefan Banach
si Otto Nikodym. De atunci ne-am ntlnit regulat si am decis s a nint am
o societate de matematic a. Steinhaus i-a comunicat lui Banach o problem a
la care se gndise f ar a succes. Dup a cteva zile, Banach a avut ideea prin-
cipal a pentru problema respectiva, iar cei doi au scris un articol pe aceast a
tem a. R azboiul a ntrziat publicarea acestui prim articol al lui Banach care
a ap arut n Buletinul Academiei din Cracovia n 1918. Din acest moment
Banach a publicat articole importante de matematic a ntr-un ritm sustinut.
Lui Banach i s-a oferit o pozitie de c atre Lomnicki la Universitatea Tehnic a
din Liov. Aici si-a sustinut teza de doctorat sub ndrumarea lui Lomnicki n
1920 (tez a care este considerat a ca marcnd nasterea analizei functionale),
iar, n 1922, Universitatea Jan Kazimierz din Liov i-a acordat habilitation
pentru o tez a n teoria masurii. n 1924 Banach a fost promovat ca pro-
233
fesor plin si a petrecut anul academic 1925 la Paris. Anii dintre cele dou a
r azboaie mondiale au fost extrem de plini pentru Banach. n 1929 mpreun a
cu Steinhaus a nintat Studia Mathematica (a c arei politic a editorial a era
concentrarea pe cercet arile de analiza functional a si alte domenii conexe). n
1931, mpreun a cu Steinhaus, Knaster, Kuratowski, Mazurkiewicz si Sierpin-
ski, a nintat o serie de Monograi Matematice. Primul volum din aceast a
serie, intitulat Teoria operatorilor liniari, a fost scris de Banach si a ap arut
n 1932. n 1927 Kuratowski a ocupat o pozitie la Universitatea Tehnic a din
Liov, unde a lucrat pn a n 1934. mpreun a cu Banach a scris, n acest a pe-
rioad a, cteva articole. Modul n care Banach lucra era total neconventional.
i placea s a fac a matematic a mpreun a cu colegii s ai ntr-o cafenea din Liov.
Iat a ce spunea Ulam: Era dicil s a stai n cafenea sau s a bei mai mult dect
Banach. Discutam probleme propuse chiar acolo, adeseori cu nici un rezultat
chiar dup a cteva ore de gndire. A doua zi Banach aparea cu cteva mici foi
de hrtie continnd schema demonstratiei pe care o g asise. n 1939 Banach
a fost ales presedintele Societatii Poloneze de Matematic a. La nceputul celui
de al doilea r azboi mondial Liovul a fost ocupat de c atre trupele sovietice.
Banach era n relatii bune cu matematicienii sovietici, vizitnd Moscova de
cteva ori. A fost bine tratat de c atre noua administratie sovietic a si chiar nu-
mit decanul Facult atii de Stiinte al Universit atii, acum renumit a Ivan Franko.
Dup a ocuparea Liovului de c atre trupele naziste, n iunie 1941, Banach a tr ait
n conditii dicile. A fost arestat, pentru cteva s apt amni, sub nvinuirea
de trac de valuta german a. A supravietuit unei perioade n care membrii
Academiei Poloneze erau omorti (conduc atorul s au de doctorat, Lomnicki
a murit n tragica noapte de 3 iulie 1941). Se mbolnaveste si moare la Liov
la data de 31 august 1945.
Banach a fondat analiza functionala modern a si a avut contributii majore
la dezvoltarea teoriei spatiilor vectoriale topologice. n teza sa de doctorat
din 1920 a denit axiomatic ceea ce ast azi numim spatii Banach. Aceast a
idee a fost introdus a si de c atre alti matematicieni aproape n acelasi timp
(de exemplu de c atre Wiener), dar acestia nu au dezvoltat teoria. Numele de
spatii Banach se datoreaz a lui Frchet. Importanta operei lui Banach const a
n faptul c a a dezvoltat o teorie sistematic a a analizei functionale, avnd
drept baz a lucr arile lui Volterra, Fredholm si Hilbert n domeniul ecuatiilor
integrale.
Banach este autorul unor rezultate fundamentale privind spatiile vectori-
ale normate (teorema Hahn-Banach, principiul m arginirii uniforme (Banach-
Steinhaus), teorema aplicatiei deschise etc). Paradoxul Banach-Tarski (o
234
sfer a poate mp artit a n dou a submultimi care pot combinate astfel nct
s a rezulte dou a sfere, ecare identic a cu cea initial a), a c arui demonstratie
foloseste axioma alegerii, a determinat multi matematicieni s a se ntrebe
dac a utilizarea amintitei axiome este legitim a, ind o contributie major a la
dezvoltarea teoriei axiomatice a multimilor.
Nota istoric a. Renato Caccioppoli s-a n ascut n 1904 la Napoli, Italia.
De la Universitatea din Napoli obtine licenta n matematic a, n anul 1925,
ind inuentat de Mario Picone, al c arui asistent devine n acelasi an. Cu o
mic a ntrerupere (cnd va preda la Universitatea din Padova) si-a desf asurat
ntreaga activitate la Universitatea din Napoli. Avnd convingeri antifas-
ciste (era nepotul lui Bakunin), si exprim a cu ocazia vizitei lui Hitler si
Mussolini la Napoli, n mai 1938, opozitia fat a de acestia, ceea ce conduce la
arestarea sa. Pentru a evita un proces, beneciind de ajutorul m atusii sale
Maria Bakunin, care era profesoar a de chimie la Universitatea din Napoli,
este declarat nebun si internat ntr-un azil. Dup a cel de al doilea r azboi
mondial si reia activitatea stiintic a si este ales membru al Accademia dei
Lincei. Se al atur a Partidului Comunist Italian, desi nu mp art aseste ntru
totul politica acestuia. Ultimii s ai ani de viat a sunt tristi: este dezamagit
din punct de vedere politic, simte ca inspiratia matematic a l p ar aseste si
divorteza de sotie. Devine alcoolic si izolat. Se mpusca pe 8 mai 1959.
Caccioppoli, un excelent pianist, a avut contributii nsemnate la dezvoltarea
analizei matematice, a calculului variational, a ecuatiilor diferentiale. n arti-
colul Misura e integrazione degli insiemi dimensionalmente orientati, ap arut
n Rendiconti dellAccademia Nazionale dei Lincei, introduce notiunea de
multimi de parametru nit, multimi cunoscute ast azi sub numele de multimi
Caccioppoli.
Rezultatul de prezentat mai jos, anume Principiul contractiilor al lui
Picard-Banach-Caccioppoli, este un instrument fundamental n stabilirea
existentei si unicit atii solutiilor ecuatiilor diferentiale ordinare.
Pentru nceput vom prezenta cteva notiuni care ne vor permite formu-
larea principiului mai sus amintit si care au o mare nsemn atate n sine.
Denitie. Se nume ste metric a pe mul timea X o func tie d : X X
[0, ) care satisface urmatoarele conditii:
1)
d(x, y) = 0
235
dac a si numai daca
x = y.
2)
d(x, y) = d(y, x),
pentru orice x, y X.
3)
d(x, y) d(x, z) +d(z, y),
pentru orice x, y, z X.
Denitie. Se nume ste spatiu metric un dublet (X, d), unde d este o
metric a pe mul timea X. Cnd nu va pericol de confuzie, vom omite d din
aceasta denitie.
Denitie. Sirul (x
n
)
nN
, de elemente din spa tiul metric (X, d), se nu-
me ste convergent daca exist a x X cu proprietatea c a pentru orice R,
> 0 exist a n
N astfel nct n N, n n
implic a
d(x
n
, x) < .
Denitie. Sirul (x
n
)
nN
, de elemente din spa tiul metric (X, d), se nu-
me ste Cauchy dac a pentru orice R, > 0 exist a n
N astfel nct
m, n N, m, n n
implic a
d(x
m
, x
n
) < .
Denitie. Un spa tiu metric se nume ste complet daca orice sir Cauchy
de elemente din spa tiul respectiv este convergent.
Denitie. O func tie f : X X, unde (X, d) este un spatiu, se nume ste
contractie dac a exist a C (0, 1), astfel nct
d(f(x), f(y) Cd(x, y),
pentru orice x, y X.
236
Principiul contractiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli. Fie
(X, d) un spa tiu metric complet si f : X X o contractie. Atunci f are un
unic punct x.
Observatie. Demonstratia acestui principiu, deci si modul de ob tinere al
punctului x, este similar a cu cea a teoremei punctelor xe pentru contractii.
Teorema de mai jos este un rezultat fundamental n teoria punctelor xe,
cerintele asupra propriet atilor functiei f ind mult restrnse.
Teorema de punct x a lui Brouwer. Fie B > 0 si D = x R
p
[
|x| B. Atunci orice functie continu a f : D D are cel putin un punct
x.
Nota istoric a. L.E.J. Brouwer (1881-1966) a studiat si a fost profe-
sor la Amsterdam (din 1912, cu sustinerea lui Hilbert). A avut contributii
la topologie, logica si fundamentele matematicii. Teza de doctorat a lui
Brouwer, publicat a n 1907, a constituit o contributie major a la disputa din-
tre Russell si Poincar privitoare la fundamentele matematicii. Din 1912
a devenit membru al Academiei Regale de Stiinte din Olanda, iar apoi al
Royal Society of London, al Academiei de Stiinte din Berlin si al Academiei
de Stiinte din Gttingen. A fost membru al comitetului de redactie al revistei
Mathematische Annalen.
Pentru o demonstratie a Teoremei lui Brouwer, bazat a pe notiuni ele-
mentare, se poate consulta N. Dunford si J.T. Schwartz, Linear Opera-
tors, Part I, Interscience, New York, 1960.
Exercitii
1. Dati exemplu de o functie continu a f : (0, 1) (0, 1) care nu are
puncte xe.
2. S a se aplice rezultatele anterioare pentru calculul aproximativ al soluti-
ilor ecuatiei
10x 1 = sin x.
3. S a se calculeze

10 cu o aproximatie de 10
4
.
237
Bibliograe
238
TEOREME DE APROXIMARE
Notiunea de aproximare uniform a a unei functii cu o alta functie
Notiunea de functie n scara. Aproximarea uniform a a functiilor
continue cu functii n scara
Notiunea de functie liniar a pe portiuni. Aproximarea uniform a a
functiilor continue cu functii liniare pe portiuni
Polinoamele Bernstein
Teorema lui Bernstein
Teorema Stone-Weierstrass
Ideea fundamental a pe care se sprijin a constructia lui Weierstrass pentru
R este aproximarea cu numere mai simple, anume cu cele rationale. Acest
lucru este ilustrat de faptul urm ator: pentru
2 (care este una dinte solutiile

ecuatiei x
2
2 = 0) nu se poate specica n mod concret o valoare a sa; se
poate aproxima aceast a valoare cu o acuratete orict de bun a cu ajutorul
numerelor rationale.
Situatia n cazul functiilor este complet similar a. n general, functiile care
sunt denite ca solutii ale unor ecuatii diferentiale nu se pot scrie, folosind
un numar nit de operatii algebrice elementare, ca expresii de functii ele-
mentare. Se pot obtine ns a aproximatii ale lor orict de bune. Asadar,
din punctul de vedere al aplicatiilor, este necesar, de multe ori, s a se aprox-
imeze functiile continue cu functii mai simple. Mai mult, pentru multe dintre
functiile elementare, ca de exemplu sin, cos, exp, ln, etc, n calculele practice,
facem apel, de fapt, la aproximatii ale lor. Spre pild a, atunci cnd se apas a
tasta e
x
a unui calculator, r aspunsul generat de acesta nu este exact e
x
, ci o
aproximare a sa.
Desi exist a mai multe moduri rezonabile de a deni notiunea de aproxi-
mare, cea mai natural a si mai important a este cea n care se cere ca, n ecare
punct al domeniului de denitie, valoarea functie de aproximare s a nu difere
de valoare functiei date cu mai mult de o valoare prestabilit a.
Este vorba aici de aproximarea uniform a care este strns legata de con-
vergenta uniform a.
Principalul rezultat din aceast a sectiune arm a c a orice functie reala con-
tinu a poate aproximat a, pe un interval compact al axei reale, orict de bine
dorim, cu polinoame. Polinoamele sunt functii usor de controlat (ele sunt
239
complet determinate de multimea nit a a coecientilor lor); ele joac a pen-
tru aproximarea functiilor continue, rolul pe care l joac a numerele rationale
pentru aproximarea numerelor reale.
Notiunea de aproximare uniform a a unei functii cu o alt a functie
Denitie. Fie f, g : D R
p
R
q
. Spunem ca g aproximeaza uniform
pe f, pe D, cu eroarea > 0, dac a
|f(x) g(x)| < ,
pentru orice x D, adic a dac a
|f g|
def
= sup
xD
|f(x) g(x)| < .
Spunem c a functia f poate aproximat a, pe D, cu functii din clasa /,
dac a pentru orice > 0, exist a g
/, astfel nct
|f g
| < ,
sau, echivalent, exist a un sir de func tii din /, care converge uniform c atre
f, pe D.
Notiunea de functie n scara. Aproximarea uniform a a functiilor
continue cu functii n scara
Denitie. O functie g : D R
p
R
q
se nume ste functie n scar a dac a
ia numai un num ar nit de valori distincte, iar orice valoare nenul a este
luata pe un interval din R
p
.
De exemplu, pentru p = q = 1, functia g : R R, dat a de
g(x) =
0, x 2
1, 2 < x 0
3, 0 < x < 1
5, 1 x 3
0, x > 3
este o functie n scar a.
240
Folosind Teorema continuit atii uniforme (vezi pagina 226) se demon-
streaz a urm atoarea care se va dovedi util a n cadrul demonstratiei lemei lui
Riemann (vezi pagina 500).
Teorema. O func tie continu a f : D R
p
R
q
, unde D este un interval
compact din R
p
, poate aproximat a uniform cu func tii n scar a.
Notiunea de functie liniara pe portiuni. Aproximarea uniforma
a functiilor continue cu functii liniare pe portiuni
Este de asteptat ca functiile continue s a e aproximate uniform cu functii
mai simple care sunt continue (functiile n scar a nu sunt continue).
Denitie. O functie g : [a, b] R R se nume ste liniar a pe por tiuni
dac a exist a c
0
, c
1
, c
2
, ..., c
n
, A
1
, B
1
, A
2
, B
2
, ..., A
n
, B
n
R astfel ca
a = c
0
< c
1
< c
2
< ... < c
n
= b
si
g(x) = A
k
x +B
k
,
pentru orice k 1, 2, ..., n si pentru orice x [c
k
, c
k+1
]
Observatie. Binenteles c a pentru ca g s a e continu a, numerele reale
A
k
si B
k
trebuie s a ndeplineasc a anumite rela tii.
Folosind Teorema continuit atii uniforme (vezi pagina 226) se demon-
streaz a urm atoarea
Teorema. O func tie continu a, f : J R R, unde J este un interval
compact, poate aproximat a uniform cu func tii continue liniare pe por tiuni.
Polinoamele Bernstein
Denitie. Fie f : [0, 1] R o functie continu a. Polinomul Bernstein
de ordin n, asociat func tiei f, este denit prin
B
n
(x) = B
n
(x; f) =
n
k=0
f(
k
n
)C
k
n
x
k
(1 x)
nk
,
pentru orice x [0, 1].
241
Nota istoric a. Serge N. Bernstein (1880-1968), matematician rus, a
avut contributii nsemnate la dezvoltarea analizei matematice, teoriei aprox-
im arii si teoriei probabilit atilor. S-a nascut la Odesa. A absolvit liceul n
1898. Apoi merge la Paris unde studiaz a la Sorbona si la cole dElectrotechnique
Suprieure. ntre 1902 si 1903 se a a la Gttingen. Obtine titlul de doctor
n matematici de la Sorbona, n anul 1904, cu o tez a n care rezolv a cea de
a 19-a problem a din lista lansat a de catre Hilbert la congresul matematicie-
nilor din 1900. La ntoarcerea n Rusia este nevoit s a se nroleze ntr-un nou
program doctoral deoarece autoritatile ruse nu recunosteau, pentru posturile
din nvat amntul superior gradele obtinute n str ain atate. Obtine titlul de
doctor de la Universitatea din Harkov, cu o tez a n care rezolv a cea de a
20-a problem a din lista mentionat a anterior. Va preda la aceasta universi-
tate pn a n 1933, an n care ncepe s a predea la Universitatea din Leningrad
(timp n care activeaz a si n cadrul Academiei de Stiinte a URSS). Din 1943
va preda la Universitatea din Moscova. A avut rezultate remarcabile n teo-
ria aproxim arii functiilor si n teoria probabilit atilor (pe care a ncercat, n
1917, s a o axiomatizeze).
Observatie. Pentru orice n N si orice x [0, 1], avem:
1 =
n
k=0
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
. (1)
nlocuind n cu n 1 si k cu j, avem:
1 =
n1
j=0
C
j
n1
x
j
(1 x)
n1j
,
de unde, prin nmultirea cu x si folosirea relatiei
C
j
n1
=
j + 1
n
C
j+1
n
,
avem
x =
n1
j=0
j + 1
n
C
j+1
n
x
j+1
(1 x)
n(j+1)
,
de unde, notnd j + 1 cu k, obtinem
x =
n
k=1
k
n
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
.
242
A sadar
x =
n
k=0
k
n
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
. (2)
Un calcul similar, bazat pe formula (1) (unde se nlocuieste n cu n 2)
si pe
C
k2
n2
=
k(k 1)
n(n 1)
C
k
n
,
ne furnizeaz a
(n
2
n)x
2
=
n
k=0
(k
2
k)C
k
n
x
k
(1 x)
nk
.
Prin urmare, avem
(1
1
n
)x
2
+
1
n
x =
n
k=0
(
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
. (3)
nmultind (1) cu x
2
, (2) cu 2x, si adunnd cu (3), obtinem
1
n
x(1 x) =
n
k=0
(x
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
, (4)
relatie ce va folosit a ulterior.
S a remarc am c a relatia (1) spune c a polinomul Bernstein de ordin n,
pentru functia f
0
, data de f
0
(x) = 1, coincide cu f
0
, iar relatia (2) spune
acelasi lucru pentru functia f
1
, dat a de f
1
(x) = x. Formula (3) arat a c a
polinomul Bernstein, de ordin n, pentru functia f
2
, dat a de f
2
(x) = x
2
, este
B
n
(x; f
2
) = (1
1
n
)x
2
+
1
n
x,
care converge uniform c atre f
2
.
Vom ar ata n continuare c a acest fapt este valabil pentru orice functie
continu a f : [0, 1] R.
243
Teorema de aproximare a lui Bernstein. Fie f : [0, 1] R o func tie
continua. Atunci, sirul polinoamelor Bernstein, asociate lui f, converge uni-
form c atre f.
Demonstra tie. Deoarece, din (1), avem
f(x) =
n
k=0
f(x)C
k
n
x
k
(1 x)
nk
,
obtinem
f(x) B
n
(x) =
n
k=0
f(x) f(
k
n
)C
k
n
x
k
(1 x)
nk
,
de unde
[f(x) B
n
(x)[
n
k=0
f(x) f(
k
n
)
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
. (*)
n conformitate cu Corolarul de la pagina 214, functia f este m arginit a,
deci exist a M R, astfel ca
[f(x)[ M,
pentru orice x [0, 1].
Deoarece functia f este continu a pe multimea compact a [0, 1], conform
Teoremei continuitatii uniforme (vezi pagina 226), deducem c a pentru orice
> 0, exist a
> 0 astfel ca pentru orice x, y [0, 1], cu [x y[ <
, s a
avem
[f(x) f(y)[ < .
Fie n N astfel ca
n max
1
,
M
2
4
2
.
Pentru partea din suma ce apare n membrul drept al inegalit atii (*) la
care particip a acei k cu proprietatea ca
x
k
n
<
1
n
1
4

,
244
avem majorarea
k
C
k
n
x
k
(1 x)
nk

n
k=0
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
= .
Pentru partea din suma ce apare n membrul drept al inegalit atii (*) la
care particip a acei k cu proprietatea ca
x
k
n
1
n
1
4
,
adica cu proprietatea c a
(x
k
n
)
2
1
n
1
2
,
avem, folosind (4), majorarea
k
2MC
k
n
x
k
(1 x)
nk
= 2M
k
(x
k
n
)
2
(x
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
2M
k
(x
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
2M
n
n
k=0
(x
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
=
= 2M
n
1
n
x(1 x)
M
2
n
,
deoarece, pentru orice x [0, 1], avem
x(1 x)
1
4
.
Ca atare
[f(x) B
n
(x)[ 2,
pentru orice x [0, 1], adic a
B
n
(x)
u
f,
pe [0, 1].
245
Corolar. Fie f : [a, b] R o func tie continu a. Atunci exista un sir de
polinoame care converge uniform catre f.
Demonstra tie. Se aplic a teorema de mai sus functiei g : [0, 1] R, dat a
de
g(t) = f((b a)t +a),
pentru orice t [0, 1].
Teorema Stone-Weierstrass
Teorema de aproximare a lui Bernstein st a la baza demonstratiei urm a-
torului rezultat (care se poate demonstra si f ar a a se face apel la teorema lui
Bernstein):
Teorema Stone-Weierstrass. Fie K R
p
o mul time compacta si /
o familie de functii continue cu domeniul K si codomeniul R, avnd urm a-
toarele propriet ati:
a) func tia e, dat a de e(x) = 1, pentru orice x K, apartine lui /.
b) dac a f si g apartin lui /, atunci f +g apar tine lui /, pentru orice
, R,
c) dac a f si g apar tin lui /, atunci fg apar tine lui /.
d) pentru orice x ,= y K, exist a f /, astfel ca f(x) ,= f(y).
Atunci, pentru orice functie continu a f : K R
p
R exist a un sir de
functii din /, care converge uniform c atre f.
Nota istorica. Marshall N. Stone (1903-1989) a studiat la Harvard
(ntre 1919 si 1922). Obtine titlul de doctor n matematic a n 1926 cu o
tez a elaborat a sub ndrumarea lui Birkho. A fost profesor la Columbia
University, Harvard University, Yale University, iar din 1946 a fost decanul
Departamentului de Matematic a de la Chicago University. A avut contributii
nsemnate la dezvoltarea analizei matematice, n special la teoria spatiilor
Hilbert si a algebrelor Booleene.
Observatie. Teorema de aproximare a lui Bernstein are marele avantaj
(spre deosebire de Teorema Stone-Weierstrass) de a furniza o metoda con-
structiva pentru ob tinerea unui sir de polinoame care converge uniform c atre
functia continu a considerat a.
246
Exercitiu. Fie K = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
= 1. K poate parametrizat
cu ajutorul unghiului [0, 2], unde tg =
y
x
. O functie p : K R, de
forma
p() = A
0
+ (A
1
cos +B
1
sin ) +.... + (A
n
cos n +B
n
sinn),
pentru orice [0, 2], unde A
1
, B
1
, A
2
, B
2
, ..., A
n
, B
n
sunt numere reale, se
numeste polinom trigonometric.
S a se arate c a orice functie continu a f : K R poate aproximat a
uniform cu polinoame trigonometrice.
Bibliograe
247
EXTINDEREA FUNC TIILOR CONTINUE
Existenta unei functii continue care ia valori prestabilite pe doua
multimi nchise disjuncte
Teorema lui Tietze
Uneori este de dorit s a se extind a domeniul unei functii continue f ar a a
schimba valorile functiei pe domeniul ei initial. Acest lucru poate realizat
ntr-un mod trivial, denind functia prin valoarea 0 n afara domeniului ei
initial de denitie. Aceast a metoda nu genereaz a, de regul a, o extindere
continu a. De fapt, asa cum se vede considernd functia f : R 0 R,
dat a de f(x) =
1
x
, pentru orice x R 0, uneori nu exist a o extindere
continu a. Totusi, asa cum vom vedea mai jos, o extindere continu a exist a
ntotdeauna dac a domeniul initial de denitie este o multime nchis a. Mai
mult, marginile extinderii se a a ntre marginile functiei initiale.
Existenta unei functii continue care ia valori prestabilite pe doua
multimi nchise disjuncte
Observatie. Fie A si B dou a submul timi nchise ale lui R
p
, astfel ca
A B = .
Denim
d(x, A) = inf
yA
|y x|
si : R
p
R, prin
(x) =
d(x, A)
d(x, A) +d(x, B)
,
pentru orice x R
p
.
Atunci este continu a si are urm atoarele propriet ati:
|A
= 0,
|B
= 1
si
0 (x) 1,
pentru orice x R
p
.
248
Teorema lui Tietze
Teorema lui Tietze, ntr-o form a mai general a dect cea prezentata mai
jos, este un instrument des utilizat n studiul propriet atilor de separare ale
spatiilor topologice, anume n caracterizarea spatiilor topologice normale.
Teorema lui Tietze. Fie f : D R
p
R o functie continua si
marginita, unde D este o multime nchis a. Atunci exist a o functie continu a
g : R
p
R astfel ca
g
|D
= f
si
sup
xR
p
[g(x)[ = sup
xD
[f(x)[ .
Nota istorica. Heinrich Tietze (1880-1964) a fost profesor la Mnchen
si a avut contributii nsemnate n topologie, geometrie si algebra. Teorema
de mai sus a fost demonstrat a n 1914. Tat al lui Tietze a fost directorul
Institutului Geologic al Universit atii din Viena. Tietze a studiat, ncepnd
cu 1898, la Technische Hochschule din Vienna (unde devine prieten, printre
altii, cu Hahn). Obtine titlul de doctor, n 1904, de la Universitatea din
Viena, sub ndrumarea lui Gustav von Escherich. A fost profesor la Brno,
Erlangen si Mnchen. A fost membru al Academiei de Stiinte din Bavaria,
al Royal Society of London si al Academiei de Stiinte din Austria.
Demonstra tie. Conform Teoremei valorii maxime si minime pentru functii
continue (vezi pagina 213), putem considera
M = sup
xD
[f(x)[
si, n conformitate cu Teorema de continuitate global a (vezi pagina 208),
multimile nchise
A
1
= x D [ f(x)
M
3

si
B
1
= x D [ f(x)
M
3
.
Atunci, folosind observatia anterioar a, deducem existenta unei functii
continue
1
: R
p
R astfel ca
1|A1
=
M
3
,
249
1|B1
=
M
3
si
M
3

1
(x)
M
3
,
pentru orice x R
p
.
Functia f
2
= f
1
este continu a si
sup
xD
[f
2
(x)[
2
3
M.
Fie acum
A
2
= x D [ f(x)
2
3
M
3

si
B
2
= x D [ f(x)
2
3
M
3
.
Folosind din nou observatia anterioar a, deducem existenta unei functii
continue
2
: R
p
R astfel ca
2|A
2
=
2
3
M
3
,
2|B2
=
2
3
M
3
si
2
3
M
3

2
(x)
2
3
M
3
,
pentru orice x R
p
.
Functia f
3
= f
2
2
= f
1
2
este continu a si
sup
xD
[f
3
(x)[ (
2
3
)
2
M.
Procednd ca mai sus, obtinem un sir de functii continue,
n
: R
p
R,
astfel ca, pentru orice n N, s a avem
[f(x) (
1
(x) +... +
n
(x))[ (
2
3
)
n
M, (*)
pentru orice x D, si
[
n
(x)[
1
3
(
2
3
)
n1
M, (**)
250
pentru orice x R
p
.
Denim, pentru orice n N, functia continua g
n
: R
p
R, prin
g
n
=
1
+... +
n
.
Atunci, pentru orice m, n N, m n, si x R
p
, avem
[g
m
(x) g
n
(x)[ =
n+1
(x) +... +
m
(x)
1
3
(
2
3
)
n
M(1 +
2
3
+.... + (
2
3
)
mn1
) (
2
3
)
n
M,
relatie care arat a, folosind Criteriul lui Cauchy pentru convergent a uniform a
(vezi pagina 147-148), c a sirul (g
n
)
nN
converge uniform c atre o functie ce va
notat a cu g.
Cum functiile g
n
sunt continue, conform Teoremei de la pagina 219, g
este functie continu a.
De asemenea, din (*), rezult a c a
[f(x) g
n
(x)[ (
2
3
)
n
M,
pentru orice x D, deci
g
|D
= f.
Mai mult, din (**), deducem c a, pentru orice n N si orice x R
p
, avem
[g
n
(x)[
1
3
M(1 +
2
3
+.... + (
2
3
)
n1
) M,
de unde
sup
xR
p
[g(x)[ sup
xD
[f(x)[ .
Inegalitatea
sup
xR
p
[g(x)[ sup
xD
[f(x)[
ind evident a, avem
sup
xR
p
[g(x)[ = sup
xD
[f(x)[ .
Bibliograe
2. James Munkres, TOPOLOGY A rst course, Prentice Hall, 1975.
251
ECHICONTINUITATE
Notiunea de familie m arginit a de functii continue
Echicontinuitatea unei familii de functii
Teorema Arzel-Ascoli
Am folosit de multe ori pn a acum teorema lui Bolzano-Weierstrass (orice
multime innit a si m arginit a din R
p
are un punct de acumulare) si rezultatul
corespunz ator pentru siruri, anume lema lui Cesro (orice sir m arginit din
R
p
are un subsir convergent). Vom prezenta acum un rezultat analog pentru
multimi de functii continue. Pentru simplitate, vom prezenta aici numai
forma referitoare la siruri, desi se pot deni si pentru functii notiunile de
vecin atate, multime deschisa si nchis a, punct de acumulare etc.
Notiunea de familie marginit a de functii continue
Fie K o multime compact a xat a din R
p
.
Pentru o functie continua f : K R
q
denim
|f| = |f|
K
def
= sup
xK
|f(x)| .
Denitie. Familia / de func tii continue, din K n R
q
, se nume ste
marginita (sau uniform m arginit a) dac a exista M R astfel ca
|f| M,
pentru orice f /.
Observatie. Este clar ca orice famile nit a / este m arginit a. n general,
o familie innit a nu este marginita. Totu si, un sir uniform convergent de
functii continue, din K n R
q
, este m arginit.
Mai precis avem:
Lema. Dac a / = (f
n
)
nN
, unde f
n
: K R
q
, este un sir uniform
convergent de func tii continue, atunci / este m arginit a.
252
Echicontinuitatea unei familii de functii
Observatie. Dac a f : K R
q
este o func tie continu a, ea este uniform
continua si ca atare pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel ca
pentru orice x, y K cu proprietatea c a
|x y| <
,
avem
|f(x) f(y)| < .
Desigur valoarea lui
depinde si de f, deci, pentru a mai exac ti, ar

trebui s a scriem
,f
(cnd lucr am cu mai mult de o functie este nimerit s a
punem n eviden t a acest fapt).
Dac a / = f
1
, ..., f
n
este o famile nit a de functii continue, din K n
R
q
, atunci considernd
,A
= min
,f
1
, ...,
,fn
> 0,
ob tinem un valabil pentru toate functiile din /.
Denitie. Familia / de functii, din K n R
q
, se nume ste echicontinu a
dac a pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel ca pentru orice

x, y K cu proprietatea c a
|x y| <
si orice func tie

f /,
avem
|f(x) f(y)| < .
Observatie. Spunem ca familia / de functii, din K n R
q
, are propri-
etatea () daca pentru orice x K si orice R, > 0 exista
x,
R,
x,
> 0 astfel ca pentru orice y K cu proprietatea c a
|y x| <
x,
si orice func tie
f /,
253
avem
|f(y) f(x)| < .
Dac a familia / are proprietatea (), atunci ea este echicontinu a.
Mul ti autori adopta ca deni tie a echicontinuit atii proprietatea ().
Observatie. Considerentele de mai sus arata c a orice famile nita de
functii continue, din K n R
q
, este echicontinu a.
Vom ar ata c a orice sir uniform convergent de functii continue, din K n
R
q
, este, de asemenea, echicontinuu.
Mai precis avem:
Lema. Dac a / = (f
n
)
nN
, unde f
n
: K R
q
, este un sir uniform
convergent de func tii continue, atunci / este echicontinua.
Teorema Arzel-Ascoli.
Cele discutate mai sus arat a c a pentru ca un sir de functii continue, din
K n R
q
, s a e uniform convergent, este necesar ca el s a e m arginit si
echicontinuu.
Vom ar ata c a aceste dou a proprietati sunt necesare si suciente pentru
ca o familie / de functii continue, din K n R
q
, s a aib a proprietatea c a orice
sir de functii din / posed a un subsir uniform convergent.
Teorema Arzel-Ascoli este un instrument fundamental n stabilirea
existentei si unicit atii solutiilor ecuatiilor diferentiale ordinare, precum si
n studiul compacit atii operatorilor integrali (care se vor studiu n cadrul
cursului de analiz a functional a).
Teorema Arzel-Ascoli. Fie K o mul time compact a din R
p
si / o
familie de func tii continue din K n R
q
.
Atunci, urm atoarele armatii sunt echivalente:
a) / este marginit a si echicontinu a.
b) orice sir de elemente din / posed a un sub sir uniform convergent.
Nota istorica. Cesare Arzel (1847-1912) a absolvit Universitatea din
Pisa, n 1869. A fost profesor la Universitatea din Palermo si la cea din
Bologna.
254
Nota istorica. Guido Ascoli (1887-1957) a fost profesor la Milano si
Torino.
Demonstra tie.
b)a)
Vom ar ata c a |a)|b).
Dac a / este nem arginit a, atunci, pentru orice n N, exist a f
n
/ astfel
ca
|f
n
| n.
Conform primei leme de mai sus, nici un subsir al lui (f
n
)
nN
nu poate
uniform convergent, deci avem |b).
Dac a / nu este echicontinu a, atunci exist a
0
R,
0
> 0 astfel ca pentru
orice n N, exist a x
n
, y
n
K cu proprietatea c a
|x
n
y
n
|
1
n
si f
n
/ cu proprietatea c a
|f
n
(x
n
) f
n
(y
n
)|
0
.
Dac a sirul (f
n
)
nN
ar avea un subsir uniform convergent, atunci, conform
celei de a doua leme de mai sus, acest subsir ar echicontinuu, ceea ce ar
contrazice armatia de mai sus.
Deci avem |b).
a)b)
Vom ar ata c a orice sir de functii, (f
n
)
nN
, din /, posed a un subsir uniform
convergent.
Conform exercitiului 9 de la pagina 102, exist a C o submultime num ara-
bil a a lui K cu proprietatea c a pentru orice y K si orice > 0 exist a un
element x C astfel ca
|x y| < . (*)
Dac a C = x
1
, ..., x
n
, ..., atunci (f
n
(x
1
))
nN
este un sir m arginit din R
p
,
deci conform lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exist a un subsir
(f
11
(x
1
), f
12
(x
1
), ...., f
1n
(x
1
), ...)
al lui (f
n
(x
1
))
nN
care este convergent.
255
S a remarc am acum c a sirul (f
1k
(x
2
))
kN
este un sir m arginit din R
p
, deci
exist a un subsir
(f
21
(x
2
), f
22
(x
2
), ...., f
2n
(x
2
), ...)
al s au care este convergent.
S a remarcam, n continuare, c a sirul (f
2k
(x
3
))
kN
este un sir m arginit din
R
p
, deci exist a un subsir
(f
31
(x
3
), f
32
(x
3
), ...., f
3n
(x
3
), ...)
al s au care este convergent.
Procedeul se repet a si denim g
n
= f
nn
ca ind a n-a functie din cel de
al n-lea subsir.
Din constructie este clar c a sirul (g
n
)
nN
este convergent n orice punct
din C.
Vom ar ata acum c a sirul (g
n
)
nN
este convergent n orice punct din K si
ca avem convergent a uniform a.
Pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel ca pentru orice

x, y K cu proprietatea c a
|x y| <
si orice functie
f /
avem
|f(x) f(y)| < .
Folosind faptul c a multimea K este compact a, precumsi faptul c a familia
(B(x,
))
xC
constituie o acoperire cu multimi deschise a lui K (vezi ()),
putem considera
C
1
= y
1
, ..., y
k
o submultime nit a a lui C astfel nct pentru orice x K, exist a

i 1, 2, ..., k astfel ca
|x y
i
| <
.
Deoarece sirurile (g
n
(y
1
))
nN
,...,(g
n
(y
k
))
nN
sunt convergente, exist a
M N astfel ca pentru orice n, m M s a avem
|g
m
(y
i
) g
n
(y
i
)| < ,
256
pentru orice i 1, 2, ..., k.
Fie x K arbitrar.
Atunci exist a i 1, 2, ..., k astfel ca
|x y
i
| <
,
deci
|g
n
(x) g
n
(y
i
)| < ,
pentru orice n N, n particular pentru orice n N, n M.
Ca atare, avem
|g
n
(x) g
m
(x)| |g
n
(x) g
n
(y
i
)|+|g
n
(y
i
) g
m
(y
i
)|+|g
m
(x) g
m
(y
i
)| < 3,
pentru orice m, n N, m, n M, fapt care arata, folosind criteriul lui
Cauchy pentru convergenta uniform a (vezi pagina 147-148), c a sirul (g
n
)
nN
(care este un subsir al lui este (f
n
)
nN
) este uniform convergent n orice punct
din K.
Bibliograe
2. James Munkres, TOPOLOGY A rst course, Prentice Hall, 1975.
257
LIMITE DE FUNC TII
Limita unei functii de mai multe variabile ntr-un punct
Limite la innit si limite innite
Limita superioara si inferioar a. Oscilatia
Limite laterale. Discontinuit ati de prima si de a doua speta
Limite fundamentale
Analiza Matematic a poate caracterizat a destul de exact ca ind partea
matematicii unde se face n mod sistematic uz de diferite concepte de limi-
t a. Printre motivele care au determinat introducerea acestui concept n
cadrul prezentului curs abia acum, un rol central l ocup a acela c a n analiza
matematic a elementar a se opereaz a cu cteva tipuri de limite. Am discutat
deja despre convergenta sirurilor si despre continuitate. n capitolele ur-
matoare va ap area notiunea de limita n contextul prezent arii notiunilor de
derivabilitate si de integrabilitate. Toate acestea sunt cazuri particulare ale
conceptului general de limit a, concept care are un grad ridicat de abstracti-
zare. Din acest motiv am ales ca initial s a introducem si s a discut am separat
aceste notiuni. Odata ce aceste notiuni au fost ntelese si asimilate, nu mai
este att de greu s a se asimileze notiunea abstract a de limit a.
Limita unei functii de mai multe variabile ntr-un punct
Cadrul n care vom lucra n aceast a sectiune este urmatorul:
se consider a o functie f : D R
p
R
q
, c un punct de acumulare al
lui D si b R
q
.
Denitie. Vom spune c a f tinde c atre b, atunci cnd x tinde c atre c,
dac a pentru orice vecinatate V , a lui b, exist a U, vecin atate a lui c, astfel
nct
f(x) V ,
pentru orice x (U D) c.
Vom nota aceast a situatie prin:
f(x)
xc
b.
258
Lema. n cadrul de mai sus, dac a b
R
q
, f(x)
xc
b si f(x)
xc
b
,
atunci b = b
.
Observatie. Valoarea b, unic determinata de proprietatea f(x)
xc
b,
poart a numele de limita lui f, atunci cnd x tinde c atre c.
Vom marca aceast a situatie astfel:
lim
xc
f(x) = b.
Urm atorul rezultat prezint a formul ari echivalente pentru existenta limitei
unei functii ntr-un punct.
Teorema. n cadrul de mai sus, urm atoarele armatii sunt echivalente:
a) exist a lim
xc
f(x) si
lim
xc
f(x) = l.
b) pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel nct pentru

orice x D astfel ca
0 < |x c| <
,
avem
|f(x) l| < .
c) pentru orice sir (x
n
)
nN
, de puncte din D c cu proprietatea ca
lim
n
x
n
= c,
avem
lim
n
f(x
n
) = l.
Urm atorul rezultat precizeaz a leg atura dintre continuitate si limit a.
Teorema. n cadrul de mai sus, facem presupunerea suplimentar a ca c
este punct al lui D.
Atunci, urm atoarele armatii sunt echivalente:
a) f este continua n c.
b) exist a lim
xc
f(x) si
lim
xc
f(x) = f(c).
259
Teorema urm atoare prezinta comportamentul limitei la compunere.
p
R
q
, g : D
R
q
R
s
astfel ca Imf D
,
c un punct de acumulare al lui D, b R
q
si a R
s
astfel nct:
i)
lim
xc
f(x) = b
ii) exist a U, o vecin atate a lui c, astfel nct
f(x) ,= b,
pentru orice x (U D)c (deci b este punct de acumulare pentru Imf).
iii)
lim
yb
g(y) = a.
Atunci exist a lim
xc
(g f)(x) si
lim
xc
(g f)(x) = a.
Observatie. Condi tia ii) din acest a teorem a este esential a, a sa cum
arat a exemplul urm ator:
f : R R este dat a de
f(x) =
0, x ,= 0
1, x = 0
,
g = f
si
c = 0.
Limite la innit si limite innite
Ca si n cazul sirurilor, vom prezenta cazul limitelor innite, respectiv al
limitelor la innit.
Denitie. Fie f : E R si x
0
un punct de acumulare (n cazul q = 1,
eventual innit) al mul timii E R
q
.
260
Spunem c a l R este limita functiei f n punctul x
0
dac a pentru orice
vecin atate V a lui l exista o vecin atate U a lui x
0
astfel nct pentru orice
x (E U) x
0
,
avem
f(x) V .
Aceasta situatie se marcheaza prin notatia
lim
xx0
f(x) = l.
Observatie
1. Pentru q = 1,
lim
xx0
f(x) =
dac a si numai dac a pentru orice R, exista R, > 0 astfel nct
pentru orice x E cu proprietatea
0 < [x x
0
[ < ,
avem
f(x) > .
2. Pentru q = 1,
lim
xx0
f(x) =
dac a si numai dac a pentru orice R, exist a R, > 0 astfel nct
pentru orice x E cu proprietatea
0 < [x x
0
[ < ,
avem
f(x) < .
3.
lim
x
f(x) =
dac a si numai dac a pentru orice R, exist a R astfel nct pentru orice
x E cu proprietatea
x > ,
261
avem
f(x) > .
4.
lim
x
f(x) =
x E cu proprietatea
x > ,
avem
f(x) < .
5.
lim
x
f(x) =
x E cu proprietatea
x < ,
avem
f(x) > .
6.
lim
x
f(x) =
x E cu proprietatea
x < ,
avem
f(x) < .
Observatie. Comportamentul limitelor de functii la opera tiile algebrice
este similar celui din cazul sirurilor.
Limita superioar a si inferioar a. Oscilatia
Vom presupune acum c a q = 1.
Asadar vom considera o functie f : D R
p
R si c un punct din D.
Notiunile prezentate mai jos, care sunt analogul notiunilor de limit a su-
perioar a si inferioar a de la siruri, sunt utile pentru o caracterizare alternativ a
a continuit atii.
262
Denitie. Denim limita superioar a a lui f, atunci cnd x tinde c atre
c, prin
limsup
xc
f(x) = inf
V vecin atate a lui c
( sup
xDV
f(x)).
Analog se dene ste no tiunea de limita inferioara a lui f atunci cnd x
tinde catre c, care se noteaza prin liminf
xc
f(x).
Denitie. Denim oscila tia lui f pe o submultime A a lui D ca ind
(f, A) = sup
xA
f(x) inf
xA
f(x) = sup
x,yA
(f(x) f(y)),
iar oscila tia lui f n punctul c ca ind
(f, c) = inf
V vecin atate a lui c
(f, V D).
Observatie. n cadrul de mai sus, avem
(f, c) = limsup
xc
f(x) liminf
xc
f(x).
Propozitie. n cadrul de mai sus, urm atoarele arma tii sunt echivalente:
i) f este continu a n c;
ii)
(f, c) = 0;
iii)
limsup
xc
f(x) = liminf
xc
f(x) = f(c).
Exercitii
1. n cadrul de mai sus, s a se arate c a, pentru orice > 0, multimea
x D [ (f, c) < este deschis a.
2. Fie f
n
, f : R
p
R astfel nct f
n
s
f. S a se arate c a dac a, pentru
orice n N, f
n
este continu a, atunci multimea punctelor n care f este
continu a este densa n R
p
.
263
Limite laterale. Discontinuitati de prima si de a doua speta
n cazul functiilor de o variabil a real a se poate discuta despre notiunile
de limite laterale, ceea ce permite o anume clasicare a punctelor de discon-
tinuitate.
Denitie. Fie f : A R R si a un punct de acumulare al lui
A (, a).
Vom spune c a l R este limita la stnga a functiei f n punctul a dac a
pentru orice vecin atate V a lui l, exista o vecin atate U a lui a, astfel nct
pentru orice
x U (, a)
avem
f(x) V .
Aceasta situatie se marcheaza prin
lim
xa
x<a
f(x) = l
sau prin
f(a) = l.
Analog se dene ste limita la dreapta a func tiei f n punctul a.
Limita la stnga a func tiei f n punctul a si limita la dreapta a func tiei
f n punctul a se numesc limitele laterale ale func tiei f n punctul a.
Rezultatul de mai jos caracterizeaza situatia existentei limitei unei functii
ntr-un punct n termeni de limitele laterale.
Propozitie. Fie f : A R R si a un punct de acumulare al lui A.
l R este limita functiei f n punctul a daca si numai dac a existele ambele
laterale (care au sens) ale lui f n a si sunt egale cu l.
Notiunea de limit a lateral a permite urmatoarea clasicare a punctelor de
discontinuitate.
Denitie. Fie f : A R R. Un punct a A se nume ste punct
de discontinuitate de prima spe ta dac a exist a si sunt nite limitele laterale
(care au sens) ale lui f n a, dar cel putin una este diferit a de f(a). Celelalte
264
puncte de discontinuitate din A se numesc puncte de discontinuitate de speta
a doua.
Propozitia urmatoare precizeaz a natura si cardinalul discontinuit atilor
unei functii monotone.
Propozitie. Fie f : I R o func tie monoton a, unde I este un interval
nedegenerat al dreptei reale. Atunci discontinuit a tile lui f sunt numai de
prima spe t a si mul timea acestora este cel mult num arabil a.
Observatie. Alexandru Froda a demonstrat ca mul timea punctelor de
discontinuitate de prima speta ale oricarei functii f : R R este cel mult
num arabil a.
Propozitia urm atoare precizeaz a natura discontinuit atilor unei functii cu
proprietatea lui Darboux.
Propozitie. Fie f : I R o func tie cu proprietatea lui Darboux, unde I
este un interval nedegenerat al dreptei reale. Atunci f nu are discontinuit ati
de prima spet a.
Dup a cum am v azut, exist a functii cu proprietatea lui Darboux care nu
sunt continue. Propozitia urm atoare furnizeaz a conditii suciente pentru ca
o functie cu proprietatea lui Darboux s a e continu a.
Propozitie. Fie f : I R o func tie monoton a, unde I este un interval
nedegenerat al dreptei reale. Dac a f are proprietatea lui Darboux, atunci f
este continu a.
Propozitia urm atoare furnizeaz a conditii necesare si suciente pentru ca o
functie sa realizeze un izomorsm ntre domeniul s au de denitie si imaginea
sa.
Propozitie. Fie f : I R, unde I este un interval nedegenerat al
dreptei reale. Urm atoarele armatii sunt echivalente:
i) f : I f(I) este homeomorsm i.e. f este bijectiv a, iar f si f
1
sunt
continue;
ii) f este strict monoton a si f(I) este interval
iii) f este continu a si injectiv a.
265
Aplicatii. Functia sin : [
2
,

2
] [1, 1] este strict monoton a si surjec-
tiv a. Prin urmare, inversa sa, adica functia arcsin : [1, 1] [
2
,

2
] este
continu a.
Functia cos : [0, ] [1, 1] este strict monoton a si surjectiv a. Prin
urmare, inversa sa, adic a functia arccos : [1, 1] [0, ] este continu a.
Functia tg : (
2
,

2
) R, este strict monoton a si surjectiv a. Prin urmare,
inversa sa, adic a functia arctg : R (
2
,

2
) este continu a.
Functia ctg : (0, ) R, este strict monoton a si surjectiv a. Prin urmare,
inversa sa, adic a functia arcctg : R (0, ) este continu a.
Functia exp : R (0, ) este strict monoton a si surjectiv a. Prin urmare,
inversa sa, adic a functia ln : (0, ) R este continua.
Limite fundamentale
Prezent am acum cteva limite fundamentale:
lim
x0
sinx
x
= 1
lim
x0
tgx
x
= 1
lim
x0
arcsin x
x
= 1
lim
x0
arctgx
x
= 1
lim
x0
(1 +x)
1
x
= e
lim
x
(1 +
1
x
)
x
= e
lim
x0
ln(1 +x)
x
= 1
lim
x0
a
x
1
x
= ln a,
unde a (0, )
266
lim
x0
(1 +x)
r
1
x
= r,
unde r R.
Exercitii
1. S a se calculeze
lim
x0
e
1
x
2
sin
1
x
,
lim
x0
x>0
xe
1
x
tg
2
x
si
lim
x0
(2
x
1) ln(1 + sin
2
x)
(
3
1 +x 1)tg
2
2x
.
2. S a se arate c a dac a functia continu a f : (a, b) R are limite nite n
a si b, atunci ea este m arginit a. Este reciproca adev arat a?
3. Fie f : [1, ) R o functie cresc atoare. S a se arate c a lim
x
f(x) =
dac a si numai dac a lim
n
f(n) = .
4. Fie a > 0 si f : [0, a] R o functie monoton a. S a se arate c a f este
continu a n 0 dac a si numai dac a lim
n
f(
1
n
) = f(0).
5. S a se arate c a dac a functia f : (0, ) R este m arginit a pe ecare
interval (0, b) si dac a
lim
x
(f(x + 1) f(x)) = ,
atunci
lim
x
f(x)
x
= .
6. S a se arate c a pentru orice functie neconstant a si periodic a f : R R,
nu exist a lim
x
f(x).
7. Fie f : [0, ) R o functie cu urm atoarele propriet ati:
i) exist a M R astfel nct
[f(x)[ Mx,
pentru orice x [0, );
267
ii)
f(x +y) f(x) +f(y),
pentru orice x, y [0, ).
S a se arate c a:
a) exist a si sunt nite limitele a = lim
x0
x>0
f(x)
x
si b = lim
x
f(x)
x
.
b)
ax f(x) bx,
pentru orice x R.
Bibliograe
curesti II 39801
Bucuresti II 32924
268
DIFEREN TIABILITATE
269
DERIVATA PE R
Introdus a nca n secolul al XVII-lea, concomitent de c atre Isaac Newton si
G.W. Leibniz, notiunea de derivata este una dintre cele mai importante din Analiza
matematic a. Derivata este o descriere matematic a a vitezei de variatie a unei
functii. ... trebuie s a deosebim ntre notiunea de derivat a si aceea de derivabilitate.
Derivata este e un num ar real, e unul dintre simbolurile minus sau plus innit,
n timp ce derivabilitatea nu este un numar, ci o proprietate.
1987, paginile 252-253
n timp ce notiunea de integrala si are r ad acinile n antichitate, cealalt a noti-
une fundamental a a analizei, derivata, a ap arut abia n secolul al XVII-lea, da-
torit a lui Fermat si altor matematicieni. Leg atura organic a dintre aceste dou a
notiuni, aparent cu totul diferite, descoperit a de Newton si Leibniz, a inaugurat
o dezvoltare f ar a precedent a stiintei matematice. Fermat era interesat n deter-
minarea maximelor si minimelor unei functii. n gracul unei functii, un maxim
corespunde unui vrf mai nalt dect toate celelalte puncte nvecinate, n timp ce
un minim corespunde unui punct mai cobort dect toate punctele nvecinate. ...
Pentru a caracteriza punctele de maxim si minim, este natural a folosirea notiunii
de tangent a a unei curbe. Presupunem c a gracul nu are colturi ascutite sau alte
singularit ati si c a, n ecare punct, el are o directie determinata, dat a de dreapta
tangent a n acel punct. n punctele de maxim sau de minim, tangenta la gracul
functiei trebuie s a e paralel a cu axa Ox, deoarece, n caz contrar, curba ar urca
sau ar cobor n aceste puncte. Aceasta observatie sugereaz a ideea consider arii
tangentei la curb a n ecare punct al gracului functiei.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura
Stiintic a, Bucuresti, 1969, pagina 432
The standard denition of the derivative given in rst-year calculus is f
(x) =
lim
xa
f(x)f(a)
xa
where this is understood to mean that
f(x)f(a)
xa
is a pretty good
approximation to f
(a) that gets better as x gets closer to a. As we have seen,

we can be much more precise. It is more accurate and useful to introduce the
actual dierence between the derivative and the average rate of change f
(a) =
f(x)f(a)
xa
+E(x, a), where E(x, a) is the discrepancy or error introduced when we
use the average rate of change in place of the derivative, or vice-versa. Relying on
an intuitive notion of limits, we would like to say that f
(a) is the value of the

270
derivative provided this error, E(x, a), gets closer to 0 as x gets closer to a. The
meaning is clear in most cases, but the phrase "gets closer" is still to ambiguous.
What is important is that we can make the absolute value of our error as small as it
needs to be by controlling the distance of x from a. We now present notation that
was introduced by Cauchy in 1823: > 0 to represent the size of the allowable
error and > 0 to represent the distance between x and a. We x a real number
a and say that f is dierenatiable at x = a if and only if there is a number,
denoted by f
(a), such that the error E(x, a) = f
(a)
f(x)f(a)
xa
satises the
following condition: for any specied bound on this error, > 0, we can nd a
distance, , such that if x is within of a (0 < [x a[ < ), then the error sits
within the allowed bound ([E(x, a)[ < ). We call f
(a) the derivative of f at

a. ... The denition just given is neither obvious nor easy to absorb. The reader
encountering it for the rst time should keep in mind that it is the fruit of two
centuries of searching. It looks deceptively like the casual denition for it compares
f
(a) to the average rate of change

f(x)f(a)
xa
. There may be a tendency to ignore
the and and hope they are not important. They are. This has proven to be
the denition of the derivative that explains those grey areas where dierentiation
does seem to be working the way we expect it to.
Association of America, 1994, paginile 13-15
Denitia derivatei pe R. Legatura dintre derivabilitate si
continuitate
Puncte de extrem local. Teorema lui Fermat
Teorema lui Rolle, Teorema lui Lagrange, Teorema lui Cauchy si
Teorema lui Darboux
Derivate de ordin superior. Teorema lui Taylor
Metoda lui Newton
Permutarea limitei cu derivata
Denitia derivatei pe R. Legatura dintre derivabilitate si conti-
nuitate
Asa cum se ntmpl a cu orice concept fundamental, notiunea de derivat a
sintetizeaz a modelarea unor fenomene care provin din domenii diferite, ca de
exemplu problema tangentei, problema vitezei sau problema densit atii liniare
a unei bare materiale (a se vedea, n acest sens, Analiz a Matematic a, Vol.
271
I, Editia a V-a, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, Lucrare elaborat a
de un colectiv al catedrei de analiz a matematic a a Universit atii Bucuresti,
paginile 240-241).
Denitie. Fie f : D R, unde D R si c un punct de acumulare al
lui D, care apartine lui D.
Dac a exist a (n R) limita
lim
xc
f(x) f(c)
x c
se nume ste derivata lui f n c si se noteaz a f
(c).
Dac a f
(c) este nit a, spunem c a f este derivabil a n c.

Lema. Fie f : D R, unde D R si c un punct de acumulare al lui
D, care apartine lui D. Dac a f este derivabil a n c, atunci f este continu a
n c.
Demonstra tie. Fie (x
n
)
nN
un sir de puncte din D, care converge c atre c,
cu x
n
,= c, pentru orice n N. Atunci avem
f(x
n
) =
f(x
n
) f(c)
x
n
c
(x
n
c) +f(c).
Cum
lim
n
f(x
n
) f(c)
x
n
c
= f
(c)
si
lim
n
(x
n
c) = 0,
deducem c a
lim
n
f(x
n
) = f(c),
deci f este continu a n c.
Observatie. A sadar continuitatea este o condi tie necesar a pentru deriva-
bilitate. Se constat a cu u surin t a c a ea nu este si sucienta: de exemplu se
poate considera functia f : R R, dat a de f(x) = [x[, pentru orice x R.
Folosind combina tii algebrice simple, se poate construi cu u surinta o func tie
care nu este derivabil a ntr-un num ar nit de puncte sau chiar ntr-o mul time
num arabil a de puncte. n 1872, Weierstrass a socat lumea matematica, con-
struind o functie continu a n orice punct care nu este derivabil a n nici un
272
punct (vezi pagina 473, precum si John C. Oxtoby, Measure and Category,
Springer-Verlag, 1971, capitolul 11).
Pentru observatiile de mai jos se poate consulta Analiza Matematica,
Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, Lucrare
elaborat a de un colectiv al catedrei de analiz a matematic a a Universit atii
Bucuresti, paginile 250-271.
Regulile de calcul privind derivata sumei, produsului si ctului a dou a
functii, precum si cea privind calculul derivatei unei functii vor prezentate
ntr-o form a mai general a n sectiunea urm atoare (vezi pagina 301).
Observatie. Daca f, g : I R, unde I este un interval, sunt derivabile
n punctul x
0
I, atunci:
i) func tia f +g este derivabila n x
0
si
(f +g)
(x
0
) = f
(x
0
) +g
(x
0
);
ii) func tia fg este derivabila n x
0
si
(fg)
(x
0
) = f
(x
0
)g(x
0
) +f(x
0
)g
(x
0
);
iii) dac a, n plus, g(x
0
) ,= 0, functia
f
g
este derivabil a n x
0
si
(
f
g
)
(x
0
) =
f
(x
0
)g(x
0
) f(x
0
)g
(x
0
)
(g(x
0
))
2
.
Observatie. Dac a f : I J si g : J R, unde I si J sunt intervale,
sunt derivabile n punctul x
0
I, respectiv f(x
0
) J, atunci functia g f
este derivabil a n x
0
si
(g f)
(x
0
) = g
(f(x
0
))f
(x
0
).
Observatie. Dac a f : I J = f(I), unde I si J sunt intervale, este o
functie strict monotona derivabila n x
0
I, cu proprietatea c a f
(x
0
) ,= 0,
atunci func tia f
1
: J I este derivabil a n f(x
0
) si
(f
1
)
(f(x
0
)) =
1
f
(x
0
)
.
273
Observatie. Iat a derivatele ctorva functii uzuale:
(x
n
)
= nx
n1
, pentru orice x R si pentru orice n N;
(x
= x
1
, pentru orice x (0, ) si pentru orice R;
(sinx)
= cos x si (cos x)
= sin x, pentru orice x R;

(a
x
)
= a
x
ln a, pentru oricex R si pentru orice a (0, );
(lnx)
=
1
x
, pentru orice x (0, );
(tgx)
=
1
cos
2
x
, pentru orice x R
2
+k [ k Z;
(ctgx)
=
1
sin
2
x
, pentru orice x R k [ k Z;
(arcsinx)
=
1
1 x
2
, pentru orice x (1, 1);
(arc cos x)
=
1
1 x
2
, pentru orice x (1, 1);
(arctgx)
=
1
1 +x
2
, pentru orice x R;
(arcctgx)
=
1
1 +x
2
, pentru orice x R.
Puncte de extrem local. Teorema lui Fermat
Notiunea de derivat a este instrumentul principal care se foloseste ntr-o
problem a practic a de o important a crucial a, anume stabilirea punctelor de
extrem ale functiilor reale de o variabil a real a.
Prezent am n continuare primul pas care contribuie la solutionarea acestei
probleme, anume teorema lui Fermat.
Lema. Fie f : D R, unde D R, si c un punct de acumulare al lui
D, care apartine lui D.
a) Dac a
f
(c) > 0,
274
atunci exist a R, > 0, astfel nct pentru orice x D(c, c +), avem
f(c) < f(x).
b) Dac a
f
(c) < 0,
atunci exist a R, > 0, astfel nct pentru orice x D(c , c), avem
f(c) < f(x).
Demonstra tie.
a) Fie
0
R,
0
> 0 astfel nct
0 <
0
< f
(c).
Atunci exist a R, > 0, astfel nct pentru orice x D, astfel ca
0 < [x c[ < , avem
f(x) f(c)
x c
f
(c)
<
0
,
de unde, pentru orice x D (c, c +), avem
0
<
f(x) f(c)
x c
f
(c).
Cum pentru orice x D (c, c +), avem x c > 0, rezult a
(f
(c)
0
)(x c) < f(x) f(c),
de unde concluzia.
Demonstratia pentru b) este analoaga.
Denitie. Fie f : D R, unde D R si c D.
Punctul c se nume ste punct de maxim local (relativ) al functiei f, dac a
exista R, > 0, astfel nct pentru orice x D (c , c +), avem
f(c) f(x).
Punctul c se nume ste punct de minim local (relativ) al functiei f, dac a
exista R, > 0 astfel nct pentru orice x D (c , c +), avem
f(c) f(x).
275
Punctele de maxim local si cele de minim local se numesc puncte de extrem
local.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui Rolle
(vezi pagina 277), Teoremei lui Darboux (vezi pagina 282) si a Teoremei lui
Fermat-cazul multidimensional (vezi pagina 340).
Teorema lui Fermat. Fie f : D R, unde D R si c

D este un
punct de maxim (sau minim) local al func tiei f.
Dac a f este derivabil a n c, atunci
f
(c) = 0.
Nota istoric a. Pierre Fermat (1601-1665) a urmat cursurile Univer-
sit atii din Toulouse, dup a care, n 1620, pleac a la Bordeaux unde ncepe
primele cercet ari matematice. Studiaz a si la Universitatea din Orlans,
de unde primeste o diplom a n Drept. A fost unul dintre matematicienii
de frunte ai vremilor sale (a avut chiar unele controverse cu Descartes).
Rezultatul care l-a facut faimos este celebra teorem a care arm a c a ecuatia
x
n
+y
n
= z
n
(cu necunoscutele x, y, z), nu are solutii ntregi nenule, pentru
n N, n > 2. Acest rezultat a fost demonstrat n 1993-1994 de c atre Andrew
Wiles. ncercarile de a demonstra acest rezultat, care s-au ntins pe aproape
300 de ani, au stat la originea algebrei moderne.
Observatie. Conditia c

D este esential a, a sa cum arat a urmatorul
exemplu: f : [0, 1] R, f(x) = x, pentru orice x [0, 1].
Observatie. Functia f poate avea puncte de extrem n care s a nu e
derivabil a, a sa cum arat a urm atorul exemplu: f : R R, f(x) = [x[, pentru
orice x R.
Demonstra tia Teoremei lui Fermat. Dac a
f
(c) > 0,
atunci, conform lemei de mai sus, exist a R, > 0 astfel nct pentru
orice x D (c, c +), avem
f(c) < f(x),
276
ceea ce contrazice faptul c a c

D un punct de maxim local al functiei f.
Dac a
f
(c) < 0,
atunci, conform lemei de mai sus, exist a R, > 0 astfel nct pentru
orice x D (c , c), avem
f(c) < f(x),
ceea ce contrazice faptul c a c

D un punct de maxim local al functiei f.
Teorema lui Rolle, Teorema lui Lagrange, Teorema lui Cauchy
si Teorema lui Darboux
Prezent am n continuare cteva consecinte ale teoremei lui Fermat.
Teorema lui Rolle. Fie a, b R, a < b si f : [a, b] R, continu a
pe [a, b], derivabil a pe (a, b) astfel ca f(a) = f(b). Atunci exista un punct
c (a, b) astfel nct
f
(c) = 0.
Nota istoric a. Michel Rolle (1652-1719), membru al Academiei Franceze,
a contribuit la dezvoltarea Geometriei Analitice si a Analizei Matematice.
Demonstra tie. Putem presupune c a
f(a) = f(b) = 0.
De asemenea, putem presupune ca f nu este identic nul a si c a ia si valori
pozitive.
Atunci, folosind Corolarul de la pagina 215, exist a c (a, b) astfel nct
f(c) = sup
c[a,b]
f(x).
Conform teoremei anterioare
f
(c) = 0.
Observatie. Fie f : I R, unde I este un interval din R, o func tie
derivabil a. Atunci:
277
a) ntre dou a solutii consecutive ale ecuatiei f(x) = 0, se a a cel putin o
solu tie a ecuatiei f
(x) = 0;
b) ntre dou a solutii consecutive, x
1
, x
2
, ale ecuatiei f
(x) = 0, se a a
cel mult o solutie a ecuatiei f(x) = 0.
Teorema urmatoare, cunoscut a si sub numele de teorema cresterilor nite,
este un instrument extrem de utilizat, care intervine n demonstratia multor
rezultate centrale din cadrul Analizei Matematice, precum: Teorema de per-
mutare a derivatei cu limita (vezi pagina 290), Criteriul de diferentiabilitate
(vezi pagina 301), Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional (vezi pagina
307), Lema premerg atoare Teoremei lui Schwarz (vezi pagina 309), Lema de
aproximare (vezi pagina 321), Formula Leibniz-Newton (vezi pagina 376),
Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann
(vezi pagina 387), Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pen-
tru integrala Riemann (vezi pagina 397), Teorema privind calculul variatiei
totale a unei functii derivabile cu derivata continu a (vezi pagina 470).
Teorema lui Lagrange. Fie a, b R, a < b si f : [a, b] R, continu a
pe [a, b], derivabil a pe (a, b). Atunci exista un punct c (a, b) astfel nct
f(b) f(a)
b a
= f
(c).
Demonstra tie. S a consider am functia : [a, b] R, dat a de
(x) = f(x) f(a)
f(b) f(a)
b a
(x a),
pentru orice x [a, b].
Se constata cu usurint a c a este diferenta dintre f si functia care are ca
grac segmentul de capete (a, f(a)) si (b, f(b)).
Prin aplicarea teoremei anterioare functiei se obtine concluzia.
Nota istorica. Joseph-Louis Lagrange s-a n ascut la data de 25 ianuarie
1736, n Torino. El este considerat a un matematician francez, desi a fost
botezat cu numele de Giuseppe Lodovico Langragia, p arintii s ai ind origi-
nari din regiunea Torino. Bunicul s au a fost capitan de cavalerie n armata
francez a, dar a p ar asit Franta pentru a-l sluji pe Ducele de Savoia. Lagrange
a studiat la Colegiul din Torino, obiectul s au preferat ind latina. A fost
atras de matematic a atunci cnd a citit un articol al lui Halley, privitor la
278
modul n care este folosit a algebra n optic a. La nele anului 1754, Lagrange
deja obtinuse rezultate semnicative n teoria calculului variational (adic a
studiul problemelor de tipul urm ator: ind date dou a puncte M
1
(x
1
, y
1
) si
M
2
(x
2
, y
2
), s a se determine o curb a y = f(x), care uneste cele dou a puncte,
pentru care valoarea integralei
x
2
_
x1
g(x, y)dx este minim a; de exemplu, sa se
determine o curb a care uneste cele doua puncte, pentru care un obiect su-
pus numai fortei de gravitatie, se deplaseaza pe acest a curb a, ntre cele dou a
puncte, n cel mai scurt timp). n 1755 a fost numit profesor de matematic a la
Scoala Regal a de Artilerie din Torino. A trimis rezultatele sale lui Euler, care
a fost impresionat de noile metode elaborate de Lagrange. La propunerea lui
Euler, Lagrange a fost ales, n 1756, membru al Academiei din Berlin. Este,
de asemenea, membru fondator al Academiei Regale de Stiinte din Torino.
n 1766 i succede lui Euler ca director al sectiei de matematica din cadrul
Academiei din Berlin. A cstigat, n cteva rnduri, premiul Academiei de
Stiinte din Paris (n anii 1772, mpreun a cu Euler, pentru studiul problemei
celor trei corpuri, n 1774, pentru studiul miscarii lunii si, n 1780, pentru
studiul perturbatiilor orbitelor cometelor, provocate de c atre planete). n
perioada petrecut a la Berlin a abordat teme diverse din astronomie, precum
stabilitatea sistemului solar, mecanic a, dinamic a, mecanica uidelor, proba-
bilitati, teoria numerelor (a demonstrat c a orice num ar natural se prezint a ca
suma a patru p atrate perfecte). n 1787 p ar aseste Berlinul pentru a deveni
membru al Academiei de Stiinte din Paris. n 1788 apare o carte esential a,
care-l are drept autor pe Lagrange, anume Mcanique analytique, carte n
care se priveste mecanica ca un subdomeniu al Analizei Matematice. A fost
primul profesor de Analiz a Matematic a de la cole Polytechique (fondat a n
1794). A predat, de asemenea, la cole Normale (fondat a n 1795). A pu-
blicat dou a volume cu lectiile de Analiz a Matematic a sustinute n decursul
carierei sale didactice. A murit la 3 aprilie 1813.
Consecinte. 1. n cadrul teoremei de mai sus, avem:
a) daca f
(x) = 0, pentru orice x (a, b), atunci f este constant a.

b) dac a f
(x) 0, pentru orice x (a, b), atunci f este cresc atoare.

c) dac a f
(x) 0, pentru orice x (a, b), atunci f este descresc atoare.

2. Teorema lui Lagrange poate folosita pentru a ob tine diverse aproxi-
mari.
279
De exemplu, pentru a aproxima pe
105, conform teoremei lui Lagrange,

exist a c (100, 105) astfel ca
105
100 =
5
2
c
,
de unde
5
2.11
<
105 10 <
5
2.10
,
adica
10.22 <
105 < 10.25.

3. Teorema lui Lagrange poate folosit a pentru a ob tine diverse inegal-
it ati.
De exemplu, este cunoscut a inegalitatea lui Bernoulli, anume c a pentru
n N si x R, astfel ca 1 + x > 0, avem (1 + x)
n
> 1 +nx. Vom ar ata c a
aceast a inegalitate este valabil a pentru orice exponent real r 1. n acest
scop putem considera functia f : (1, ) R, dat a de f(x) = (1 + x)
r
,
pentru orice x (1, ). Aplicnd teorema lui Lagrange pe intervalul de
capete x si 0, se obtine inegalitatea de mai sus.
4. Fie f : I R, unde I este un interval, o functie continua, derivabil a
pe I x
0
, unde x
0
I, pentru care exist a lim
xx
0
f
(x). Atunci f
(x
0
) exist a
si
f
(x
0
) = lim
xx
0
f
(x).
O generalizare a teoremei lui Lagrange este dat a de urm atorul rezultat.
Teorema lui Cauchy. Fie a, b R, a < b si f, g : [a, b] R, continue
pe [a, b], derivabile pe (a, b). Atunci exist a un punct c (a, b) astfel nct
(f(b) f(a))g
(c) = (g(b) g(a))f
(c).
Demonstra tie. Pentru g(a) = g(b) concluzia este imediat a.
n caz contrar, s a consider am functia : [a, b] R, dat a de
(x) = f(x) f(a)
f(b) f(a)
b a
(g(x) g(a)),
280
Teorema lui Rolle aplicat a acestei functii ncheie demonstratia.
De o mare utilitate pentru calculul limitelor de functii sunt urm atoarele
dou a rezultate care au la baza demonstratiei teorema lui Cauchy (vezi Anali-
za Matematica, Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactic a si Pedagogic a,
Bucuresti, Lucrare elaborat a de un colectiv al catedrei de analiz a matematic a
a Universit atii Bucuresti, paginile 303-317).
Regula lui lHospital. Fie a, b R , , a < b, I un interval
din R, astfel ca (a, b) I [a, b] si x
0
[a, b]. Se considera dou a functii
f, g : I x
0
R, cu urmatoarele proprietati:
a) lim
xx
0
f(x) = lim
xx
0
g(x) = 0 (respectiv lim
xx
0
[g(x)[ = ).
b) f si g sunt derivabile si g
(x) ,= 0, pentru orice x I x

0
.
c) exista lim
xx0
f
(x)
g
(x)
.
Atunci:
i) g(x) ,= 0, pentru orice x I x
0
(respectiv exist a V o vecin atate a
lui x
0
astfel nct g(x) ,= 0, pentru orice x I V x
0
.
ii) exist a lim
xx
0
f(x)
g(x)
si
lim
xx
0
f(x)
g(x)
= lim
xx
0
f
(x)
g
(x)
.
Nota istorica. Guillaume Franois lHospital (1661-1704) a fost studen-
tul lui Johann Bernoulli (1667-1748). A fost cel care a tip arit, n 1696, primul
curs de Analiz a Matematic a (care cuprindea lectiile primite de la Bernoulli).
Complementar regulii lui lHospital este urm atorul rezultat (vezi exer-
citiul 10).
Teorema. Fie I un interval din R, x
0
I, si f, g : I R dou a functii
astfel ca:
a) f(x
0
) = g(x
0
) = 0.
b) f si g sunt derivabile n x
0
si g
(x
0
) ,= 0.
Atunci exista V , o vecin atate a lui x
0
, astfel nct g(x) ,= 0, pentru orice
x I V x
0
, si
lim
xx
0
f(x)
g(x)
=
f
(x
0
)
g
(x
0
)
.
281
Teorema lui Darboux
Desi derivata unei functii nu este n mod necesar continu a (vezi exercitiul
3 de la pagina 293), este valabil urm atorul rezultat (ce se va folosi n cadrul
demonstratiei teoremei referitoare la metoda lui Newton).
Teorema lui Darboux. Fie f : I R, unde I este un interval din R,
o func tie derivabila. Atunci pentru orice J, interval inclus n I, f
(J) este
interval.
Nota istoric a. Jean Gaston Darboux (1842-1917) a urmat liceele din
Nimes si Montpellier, precumsi cole Polytechnique si cole Normale Suprieure.
n 1866 obtine titlul de doctor n matematici cu o tez a intitulat a Sur les sur-
faces orthogonales. n anul academic 1866-1867 pred a la Collge de France,
iar ntre 1867 si 1872 la Liceul Louis le Grand. ntre 1873 si 1881 pred a la
cole Normale Suprieure. A fost decanul Facult atii de Stiinte de la Sor-
bona, ntre 1889 si 1903. Darboux a adus contributii importante n Geome-
tria Diferential a si Analiza Matematic a. A fost membru al Royal Society of
London si al Acadmie des Sciences.
Demonstra tie. Pentru a, b J, a < b, sa presupunem c a f
(a) < f
(b).
Pentru (f
(a), f
(b)), arbitrar, consider am functia : I R, dat a

de
(x) = f(x) x,
pentru orice x I.
Avem
(a) < 0
si
(b) > 0.
Cum
lim
xa
(x) (a)
x a
=
(a) < 0
si
lim
xb
(x) (b)
x b
=
(b) > 0,
exist a c, d (a, b), c < d astfel ca
(x) (a)
x a
< 0,
282
pentru orice x (a, c), si
(x) (b)
x b
> 0,
pentru orice x (d, b).
Ca atare,
(x) (a) < 0,
pentru orice x (a, c) si
(x) (b) < 0,
pentru orice x (d, b).
Atunci, conform Corolarului de la pagina 215, exist a c (a, b) astfel nct
(c) = inf
c[a,b]
(x).
Prin urmare, conform Teoremei lui Fermat (vezi pagina 276), g asim ca
(c) = 0,
adica
f
(c) = ,
ceea ce ncheie demonstratia.
Derivate de ordin superior. Teorema lui Taylor
O generalizare a teoremei lui Lagrange, extrem de util a din punct de
vedere practic, att pentru calculul limitelor (vezi spre exemplu exercitiul
11), ct si pentru determinarea punctelor de extrem, este dat a de Teorema
lui Taylor. Acest rezultat se va folosi de asemenea n cadrul demonstratiei
Teoremei referitoare la metoda lui Newton (vezi pagina 287), Teoremei lui
Taylor-cazul multidimensional (vezi pagina 313), precum si n cadrul consid-
erentelor premerg atoare Teoremei lui Bernstein (vezi pagina 490).
Denitie. Fie f : D R R o func tie derivabil a pe D. Dac a f
este
derivabil a n c D, vom nota (f
)(c) = f
(c) si vom numi aceast a valoare

a doua derivat a a lui f n c.
Similar se denesc a treia,..., a n-a derivat a a lui f n c, notate f
(c),...,
f
(n)
(c).
283
Teorema lui Taylor. Fie n N, a, b R, a < b, si f : [a, b] R o
functie cu urmatoarele proprietati: exist a f
, f
, ..., f
(n1)
: [a, b] R si
sunt continue si exist a f
(n)
: (a, b) R.
Atunci, pentru orice , [a, b], exista , ntre si , astfel ca
f() = f()+
f
()
1!
()+
f
()
2!
()
2
+....+
f
(n1)
()
(n 1)!
()
n1
+
f
(n)
()
n!
()
n
.
Nota istorica. Brook Taylor (1685-1731) a urmat cursurile St John
College Cambridge. n 1712 devine membru al Royal Society. Taylor este cel
care a descoperit metoda integr arii prin p arti precum si teorema de mai sus
(rezultate care sunt continute in cartea Methodus incrementorum directa et
inversa, ap arut a n 1715).
Demonstra tie. Fie P num arul real denit de relatia
( )
n
n!
P = f()f()+
f
()
1!
()+
f
()
2!
()
2
+....+
f
(n1)
()
(n 1)!
()
n1
.
Consider am functia : [a, b] R, data de
(x) = f()f(x)+
f
(x)
1!
(x)+
f
(x)
2!
(x)
2
+....+
f
(n1)
(x)
(n 1)!
(x)
n1
+
P
n!
(x)
n
,
Avem, pentru orice x [a, b],
(x) =
P f
(n)
(x)
(n 1)!
( x)
n1
,
de unde, conform teoremei lui Rolle, se deduce concluzia.
Observatie. Cantitatea
f
(n)
()
n!
( )
n
se noteaz a cu R
n
si se nume ste
restul sub forma lui Lagrange. Acest rest se poate prezenta si n alte forme.
Men tion am aici doar forma lui Cauchy, anume, arm am c a exist a (0, 1)
astfel ca
R
n
= (1 )
n1
f
(n)
((1 ) +)
(n 1)!
( )
n
.
284
Metoda lui Newton
Pe lng a problema determin arii punctelor de extrem, o alt a problem a
practic a n care notiunea de derivat a si dovedeste ecienta este aceea a "re-
zolv arii aproximative" a ecuatiilor.
Atunci cnd ecuatia f(x) = 0 nu se poate rezolva "exact" se apeleaz a
la tehnici de aproximare a solutiilor. Una dintre aceste tehnici este metoda
lui Newton (sau mai exact metoda lui Newton-Raphson). Metoda are la
baz a ideea aproxim arii gracului lui f cu tangenta lui f n apropierea unei
solutii a ecuatiei f(x) = 0. Mai precis se procedeaza astfel: se foloseste
tangenta pentru a se aproxima gracul lui f n jurul punctului (x
n
, f(x
n
)) de
pe gracul lui f, unde f(x
n
) este "mic" si f
(x
n
) ,= 0; se determin a punctul
x
n+1
n care tangenta la gracul lui f n (x
n
, f(x
n
)) intersecteaz a axa Ox,
i.e. se rezolv a sistemul dat de ecuatiile y = 0 si y = f(x
n
) +f
(x
n
)(x x
n
)
si se obtine
x
n+1
= x
n
f(x
n
)
f
(x
n
)
;
se continu a procedeul nlocuind punctul (x
n
, f(x
n
)) cu punctul (x
n+1
, f(x
n+1
)).
Exemple
Un prim exemplu: Fie f : R R, dat a de
f(x) = x
3
x 1,
pentru orice x R.
Cum f este continu a si f(1)f(2) < 0, deducem c a ecuatia f(x) = 0 are
o solutie ntre 1 si 2. Se porneste cu punctul (x
0
, f(x
0
)), unde x
0
= 1. Iat a
calculele:
n x
n
f(x
n
) f
(x
n
) x
n+1
= x
n
f(xn)
f
(x
n
)
0 1 1 2 1, 5
1 1, 5 0, 875 5, 75 1, 347826087
2 1, 347826087 0, 100682174 4, 449905482 1, 325200399
3 1, 325200399 0, 002058363 4, 268468293 1, 324718174
4 1, 324718174 0, 000000925 4, 264634722 1, 324717957
5 1, 324717957 5 10
10
4, 264632997 1, 324717957
285
Un alt exemplu: Fie f : R R, dat a de
f(x) = x
2
2,
pentru orice x R.
Cum f este continu a si f(1)f(2) < 0, deducem c a ecuatia f(x) = 0 are
o solutie ntre 1 si 2. Se porneste cu punctul (x
0
, f(x
0
)), unde x
0
= 1. Se
obtine
x
n+1
= x
n
x
2
n
2
2x
n
,
de unde
x
n+1
=
x
n
2
+
1
x
n
Iat a calculele:
Eroarea Num arul de cifre corecte
x
0
= 1 0, 41421 1
x
1
= 1, 5 0, 08579 1
x
2
= 1, 41667 0, 00245 3
x
3
= 1, 41422 0, 00001 5
.
Metoda lui Newton este folosit a de cele mai multe dintre calculatoare
pentru a calcula solutiile unor ecuatii, deoarece convergenta ei este rapid a.
Observatie. Metoda lui Newton nu converge ntotdeauna. Spre exemplu,
pentru f : R R, data de
f(x) =

x r, pentru x r
r x, pentru x r
dac a alegem x
0
= rh, ob tinem x
1
= r+h, iar apoi termenii sirului (x
n
)
nN
oscileaz a ntre aceste dou a valori.
Observatie. Dac a metoda lui Newton converge, atunci ea converge c atre
o solutie a ecuatiei f(x) = 0. Dac a x
0
nu este ns a sucient de aproape de
solu tia care se urmare ste a aproximat a, este posibil ca metoda lui Newton
s a convearg a c atre o alta solu tie a ecuatiei f(x) = 0.
286
Observatie. Se poate ar ata c a dac a inegalitatea
f(x)f
(x)
(f
(x))
2
< 1
este valid a pe un interval care are drept punct interior o solu tie a ecua tiei
f(x) = 0, atunci metoda lui Newton converge c atre aceea solu tie. Aceast a
conditie este sucient a, dar nu si necesar a.
Iat a un alt rezultat pozitiv privind metoda lui Newton. El este, n esent a,
datorat lui Joseph Fourier si lui J. Raymond Mouraille.
Nota istoric a. Isaac Newton, ul unui fermier bogat, dar complet need-
ucat, s-a n ascut n 1643, la Lincolnshire, Anglia. Frecventeaz a Free Grammar
School din Gratham. Din 1661 frecventeaz a cursurile de la Trinity College,
Cambridge. Interesul lui Newton pentru matematic a este strnit n 1663,
an n care, cump arnd o carte de astronomie, nu o poate ntelege datorit a
slabei preg atiri matematice. Datorit a unei epidemii, n 1665, se ntoarce la
Lincolnshire, unde, ntr-o perioada de doi ani pune bazele noilor sale idei din
matematic a, zica, optic a si astronomie. n 1669 i se ofer a postul de Lucasian
Profesor, l asat liber de c atre Barrow. A stabilit c a, n contradictie cu ceea
ce se credea pna atunci, lumina nu este format a dintr-o singur a entitate de
baz a, ci este un mixaj de diverse tipuri de raze. Public a aceste concluzii,
n 1672, n Philosophical Transactions of the Royal Society. n 1687 scrie
Philosophiae naturalis principia mathematica, recunoscut a ca ind cea mai
important a carte stiintic a scris a vreodat a si care-l propulseaz a n postura
de lider international n cercetarea stiintic a. n 1701 preia o functie guver-
namental a la Londra. Regina Anne i acord a n 1705 titlul de Sir. A murit
n 1727.
Teorema. Fie I un interval al dreptei reale, a, b I, a < b, si f : I R
astfel nct:
i)
f(a)f(b) < 0
ii)
f
(x) ,= 0 si f
(x) ,= 0,
287
iii) exist a x
0
[a, b] astfel nct
f(x
0
)f
(x
0
) > 0.
Fie sirul (x
n
)
nN
dat de
x
n+1
= x
n
f(x
n
)
f
(x
n
)
,
pentru orice n N.
Atunci exist a l (a, b) astfel nct
lim
n
x
n
= l
si
f(l) = 0.
Demonstra tie. Cum f are proprietatea lui Darboux, exist a l (a, b) astfel
nct f(l) = 0.
Deoarece f
si f
au proprietatea lui Darboux ele p astreaz a semn constant

pe [a, b].
Putem presupune, far a pierderea generalit atii, c a
f
(x) > 0
si
f
(x) > 0,
Asadar f este strict cresc atoare.
Fie x
1
(l, b].
Atunci
x
n
> l,
pentru orice n N.
ntr-adev ar, pentru n N, e
P(n): x
n
> l.
Evident, P(1) este adev arat a.
288
Presupunnd c a P(n) este adev arat a, vom ar ata c a P(n + 1) este ade-
v arat a.
ntr-adev ar, conform teoremei lui Taylor (vezi pagina 284), exist a
(l, x
n
) astfel nct
f(l) = f(x
n
) +f
(x
n
)(l x
n
) +
f
()
2
(l x
n
)
2
,
de unde
f(x
n
) +f
(x
n
)(l x
n
) < 0,
i.e.
l x
n
<
f(x
n
)
f
(x
n
)
,
adica
l < x
n
f(x
n
)
f
(x
n
)
= x
n+1
,
deci P(n + 1) este adev arat a.
Prin urmare, conform metodei inductiei matematice,
x
n
> l,
pentru orice n N.
Vom ar ata c a sirul (x
n
)
nN
este descresc ator.
Deoarece f este strict cresc atoare, avem
f(x
n
) > f(l) = 0,
deci
f(x
n
)
f
(x
n
)
> 0,
de unde
x
n
f(x
n
)
f
(x
n
)
= x
n+1
< x
n
pentru orice n N.
Sirul (x
n
)
nN
ind descresc ator si m arginit (avem x
n
[a, b], pentru orice
n N), este convergent, conform Teoremei convergentei monotone (vezi
pagina 138).
289
Fie [a, b] astfel nct
lim
n
x
n
= .
Prin trecere la limit a n relatia de denire a sirului (x
n
)
nN
, obtinem:
lim
n
x
n+1
= lim
n
x
n
lim
n
f(x
n
)
f
(x
n
)
,
de unde, avnd n vedere continuitatea lui f si f
si folosind Teorema de la
pagina 202, avem
=
f()
f
()
,
i.e.
f() = 0.
Cum f(l) = 0 si f este injectiv a (ind strict cresc atoare), deducem c a
l = .
Deci
lim
n
x
n
= l
si
f(l) = 0.
Permutarea limitei cu derivata
Fie (f
n
)
nN
un sir de functii, unde f
n
: I R, I ind un interval din R.
Este usor de g asit un sir de functii care sunt derivabile n orice punct si astfel
ca limita sirului s a nu e derivabil a ntr-un punct. Mai mult, exist a un sir
de functii, care sunt derivabile n orice punct, si care converge uniform c atre
o functie continu a, ce nu este derivabil a n nici un punct. Prin urmare, n
general, nu este posibil s a consider am derivata limitei unui sir convergent de
functii derivabile, chiar dac a avem convergent a uniform a. Vom ar ata, n cele
ce urmeaz a, c a, dac a sirul derivatelor este uniform convergent, atunci situatia
este favorabil a relativ la problema de mai sus. Mai precis avem urm atorul
rezultat care se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremei de la pagina
436.
290
Teorema de permutare a limitei cu derivata. Fie (f
n
)
nN
un sir de
functii, unde f
n
: I R, I ind un interval marginit din R. S a presupunem
c a exist a x
0
I astfel nct sirul (f
n
(x
0
))
nN
converge, c a f
n
este derivabil a,
pentru orice n N, si c a sirul (f
n
)
nN
converge uniform, pe I, catre o func tie
g : I R.
Atunci sirul (f
n
)
nN
converge uniform, pe I, c atre o functie derivabil a
f : I R si, mai mult,
f
= g,
adic a
( lim
n
f
n
(x))
= lim
n
f
n
(x).
Demonstra tie. S a presupunem c a extremit atile lui I sunt a si b, cu a < b
si s a alegem un element arbitrar x I.
Pentru m, n N, conform teoremei lui Lagrange, exista y (depinznd de
m si n) ntre x si x
0
, astfel ca
f
m
(x) f
n
(x) = f
m
(x
0
) f
n
(x
0
) + (x x
0
)(f
m
(y) f
n
(y)).
Ca atare
|f
m
f
n
| [f
m
(x
0
) f
n
(x
0
)[ + (b a)
_
_
_f
m
f
n
_
_
_,
deci sirul (f
n
)
nN
converge uniform, pe I, c atre o functie continu a f : I R.
Fie c I.
Conform teoremei lui Lagrange, exist a z (depinznd de m si n) ntre x si
c, astfel ca
f
m
(x) f
n
(x) = f
m
(c) f
n
(c) + (x c)(f
m
(z) f
n
(z)).
n consecint a, pentru x I, x ,= c, avem
f
m
(x) f
m
(c)
x c

f
n
(x) f
n
(c)
x c
_
_
_f
m
f
n
_
_
_. (*)
Deoarece sirul (f
n
)
nN
converge uniform, pe I, pentru orice R, > 0,
exist a n
N, astfel ca pentru orice m, n N, m, n n
s a avem
_
_
_f
m
f
n
_
_
_ < ,
291
deci, trecnd la limit a, n (), dup a m, obtinem
f(x) f(c)
x c

f
n
(x) f
n
(c)
x c
,
pentru orice n N, m, n n
.
Deoarece lim
n
f
n
(c) = g(c), exista m

n m
s a avem

n
(c) g(c)
< .
Fie
k
= maxn
, m
.
Deoarece f
k
este derivabil a n c, exist a (depinznd de k
, deci de ),
astfel ca
f
k
(x) f
k
(c)
x c
f
k
(c)
< ,
pentru orice x astfel ca 0 < [x c[ < .
Prin urmare
f(x) f(c)
x c
g(c)
< 3,
ceea ce arat a c a f este derivabil a n c si ca
f
(c) = g(c).
Exercitii
1. Daca f : (a, b) R, unde a, b R, are proprietatea ca pentru orice
a < x
1
< x
2
< x
3
< b,
avem
0
f(x
2
) f(x
1
)
(x
2
x
1
)
2

f(x
3
) f(x
2
)
(x
3
x
2
)
2
,
atunci f este constant a.
2. Fie f : (a, b) R o functie derivabil a n c, unde c (a, b). S a se arate
ca daca (x
n
)
nN
si (y
n
)
nN
sunt dou a siruri de elemente din (a, b), primul
cresc ator, iar cel de al doilea descresc ator, ambele tinznd c atre c, atunci
lim
n
f(y
n
) f(x
n
)
y
n
x
n
= f
(c).
292
3. S a se arate c a functia derivabil a f : R R, dat a de
f(x) =
x
2
sin
1
x
, x ,= 0
0, x = 0
,
are proprietatea c a f
nu este continu a.
4. Fie functia, f : R R, dat a de
f(x) = a
1
sinx +a
2
sin2x +... +a
n
sinnx,
pentru orice x R, unde a
1
, a
2
, ..., a
n
R, iar n N.
Dac a
[f(x)[ [sinx[ ,
pentru orice x R, s a se arate c a
[a
1
+ 2a
2
+... +na
n
[ 1.
5. S a se determine punctele de extrem local ale functiei, f : R R, dat a
de
f(x) =
x, x 0
x
2
e
x
, x > 0
.
6. Fie f : R R o functie indenit derivabil a (i.e. exist a, pentru orice
n N, f
(n)
).
S a se arate c a, daca, pentru un n
0
N , avem
f(1) = f(0) = f
(0) = f
(0) = ... = f
(n)
(0) = 0,
atunci exist a x (0, 1), astfel nct
f
(n+1)
(x) = 0.
7. Dac a f : I R, unde I este un interval m arginit din R, este derivabil a
si nem arginit a, atunci f
este nem arginit a.

8. Fie f : [0, ) R o functie derivabila, pentru care exist a M > 0
astfel nct
(x) f
(y)
M[x y[ ,
293
S a se arate c a, daca
lim
x
(f(x +
1
n
) f(x)) = 0,
pentru orice n N, atunci exista R, > 0 astfel nct
[f(x) f(y)[ [x y[ ,
9. S a se studieze posibilitatea aplic arii regulii lui lHospital fractiei
f(x)
g(x)
pentru x tinznd la 0, unde f : R 0 R este dat a de
f(x) = x
2
sin
1
x
,
pentru orice x R 0 si g : R R este dat a de
g(x) = sinx,
pentru orice x R.
10. S a se calculeze lim
x0
f(x)
(x)
dac a f, g : R R,
f(x) =
x
2
, x Q
0, x / Q
si
g(x) = sinx,
pentru orice x R.
lim
x0
sinx arctx
x
2
ln(1 +x)
,
folosind formula lui Taylor.
12. Exist a f : R R, derivabil a de dou a ori astfel ca
f 0
si
f
< 0 ?
294
13. S a se studieze convergenta simpl a si uniform a a sirurilor (f
n
)
nN
si
(f
n
)
nN
, unde, pentru orice n N, f
n
: [0, ] R, este dat a de
f
n
(x) =
cos nx
n
,
pentru orice x [0, ].
14. S a se studieze convergenta simpl a si uniform a a sirurilor (f
n
)
nN
si
(f
n
)
nN
, unde, pentru orice n N, f
n
: R R, este data de
f
n
(x) =
arctg nx
n
,
pentru orice x R,.
Bibliograe
curesti II 39801
Bucuresti II 32924
295
DERIVATA PE R
n
Derivata dup a o directie
Diferentiabilitate. Matricea Jacobi. Jacobianul
Continuitatea derivatelor partiale asigura diferentiabilitatea
Operatii cu functii diferentiabile
Teorema lui Lagrange - cazul multidimensional
Derivate partiale de ordin superior;
Schimbarea ordinii de derivare
Diferentiale de ordin superior;
Teorema lui Taylor - cazul multidimensional
Derivata dupa o directie
n cursul precedent am considerat derivata unei functii care are dome-
niul si codomeniul din R si am constatat c a aceasta constituie instrumentul
adecvat pentru a determina punctele de extrem local ale functiei. Deoarece
determinarea punctelor de extrem constituie o problema central a n multe
ramuri ale stiintei si pentru ca n modelarea fenomenelor naturale apar, de
obicei, functii de mai multe variabile, vom ncerca s a construim un instru-
ment asem anator, adecvat acestui caz, care s a serveasc a aceluiasi scop.
Denitie. Fie f : D R, unde D R si c un punct de acumulare al
lui D care apartine lui D.
Dac a exist a (n R), limita
lim
xc
f(x) f(c)
x c
se nume ste derivata lui f n c si se noteaz a f
(c).
Dac a f
(c) este nit a, spunem c a f este derivabil a n c.

Denitia de mai sus (cu impunerea suplimentar a ca limita considerat a s a
existe n R) este valabil a si n cazul n care f : D R
q
, cu modicarea c a,
n acest caz, f
(c) R
q
. Acest fapt este demn de remarcat, c aci o functie
f : I R
q
, unde I este un interval din R, este o curb a din R
q
, iar derivata
sa n c, cnd exist a, genereaz a un vector tangent la curb a n punctul f(c).
296
Altfel, dac a gndim pe x ca ind timpul, functia f furnizeaz a traiectoria unui
punct din R
q
, iar derivata sa n c, cnd exist a, reprezint a viteza punctului la
momentul c.
O privire atent a asupra denitiei anterioare arat a c a unicul loc n care se
foloseste faptul c a functia considerat a are domeniul din R este atunci cnd
se consider a ctul
f(x)f(c)
xc
. Aceast a expresie nu mai are semnicatie pentru
o functie cu domeniu din R
q
.
O cale de a ataca problema ridicat a mai sus este de a t aia domeniul
functiei cu drepte ce trec prin c. Mai precis:
q
, unde D R
p
, c un punct interior al lui D
si u R
p
.
Un vector L
u
R
q
se nume ste derivata lui f, n punctul c, dupa vectorul
u (sau dup a directia u, dac a |u| = 1), dac a exist a limita lim
t0
f(c+tu)f(c)
t
si
lim
t0
f(c +tu) f(c)
t
= L
u
.
Observatie. L
u
, daca exist a, este unic si se noteaza f
u
(c) sau
df
du
(c).
Not am cu f
u
sau cu
df
du
functia rezultant a, care are valori n R
q
si domeniul
constnd din acele puncte din D, n care exist a limita lim
t0
f(c+tu)f(c)
t
.
Observatie. Fie f : D R
q
, unde D R
p
si c un punct interior al
lui D. Fie, pentru orice i 1, 2, ..., p, e
i
= (0, 0, ..., 0, 1, 0, ..., 0), unde 1
este pe pozitia i. Atunci, daca exist a, f
e
i
(c)
not
=
f
x
i
(c), respectiv f
e
i
not
=
f
x
i
,
se numesc derivata par tial a a lui f n c, n raport cu variabila x
i
, respectiv
derivata par tial a a lui f n raport cu variabila x
i
.
Diferentiabilitate. Matricea Jacobi. Jacobianul
Este posibil ca o functie care are derivat a ntr-un punct dup a orice di-
rectie, s a nu e continu a n acel punct (vezi exercitiul 6, de la pagina 314).
De asemenea, este posibil ca o functie sa aib a, ntr-un punct, derivat a dup a
o anumit a directie, dar s a nu aib a, n acelasi punct, derivat a dup a o alt a
directie (vezi exercitiul 4 de la pagina 313 si exercitiul 5 de la pagina 314).
Toate aceste lucruri arat a c a denitia de mai sus, desi marcheaz a un progres
n c aut arile noastre, nu este instrumentul dorit.
297
Pentru a rezolva problema trebuie s a privim denitia functiei derivabile
din cazul 1-dimensional ntr-un alt mod.
Mai precis, avem:
Propozitie. Fie f : U =

U R R si c U.
a) f este derivabil a n c.
b) exist a o aplicatie liniar a L : R R (i.e. L(x+y) = L(x)+L(y),
pentru orice , , x, y R) astfel ca
lim
xc
f(x) f(c) L(x c)
[x c[
= 0.
Aceasta nou a abordare ne conduce la urm atoarea:
p
R
q
si c

D. Spunem c a f este diferen tia-
bila (sau derivabila) n c dac a exista o aplicatie liniar a L : R
p
R
q
(i.e.
L(x +y) = L(x) +L(y), pentru orice , R, x, y R
p
) astfel ca
lim
xc
f(x) f(c) L(x c)
|x c|
= 0.
Observatie. L, dac a exist a, este unic a si se noteaz a cu Df(c) sau f
(c)
si se nume ste diferentiala (sau derivata) lui f n punctul c.
Propozitia urmatoare arat a c a o functie diferentiabil a ntr-un punct este
continu a n acel punct. Ea se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de
diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi pagina 304).
Propozitie. Fie f : D R
p
R
q
si c

D. Dac a f este diferen tiabil a
n c, atunci exist a , K R, , K > 0, astfel nct avem
|f(x) f(c)| K|x c| ,
pentru orice x D, cu proprietatea ca |x c| < .
n particular, f este continu a n c.
298
Demonstra tie. Conform ipotezei, exist a o aplicatie liniar a L : R
p
R
q
astfel ca
lim
xc
f(x) f(c) L(x c)
|x c|
= 0,
deci exist a R, > 0, astfel nct, pentru orice x D, cu proprietatea c a
|x c| < , avem
|f(x) f(c) L(x c)| |x c| ,
de unde, utiliznd inegalitatea triunghiului,
|f(x) f(c)| |L(x c)| +|x c| .
Conform propozitiei de la pagina 208, exist a M R, M 0, astfel ca
|L(x c)| M|x c| ,
pentru orice x R
p
.
Prin urmare
|f(x) f(c)| (M + 1) |x c| ,
pentru orice x D, cu proprietatea c a |x c| < .
Exemple
1. Pentru p = q = 1, functia f este diferentiabil a n c dac a si numai dac a
f este derivabil a n c si Df(c) : R R este dat a de
Df(c)(u) = f
(c)u,
pentru orice u R.
2. Pentru p = 1, q > 1, functia f are componentele f
1
, f
2
, ..., f
q
, deci
f = (f
1
, f
2
, ..., f
q
). Atunci f este diferentiabil a n c dac a si numai dac a
f
1
, f
2
, ..., f
q
sunt diferentiabile n c si Df(c) : R R
q
este data de
Df(c)(u) = (f
1
(c)u, f
2
(c)u, ..., f
q
(c)u) = u(f
1
(c), f
2
(c), ..., f
q
(c)),
pentru orice u R.
3. Pentru p > 1, q = 1, dac a f este diferentiabil a n c, atunci, pentru
orice i 1, 2, ..., p, exist a
f
x
i
(c). Existenta tuturor derivatelor partiale n
299
c, nu este, n general, o conditie sucient a pentru diferentiabilitatea functiei
f n c (vezi exercitiile 6 si 7 de la pagina 314).
Df(c) : R
p
R este dat a de
Df(c)(u
1
, u
2
, ..., u
p
) =
f
x
1
(c)u
1
+... +
f
x
p
(c)u
p
,
pentru orice (u
1
, u
2
, ..., u
p
) R
p
.
Observatie. Orice functie liniar a f : R
p
R
q
este diferentiabil a n
orice c R
p
si
Df(c) = f.
n particular, aplicatiile pr
i
: R
p
R, date de
pr
i
(u
1
, u
2
, ..., u
p
) = u
i
,
pentru orice (u
1
, u
2
, ..., u
p
) R
p
si orice i 1, 2, ...., p, sunt liniare, deci, n
orice c R
p
, avem
Dpr
i
(c) = pr
i
,
fapt care justic a notatia
pr
i
= dx
i
.
Atunci, cu aceste notatii, avem
Df(c)(u
1
, u
2
, ..., u
p
) =
f
x
1
(c)u
1
+... +
f
x
p
(c)u
p
=
=
f
x
1
(c)pr
1
(u
1
, u
2
, ..., u
p
) +... +
f
x
p
(c)pr
p
(u
1
, u
2
, ..., u
p
) =
=
f
x
1
(c)dx
1
(u
1
, u
2
, ..., u
p
) +... +
f
x
p
(c)dx
p
(u
1
, u
2
, ..., u
p
),
pentru orice (u
1
, u
2
, ..., u
p
) R
p
(avem mai sus o egalitate de numere reale),
adica
Df(c) =
f
x
1
(c)dx
1
+... +
f
x
p
(c)dx
p
=
p
i=1
f
x
i
(c)dx
i
,
care este o egalitate de aplicatii liniare din R
p
n R.
5. Pentru p, q > 1 si f = (f
1
, f
2
, ..., f
q
) : D R
p
R
q
, dac a f este
diferentiabil a n c, atunci, pentru orice i 1, 2, ..., p, exist a
f
x
i
(c).
300
Mai mult, Df(c) : R
p
R
q
este dat a de
Df(c)(u
1
, u
2
, ..., u
p
) = (
f
1
x
1
(c)u
1
+...+
f
1
x
p
(c)u
p
, ...,
f
q
x
1
(c)u
1
+...+
f
q
x
p
(c)u
p
)
pentru orice (u
1
, u
2
, ..., u
p
) R
p
.
Matricea asociat a acestei aplicatii liniare, pentru perechea de baze canoni-
ce, este
(
f
1
x
1
(c)
f
1
x
2
(c) ...
f
1
x
p
(c)
f2
x1
(c)
f2
x2
(c) ...
f2
xp
(c)
... ... ... ...
fq
x
1
(c)
fq
x
2
(c) ...
fq
x
p
(c)
).
Aceast a matrice se numeste matricea Jacobi a lui f n c si se notez a J
f
(c).
Cnd p = q, determinantul acestei matrici poart a numele de Jacobianul
lui f n c si se noteaz a
det J
f
(c)
sau
((f
1
, f
2
, ..., f
q
))
((x
1
, x
2
, ..., x
p
))
[
x=c
.
Rezultatul de mai jos arata c a pentru o functie diferentiabil a putem ex-
prima derivata dup a o directie ntr-un punct prin intermediul diferentialei n
acel punct.
p
R
q
si c

D. Dac a f este diferentiabila n
c, atunci exista
df
du
(c) si
df
du
(c) = Df(c)(u),
pentru orice u R
p
.
Continuitatea derivatelor partiale asigura diferentiabilitatea
Am v azut c a diferentiabilitatea unei functii ntr-un punct implic a exis-
tenta tuturor derivatelor partiale n acel punct, deci existenta derivatelor
partiale ntr-un punct este o conditie necesar a pentru diferentiabilitatea n
301
acel punct. Ea nu este si o conditie sucient a, asa cum arat a urm atorul
exemplu: f : R
2
R
2
, dat a de
f(x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
xy
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
.
Desi existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu este o conditie su-
cient a pentru diferentiabilitatea n acel punct, continuitatea acestor derivate
partiale constituie o conditie sucient a.
Mai precis avem:
Teorema (Criteriu de diferentiabilitate). Fie f : D R
p
R
q
si
c

D. Dac a exist a o vecin atate V a lui c cu proprietatea c a exist a toate
derivatele par tiale n orice punct din V si acestea sunt continue n c, atunci
f este diferen tiabil a n c.
Demonstra tie. Este sucient s a consider a cazul q = 1.
Pentru orice R, > 0, e
R,
> 0, astfel ca pentru orice

j 1, 2, ..., p si orice y D, astfel ca
|y c| <
,
avem _
_
_
_
f
x
j
(y)
f
x
j
(c)
_
_
_
_
< .
Dac a
x = (x
1
, ..., x
p
)
si
c = (c
1
, ..., c
p
)
consideram vectorii
u
0
= x,
u
1
= (c
1
, x
2
, ..., x
p
),
u
2
= (c
1
, c
2
, x
3
, ..., x
p
),
...
u
p1
= (c
1
, c
2
, c
3
, ..., c
p1
, x
p
),
u
p
= c.
302
Atunci
f(x) f(c) =
p
j=1
(f(u
j1
) f(u
j
)).
Aplicnd teorema lui Lagrange (vezi pagina 278) celui de al j-lea termen
din suma precedent a, exist a
j
, apartinnd segmentului de capete u
j1
si u
j
,
astfel ca
f(u
j1
) f(u
j
) =
f
x
j
(
j
)(x
j
c
j
).
Prin urmare avem
f(x) f(c)
p
j=1
f
x
j
(c)(x
j
c
j
) =
p
j=1
(x
j
c
j
)(
f
x
j
(
j
)
f
x
j
(c)).
Pentru
|x c| <
,
obtinem
_
_
_
_
_
f(x) f(c)
p
j=1
f
x
j
(c)(x
j
c
j
)
_
_
_
_
_
j=1
[x
j
c
j
[ |x c|
p.
Prin urmare, am ar atat c a f este diferentiabil a n c si c a Df(c) : R
p
R
este dat a de
Df(c)(z
1
, z
2
, ..., z
p
) =
f
x
1
(c)z
1
+... +
f
x
p
(c)z
p
,
pentru orice (z
1
, z
2
, ..., z
p
) R
p
.
Operatii cu functii diferentiabile
Rezultatele din aceast a sectiune descriu comportamentul clasei functiilor
diferentiabile la operatii algebrice.
Propozitie. Fie f, g : D R
p
R
q
, : D R
p
R, c

D si
, R.
a) Dac a f si g sunt diferen tiabile n c, atunci h = f +g este dife-
rentiabila n c si
Dh(c) = Df(c) +Dg(c).
303
b) Dac a f si g sunt diferen tiabile n c, atunci k = f g este diferen tiabil a
n c si
Dk(c)(u) = Df(c)(u)g(c) +f(c)Dg(c)(u),
pentru orice u R
p
.
c) Dac a este diferentiabila n c, atunci f este diferen tiabil a n c si
D(f)(c)(u) = D(c)(u)f(c) +(c)Df(c)(u),
pentru orice u R
p
.
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Lagrange - cazul multidimensional (vezi pagina 306),Teoremei lui Taylor -
cazul multidimensional (vezi pagina 312), precumsi a Teoremei de schimbare
de variabil a (vezi pagina 390).
Teorema (de diferentiabilitate a functiilor compuse). Fie f : D
R
p
D
R
q
, c

D si g : D
R
q
R
r
astfel ca f(c)

D
.
Dac a f este diferentiabila n c, iar g diferen tiabil a n f(c)
not
= b, atunci
g f
not
= h : D R
p
R
r
este diferentiabil a n c si
Dh(c) = D(g f)(c) = Dg(b) Df(c).
Demonstra tie. Conform ipotezei, exist a o aplicatie liniar a Df(c) : R
p
R
q
astfel ca
lim
xc
f(x) f(c) Df(c)(x c)
|x c|
= 0,
deci pentru orice R, > 0, exist a
,f
R,
,f
> 0, astfel nct, pentru
orice x D, cu proprietatea c a |x c| <
,f
, avem
|f(x) f(c) Df(c)(x c)| |x c| ,
si exist a o aplicatie liniar a Dg(b) : R
q
R
r
astfel ca
lim
xb
g(y) g(b) Dg(b)(y b)
|x b|
= 0,
deci pentru orice R, > 0, exist a
,g
R,
,g
> 0, astfel nct, pentru
orice y D
, cu proprietatea c a |y b| <
,g
, avem
|g(y) g(b) Dg(b)(y b)| |y b| .
304
Conform propozitiei de la pagina 298, exist a , K R, , K > 0, astfel
ca pentru x D, cu proprietatea |x c| < , s a avem
|f(x) f(c)| K|x c| .
De asemenea, asa cum ne asigur a propozitia de la pagina 208, exist a
M R astfel ca, pentru orice u R
q
, s a avem
|Dg(b)(u)| M|u| .
Ca atare, pentru x D, cu |x c| < min,
,g
K
, avem
|f(x) f(c)|
,g
,
deci
|g(f(x)) g(f(c)) Dg(b)(f(x) f(c))|
|f(x) f(c)| K |x c| . (*)
Dac a, n plus, |x c| <
,f
, atunci
|Dg(b)(f(x) f(c) Df(c)(x c))|
M|f(x) f(c) Df(c)(x c)| M |x c| . (**)
Prin urmare, pentru x D, cu |x c| < min,
,g
K
,
,f
, din () si
(), avem
|g(f(x)) g(f(c)) (Dg(b) Df(c))(x c))| (K +M) |x c| ,
Observatie. Considerente de algebr a liniara ne asigur a ca n conditiile
teoremei de mai sus, avem:
J
h
(c) = J
g
(b)J
f
(c),
adic a
J
gf
(c) = J
g
(f(c))J
f
(c).
Altfel scris,
(
h
1
x1
(c)
h
1
x2
(c) ...
h
1
xp
(c)
h2
x
1
(c)
h2
x
2
(c) ...
h2
xp
(c)
... ... ... ...
hr
x
1
(c)
hr
x
2
(c) ...
hr
xp
(c)
) =
305
= (
g
1
y1
(b)
g
1
y2
(b) ...
g
1
yq
(b)
g2
y1
(b)
g2
y2
(b) ...
g2
yq
(b)
... ... ... ...
gr
y
1
(b)
gr
y
2
(b) ...
gr
yq
(b)
) (
f
1
x
1
(c)
f
1
x
2
(c) ...
f
1
xp
(c)
f
2
x
1
(c)
f
2
x
2
(c) ...
f
2
x
p
(c)
... ... ... ...
fq
x
1
(c)
fq
x
2
(c) ...
fq
xp
(c)
) =
= (
g
1
y
1
(f(c))
g
1
y
2
(f(c)) ...
g
1
yq
(f(c))
g
2
y
1
(f(c))
g
2
y
2
(f(c)) ...
g
2
yq
(f(c))
... ... ... ...
g
r
y1
(f(c))
g
r
y2
(f(c)) ...
g
r
yq
(f(c))
) (
f1
x1
(c)
f1
x2
(c) ...
f1
xp
(c)
f
2
x
1
(c)
f
2
x
2
(c) ...
f
2
xp
(c)
... ... ... ...
fq
x1
(c)
fq
x2
(c) ...
fq
xp
(c)
),
de unde
h
i
x
j
(c) =
(g f)
i
x
j
(c) =
q
l=1
g
i
y
l
(f(c))
f
l
x
j
(c),
adic a
h
i
x
j
(c) =
(g f)
i
x
j
(c) =
=
g
i
y
1
(f(c))
f
1
x
j
(c) +
g
i
y
2
(f(c))
f
2
x
j
(c) +... +
g
i
y
q
(f(c))
f
q
x
j
(c),
pentru orice i 1, 2, ..., r si j 1, 2, ..., p.
Formula de mai sus se va dovedi util a n cadrul demonstratiei Formulei
lui Leibniz (vezi pagina 398).
Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional
nsemn atatea teoremei lui Lagrange din cazul 1-dimensional ne arat a c a
este indicat s a studiem un corespondent al acestui rezultat si pentru cazul
multidimensional.
S a consider am functia f : R R
2
, data de
f(x) = (x x
2
, x x
3
),
pentru orice x R.
Pentru orice c R, f este diferentiabil a n c si Df(c) : R R
2
, este dat a
de
Df(c)(u) = ((1 2c)u, (1 3c
2
)u),
306
pentru orice u R.
S a observam c a f(0) = (0, 0) si f(1) = (0, 0), dar nu exist a c, astfel ca
Df(c)(u) = (0, 0), pentru un u nenul.
Asadar teorema lui Lagrange nu are un corespondent pentru cazul q > 1,
chiar daca p = 1.
n multe aplicatii este sucient s a se considere cazul q = 1, iar n acest a
situatie teorema lui Lagrange poate extinsa.
Mai precis, avem:
Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional. Fie f : D R
p
R si a, b D astfel nct segmentul de capete a si b este inclus n D, iar

functia f este diferen tiabil a n orice punct al acestui segment.
Atunci exist a un punct c, pe segmentul de capete a si b, astfel ca
f(b) f(a) = Df(c)(b a).
Demonstra tie. Se consider a functia : [0, 1] R, dat a de
(t) = f((1 t)a +tb),
Avem
(0) = f(a)
si
(1) = f(b).
Mai mult, din Teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi
pagina 304), avem
(t) = Df((1 t)a +tb)(b a).

Din teorema lui Lagrange (vezi pagina 278), exist a t
0
(0, 1), astfel ca
(1) (0) =
(t
0
),
adica
f(b) f(a) = Df(c)(b a),
unde
c = (1 t
0
)a +t
0
b.
307
Corolar. Fie f : D R
p
R
q
si a, b D astfel nct segmentul de
capete a si b este inclus n D, iar func tia f este diferen tiabil a n orice punct
al acestui segment.
Atunci, pentru y R
q
, exist a un punct c pe segmentul de capete a si b
astfel ca
f(b) f(a) y = Df(c)(b a) y.
Demonstra tie. Se aplica rezultatul precedent functiei F : D R
p
R,
dat a de
F(x) = x y,
pentru orice x R
p
.
Corolar. Fie f : D R
p
R
q
si a, b D astfel nct segmentul de
capete a si b este inclus n D, iar func tia f este diferen tiabil a n orice punct
al acestui segment.
Atunci exist a o aplicatie liniar a L : R
p
R
q
astfel ca
f(b) f(a) = L(b a).
Demonstra tie. S a observ am c a dac a f = (f
1
, f
2
, ..., f
q
), atunci
f
i
(x) = f(x) e
i
,
pentru orice i 1, 2, ..., n si x D. Aplicnd precedentul corolar, exist a
c
i
, pe segmentul de capete a si b, astfel ca
f
i
(b) f
i
(a) = Df
i
(c
i
)(b a) e
i
.
Atunci aplicatie liniar a L : R
p
R
q
cautat a are matricea asociat a
(
f
i
x
j
(c
i
))
i=1,q,j=1,p
.
Observatie. A sa cum am vazut, n general, nu putem alege aceea si valoa-
re pentru toate c
i
-urile.
Derivate partiale de ordin superior. Schimbarea ordinii de derivare
Dac a f este o functie cu domeniul din R
p
si codomeniul din R, f poate
avea p derivate partiale (de prim ordin) notate cu f
x
i
sau cu
f
x
i
. Fiecare
308
dintre aceste derivate partiale constituie o functie cu domeniul din R
p
si
codomeniul din R, deci poate avea la rndul ei p derivate partiale, numite
derivate partiale de al doilea ordin, notate f
x
i
x
j
sau cu

2
f
x
j
x
i
, adic a derivata
partial a a lui
f
x
i
n raport cu x
j
.
n acelasi mod se denesc derivatele partiale de al treilea ordin,..., de al
n-lea ordin.
Asadar, f poate avea cel mult p
n
derivatele partiale de al n-lea ordin.
Este de mare important a faptul c a, daca aceste derivate partiale sunt
continue, atunci ordinea de derivare nu este important a. n plus, acest rezul-
tat ne fereste de existenta un numar prea mare de notatii distincte pentru
derivatele partiale. Este sucient s a consideram cazul derivatelor partiale de
doilea ordin pentru functii cu domeniul din R
2
si codomeniul din R (pentru
rezultate similare celui pe care-l vom prezenta, ns a ntr-un cadru mai larg
- de exemplu domeniul din R
q
sau pentru derivate de ordin mai mare dect
doi - recomand am consultarea manualelor [2], [3] si [4]). Ideea demonstratiei
este de ar ata c a ambele derivatele partiale mixte de doilea ordin, n (0, 0),
sunt limita raportului
f(h,k)f(h,0)f(0,k)+f(0,0)
hk
atunci cnd (h, k) tinde c atre
(0, 0).
Lema. Fie f : U R
2
R, f(x, y), unde U este o vecin atate a lui
(0, 0), pentru care
f
x
si

2
f
yx
exist a n orice punct din U si astfel ca

2
f
yx
s a
e continu a n (0, 0).
Atunci
2
f
yx
(0, 0) = lim
(h,k)(0,0)
A(h, k)
hk
,
unde
A(h, k) = f(h, k) f(h, 0) f(0, k) +f(0, 0).
Demonstra tie. Pentru orice R, > 0, exist a
R,
> 0, astfel ca
pentru orice (h, k) U cu proprietatea c a [h[ <
si [k[ <
, avem

2
f
yx
(h, k)

2
f
yx
(0, 0)
< .
Pentru [k[ <
denim, pentru [h[ <
,
B(h) = f(h, k) f(h, 0),
deci avem
A(h, k) = B(h) B(0).
309
Teorema lui Lagrange (vezi pagina 278) ne asigur a c a exist a h
0
(care
depinde de k) astfel ca
0 < [h
0
[ < [h[
si
A(h, k) = B(h) B(0) = hB
(h
0
).
Dar
B
(h
0
) =
f
x
(h
0
, k)
f
x
(h
0
, 0).
Aplicnd iar asi teorema lui Lagrange membrului drept al egalit atii de mai
sus, exist a k
0
astfel ca
0 < [k
0
[ < [k[
si
B
(h
0
) = k

2
f
yx
(h
0
, k
0
).
Drept urmare, pentru [k[ <
si [h[ <
exist a h
0
si k
0
astfel ca
0 < [h
0
[ < [h[ si 0 < [k
0
[ < [k[ ,
pentru care
A(h, k)
hk
=

2
f
yx
(h
0
, k
0
).
Atunci

A(h, k)
hk

2
f
yx
(0, 0)
< ,
pentru [k[ <
si [h[ <
, de unde concluzia.
Teorema lui Schwarz. Fie f : U R
2
R, f(x, y), unde U este o
vecin atate a lui (x, y), pentru care
f
x
,
f
y
si

2
f
yx
exist a n orice punct din
U si astfel ca

2
f
yx
s a e continu a n (x, y).
Atunci exist a

2
f
xy
n (x, y) si
2
f
yx
(x, y) =

2
f
xy
(x, y).
Demonstra tie. Putem presupune, f ar a pierderea generalit atii, c a
(x, y) = (0, 0).
310
Am v azut n lema de mai sus c a exist a lim
(h,k)(0,0)
A(h,k)
hk
si c a
lim
(h,k)(0,0)
A(h, k)
hk
=

2
f
yx
(0, 0).
Pe de alt a parte, pentru h ,= 0, avem
lim
k0
A(h, k)
hk
=
1
h
(
f
y
(h, 0)
f
y
(0, 0)).
Pentru orice R, > 0, exist a
R,
> 0, astfel ca pentru orice

(h, k) U cu proprietatea c a [h[ <
si [k[ <
, avem
A(h, k)
hk

2
f
yx
(0, 0)
< .
Trecnd la limit a n aceasta inegalitate pentru k tinznd c atre 0, obtinem
1
h
(
f
y
(h, 0)
f
y
(0, 0))

2
f
yx
(0, 0)
,
pentru orice h astfel ca [h[ <
.
Prin urmare exist a

2
f
xy
n (0, 0) si
2
f
yx
(0, 0) =

2
f
xy
(0, 0).
Diferentiale de ordin superior. Teorema lui Taylor-cazul multi-
dimensional
Dac a f este o functie cu domeniul din R
p
si codomeniul din R, atunci
diferentiala lui f ntr-un punct c este o aplicatie liniar a Df(c) din R
p
n R
astfel ca, pentru orice R, > 0, exist a
R,
> 0, asa nct pentru

orice z, cu proprietatea c a |z| <
, avem
[f(c +z) f(c) Df(c)(z)[ < |z| .
Cu alte cuvinte, Df(c) este aplicatia liniar a care aproximeaz a cel mai
bine diferenta f(c +z) f(c), pentru z mic.
Orice alt a aplicatie liniar a constituie o aproximare mai putin buna.
311
Am v azut c a, daca exist a, Df(c) este dat a de
Df(c)(z) =
f
x
1
(c)z
1
+... +
f
x
p
(c)z
p
,
unde z = (z
1
, ...z
p
) R
p
.
Desi aproxim arile cu aplicatii liniare sunt simple si suciente pentru multe
scopuri, uneori este necesar s a obtinem aproxim ari mai exacte.
Este natural s a ne ndrept am atentia asupra functiilor p atratice, etc.
ntruct nu vom intra n amanuntele studiului aplicatiilor multiliniare,
vom folosi urm atoarea:
Denitie. Pentru o functie f : U R
p
R si c

D astfel nct
exista si sunt continue derivatele partiale de al doilea ordin ale lui f pe o
vecin atate a lui c, denim diferen tiala de ordin doi a lui f n c, ca ind
aplicatia, D
2
f(c) : R
p
R
p
R, data de
D
2
f(c)(y, z) =
p
i,j=1
2
f
x
j
x
i
(c)y
i
z
j
,
pentru orice y = (y
1
, ..., y
p
), z = (z
1
, ..., z
p
) R
p
.
Similar, pentru o func tie f : U R
p
R si c

D astfel nct exist a si
sunt continue derivatele partiale de al treilea ordin ale lui f pe o vecin atate
a lui c, denim diferentiala de ordin trei a lui f n c, ca ind aplicatia,
D
3
f(c) : R
p
R
p
R
p
R, dat a de
D
3
f(c)(y, z, w) =
p
i,j,k=1
3
f
x
k
x
j
x
i
(c)y
i
z
j
w
k
,
pentru orice y = (y
1
, ..., y
p
), z = (z
1
, ..., z
p
), w = (w
1
, ..., w
p
) R
p
.
Analog se dene ste diferen tiala de orice ordin ntr-un punct.
Observatie. Vom folosi urm atoarele notatii:
D
2
f(c)(w, w)
not
= D
2
f(c)(w)
2
D
3
f(c)(w, w, w)
not
= D
3
f(c)(w)
3
312
..............................................
D
n
f(c)(w, ..., w)
not
= D
n
f(c)(w)
n
.
Avem pentru p = 2 si pentru w = (h, k) :
D
2
f(c)(w)
2
=

2
f
xx
(c)h
2
+ 2

2
f
yx
(c)hk +

2
f
yy
(c)k
2
,
D
3
f(c)(w)
3
=

3
f
xxx
(c)h
3
+3

3
f
yxx
(c)h
2
k+3

3
f
xyy
(c)hk
2
+

3
f
yyy
(c)k
3
,
...
D
n
f(c)(w)
n
=

n
f
xx...x
(c)h
n
+C
1
n

n
f
xx..xy
(c)h
n1
k+
+C
2
n

n
f
x..xyy
(c)h
n2
k
2
+... +

n
f
yy....y
(c)k
n
.
Teorema urm atoare va folosit a n studiul punctelor de extrem pentru
functii de mai multe variabile (vezi pagina 341).
Teorema lui Taylor-cazul multidimensional. Fie f : U R
p
R
o func tie astfel nct pentru orice punct de pe un segment de capete u si v
exista o vecinatate a sa pe care exist a si sunt continue derivatele par tiale de
al nlea ordin ale lui f.
Atunci exist a un punct u pe segmentul de capete u si v, astfel ca
f(v) = f(u) +
1
1!
Df(u)(v u) +
1
2!
D
2
f(u)(v u)
2
+...
+
1
(n 1)!
D
(n1)
f(u)(v u)
n1
+
1
n!
D
n
f(u)(v u)
n
.
Demonstra tie. Fie F : [0, 1] R, dat a de
F(t) = f(u +t(v u)),
313
Atunci, conform Teoremei de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi
pagina 304),
F
(t) = Df(u +t(v u))(v u),

F
(t) = D
2
f(u +t(v u))(v u)
2
,
...
F
(n)
(t) = D
n
f(u +t(v u))(v u)
n
.
Conform Teoremei lui Taylor cazul 1-dimensional (vezi pagina 284), exist a
[0, 1] astfel ca
F(1) = F(0) +
1
1!
F
(0) +... +
1
(n 1)!
F
(n1)
(0) +
1
n!
F
n
().
Alegem
u = u +(v u).
Exercitii
1. S a se calculeze
f
x
(
4
, 0) si
f
y
(
4
,

4
), dac a f : R
2
R este dat a de
f(x, y) =
_
sin
2
x + sin
2
y,
pentru orice (x, y) R
2
.
2. Sa se calculeze Df(1, 1) pentru f : (x, y) R
2
[ xy > 0 R, dat a
de
f(x, y) = lnxy,
2
.
3. Fie f : R
3
R, data de
f(x, y, z) = 2x
2
y + 6xy z
3
+ 3z,
pentru orice (x, y, z) R
3
.
S a se calculeze derivata lui f n origine dup a directiile (1, 2, 0) si (2, 1, 3).
4. Fie f : R
2
R, data de
f(x, y) =
x
y
, y ,= 0
0, y = 0
,
314
2
.
S a se arate c a exist a derivatele partiale de prim ordin n origine, dar c a,
pentru ,= 0, derivata lui f n origine dup a directia (, ) nu exist a.
S a se arate c a f nu este marginit a pe nici o vecin atate a originii, deci nu
este continu a n origine.
5. Fie f : R
2
R, data de
f(x, y) =
0, xy = 0
1, n caz contrar
,
2
.
S a se arate c a exist a derivatele partiale de prim ordin n origine, dar c a,
pentru ,= 0, derivata lui f n origine dup a directia (, ) nu exist a.
S a se arate c a f nu este continu a n origine, desi este m arginita.
6. Fie f : R
2
R, data de
f(x, y) =
x
2
y
x
3
y
2
, x
3
y
2
,= 0
0, x
3
y
2
= 0
,
2
.
S a se arate c a exist a derivata lui f n origine dup a orice directie, dar f
nu este continu a n origine, desi exist a o vecin atate a originii pe care f este
marginit a.
7. Fie f : R
2
R, data de
f(x, y) =
xy
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
,
2
.
S a se arate c a f este continu a si are derivate partiale, dar nu este dife-
rentiabil a n origine.
8. Fie f : R
2
R, data de
f(x, y) =
x
2
+y
2
, x, y Q
0, n caz contrar
,
2
.
S a se arate c a f este continu a numai n origine, punct n care functia este
diferentiabil a.
315
9. Fie f : R
2
R, data de
f(x, y) =
(x
2
+y
2
) sin
1
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, n caz contrar
,
2
.
S a se arate c a f este diferentiabil a n origine, desi pe nici o vecin atate a
originii derivatele sale partiale nu sunt m arginite (deci derivatele sale partiale
nu sunt continue n origine).
10. Fie f : D R
p
R si c

D.
Dac a f este diferentiabil a n c, atunci s a se exprime derivata lui f n c
dup a directia vectorului unitar w = (w
1
, ..., w
p
).
Utiliznd inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz, s a se arate c a exist a
o directie dup a care derivata este maxim a si c a acest a directie este unic a,
dac a cel putin una dintre derivatele partiale de prim ordin n c este nenul a.
Aceast a directie se numeste directia gradientul lui f n c.
Aratati c a exista un unic vector v
c
astfel nct
Df(c)(w) = v
c
w,
pentru orice vector w de norm a 1.
Acest vector, v
c
, se numeste gradientul lui f n c si se noteaz a
c
f sau
gradf(c) si este dat de
(
f
x
1
(c), ...,
f
x
p
(c)).
Dac a g : D R
p
R este diferentiabil a n c, iar R, atunci
c
(f) =
c
(f),
c
(f +g) =
c
(f) +
c
(g)
si
c
(fg) = (
c
(f))g(c) +f(c)(
c
(g)).
11. Fie f : D =

D R
p
R
q
astfel ca
|f(x)| = 1,
pentru orice x D.
316
S a se arate c a
f(x) Df(x)(u) = 0,
pentru orice x D si u R
p
.
n particular, pentru q = 1, vectorii f(x) si
x
(f) sunt perpendiculari
pentru orice x D.
12. Dac a pentru f : D =

D R
2
R si c D, exista si este continu a
f
x
pe D, iar
f
y
exist a n c, este f diferentiabil a n c?
13. a) Fie f : R
2
R, dat a de
f(x, y) =
xy(x
2
y
2
)
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, n caz contrar
,
2
.
S a se arate c a, n origine, exist a

2
f
yx
si

2
f
xy
, dar c a nu sunt egale.
b) Fie f : R
2
R, dat a de
f(x, y) =
y
2
ln(1 +
x
2
y
2
), y ,= 0
0, n caz contrar
,
2
.
S a se arate c a, n origine,

2
f
yx
si

2
f
xy
sunt egale, desi ele nu sunt continue.
14. Fie f : R
n
R o functie diferentiabil a omogen a de grad p (i.e.
f(x
1
, ..., x
n
) =
p
f(x
1
, ..., x
n
),
pentru orice (x
1
, ..., x
n
) R
n
si orice R).
S a se arate c a
x
1
f
x
1
(x) +... +x
n
f
x
n
(x) = pf(x),
pentru orice x R
n
.
Aceasta relatie poart a numele de relatia lui Euler.
Nota istoric a. Leonard Euler (1707-1783) care a studiat cu Johann
Bernoulli, a fost unul dintre marii matematicieni ai omenirii (orb pentru o
ndelungat a perioad a a vietii) cu o impresionant a opera matematic a. Pentru
detalii privind biograa acestui titan al matematicii recomand am articolul
Leonard Euler (1707-1783), de Ion Chitescu, Analele Universitatii din Bu-
curesti, seria matematic a, Anul LVI, 2007, Nr. 2, paginile 205-220.
317
15. Pentru f : R
3
R, dat a de
f(x, y, z) =
1
_
x
2
+y
2
+z
2
,
3
, s a se arate c a
2
f
xx
+

2
f
yy
+

2
f
zz
= 0.
16. S a se arate c a o solutie a ecuatie
xz
f
x
yz
f
y
+ (x
2
y
2
)
f
z
= 0,
este dat a de
f(x, y, z) = (xy, x
2
+y
2
z
2
),
unde : R
2
R este o functie diferentiabil a.
17. Fie f : D =

D R
p
R o functie pentru care exista toate derivatele
partiale de prim ordin, iar p 1 dintre ele sunt marginite.
S a se arate c a f este continu a pe D.
18. Fie f : R
p
R
p
o functie diferentiabil a care are toate componentele
omogene.
S a se arate c a dac a exist a a R
p
0 astfel nct f(a) = 0, atunci
Df(a) nu este injectiv a.
19. Fie f : R
p
R dat a de
f(x) =
p
i=1
[x
i
[ ,
pentru orice x = (x
1
, ..., x
p
) R
p
.
S a se arate c a f este diferentiabil a n a = (a
1
, ..., a
p
) R
p
dac a si numai
dac a a
i
,= 0, pentru orice i 1, 2, ..., p.
S a se scrie, n acest caz, care este Df(a).
318
Bibliograe
2. Nicu Boboc, Analiza Matematic a II, Editura Universit atii din Bu-
4. Analiza Matematica, Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactic a si
Pedagogic a, Bucuresti, Lucrare elaborata de un colectiv al catedrei de anali-
z a matematica a Universit atii Bucure sti - cota la biblioteca Facult atii de
Matematic a si Informatica, Universitatea din Bucuresti
319
TEOREMELE CLASICE ALE CALCULULUI DIFEREN TIAL
PE R
n
Notiune de functie de clasa (
1
Teorema de injectivitate local a
Teorema de surjectivitate locala
Teorema de inversiune local a
Teorema functiilor implicite
n prima parte a acestei sectiuni vom ar ata ca pentru o functie difer-
entiabil a ntr-un punct, caracterul local al acestei functii este determinat de
catre diferentiala functiei n punctul respectiv. Mai precis, dac a diferentiala
functiei n punctul considerat este injectiv a, atunci exist a o vecin atate a
punctului pe care functia este injectiv a; dac a diferentiala functiei n punctul
c este surjectiv a, atunci exista o vecin atate U a lui c si o vecin atate V a lui
f(c) astfel ca f : U V s a e surjectiv a. Drept consecinte obtinem unele
teoreme de inversiune si teorema functiilor implicite.
n aceast a sectiune vom lucra cu o functie f : D R
p
R
q
.
Denitie. Dac a derivatele par tiale de prim ordin ale func tiei f exista si
sunt continue n c

D, spunem c a f este de clas a (
1
n c. Daca D
0
D si
f este de clasa (
1
n orice punct din D
0
, atunci spunem ca f este de clas a
(
1
pe D
0
.
Observatie. Dac a f este de clas a (
1
pe multimea deschis a D, atunci
f este diferentiabila pe D. Vom ar ata n continuare c a, n ipotezele de mai
sus, diferen tiala functiei variaza n mod continuu.
Lema 1. Dac a f este de clas a (
1
pe o vecin atate a unui punct c din D,
atunci pentru orice R, > 0, exist a
R,
> 0, astfel ca pentru

orice x cu proprietatea c a
|x c| <
,
avem
|Df(x)(z) Df(c)(z)| |z| ,
320
pentru orice z R
p
.
Demonstra tie. Din continuitatea derivatelor partiale deducem c a, pentru
orice R, > 0, exist a
R,
> 0, astfel ca pentru orice x cu

proprietatea c a
|x c| <
,
avem
f
i
x
j
(x)
f
i
x
j
(c)
< ,
pentru orice i 1, 2, ..., q si j 1, 2, ..., p, de unde concluzia.
Lema de aproximare. Daca f este de clas a (
1
pe o vecin atate a unui
punct c din D, atunci pentru orice R, > 0, exista
R,
> 0,
astfel ca pentru orice x
1
, x
2
cu proprietatea c a
|x
1
c| , |x
2
c| <
,
avem
|f(x
1
) f(x
2
) Df(c)(x
1
x
2
)| |x
1
x
2
| .
Demonstra tie. Conform lemei anterioare, pentru orice R, > 0,
exist a
R,
> 0, astfel ca, pentru orice x cu proprietatea ca

|x c| <
,
avem
|Df(x)(z) Df(c)(z)| |z| ,
pentru orice z R
p
.
Pentru x
1
, x
2
cu proprietatea ca
|x
1
c| , |x
2
c| <
,
alegem w R
q
astfel ca
|w| = 1
si
|f(x
1
) f(x
2
) Df(c)(x
1
x
2
)| = f(x
1
) f(x
2
) Df(c)(x
1
x
2
) w.
Functia F : [0, 1] R, dat a, pentru orice t [0, 1], de
F(t) = f(t(x
1
x
2
) +x
2
) Df(c)(x
1
x
2
) w,
321
este diferentiabil a pe (0, 1) si
F
(t) = Df(t(x
1
x
2
) +x
2
)(x
1
x
2
) w,
F(0) = f(x
2
) Df(c)(x
1
x
2
) w,
F(1) = f(x
1
) Df(c)(x
1
x
2
) w.
Conform Teoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), exist a (0, 1) astfel
nct
F(1) F(0) = F
().
Pentru x = (x
1
x
2
) +x
2
, avem
f(x
1
)f(x
2
)Df(c)(x
1
x
2
) w = Df(x)(x
1
x
2
)Df(c)(x
1
x
2
) w.
Deoarece
|x c| <
,
folosind inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz (vezi pagina 86), avem
|f(x
1
) f(x
2
) Df(c)(x
1
x
2
)|
|Df(x)(x
1
x
2
) Df(c)(x
1
x
2
)| |(x
1
x
2
)| .
Teorema de injectivitate locala
Vom ar ata n cele ce urmeaz a c a dac a o functie este de clas a (
1
pe o vecin a-
tate a unui punct c si dac a Df(c) este injectiv a, atunci exist a o vecin atate a
lui c pe care f este injectiv a; n contextul de mai sus, spunem c a f este local
injectiv a.
Teorema de injectivitate local a. Daca f este de clas a (
1
pe o vecin a-
tate a unui punct c din D si Df(c) este injectiv a, atunci exist a R, > 0,
astfel nct f
|U
este injectiva, unde U = x R
p
[ |x c| .
Demonstra tie. Deoarece Df(c) este injectiv a, conform Propozitiei de pag-
ina 216, exist a r R, r > 0 astfel nct
r |z| |Df(c)(z)| ,
pentru orice z R
p
,
322
Lema de aproximare, pentru =
r
2
, ne asigur a c a exist a R, > 0
astfel nct
|f(x
1
) f(x
2
) Df(c)(x
1
x
2
)|
r
2
|x
1
x
2
| ,
pentru orice x
1
, x
2
cu proprietatea ca
|x
1
c| , |x
2
c| < ,
si, drept urmare, obtinem
|Df(c)(x
1
x
2
)| |f(x
1
) f(x
2
)|
r
2
|x
1
x
2
| ,
de unde
r |x
1
x
2
| |f(x
1
) f(x
2
)|
r
2
|x
1
x
2
| ,
i.e.
r
2
|x
1
x
2
| |f(x
1
) f(x
2
)| ,
pentru orice x
1
, x
2
U, deci f
|U
este injectiv a.
Observatie. Prin urmare f
|U
: U f(U) este inversabil a. Teorema de
mai jos, care se bazeaz a pe Teorema de continuitate a inversei pentru functii
continue (vezi pagina 217), arat a c a aceast a invers a este continu a. Ea se
va dovedi util a n cadrul demonstratiei Teoremei de inversiune local a (vezi
pagina 329).
Teorema de inversiune locala (forma slab a). Dac a f este de clas a
(
1
pe o vecin atate a unui punct c din D si Df(c) este injectiva, atunci exist a
R, > 0 astfel nct f
|U
: U f(U) este inversabila si inversa sa este
continua, unde U = x R
p
[ |x c| .
Observatie. Teorema de mai sus poart a numele de Teorema de inversare
local a (forma slab a) deoarece are doua slabiciuni, anume (f
|U
)
1
: f(U) U
nu are domeniul de deni tie, n mod necesar, o vecin atate a lui f(c) si, n
plus, de si ipoteza implic a diferentiabilitatea lui f, concluzia nu mentioneaz a
nimic relativ la diferen tiabilitatea inversei lui f.
323
Teorema de surjectivitate local a
Rezultatul care urmeaz a este complementar celui anterior. El arm a c a
dac a o functie este de clas a (
1
pe o vecin atate a unui punct c si Df(c) este
surjectiv a, atunci exist a U, o vecin atate a lui c, si V , o vecin atate a lui f(c),
astfel ca f : U V s a e surjectiv a. Cu alte cuvinte, orice punct din R
q
care este sucient de apropiat de f(c) este imaginea, prin f, a unui punct
apropiat de c. Pentru a demonstra acest rezultat, vom ar ata pentru nceput
ca el este valabil pentru aplicatii liniare, iar apoi pentru functii care pot
aproximate cu aplicatii liniare.
Lema. Daca L : R
p
R
q
este o aplica tie liniar a si surjectiva, atunci
exista m R astfel ca pentru orice y R
q
, exista x R
p
cu proprietatea c a
|x| m|y|
si
L(x) = y.
Demonstra tie. Fie, pentru orice i 1, 2, ...., q,
e
i
= (0, 0, ..., 1, 0, ..., 0) R
q
,
unde i este pe pozitia i.
Exist a u
i
R
p
astfel ca
L(u
i
) = e
i
.
Atunci, pentru orice y = (y
1
, ...., y
q
) R
q
, avem
L(x) = y,
unde
x = y
1
u
1
+... +y
q
u
q
.
Mai mult,
|x| m|y| ,
unde
m =
q
j=1
[u
i
[
2
1
2
.
324
Lema. Fie R, > 0 si g : D = x R
p
[ |x| < R
q
continu a
astfel ca g(0) = 0. Fie L : R
p
R
q
o aplicatie liniar a si surjectiv a si m R
ca n lema precedenta. Presupunem c a, pentru orice x
1
, x
2
R
p
, avem
|g(x
1
) g(x
2
) L(x
1
x
2
)|
1
2m
|x
1
x
2
| .
Atunci, pentru orice y R
q
, astfel ca
|y| < =

2m
,
exista x D cu proprietatea c a
g(x) = y.
Demonstra tie. Pentru y R
q
astfel ca |y| < =

2m
, e
x
0
= 0 si y
0
= y.
Conform lemei precedente, exist a x
1
R
p
, astfel ca
y
0
= L(x
1
x
0
)
si
|x
1
x
0
| m|y| .
Atunci x
1
D.
Fie
y
1
= y
0
+g(x
0
) g(x
1
) = g(x
1
) g(x
0
) L(x
1
x
0
).
Avem
|y
1
|
1
2m
|x
1
x
0
|
1
2
|y| .
Din nou, lema de anterioar a ne asigur a ca exist a x
2
R
p
, astfel ca
y
1
= L(x
2
x
1
)
si
|x
2
x
1
| m|y
1
| .
Atunci
|x
2
x
1
|
1
2
|x
1
| ,
325
de unde
|x
2
|
3
2
|x
1
| <
3
4
,
si, prin urmare, x
2
D.
S a presupunem ca am ales 0 = x
0
, x
1
, ..., x
n
D si y = y
0
, y
1
, ..., y
n
R
q
astfel nct
|x
k
x
k1
| m|y
k1
|
m
2
k1
|y| , (*)
y
k1
= L(x
k
x
k1
)
si
y
k
= y
k1
+g(x
k1
) g(x
k
), (**)
pentru orice k 1, 2, ..., n,
S a observ am c a
|y
n
| = |y
n1
+g(x
n1
) g(x
n
)| = |g(x
n1
) g(x
n
) L(x
n
x
n1
)|
1
2m
|x
n
x
n1
|
1
2m
m|y
n1
|
1
2
n
|y|
si ca
|x
n
| |x
n
x
n1
| +|x
n1
x
n2
| +... +|x
2
x
1
| +|x
1
x
0
|
m|y| (
1
2
n1
+
1
2
n2
+... +
1
2
+ 1) < 2m|y| < .
Alegem x
n+1
astfel ca
y
n
= L(x
n+1
x
n
)
si
|x
n+1
x
n
| m|y
n
| .
Ca mai sus, deducem c a
|x
n+1
| < ,
deci x
n+1
D.
Denim
y
n+1
= y
n
+g(x
n
) g(x
n+1
);
326
avem
|y
n+1
| = |g(x
n+1
) g(x
n
) L(x
n+1
x
n
)|
1
2m
|x
n+1
x
n
|
1
2m
m|y
n
|
1
2
n+1
|y| .
Se constata usor, folosind (), ca sirul (x
n
)
nN
este Cauchy, deci, conform
Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 141), el converge c atre un element x R
p
astfel nct
|x| 2m|y| < ,
deci x D.
Pe de alt a parte, cum
|y
n
|
1
2
n
|y| ,
pentru orice n N, sirul (y
n
)
nN
este convergent c atre 0
R
q .
De asemenea
y
n
= y g(x
n
),
pentru orice n N (vezi (**)).
Deoarece g este continu a, cfolosind Teorema de la pagina 202, obtinem
g(x) = lim
n
g(x
n
) = y,
Teorema de mai jos se va folosi n decursul demonstratiei Teoremei de
inversiune local a (vezi pagina 329), precum si a Teoremei multiplicatorilor
lui Lagrange (vezi pagina 346).
Teorema de surjectivitate locala. Dac a f este de clasa (
1
pe o
vecin atate a unui punct c si Df(c) este surjectiv a, atunci exist a , R
astfel nct pentru orice y R
q
cu proprietatea ca
|y f(c)| < ,
exist a x R
p
a sa nct
|x c| < si f(x) = y.
Demonstra tie. Fie m generat de lema de mai sus pentru aplicatia liniar a
surjectiv a Df(c).
327
Conform lemei de aproximare, exist a R, > 0, astfel ca pentru orice
x
1
, x
2
cu proprietatea c a
|x
1
c| , |x
2
c| < ,
avem
|f(x
1
) f(x
2
) Df(c)(x
1
x
2
)|
1
2m
|x
1
x
2
| .
Fie g : D
0
= z R
p
[ |z| < R
q
, dat a de
g(z) = f(z +c) f(c),
pentru orice z D
0
.
g este continu a si
g(0) = 0.
Mai mult, pentru z
1
, z
2
, alegnd x
1
= z
1
+c si x
2
= z
2
+c, avem
x
1
x
2
= z
1
z
2
si
g(z
1
) g(z
2
) = f(x
1
) f(x
2
),
deci
|g(z
1
) g(z
2
) Df(c)(z
1
z
2
)|
1
2m
|z
1
z
2
| .
Pentru y R
q
astfel ca
|y f(c)| < =

2m
,
consideram w = y f(c) si avem
|w| < .
n concordant a cu lema anterioar a, exist a z R
p
, |z| < astfel ca
g(z) = w.
Dac a consider am x = c +z, avem
|x c| = |z| <
328
si
w = g(z) = f(z +c) f(c) = f(x) f(c),
deci
f(x) = w +f(c) = y.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul Teoremei de inversiune local a
(vezi pagina 329).
Teorema aplicatiei deschise. Fie f : D =

D R
p
R
q
de clas a (
1
pe D, cu proprietatea ca Df(x) este surjectiv a, pentru orice x D.
Atunci f(D) este deschisa.
Mai mult, f(G) este deschisa, pentru orice G =

G D.
Demonstra tie. Fie c G. Atunci, conform teoremei de surjectivitate
local a, exist a o bil a deschis a cu centrul n f(c) inclus a n f(G), deci f(G)
este deschis a.
Teorema de inversiune locala
Vom combina cele dou a rezultate anterioare, pentru cazul n care p = q
si Df(c) este injectiv a si surjectiv a (pentru a mai precisi sa mention am
ca o aplicatie liniar a L : R
p
R
p
este injectiv a dac a si numai dac a este
surjectiv a). Mai mult, aceste propriet ati au loc dac a si numai dac a matricea
asociat a are determinantul nenul. n particular, Df(c) : R
p
R
p
este
injectiv a dac a si numai dac a este surjectiv a dac a si numai dac a det Jf(c) ,= 0.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei functiilor
implicite (vezi pagina 336).
Teorema de inversiune locala. Fie f o functie de clasa (
1
pe o vecin a-
tate a unui punct c astfel nct Df(c) este bijectiva.
Atunci exista o vecin atate U a lui c, cu proprietatea ca V = f(U) este o
vecin atate a lui f(c), f : U V este bijectiv a, iar g = f
1
: V U este
continua.
Mai mult, g este de clas a (
1
pe V si dac a y V , iar x = g(y) U,
atunci
Dg(y) = D(f
1
)(f(x)) = (Df(x))
1
.
Demonstra tie. Deoarece Df(c) este injectiv a, exist a r R, r > 0, astfel
ca
2r |z| |Df(c)z| ,
329
pentru orice z R
p
(vezi Propozitia de la pagina 216).
Conform lemei 1, exist a o vecin atate U
0
a lui c pe care f este de clas a (
1
si astfel nct, pentru orice x din aceast a vecin atate, avem
r |z| |Df(x)z| , (*)
pentru orice z R
p
.
n continuare, ne vom restrnge la o vecin atate (deschis a) U a lui c,
U U
0
, pe care f este injectiv a si care este continut a n bila cu centrul n c
si de raz a din Teorema de surjectivitate local a (vezi pagina 327).
Atunci, conform Teoremei aplicatiei deschise (vezi pagina 328), tinnd
cont c a Df(x) este injectiva, deci surjectiv a, pentru orice x U, V = f(U)
este o vecin atate (deschis a) a lui f(c).
Mai mult, avnd n vedere Teorema de inversiune local a - forma slab a
(vezi pagina 323),
g = (f)
1
: f(U) = V U
este continu a.
Pentru ar ata ca g este derivabil a n y = f(x) V , unde x U, e
y
1
= f(x
1
) V , unde x
1
U.
Cum f este diferentiabil a n x, avem
f(x
1
) f(x) Df(x)(x
1
x) = u(x
1
) |x
1
x| ,
unde
lim
x
1
x
|u(x
1
)| = 0.
Dac a M
x
= (Df(x))
1
, atunci
x
1
x = M
x
Df(x)(x
1
x) = M
x
(f(x
1
) f(x) u(x
1
) |x
1
x|),
adica
g(y
1
) g(y) M
x
(y
1
y) = |x
1
x| M
x
(u(x
1
)). (**)
Deoarece Df(x) este injectiv a rezult a, similar cu demonstratia de la Teo-
rema de injectivitate locala (vezi pagina 322), c a
|y
1
y| = |f(x
1
) f(x)|
r
2
|x
1
x| , (***)
pentru y sucient de apropiat de y
1
.
330
Mai mult, din (), deducem c a
|M
x
(u)|
1
r
|u| ,
pentru orice u R
p
.
Prin urmare, folosind (**) si (***), obtinem
|g(y
1
) g(y) M
x
(y
1
y)| |x
1
x|
1
r
|u(x
1
)|
2
r
2
|u(x
1
)| |y
1
y| .
Ca urmare, g este diferentiabila n y = f(x) si
Dg(y) = M
x
= (Df(x))
1
.
R amne de ar atat c a g este de clas a (
1
pe V .
Fie z R
p
si x, x
1
, y, y
1
ca mai sus.
Atunci, cum
Dg(y) Df(x) = Dg(y
1
) Df(x
1
) = Id
R
p,
avem
Dg(y)(z) Dg(y
1
)(z) = Dg(y) [Df(x
1
) Df(x)] Dg(y
1
)(z).
Cum f este de clasa (
1
, pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0
astfel ca pentru
|x
1
x| <
,
s a avem
|Df(x
1
)(w) Df(x)(w)| |w| ,
pentru orice w R
p
.
Mai mult, pentru orice u R
p
,
|Dg(y
1
)(u)|
1
r
|u|
si
|Dg(y)(u)|
1
r
|u| .
Prin urmare, pentru y
1
sucient de aproape de y,
|Dg(y)(z) Dg(y
1
)(z)|

r
2
|z| ,
331
pentru orice z R
p
, de unde
g
i
y
j
sunt continue n y, adic a g este de clas a (
1
pe V .
Exercitii
1. Fie f : R
2
R
2
, dat a de
f(x, y) = (x +y, 2x +ay),
2
.
Calculati Df.
S a se arate c a Df este injectiva dac a si numai dac a este surjectiv a, iar
acest fapt are loc dac a si numai dac a a ,= 2.
S a se determine imaginea prin f a multimii (x, y) R
2
[ 0 x 1 si
0 y 1 pentru a = 1, a = 2 si a = 3.
2. Fie f : R
2
R
2
, dat a de
f(x, y) = (x, xy) = (u, v),
2
.
S a se traseze curbele x = ct, y = ct (n reperul uOv), u = ct si v = ct (n
reperul xOy).
Este f injectiv a? Dar surjectiv a?
S a se arate c a pentru x ,= 0 exist a o vecin atate a lui (x, y) pe care f este
injectiv a si astfel ca imaginea prin f a acestei vecinat ati s a e o vecin atate
a lui f(x).
Care este imaginea prin f a multimii (x, y) R
2
[ 1 x 2 si 0 y
2?
Dar preimaginea prin f a multimii (u, v) R
2
[ 1 u 2 si 0 v 2?
3. Fie f : R
2
R
2
, dat a de
f(x, y) = (x
2
y
2
, 2xy) = (u, v),
2
.
S a se traseze curbele x = ct, y = ct (n reperul uOv), u = ct si v = ct (n
reperul xOy).
S a se arate ca orice (u, v) ,= (0, 0) este imaginea prin f a doua puncte
(x, y), deci f nu este injectiva.
S a se arate c a f este local injectiva n orice punct diferit de (0, 0).
332
Care este imaginea prin f a multimii (x, y) R
2
[ 1 x 1 si 0 y
1?
Dar preimaginea prin f a multimii (u, v) R
2
[ 1 u 2 si 0 v 2?
4. Fie f : R R, dat a de
f(x) =
x + 2x
2
sin
1
x
, x ,= 0
0, x = 0
.
S a se arate ca Df(0) este injectiv a, dar c a f nu are invers a n jurul lui
(0, 0).
5. Fie f : R
p
R
q
o functie de clas a (
1
inversabil a. Este adev arat c a
Df(x) este bijectiv a, pentru orice x R
p
?
6. Fie f : R
p
R
p
diferentiabil a pe o vecin atate a lui c astfel nct
Df(c) are invers a. Este adev arat c a f are invers a n jurul lui c?
7. Fie f : R
p
R
p
diferentiabil a n c astfel nct are inversa diferentiabil a
n f(c). Este adev arat c a Df(c) este injectiv a?
8. Fie f : R
p
R
q
diferentiabil a pe o vecin atate a lui c astfel nct
pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel ca pentru |x c| <
,
avem |Df(x)(z) Df(c)(z)| |z|, pentru orice z R
p
.
S a se arate c a f are derivate partiale continue n c.
9. Fie L
0
: R
p
R
q
o aplicatie liniar a si injectiv a. S a se arate c a exist a
R, > 0 astfel nct orice aplicatie liniar a L : R
p
R
q
, cu proprietatea
ca |L(z) L
0
(z)| |z|, pentru orice z R
p
, este injectiv a.
10. Fie L
0
: R
p
R
q
o aplicatie liniara si surjectiv a. S a se arate c a exist a
R, > 0 astfel nct orice aplicatie liniar a L : R
p
R
q
, cu proprietatea
ca |L(z) L
0
(z)| |z|, pentru orice z R
p
, este surjectiv a.
11. Fie f : R
2
R
2
, dat a de
f(x, y) = (xcos y, xsiny),
2
.
S a se arate c a, pentru orice x
0
> 0, exist a o vecin atate a lui (x
0
, y
0
) pe
care f este injectiv a, dar c a exist a o innitate de puncte care au ca imagine,
prin f, pe f(x
0
, y
0
).
333
Teorema functiilor implicite
S a consider am o functie F denit a pe o submultime a lui R
p
R
q
cu
valori n R
p
.
Identicnd pe R
p
R
q
cu R
p+q
nu este necesar s a denim ce nseamn a
ca F este continu a, diferentiabil a sau de clas a (
1
ntr-un punct.
S a presupunem c a
F(x
0
, y
0
) = 0
R
p.
Problema functiilor implicite este de a rezolva ecuatia
F(x, y) = 0
R
p
pentru una dintre variabile, s a zicem x, n termeni de cealalt a variabila, i.e.
s a g asim o functie , denit a pe o submultime a lui R
q
cu valori n R
p
, astfel
ca
(y
0
) = x
0
si
F((y), y) = 0
R
p,
pentru orice y din domeniul de denitie al lui .
Este natural s a presupunem c a F este continu a ntr-o vecin atate a lui
(x
0
, y
0
) si s a sper am c a este continu a ntr-o vecin atate a lui y
0
.
Chiar dac a F este de clas a (
1
ntr-o vecin atate a lui (x
0
, y
0
), existenta si
unicitatea unei solutii continue pe o vecin atate a lui y
0
nu este asigurata.
Spre exemplu, pentru p = q = 1 si pentru functia
F(x, y) = x
2
y
2
,
avem dou a solutii continue corespunzatoare punctului (0, 0), anume
1
(y) = y
si
2
(y) = y;
de asemenea avem solutii discontinue, ca de exemplu
3
(y) =
y, y Q
y, y / Q
.
334
Functia
G(x, y) = y x
2
are dou a dou a solutii continue corespunz atoare punctului (0, 0), dar nici una
dintre ele nu este denita pe o vecinatate a lui (0, 0).
Functia
H(x, y) =
0, x = 0
y x
3
sin(
1
x
), x ,= 0
,
este de clas a (
1
ntr-o vecinatate a lui (0, 0), dar nu are nici o solutie continu a
denit a pe o vecin atate a lui y = 0.
Pentru toate aceste trei exemple, derivata partial a n raport cu variabila
x se anuleaz a n punctul considerat.
n cazul p = q = 1 conditia suplimentar a care trebuie impus a pentru a
asigura existenta si unicitatea solutiei este ca aceast a derivat a partial a n
raport cu variabila x sa nu se anuleze n punctul considerat.
n cazul general, s a observam c a derivata DF(x
0
, y
0
) este o aplicatie
liniar a din R
p
R
q
n R
p
care induce o aplicatie liniar a L : R
p
R
p
, dat a
de
L(u) = DF(x
0
, y
0
)(u, 0
R
q ),
pentru orice u R
p
.
L este derivata partial a a lui F n raport cu x n punctul (x
0
, y
0
).
Conditia suplimentara care trebuie impus a pentru a asigura existenta si
unicitatea solutiei este ca L s a e bijectiv a.
Utiliznd o eventual a translatie, se poate presupune, f ar a pierderea gene-
ralit atii, c a (x
0
, y
0
) = (0, 0).
Problema de mai sus poate interpretat a si n termeni de coordonate
astfel:
dac a x = (x
1
, ...., x
p
) si y = (y
1
, ...., y
q
), ecuatia
F(x, y) = 0
R
p,
cap at a forma unui sistem de p ecuatii cu p +q necunoscute, anume
x
1
, ...., x
p
si
y
1
, ...., y
q
;
mai precis, avem
f
1
(x
1
, ...., x
p
; y
1
, ...., y
q
) = 0
335
...
f
p
(x
1
, ...., x
p
; y
1
, ...., y
q
) = 0.
Se ntelege aici c a sistemul este vericat de (0, 0, ..., 0 : 0, ....0) si c a dorim
s a aam x
1
, ...., x
p
n functie de y
1
, ...., y
q
, cel putin pentru cazul n care y
j
-
urile sunt mici.
Se presupune c a derivatele partiale ale functiilor f
i
n raport cu toate cele
p +q variabile sunt continue n vecin atatea lui zero si c a
(f
1
, ..., f
p
)
(x
1
, ..., x
p
)
|(0,...,0)
,= 0.
Atunci vom arata ca exist a functiile
1
, ...,
p
continue n (y
1
, ...y
q
) =
(0, ..., 0) astfel ca dac a vom nlocui n sistemul initial pe x
1
cu
1
(y
1
, ...y
q
),...,
pe x
p
cu
p
(y
1
, ...y
q
), obtinem o identitate n y
1
, ...y
q
.
Teorema functiilor implicite. Fie F o func tie denit a pe o submul time
a lui R
p
R
q
cu valori n R
p
, de clas a (
1
pe o vecin atate a lui (0
R
p, 0
R
q ).
S a presupunem c a F(0
R
p, 0
R
q ) = 0
R
p si c a aplicatia liniara L : R
p
R
p
,
dat a de
L(u) = DF(0
R
p, 0
R
q )(u, 0
R
q ),
pentru orice u R
p
, este bijectiv a.
Atunci exista o functie , denita pe o submul time a lui R
q
cu valori n
R
p
, de clas a (
1
pe o vecin atate W a lui 0
R
q , astfel ca
(0
R
p) = 0
R
q
si
F((y), y) = 0
R
p,
pentru orice y W.
Demonstra tie. Fie functia dat a de
H(x, y) = (F(x, y), y),
denit a pe o vecin atate a lui (0
R
p , 0
R
q ) cu valori n R
p
R
q
.
H de clas a (
1
pe o vecinatate a lui (0
R
p, 0
R
q ) si
DH(0
R
p, 0
R
q )(u, v) = (DF(0
R
p, 0
R
q )(u, v), v).
336
Deoarece L este bijectiv a,
DH(0
R
p, 0
R
q ) : R
p
R
q
R
p
R
q
,
este bijectiv a.
n conformitate cu Teorema de inversiune local a (vezi pagina 329), exist a
o vecin atate U a lui (0
R
p, 0
R
q ), asa nct V = H(U) este o vecin atate a
lui (0
R
p, 0
R
q ), H : U V este bijectiv a, iar inversa sa, G : V U, este
continu a.
Mai mult, G este de clas a (
1
pe V , iar diferentiala sa, ntr-un punct din
V , este inversa diferentialei lui H n punctul corespunz ator din U.
Functia G este dat a de
G(x, y) = (G
1
(x, y), y),
unde G
1
este de clas a (
1
pe V , cu valori n R
p
.
Fie W o vecin atate a lui 0
R
q astfel nct dac a y W, atunci (0
R
p, y) V
si e : W R
p
, dat a de
(y) = G
1
(0
R
p, y),
pentru orice y W.
Pentru (x, y) V , avem
(x, y) = (H G)(x, y) = H(G
1
(x, y), y) =
= (F(G
1
(x, y), y), y).
n particular, pentru x = 0
R
p, obtinem
(0
R
p, y) = (F((y), y), y),
pentru orice y W.
Prin urmare
0
R
p = F((y), y),
pentru orice y W.
Deoarece G
1
este de clas a (
1
pe V , rezult a c a este de clas a (
1
pe W.
Observatie. Este util s a avem o formul a explicit a pentru diferentiala lui

. n acest scop, s a introducem derivatele partiale ale lui F. Pentru (a, b)
337
R
p
R
q
sucient de aproape de (0
R
p , 0
R
q ), denim D
x
F(a, b) : R
p
R
p
ca
ind aplicatia liniara denit a prin
D
x
F(a, b)(u) = DF(a, b)(u, 0
R
q ),
pentru orice u R
p
.
Similar D
y
F(a, b) : R
q
R
p
este aplicatia liniar a denit a prin
D
y
F(a, b)(v) = DF(a, b)(0
R
q , v),
pentru orice v R
p
.
S a observ am c a
DF(a, b)(u, v) = D
x
F(a, b)(u) +D
y
F(a, b)(v). (*)
Corolar. n conditiile teoremei de mai sus, pentru orice y W, D(y) :
R
q
R
p
este aplicatia liniar a denit a prin
D(y) = (D
x
F((y), y))
1
(D
y
F((y), y)).
Demonstra tie. Fie K : W R
p
R
q
denit a prin
K(y) = ((y), y),
pentru orice y W.
Atunci F K este 0
R
p pe W.
Mai mult, pentru orice y W, avem
DK(y)(v) = (D(y)(v), v),
pentru orice v R
q
.
Atunci
0
R
p = D(F K)(y),
de unde, folosind (*), obtinem
0
R
p = D
x
F((y), y) D(y) +D
y
F((y), y),
pentru orice y W.
Tinnd cont de faptul c a D
x
F((y), y) este inversabil a, se deduce con-
cluzia.
338
Exercitii
1. Fie F : R R R, dat a de
F(x, y) = x
2
y,
pentru orice (x, y) R R.
S a se arate c a este de clas a (
1
pe o vecin atate a lui (0, 0), dar c a pentru nici
o vecin atate a lui (0, 0) nu exist a o functie continu a astfel ca F((y), y) = 0.
2. Fie F : R
2
R
2
R
2
, dat a de
F((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) = (x
2
1
x
2
y
1
+y
2
, x
1
y
2
+x
3
2
y
1
),
pentru orice ((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) R R.
S a se determine punctele ((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) R R n jurul c arora poate
rezolvat a ecuatia F((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) = (0
R
2 , 0
R
2), and x ca functie de y.
S a se calculeze diferentiala solutiei.
3. S a se aplice teorema functiilor implicite pe urm atoarele contexte:
i) u +v = x +y, xu +yv = 1,
u
x
,
u
y
,
v
x
,
v
y
=?.
ii) 2x
2
+ 2y
2
+z
2
8xz z + 8 = 0, dz =?.
iii) (y +z) sin z y(x +z) = 0 zsinz
z
x
y
2 z
y
= 0.
4. Pentru
x
1
= r cos
1
,
x
2
= r sin
1
cos
2
,
x
3
= r sin
1
sin
2
cos
3
,
x
n1
= r sin
1
sin
2
... sin
n2
cos
n1
,
x
n
= r sin
1
sin
2
... sin
n2
sin
n1
,
unde r [0, R],
1
, ...,
n2
[0, ],
n1
[0, 2], s a se determine
(x
1
, ..., x
n
)
(r,
1
, ...,
n1
)
.
339
Bibliograe
340
PUNCTE DE EXTREM
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional
Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai
multe variabile
Extreme cu leg aturi. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
n continuare vom discuta problema stabilirii punctelor de extrem ale
unei functii cu domeniul din R
p
si codomeniul din R, precum si metoda
multiplicatorilor lui Lagrange pentru a determina punctele de extrem ale
unei functii care are variabilele supuse la diverse restrictii.
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional
Prezent am un analog al teoremei lui Fermat pentru functii de mai multe
variabile.
Denitie. Fie f : D R, unde D R
p
si c D.
Punctul c se nume ste punct de maxim local (relativ) al functiei f, dac a
exista > 0, astfel nct pentru orice x B(c, ) D, avem
f(c) f(x).
Punctul c se nume ste punct de minim local (relativ) al functiei f, dac a
exista > 0 astfel nct pentru orice x B(c, ) D, avem
f(c) f(x).
Punctele de maxim local si cele de minim local se numesc puncte de extrem
local.
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional. Fie f : D R
p
R si c

D. Dac a c este un punct de extrem local al lui f, iar f este
diferentiabila n c, atunci
Df(c) = 0.
Demonstra tie. Orice restrictie a lui f, la o dreapt a, care trece prin c, are
un punct de extrem n c.
341
Prin urmare, Teorema lui Fermat (vezi pagina 276) ne asigur a c a derivata
n c, dup a orice directie, este nul a.
n particular,
f
x
1
(c) =
f
x
2
(c) = ... =
f
x
n
(c) = 0,
de unde
Df(c) = 0.
p
R si c

D. Dac a Df(c) = 0, atunci c se
nume ste punct critic al lui f.
Observatie. Nu orice punct critic este punct de extrem, a sa cu arat a
urm atorul exemplu: f : R
2
R, data de f(x, y) = xy, pentru orice (x, y)
R
2
, si c = (0, 0) R
2
. Un astfel de punct, care este critic, dar nu este de
extrem local, poart a numele de punct sa. n acest exemplu, f restric tionat a
la anumite drepte, ce trec prin origine, are un punct de minim relativ n
(0, 0) R
2
si restrictionat a la anumite drepte, ce trec prin origine, are un
punct de maxim relativ n (0, 0) R
2
. Este posibil ca o func tie restric tionat a
la orice dreapta, care trece printr-un punct critic al functiei, sa aib a puncte
de minim relativ. Prin urmare este util s a dispunem de un criteriu pentru a
stabili dac a un punct critic este punct de extrem sau punct sa.
Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai
multe variabile
Prezent am acum o modalitate de a selecta dintre punctele critice pe acelea
care sunt puncte de extrem local.
Teorema (Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru
functii de mai multe variabile). Fie f : D =

D R
p
R care are
derivate partiale de ordin doi continue si c D un punct critic al sau.
n aceste conditii:
a) daca
D
2
f(c)(w)
2
> 0,
pentru orice w ,= 0
R
p , atunci c este un punct de minim relativ al lui f;
342
b) dac a
D
2
f(c)(w)
2
< 0
pentru orice w ,= 0
R
p , atunci c este un punct de maxim relativ al lui f;
c) daca exist a w
1
, w
2
,= 0
R
p astfel nct
D
2
f(c)(w
1
)
2
> 0
si
D
2
f(c)(w
2
)
2
< 0,
atunci c este un punct sa pentru f.
Demonstra tie. a) Deoarece f are derivate partiale de ordin doi continue,
folosind Corolarul de la pagina 215, exist a m R, m > 0, astfel ca
D
2
f(c)(w)
2
m
pentru orice w R
p
, |w| = 1.
Din acelasi motiv, exist a R, > 0, astfel nct pentru orice u R
p
,
cu |u c| < , avem
D
2
f(u)(w)
2
m
2
,
pentru orice w R
p
, |w| = 1.
Pentru w R
p
, |w| = 1, conform teoremei lui Taylor - cazul multidimen-
sional (vezi pagina 313), pentru t [0, 1], exist a c, pe segmentul de capete c
si c +tw, astfel ca
f(c +tw) = f(c) +Df(c)(tw) +
1
2
D
2
f(c)(tw)
2
.
Prin urmare, pentru w R
p
, |w| = 1 si t [0, ) avem
f(c +tw) f(c) =
t
2
2
D
2
f(c)(w)
2
>
m
4
t
2
0,
deci c este un punct de minim relativ al lui c.
b) Se justic a similar.
c) Fie w
1
, w
2
,= 0
R
p astfel nct
|w
1
| = |w
2
| = 1,
D
2
f(c)(w
1
)
2
> 0
343
si
D
2
f(c)(w
2
)
2
< 0.
Atunci, exista t, astfel nct
f(c +tw
1
) > f(c)
si
f(c +tw
2
) < f(c),
deci c este punct sa al lui f.
Observatie. Rezultatul precedent arat a c a natura punctului critic c este
determinata de forma p atratica D
2
f(c)(w)
2
.
n particular, este important de stabilit daca aceasta functie ia valori de
semne contrare sau dac a valorile ei au acela si semn.
Cu notatia
j
=
2
f
x
1
x
1
(c) ...

2
f
x
j
x
1
(c)
... ... ...
2
f
x
1
x
j
(c) ...

2
f
x
j
x
j
(c)
,
unde j 1, 2, ..., p, avem:
a) dac a
1
,
2
, ...,
p
> 0, atunci c este un punct de minim relativ al
lui f;
b) dac a
1
< 0,
2
> 0, ..., (1)
p
p
> 0, atunci c este un punct de
maxim relativ al lui f;
c) dac a
1
,
2
, ...,
p
0 (sau
1
0,
2
0, ..., (1)
p
p
0)
si exist a j 1, 2, ..., p, astfel ca
j
= 0, atunci nu se poate trage nicio
concluzie (a se vedea n acest sens exercitiul 4);
d) n celelate cazuri c este un punct sa al lui f.
Detalii privind observatia de mai sus se pot gasi n Constantin Meghea,
Irina Meghea, Tratat de Calcul Diferential si Calcul Integral pentru
nvatamntul Politehnic, Editura Tehnica, Bucuresti, 1997, pagina 451.
Vom demonstra aceast a armatie n cazul p = 2.
Asadar avem de studiat forma p atratic a
Q = Ax
2
+ 2Bxy +Cy
2
.
344
Dac a
= AC B
2
> 0,
atunci
A ,= 0
si avem
Q(x, y) =
1
A
[(Ax +By)
2
+ (AC B
2
)y
2
],
deci semnul lui Q este dat de semnul lui A.
Pe de alt a parte, dac a
= AC B
2
< 0,
atunci:
i) pentru A ,= 0, Q(1, 0) = A si Q(B, A) = A(AC B
2
);
ii) pentru A = 0, C ,= 0 sau A = C = 0 se arat a similar c a aplicatia Q ia
att valori strict pozitive, ct si strict negative.
Prin urmare avem urm atorul:
Corolar. Fie f : D =

D R
2
R care are derivate par tiale de ordin
doi continue, c D un punct critic al sau si
=

2
f
xx
(c)

2
f
yy
(c) (

2
f
yx
(c))
2
.
Atunci:
a) daca > 0 si

2
f
xx
(c) > 0, c este un punct de minim relativ al lui f;
b) dac a > 0 si

2
f
xx
(c) < 0, c este un punct de maxim relativ al lui f;
c) daca < 0, c este un punct sa al lui f.
Observatie. Matricea
(
2
f
x1x1
(c) ...

2
f
xpx1
... ... ...
2
f
x1xp
(c) ...

2
f
xpxp
(c)
),
numit a Hessiana functiei f n punctul c, este cea care permite selectarea
punctelor de extrem dintre punctele critice.
345
Nota istoric a. Otto Hesse s-a nascut in 1811 la Knigsberg, Prusia (azi
Kaliningrad, Rusia). Aici urmeaz a gimnaziul si Universitatea unde studiaz a
matematica si stiintele naturii, avndu-i ca profesori pe Jacobi si Bessel. Sub
ndrumarea lui Jacobi obtine titlul de doctor n matematic a, n 1840. n 1845
este numit profesor la Universitatea din Knigsberg, n 1855 la Universitatea
din Halle, n 1856 la Universitatea Ruprecht-Karls din Heildelberg, iar n
1868 la Politehnica din Munchen. Printre studentii lui Hesse trebuie amintiti
Gustav Kirchho, Rudolph Lipschitz si Ernst Schrder. A fost membru al
Academiei de Stiinte din Berlin (din partea c areia a primit premiul Steiner),
al Academiei de Stiinte din Gttingen, al Academiei Bavareze de Stiinte si
al London Mathematical Society. A murit n 1874.
Extreme cu leg aturi. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Pn a n prezent am discutat situatia n care punctele de extrem ale unei
functii cu valori reale se a a n interiorul domeniului de denitie D R
p
. Nici
una dintre consideratiile anterioare nu se aplic a n cazul n care punctele de
extrem se a a pe frontiera domeniului de denitie al functiei. Dac a frontiera
domeniului de denitie al functiei f poate parametrizat a cu ajutorul unei
functii , atunci problema se reduce la studiul extremelor functiei f . Dac a
S este o suprafat a continut a n domeniul D de denitie al functiei f cu valori
reale, suntem nevoiti, de multe ori, s a determin am extremele functiei f
|S
.
Spre pild a, pentru D = R
n
si f(x) = |x|, pentru orice x R
p
, problema de
mai sus revine la a determina punctele de pe S, care sunt cele mai dep artate
sau apropiate de origine. Dac a S poate parametrizat a cu ajutorul unei
functii , atunci problema, ca mai sus, se reduce la studiul extremelor functiei
f . De multe ori ns a, aceast a abordare nu este cea mai nimerit a. Ca atare,
dorim s a elabor am o alt a procedur a pentru rezolvarea acestei probleme. S a
presupunem c a exist a o aplicatie g, astfel ca S = x D [ g(x) = 0 =
g
1
(0). Dorim s a determin am extremele relative ale functiei f
|S
. Dac a f si
g sunt de clas a (
1
pe o vecin atate a unui punct c din D si Dg(c) ,= 0, atunci
o conditie necesara ca c s a e un extrem relativ al lui f
|S
este ca Dg(c) s a e
un multiplu de Df(c). n limbajul derivatelor partiale, exist a R astfel
nct
f
x
1
(c) =
g
x
1
(c), ...,
f
x
p
(c) =
g
x
p
(c). Practic dorim s a determin am
c. , numit multiplicator Lagrange, este de asemenea o necunoscut a. Cele p
ecuatii anterioare, mpreun a cu ecuatia g(c) = 0, formeaz a un sistem cu p+1
necunoscute, anume c
1
, ..., c
p
si , unde c = (c
1
, ..., c
p
). Mai precis avem:
346
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange. Fie f si g de clasa (
1
pe
D R
p
, cu valori n R si c

D, a sa nct
g(c) = 0.
S a presupunem ca exist a V
0
o vecin atate a lui c, astfel ca
f(x) f(c),
(sau f(x) f(c)) pentru orice x V
0
cu proprietatea suplimentara g(x) = 0.
Dac a Dg(c) ,= 0, atunci exista R, astfel ca
Df(c) = Dg(c).
Demonstra tie. Fie F : D R
2
dat a de
F(x) = (f(x), g(x)),
pentru orice x D.
F este de clas a (
1
si
DF(x)(w) = (Df(x)(w), Dg(x)(w)),
pentru orice w R
p
.
Mai mult,
x S = x D [ g(x) = 0
dac a si numai dac a
F(x) = (f(x), 0).
S a presupunem c a g(c) = 0 si c a exist a V
0
o vecin atate a lui c, astfel ca
f(x) f(c) pentru orice x V
0
cu proprietatea suplimentar a g(x) = 0. (*)
Atunci DF(c) : R
p
R
2
nu este surjectiv a, c aci altminteri, n conformi-
tate cu Teorema de surjectivitate local a (vezi pagina 327), exist a R, > 0
si V
V
0
, o vecin atate a lui c astfel ca pentru orice (, 0) cu proprietatea
f(c) < < f(c) +,
exist a u V

, astfel ca
F(u) = (, 0),
i.e.
f(u) = si g(u) = 0,
347
ceea ce contrazice (*).
Prin urmare, cum DF(c) ,= 0, deducem c a DF(c)(R
p
) este o dreapt a din
R
2
care trece prin origine.
Pe de alt a parte, Dg(c) ,= 0, deci exist a w
0
R
p
, astfel nct
Dg(c)(w
0
) ,= 0,
de unde
DF(c)(Dg(c)(
w
0
Dg(c)(w
0
)
)) =
= (Df(c)(
w
0
Dg(c)(w
0
)
)), Dg(c)(
w
0
Dg(c)(w
0
)
)) = (, 1),
unde
= Df(c)(Dg(c)(w
0
)).
Atunci DF(c)(w) = (Df(x)(w), Dg(x)(w)) si (, 1) se g asesc pe o dreapt a
ce trece prin origine, deci
Df(c)(w) = Dg(c)(w),
pentru orice w R
p
, i.e.
Df(c) = Dg(c).
Observatie. Conditia Df(c)(w) = Dg(c)(w), pentru orice w R
p
, se
mai poate scrie sub forma
f
x
1
(c)w
1
+... +
f
x
p
(c)w
p
= [
g
x
1
(c)w
1
+... +
g
x
p
(c)w
p
].
Alegnd w
i
= e
i
, i 1, 2, ..., p, obtinem
f
x
1
(c) =
g
x
1
(c),
...
f
x
p
(c) =
g
x
p
(c),
care mpreuna cu ecua tia g(c) = 0, formeaz a un sistem de p+1 necunoscute,
anume c
1
, ..., c
p
si , unde c = (c
1
, ..., c
p
).
348
Observatie. Metoda lui Lagrange prezentat a mai sus furnizeaza o condi tie
necesar a, iar punctele ob tinute pot maxime relative, minime relative sau s a
nu e extreme relative. n aplica tii, stabilirea naturii acestor puncte se poate
baza pe considerente geometrice sau zice; n alte cazuri acest studiu poate
conduce la analize foarte subtile.
Observatie. Metoda lui Lagrange prezentat a mai sus poate extins a la
cazurile n care exist a mai multe constrngeri, introducnd cte un multi-
plicator Lagrange suplimentar pentru ecare constrngere suplimentara.
Observatie. Mai multe am anunte privind aceasta metode se pot aa con-
sultnd articolul "Metoda multiplicatorilor lui Lagrange", Gazeta Matema-
tic a, Seria pentru Informare Stiintic a si Perfectionare Metodic a, Nr.4, 2004,
p.319-339.
Exercitii
1. (Generalizare a teoremei lui Rolle). Fie f : x R
p
[ |x| 1 R
o functie continu a, diferentiabil a n orice punct interior al domeniului de
denitie si astfel ca f(x) = 0, pentru orice x R
p
, cu |x| = 1.
S a se arate c a exist a un punct interior al domeniului de denitie, e el c,
astfel ca Df(c) = 0.
2. Fie D R
n
, n N, n 2, o multime deschis a si f : D R o functie
continu a, derivabil a n punctul x
0
D, astfel nct f
(x
0
) ,= 0. S a se arate
ca pentru orice vecin atate V , a lui x
0
, exist a x V , x ,= x
0
astfel nct
f(x) = f(x
0
).
3. Pentru functia f : R
2
R, dat a de
f(x, y) = x
2
+ 4xy +y
2
,
2
, s a se arate c a originea este un punct sa.
2
R, dat a de
f(x, y) = x
4
+y
4
,
2
, s a se arate c a originea este un punct minim relativ
si ca (0, 0) = 0.
S a se arate c a originea este un punct maxim relativ si c a (0, 0) = 0,
pentru f.
349
Pentru functia f : R
2
R, dat a de
f(x, y) = x
4
y
4
,
2
, s a se arate c a originea este un punct sa si c a
(0, 0) = 0.
5. Pentru functia f : D = (x, y) R
2
[ x > 0, y > 0 R, data de
f(x, y) =
1
x
+
1
y
+cxy,
pentru orice (x, y) D, s a se determine punctele critice si s a se stabileasc a
natura lor (de minim, de maxim, sa).
6. Fie (x
1
, y
1
), ..., (x
n
, y
n
) R
2
.
S a se determine o aplicatie liniar a
F(x) = Ax +B, x R,
astfel nct
n
j=1
[F(x
j
) y
j
]
2
s a e minim a.
F se numeste liniarizarea optim a a celor n puncte date, n sensul celor
mai mici p atrate.
7. S a se arate c a o functie f : D = D R
p
R, unde D este m arginit a,
care este armonic a (i.e.
p
j=1
2
f
x
j
x
j
(x) = 0, pentru orice x D) nu are puncte
de extrem relativ din interiorul lui D.
2
R, dat a de
f(x, y) = (y x
2
)(y 2x
2
),
2
, s a se arate c a originea nu este un punct de extrem
relativ, dar ca f are ca punct de minim pe (0, 0) de-a lungul oric arei drepte
x = t, y = t, t R care trece prin (0, 0).
Acest exemplu arat a c a nu putem spera s a rezolvam problema determin arii
punctelor de extrem ale unei func tii de dou a variabile prin reducerea la cazul
1-dimensional.
9. S a se determine punctele de extrem pentru functiile:
350
i) f : R
3
R, dat a de
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
xy +x 2z,
3
;
ii) f : (x, y, z) R
3
[ x, y, z > 0 R, dat a de
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
,
3
;
2
R, dat a de
f(x, y) = x
2
y
2
+ 2e
x
2
,
2
, nu admite puncte de extrem global.
11. S a se determine extremele globale ale functiei f : (x, y) R
2
[
x
2
+y
2
1 R, dat a de
f(x, y) = x
2
+ 2xy.
Bibliograe
351
INTEGRABILITATE
352
INTEGRALA RIEMANN-STIELTJES
Notiunea de functie integrabila Riemann-Stiletjes n raport cu
alta functie
Propriet atile de liniaritate si de aditivitate de domeniu pentru
integrala Riemann-Stiletjes
Teorema de integrare prin parti pentru integrala
Riemann-Stieltjes
Clase de perechi de functii (f, g) pentru care f este integrabila
Riemann-Stieltjes n raport cu g
Problema permut arii limitei cu integrala
Teorema de reprezentare a lui Riesz
Originile integralei pot urmarite departe n trecut. Ele sunt legate de pro-
bleme geometrice ca denirea si determinarea lungimii unei curbe, a ariei unei
guri plane sau a unei suprafete n spatiu, a volumului unui corp solid sau de pro-
blema determin arii centrului de greutate al unei guri plane sau al unui corp solid.
Cercet ari de acest fel urc a pn a n antichitatea greac a (Eudox dinscoala lui Platon,
secolul al IV-lea . C. si Arhimede, din scoala din Alexandria, secolul al III-lea .
C.) si sunt cunoscute acum sub numele de metoda exhaustiei, adoptat n secolul
al XVII-lea.
La o notiune foarte importanta se ajunge de obicei din mai multe directii, dup a
cum si impactul ei se manifest a n mai multe domenii. Asa s-a ntmplat si cu
integrala. Daca itinerarul ei geometric ncepe nca n Antichitate, originea cine-
matic a se cristalizeaz a abia n secolul al XIV-lea, n leg atura cu studiul miscarilor
neuniforme.
Newton impune primatul functiei primitive si leg atura dintre primitiv a si arie,
pe baza unui algoritm deosebit de simplu.
Contrar lui Newton, G.W. Leibniz are ca punct de plecare, n problema ariilor,
operatia de limit a a unei sume.
Abia fratii Bernoulli introduc, pe la 1690, termenul de integrala, pe care-l
adopta si Leibniz si care corespunde la ceea ce numim azi primitiv a.
Notatia
b
_
a
f(x)dx pe care o folosim azi pentru integrala denit a a fost introdus a
n 1816 de c atre Fourier.
353
Pna la Cauchy, problema existentei integralei sau primitivei nu era distincta de
problema evalu arii lor. ...(Cauchy) obtine prima demonstratie a existentei primi-
tivei pentru orice functie continu a.
n 1845 un nou pas important n claricarea ideii de integrala este realizat de
Bernhard Riemann ... . Riemann este primul care ncearc a s a denesc a integrala
pentru o functie nesupusa a priori nici unei restrictii.
1987, paginile 264-265, 267-268 si 269-270.
If we have waited this long before dening integration, it is because we have
not needed a careful denition. For more than a hundred years, it was enough to
dene integration as the inverse process to dierentiation. As we saw in the last
section, this is no longer sucient when we start using Fourier series. We need a
broader and clearer denition. Fouriers solution, to dene the denite integral in
terms of area, raises the question: what do we mean by "area"? As the nineteenth
century progressed, it became increasingly evident that the right way to dene
area was in terms of integration. If we are to avoid circular reasoning, then we
must look elsewhere for our denition.
It was Cauchy who rst proposed the modern solution to this problem. He
dened the integral as the limit of approximating sums. He was rst to unlink
the denitions of the integral and derivative. We have seen that Archimedes cal-
culated areas by using approximating sums. Leibniz and his successors used these
sums to approximate integrals they could not evaluate precisely. But these were
approximation techniques, not denitions.
Part of the reason that no one used this denition before Cauchy is that it is
ungainly. Following Cauchy, we shall assume that we are working with a continuous
function f on a closed and bounded interval [a, b]. We choose a positive integer n
and an arbitrary partition of [a, b] into n subintervals: a = x
0
< x
1
< x
2
< ... <
x
n
= b. These subintervals do not have to be of equal length. We form a sum
that approximates the value of the denite integral of f from a to b:
b
_
a
f(x)dx
n
j=1
f(x
j1
)(x
j
x
j1
). ... Cauchy now denes the value of the denite integral
to be the limit of all such sums as the lengths of the subintervals approach zero.
It is signicant that he does not merely take the limit as n approaches innity.
... increasing only the number of subintervals is not enough to give us convergence
to the desired value.
A more useful denition of integration was given by Bernhard Riemann in
354
"ber die Darstellbarkeit einer Function durch eine trigonometrische Reihe". ...
this was written after the summer of 1852 when Riemann had discussed questions
of Fourier series with Dirichlet. Its purpose was nothing less than to nd necessary
and sucient conditions for a function to have a representation as a trigonometric
series. Riemann never published it, probably because it raises many new questions
that he was hoping to answer. It appeared in 1867, after his death. ... Cauchys
denition was adequate for proving that any bounded continuous function is in-
tegrable. It was also sucient for a demonstration that any bounded piecewise
continuous function is integrable. Riemann wished to consider even more general
functions, functions with innitely many discontinuities within any nite interval.
His denition is very similar to Cauchys. Like Cauchy, he uses approximating
sums:
n
j=1
f(x
j1
)(x
j
x
j1
). Unlike Cauchy who evaluated the function f at the
left-hand endpoint of each interval, Riemann allows approximating sums in which
x
j1
can be any point in the interval [x
j1
, x
j
]. Because of this extra freedom, it
appears more dicult to guarantee convergence of these series. In fact, Riemanns
denition is equivalent to Cauchys. Cauchy wanted to be able to prove that any
continuous function is integrable. Riemann was interested in seeing how discontin-
uous a function could be and still remain integrable. ... What Riemann gains in
allowing x
j1
to take on any value in [x
j1
, x
j
] is greater exibility. In particular,
it enables him to establish necessary and sucient conditions for the existence of
the integral.
Association of America, 1994, paginile 237-238 si 250-251.
Notiunea de functie integrabil a Riemann-Stiletjes n raport cu
alt a functie
Nota istoric a. Bernhard Riemann (1826-1866) a fost unul dintre ma-
tematicienii de frunte ai secolului al XIX-lea. n scurta sa carier a, el a in-
trodus idei de o important a fundamental a n analiza complex a, analiza re-
al a, geometria diferential a, teoria numerelor si alte domenii ale matematicii.
Cercet arile sale de geometrie diferential a au constituit baza matematica pen-
tru teoria general a a relativit atii.
Numele lui Riemann este legat de (probabil) cea mai important a conjenc-
tur a nedemonstrat a nc a, a matematicii zilelor noastre, si anume ipoteza lui
Riemann, care este de o important a fundamental a pentru studiul distributiei
numerelor prime.
355
Riemann s-a n ascut n 1826 n tinutul Hanovrei, mai trziu parte din
Germania. nca de la o vrsta fraged a el si manifesta interesul pentru istorie
si matematic a, ind ncurajat de c atre familia sa n acest sens. La vrsta de
14 ani intr a la gimnaziul din Hanovra, iar doi ani mai trziu este transferat la
gimnaziul din Lneburg, unde i este descoperit remarcabilul talent matem-
atic. Schmalfuss, directorul gimnaziului, i d a lui Riemann o carte de teoria
numerelor scris a de Legendre. Sase zile mai trziu, Riemann i napoiaz a
cartea de 859 pagini spunnd: Este o carte minunata! Am terminat-o. Si o
terminase. n 1846, Riemann se nscrie la Universitatea Gttingen. Conform
dorintelor tat alui sau, ncepe facultatea de teologie, dar se transfer a curnd
la facultatea de losoe pentru a studia stiintele si matematica.
Cu toate c a Gauss se aa si el la Universitatea din Gttingen n aceast a
perioad a, probabil c a nu a avut nici un contact personal cu Riemann. Abili-
tatea lui Riemann i-a atras ns a atentia altui matematician de la Gttingen,
Moritz Stern. Dup a un an, Riemann se transfer a la Universitatea din Berlin,
unde poate benecia de ndrumarile lui Jacobi, Steiner, Dirichlet si Eisen-
stein. Dirichlet a fost cel care l-a inuentat cel mai mult pe Riemann si care
avea s a devin a colaboratorul s au. n 1850, Riemann se ntoarce la Gttingen,
unde si va petrece tot restul carierei.
Dizertatia lui Riemann, alc atuit a sub supravegherea lui Gauss, n 1851,
are ca subiect fundamentarea analizei complexe.
Urm atorul pas n cariera academica a lui Riemann este calicarea ca
Privatdozent (lector). Pentru aceasta, el trebuia s a prezinte un Habilitation-
sschrift (eseu) si un Habilitationsvortrag (prelegere). Ambele s-au dovedit a
opere matematice nsemnate. Pentru Habilitationsschrift, Riemann a ales
ca subiect seriile Fourier, prezentnd eseul complet n anul 1853. Cu toate
ca seriile trigonometrice fuseser a ndelung folosite n astronomie, problema
g asirii solutiilor ecuatiei undelor, care pot reprezentate prin astfel de serii,
a constituit subiectul unor largi dezbateri n secolul al XVIII-lea. Problema
de baz a era lipsa unei fundament ari a Analizei Matematice. Fourier f acuse
n mod extensiv uz de seriile trigonometrice n rezolvarea ecuatiei c aldurii,
dar a f acut foarte putine pentru a rezolva aspectele fundamentale. Eseul lui
Riemann a constituit un considerabil progres n aceasta problem a, n primul
rnd prin aceea c a a dat primul criteriu de integrabilitate a unei functii, si
prin obtinerea unei conditii necesare pentru ca o functie integrabila Riemann
s a poat a reprezentat a printr-o serie Fourier.
Pentru Habiltationsvortrag-ul s au, Riemann a propus trei teme, si, con-
trar astept arilor sale, Gauss a ales-o pe cea de geometrie. Prelegerea lui
356
Riemann Despre falsele ipoteze aate la baza geometriei a fost sustinu-
t a pe 10 iunie 1854. Aceast a opera extraordinar a introduce (ceea ce acum
se numeste) suprafata Riemann n-dimensional a si tensorul s au de curbur a.
Rezultatele sale sunt folosite, saizeci de ani mai trziu, n teoria general a a
relativit atii a lui Einstein. Probabil c a singura persoan a din audienta care
aprecia adncimea operei lui Riemann era Gauss, care f acuse munc a de pi-
onierat n geometria diferential a. Un raport al prelegerii lui Riemann nu a
fost publicat dect n anul 1868, dup a moartea sa.
Cu toate c a Privatdozent-ul putea colecta taxe de la studenti, postul nu
era prev azut cu salariu. Cu ajutorul lui Dirichlet, Riemann obtine un mo-
dest post renumerat. El nu devine profesor asistent dect n anul 1857, an n
care si public a cercet arile sale legate de functiile abeliene. Functiile abeliene
fuseser a studiate de c atre Abel si Jacobi; ele sunt o generalizare a functiilor
eliptice. Riemann dezvolt a o teorie geometric a care rezolv a mai multe pro-
bleme remarcabile din acest domeniu. Opera sa l recomand a pe Riemann
ca pe un mare matematician, dar nu f ar a a-i controversat acest titlu. El
foloseste n mod extensiv, far a demonstratie, un principiu variational, numit
principiul lui Dirichlet. Weierstrass avea ndoielile sale n leg atur a cu acest
principiu, care, dupa moartea lui Riemann, cade n dizgratie. Aceast a stare
de fapt a avut ns a consecinte fructuoase. Mai multi matematicieni au g asit
cu succes demonstratii ale rezultatelor lui Riemann f ar a a folosi principiul
lui Dirichlet, iar principiului n sine i-a fost dat a o demonstratie riguroas a,
n anul 1899, de c atre Hilbert.
n 1859, Dirichlet, care era succesor la catedra lui Gauss din 1855, moare
n urma unei boli grave. Riemann este numit n locul s au. n acelasi an,
el este ales membru corespondent al Academiei de Stiinte din Berlin. Ca
nou membru, lui Riemann i se cere s a trimit a Academiei un raport al ac-
tivit atii sale recente. Raportul trimis de Riemann, numit Despre num arul
numerelor prime mai mici dect un num ar dat, este de o importanta fun-
damental a n teoria numerelor. Riemann arat a c a diverse rezultate legate de
distributia numerelor prime sunt strns legate de propriet atile analitice ale
functiei zeta. Unele dintre rezultatele sale au fost stabilite n mod riguros de
catre Hadamard si Valle-Poussin n 1896, ns a celebra sa conjectur a a r amas
nedemonstrat a pn a n prezent.
Nota istorica. Thomas Jan Stieltjes s-a n ascut n 1856 n Olanda. Tat al
s au era un vestit inginer de constructii civile (printre altele, el este cel care a
construit portul din Rotterdam), doctor al Universitatii din Leiden. Stieltjes
357
si-a nceput studiile la Politehnica Delft n 1873. Aici si petrece mult timp n
bibliotec a citind operele lui Gauss si Jacobi, fapt care-l determin a s a neglijeze
cursurile si ca atare sa nu poat a promova examenele. n 1877 devine asistent
la observatorul astronomic de la Leiden. n urma unei corespondente cu
Hermite, ncepe s a-si dedice tot mai mult timp cercet arii matematice. n 1885
este ales membru al Academiei Regale de Stiinte din Amsterdam, iar n 1866
primeste titlul de doctor n matematici. n acelasi an este numit profesor la
Universitatea din Toulouse. Este foarte cunoscut n special datorit a lucr arilor
sale privind fractiile continue. A murit n 1895.
Fie f, g : [a, b] R m arginite (aceast a ipoteza se va mentine, f ar a a mai
mentionat a explicit, n toat a aceast a sectiune).
O partitie (sau o diviziune) a lui [a, b] este o familie nit a de intervale
nchise, care au n comun cel mult un punct si a c aror reuniune este [a, b].
De obicei, o partitie P a lui [a, b] este descris a prin specicarea unei
multimi nite de numere reale (x
0
, x
1
, ...., x
n
) astfel ca
a = x
0
< x
1
< .... < x
n1
< x
n
= b,
iar intervale sunt [x
0
, x
1
], ..., [, x
n1
, x
n
].
Punctele x
0
, x
1
, ...., x
n
se numesc punctele diviziunii.
De multe ori termenul de partitie desemneaz a att familia de intervale,
ct si punctele partitiei, deci putem scrie
P = (x
0
, x
1
, ...., x
n
).
Pentru dou a partitii P si Q ale lui [a, b], spunem c a Q este o ranare a lui
P daca orice interval al lui Q este continut ntr-un interval al lui P, adic a,
echivalent, orice punct al lui P este un punct al lui Q.
Scriem, n acest caz,
P Q.
Denitie. Fie f, g : [a, b] R. O sum a Riemann-Stieltjes a lui f n
raport cu g, corespunzatoare parti tiei P = (x
0
, x
1
, ...., x
n
) a lui [a, b], are
forma
S(P; f, g) =
n
k=1
f(
k
)(g(x
k
) g(x
k1
)),
unde
k
[x
k1
, x
k
], pentru orice k 1, 2, ..., n.
358
Observatie. n cazul n care g(x) = x, pentru orice x [a, b], obtinem
suma
n
k=1
f(
k
)(x
k
x
k1
) care poart a numele de sum a Riemann si care poate
interpretat a ca suma ariilor dreptunghiurilor cu baza [x
k1
, x
k
] si naltimea
f(
k
). Prin urmare, pentru partitii foarte ne ale lui [a, b] este de a steptat ca
suma Riemann s a genereze o aproximare a ariei de sub gracul lui f. Dac a
g(x) reprezint a masa intervalului [a, x], atunci g(x
k
) g(x
k1
) reprezint a
masa intervalului [x
k1
, x
k
]. A sadar, considernd g arbitrar a, putem con-
sidera alte tipuri de magnitudini (altele dect lungimea) ale unui interval.
Observatie. S a remarc am c a suma S(P; f, g) =
n
k=1
f(
k
)(g(x
k
)g(x
k1
))
depinde de alegerea punctelor intermediare
k
. Ar poate potrivit sa intro-
ducem o notatie care s a pun a n evident a acest fapt. Nu vom proceda ast-
fel deoarece dac a consider am parti tia Q = (x
0
,
1
, x
1
,
2
, ...,
n
, x
n
) si suma
S(Q; f, g), unde punctele intermediare sunt, alternativ, capetele din dreapta
si din stnga ale intervalelor, avem S(Q; f, g) = S(P; f, g), deci putem pre-
supune totdeauna c a parti tia considerata are un numar par de intervale, iar
punctele intermediare sunt alternativ, capetele din dreapta si stnga ale in-
tervalelor.
Denitie. Fie f, g : [a, b] R. Spunem ca f este integrabila Riemann-
Stieltjes n raport cu g daca exist a un numar real I cu proprietatea c a pentru
orice R, > 0 exist a o parti tie P
a lui [a, b] astfel ca pentru orice parti tie

P, care este o ranare a lui P
, si orice sum a Riemann-Stieltjes S(P; f, g)

corespunz atoare lui P s a avem
[S(P; f, g) I[ < .
n acest caz, I este unic determinat, se nume ste integrala Riemann-
Stieltjes a lui f n raport cu g si vom nota
I =
b
_
a
fdg =
b
_
a
f(t)dg(t).
n cazul special n care g(x) = x, pentru orice x [a, b], spunem c a f
este integrabil a Riemann.
359
Observatie. Pentru o mai buna ntelegere a denitiei de mai sus, ct si
pentru legatura ei cu notiunea clasic a de integrabilitate Riemann, este nece-
sar a rezolvarea exercitiilor 1,2 si 3 din aceast a sectiune.
Exemple
1. Pentru g, f : [a, b] R, unde
g(x) =
0, x = a
1, x (a, b]
,
f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g dac a si numai dac a f este
continu a n a, caz n care valoarea integralei este f(a).
2. Functia f : [0, 1] R, dat a de
f(x) =
0, x Q
1, x / Q
,
nu este integrabila Riemann.
Pentru studiul fenomenelor mecanice care sunt modelate de integrala
Riemann-Stieltjes se poate consulta Analiz a Matematica, Vol. II, Editia
a V-a, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, Lucrare elaborata de un
colectiv al catedrei de analiz a matematica a Universit a tii Bucure sti (cota la
curesti) la paginile 23-33.
Urm atorul rezultat, analog criterului lui Cauchy pentru siruri, se va folosi
n cadrul demonstratiei Teoremei de permutare a limitei cu integrala (vezi
pagina 366) si a Teoremei de integrabilitate Riemann-Stietjes a functilor con-
tinue (vezi pagina 363).
Criteriul lui Cauchy pentru integrabilitatea Riemann-Stieltjes.
Fie f, g : [a, b] R. f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g
dac a si numai dac a pentru orice R, > 0 exista Q
, o partitie a lui
[a, b], astfel ca pentru orice parti tii P si Q care sunt ranari ale lui Q
si
orice sume Riemann-Stieltjes S(P; f, g) si S(Q; f, g) corespunz atoare lui P,
respectiv Q, avem
[S(P; f, g) S(Q; f, g)[ < .
360
Propriet atile de liniaritate si de aditivitate de domeniu pentru
integrala Riemann-Stiletjes
Urm atorul rezultat exprim a propriet atile de liniaritate ale integralei Riemann-
Stieltjes.
Teorema. a) Fie f
1
, f
2
, g : [a, b] R, f
1
, f
2
integrabile Riemann-
Stieltjes n raport cu g si , R.
Atunci f
1
+f
2
este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g si
b
_
a
(f
1
+f
2
)dg =
b
_
a
f
1
dg +
b
_
a
f
2
dg.
b) Fie f, g
1
, g
2
: [a, b] R, f integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu
g
1
si g
2
si , R.
Atunci f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g
1
+g
2
si
b
_
a
fd(g
1
+g
2
) =
b
_
a
fdg
1
+
b
_
a
fdg
2
.
Urm atorul rezultat, care exprim a aditivitatea de domeniu a integralei
Riemann-Stieltjes, se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de derivare
pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 387).
Teorema de aditivitate de domeniu pentru integrala Riemann-
Stieltjes. a) Fie f, g : [a, b] R si c (a, b) astfel ca f
|[a,c]
s a e integra-
bila Riemann-Stieltjes n raport cu g
|[a,c]
si f
|[c,b]
s a e integrabil a Riemann-
Stieltjes n raport cu g
|[c,b]
.
Atunci f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g si
b
_
a
fdg =
c
_
a
fdg +
b
_
c
fdg.
b) Fie f, g : [a, b] R si c (a, b) astfel ca f s a e integrabil a Riemann-
Stieltjes n raport cu g.
361
Atunci f
|[a,c]
este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g
|[a,c]
, f
|[c,b]
este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g
|[c,b]
si
b
_
a
fdg =
c
_
a
fdg +
b
_
c
fdg.
Teorema de integrare prin parti pentru integrala Riemann-Stiletjes
Teorema care urmeaz a surprinde un fenomen caracteristic integrabilit atii
Riemann-Stieltjes, fenomen care nu apare la integrala Riemann. Ea se va
folosi pentru deducerea Corolarului de la pagina 365, Teoremei de integrare
prin p arti pentru integrala Riemann (vezi pagina 389) si a celei de a doua
teorem a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389).
Teorema de integrare prin parti pentru integrala Riemann-Stieltjes.
Fie f, g : [a, b] R. Atunci f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport
cu g dac a si numai dac a g este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu f,
caz n care avem
b
_
a
fdg +
b
_
a
gdf = f(b)g(b) f(a)g(a).
Demonstra tie. S a presupunem c a f este integrabil a Riemann-Stieltjes n
raport cu g.
Atunci, pentru orice R, > 0 exist a o partitie P
a lui [a, b], astfel ca

pentru orice partitie Q, care este o ranare a lui P
si orice sum a Riemann-

Stieltjes S(Q; f, g) corespunz atoare lui P, avem
S(Q; f, g)
b
_
a
fdg
< . (*)
Fie acum P o ranare a lui P
si s a consideram suma Riemann-Stieltjes

S(P; g, f) dat a de
S(P; g, f) =
n
k=1
g(
k
)(f(x
k
) f(x
k1
)),
362
unde P = (x
0
, x
1
, ...., x
n
) si
k
[x
k1
, x
k
], pentru orice k 1, 2, ..., n.
Fie Q = (y
0
, y
1
, y
2
, ..., y
2n
) partitia lui [a, b] descris a astfel:
y
2k
= x
k
si
y
2k1
=
k
,
pentru orice k 1, 2, ..., n.
S a observ am c a Q este o ranare a lui P
.
Adunnd si sc aznd termenii f(y
2k
)g(y
2k
), k 0, 1, 2, ..., n, obtinem
S(P; g, f) = f(b)g(b) f(a)g(a)
2n
k=1
f(
k
)(g(y
k
) g(y
k1
)),
unde punctele intermediare
k
sunt din multimea x
0
, x
1
, ...., x
n
, adic a
S(P; g, f) = f(b)g(b) f(a)g(a) S(Q; f, g).
Prin urmare, din (*), avem
S(P; g, f) f(b)g(b) f(a)g(a)

b
_
a
fdg
< ,
pentru orice partitie P, care este o ranare a lui P
., ceea ce arat a c a g este

integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu f si
b
_
a
fdg +
b
_
a
gdf = f(b)g(b) f(a)g(a).
Clase de perechi de functii (f, g) pentru care f este integrabila
Riemann-Stiletjes n raport cu g
Rezultatul urm ator, care se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Riesz (vezi pagina 373), a celei de a doua teoreme de medie pentru integrala
Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389), Teoremei de schimbare de variabil a (vezi
pagina 390), precum si a Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi
363
pagina 400), ne furnizeaz a o clas a de perechi de functii f si g pentru care f
este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor con-
tinue. Fie f, g : [a, b] R. Dac a f este continu a si g este monoton a,
atunci f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Demonstra tie. Putem presupune, f ar a pierderea generalit atii, ca g este
cresc atoare.
Deoarece, conform Teoremei continuit atii uniforme (vezi pagina 227), f
este uniform continu a, deducem c a pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel ca pentru orice x, y [a, b], cu proprietatea c a

[x y[ <
,
avem
[f(x) f(y)[ < .
Fie P
= (x
0
, x
1
, ...., x
n
) o partitie a lui [a, b], astfel ca
sup
k{1,2,...n}
(x
k
x
k1
) <
,
iar Q = (y
0
, y
1
, ...., y
m
) o ranare a sa.
Atunci
S(Q; f, g) =
m
k=1
f(
k
)(g(y
k
) g(y
k1
))
si
S(P
; f, g) =
m
k=1
f(
k
)(g(y
k
) g(y
k1
))
unde
k
-urile se pot repeta si nu apartin neap arat intervalului [y
k1
, y
k
].
Oricum, punctele
k
si
k
apartin unui aceluiasi interval [x
h1
, x
h
], deci,
conform cu alegerea lui P
, avem
[f(
k
) f(
k
)[ < .
Drept urmare avem
[S(P
; f, g) S(Q; f, g)[ =
k=1
(f(
k
) f(
k
))(g(y
k
) g(y
k1
))
364
k=1
[f(
k
) f(
k
)[ [g(y
k
) g(y
k1
)[
m
k=1
[g(y
k
) g(y
k1
)[ =
= (g(b) g(a)).
Atunci, pentru P si Q ran ari ale lui P
, avem
[S(P; f, g) S(Q; f, g)[
[S(P; f, g) S(P
; f, g)[ +[S(P
; f, g) S(Q; f, g)[
2(g(b) g(a)),
ceea ce, n conformitate cu criteriul lui Cauchy (vezi pagina 360), implic a
faptul c a f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Avnd n vedere Teorema de integrare prin p arti pentru integrala Riemann-
Stieltjes (vezi pagina 362), obtinem:
Corolar. Fie f, g : [a, b] R. Dac a f este monotona si g este continu a,
atunci f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Problema permut arii limitei cu integrala
Studiem n continuare problema permut arii limitei cu integrala.
Pentru nceput avem nevoie de urm atoarea lema (care se foloseste si n
demonstratia Primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes -
vezi pagina 386).
Lema. Fie f, g : [a, b] R, astfel nct f este continua si g este cresc a-
toare. Atunci avem estimarea
b
_
a
fdg
b
_
a
[f[ dg |f| (g(b) g(a)),
unde |f| = sup
x[a,b]
[f(x)[.
Dac a
m f(x) M,
365
pentru orice x [a, b], atunci
m(g(b) g(a))
b
_
a
fdg M(g(b) g(a)).
Observatie. Dac a f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu
functia monoton a g, atunci [f[ este integrabila Riemann-Stieltjes n raport
cu g, iar inegalit atile de mai sus sunt valabile.
S a presupunem acum c a g : [a, b] R este cresc atoare, iar (f
n
)
nN
,
f
n
: [a, b] R, este un sir de functii integrabile Riemann-Stieltjes n raport
cu g, care converge simplu c atre functia f : [a, b] R.
Suntem interesati n a determina conditii suciente pentru ca
b
_
a
fdg =
b
_
a
lim
n
f
n
dg = lim
n
b
_
a
f
n
dg.
Considernd g(x) = x, pentru orice x [0, 1], si
f(x) =
n
2
x, x [0,
1
n
]
n
2
(x
2
n
), x [
1
n
,
2
n
]
0, x [
2
n
, 1]
,
vom vedea c a relatia de mai sus nu este valabil a, prin urmare trebuie impuse
conditii suplimentare.
Un prim rezultat n aceast a directie, care va utilizat n cadrul Teoremei
de continuitate n raport cu parametrul pentru integrale improprii (innite)
cu parametru (vezi pagina 436), este dat de urm atoarea teorem a:
Teorema de permutare a limitei cu integrala. Fie g : [a, b] R o
functie cresc atoare si (f
n
)
nN
, f
n
: [a, b] R, un sir de func tii integrabile
Riemann-Stieltjes n raport cu g, care converge uniform catre functia f :
[a, b] R.
Atunci f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g si
b
_
a
fdg =
b
_
a
lim
n
f
n
dg = lim
n
b
_
a
f
n
dg.
366
Demonstra tie. Pentru orice R, > 0 exist a n
N astfel ca
|f
n
f| = sup
x[a,b]
[f
n
(x) f(x)[ < .

Conform criteriului lui Cauchy (vezi pagina 360), putem considera o par-
titie P
a lui [a, b], astfel ca pentru orice ran ari P si Q ale sale, s a avem
[S(P; f
n
, g) S(Q; f
n
, g)[ .
Alegnd aceleasi puncte intermediare pentru f
n
si f, avem
[S(P; f
n
, g) S(P; f, g)[
k=1
|f
n
f| (g(x
k
) g(x
k1
)) < (g(b) g(a)),
unde P = (x
0
, x
1
, ..., x
m
).
Similar
[S(Q; f
n
, g) S(Q; f, g)[ < (g(b) g(a)).
Prin urmare, pentru P si Q ran ari ale lui P
,
[S(P; f, g) S(Q; f, g)[
[S(P; f, g) S(P; f
n
, g)[+[S(P; f
n
, g) S(Q; f
n
, g)[+[S(Q; f
n
, g) S(Q; f, g)[
(1 + 2(g(b) g(a)),
ceea ce arat a, n conformitate cu criteriul lui Cauchy, c a f este integrabil a
Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Pentru a demonstra ca
b
_
a
fdg =
b
_
a
lim
n
f
n
dg = lim
n
b
_
a
f
n
dg,
s a observ am c a, n acord cu lema de mai sus, avem
b
_
a
f
n
dg
b
_
a
fdg
b
_
a
(f
n
f)dg
|f
n
f| (g(b) g(a)),
367
de unde, deoarece
lim
n
|f
n
f| = 0,
rezult a concluzia.
Observatie. Ipoteza relativ a la convergenta uniform a a sirului (f
n
)
nN
este restrictiv a. Exista rezultate de acela si tip, n care restrictiile asupra
modului de convergent a sunt relaxate, dar n care se cere ca func tia limit a s a
e integrabila (vezi cele doua teoreme de mai jos).
Teorema convergentei marginite pentru integrala Riemann. Fie
(f
n
)
nN
, f
n
: [a, b] R, un sir de func tii integrabile Riemann, cu proprietatea
c a exista M R, astfel nct
|f
n
| M,
pentru orice n N.
Dac a (f
n
)
nN
converge simplu c atre functia integrabil a Riemann f : [a, b]
R, atunci
b
_
a
f =
b
_
a
lim
n
f
n
= lim
n
b
_
a
f
n
.
Pentru demonstratia teoremei de mai sus avem nevoie de urm atoarea
lem a care arat a c a o functie cu valori pozitive, a c arei integral a este strict
pozitiv a, este mai mare dect o anume constant a pe o multime "sucient de
mare"
Lema. Fie f : [0, 1] [0, ) o functie integrabil a cu proprietatea c a
=
1
_
0
f > 0.
Atunci multimea
E = x [ x [0, 1] si f(x)

3
,
con tine un num ar nit de intervale nchise cu suma lungimilor mai mare
dect

3f
, unde |f| = sup
x[0,1]
f(x).
368
Demonstra tie. Fie P o partitie a lui [0, 1] astfel ca
[S(P, f) [ <

3
,
pentru orice sum a Riemann S(P, f).
Atunci
2
3
< S(P, f).
Vom alege punctele intermediare din suma Riemann S(P, f) astfel ca, de
cte ori este posibil, sa avem
f(
k
) <

3
.
Dac a P = (x
0
, x
1
, ...., x
n
), atunci
S(P; f) =
n
k=1
f(
k
)(x
k
x
k1
) =
f(
k
)(x
k
x
k1
) +
f(
k
)(x
k
x
k1
),
unde n
vom considera termenii pentru care [x

k1
, x
k
] E, iar n
vom considera termenii pentru care [x

k1
, x
k
] E.
Notnd cu L suma lungimilor intervalelor care sunt implicate n

,
obtinem
2
3
< S(P, f)
f(
k
)(x
k
x
k1
) +
f(
k
)(x
k
x
k1
) < |f| L +

3
,
de unde
3 |f|
< L,
adica concluzia.
Suntem acum n m asur a sa prezent am:
Demonstra tia teoremei convergen tei m arginite. F ar a a pierde din genera-
litate, putem presupune c a
[a, b] = [0, 1],
f
n
0,
369
pentru orice n N, si c a
f = 0
(ultimele dou a presupuneri se pot realiza printr-o eventual a nlocuire a lui
f
n
cu [f
n
f[, folosind exercitiul 7 din aceast a sectiune).
Dorim s a ar at am ca
lim
n
b
_
a
f
n
= 0.
S a presupunem, prin reducere la absurd, c a lim
n
b
_
a
f
n
,= 0.
Atunci exist a un subsir (
b
_
a
f
n
k
)
k
al lui (
b
_
a
f
n
)
n
si > 0 astfel nct
b
_
a
f
n
k
> ,
pentru orice k N.
n conformitate cu lema de mai sus si cu ipoteza, deducem c a, pentru
orice k N, multimea
E
k
= x [ x [0, 1] si f
n
k
(x)

3
contine un num ar nit de intervale cu suma lungimilor mai mare dect

3M
.
Prin urmare, exist a x
0
[0, 1] astfel nct k N [x
0
E
k
este innit a,
fapt care intr a n contradictie cu ipoteza care ne asigur a c a lim
n
f
n
(x
0
) = 0.
Pentru a ncheia demonstratia urmeaz a s a justic am existenta punctului
x
0
[0, 1] cu proprietatea c a k N [x
0
E
k
este innit a.
F ar a pierderea generalit atii, putem presupune c a multimile E
k
reprezint a
reuniunea unui num ar nit de intervale avnd suma lungimilor mai mare
dect

3M
.
Este usor de v azut c a
x [0, 1] [ exist a un num ar innit de k N astfel ca x E
k
=

n=1
n=k
E
k
.
S a presupunem, prin reducere la absurd, c a nu exist a x
0
[0, 1] astfel
nct k N [x
0
E
k
este innit a.
370
Atunci
x [0, 1] [ exist a un num ar innit de k N astfel ca x E
k
=

n=1
k=n
E
k
= ,
deci, cu notatiile
F
n
=

k=n
E
k
si
G
n
= [0, 1] F
n
,
avem

n=1
F
n
= ,
i.e.

n=1
G
n
= [0, 1].
Deoarece
F
1
F
2
... F
n
F
n+1
...,
avem
G
1
G
2
... G
n
G
n+1
...,
unde G
n
reprezint a o reuniune de intervale avnd suma lungimilor mai mic a
dect 1

3M
.
Atunci, cu conventia G
0
= , obtinem urm atoarea contradictie:
1 = l([0, 1]) = l(

n=1
G
n
) = l(

n=1
(G
n
G
n1
)) =
=

n=1
l(G
n
G
n1
) = lim
n
n
k=1
l(G
k
G
k1
) =
= lim
n
n
k=1
(l(G
k
) l(G
k1
)) = lim
n
l(G
n
) 1

3M
.
Teorema convergentei monotone pentru integrala Riemann. Fie
(f
n
)
nN
, f
n
: [a, b] R, un sir monoton de functii integrabile Riemann, care
converge simplu c atre func tia integrabil a Riemann f : [a, b] R.
Atunci
b
_
a
f =
b
_
a
lim
n
f
n
= lim
n
b
_
a
f
n
.
371
Demonstra tie. Putem presupune, f ar a pierderea generalit atii, c a
f
1
(x) f
2
(x) ... f
n
(x) f
n+1
(x) ... f(x),
pentru orice x [a, b] si orice n N.
Functiile
g
n
= f f
n
0
sunt integrabile Riemann si avem
|g
n
| |f
1
| +|f| ,
pentru orice n N.
n continuare demonstratia decurge precum cea din a teoremei de con-
vergent a dominat a.
Observatie. Vom reveni asupra problematicii expuse n cadrul teoremelor
de mai sus dup a ce vom discuta despre integrale improprii (vezi paginile 441
si 443). Problema permutarii limitei cu integrala se va studia, ntr-un cadru
mult mai larg, n cadrul cursului de Teoria Masurii.
Teorema de reprezentare a lui Riesz
Prezent am acum un rezultat central al analizei matematice, anume Teo-
rema de reprezentare a lui Riesz, n formularea c areia apare notiunea de
integral a Riemann-Stieltjes.
O form a mai general a a acestei teoreme se va studia n cadrul cursului de
Teoria M asurii.
Teorema de reprezentare a lui Riesz se va folosi n cadrul cursului de Ana-
liz a Functional a (vezi, spre exemplu, Romulus Cristescu, Analiz a Functio-
nala, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1983, teorema 2.2.4, pag-
ina 114).
Fie
(([a, b]) = f : [a, b] R [ f este continu a.
Pentru orice f (([a, b]), vom considera
|f| = sup
x[a,b]
[f(x)[ .
372
Denitie. O func tional a liniar a pe (([a, b]) este o func tie G : (([a, b])
R astfel ca
G(f
1
+f
2
) = G(f
1
) +G(f
2
),
pentru orice , R si orice f
1
, f
2
(([a, b]).
G se nume ste pozitiv a daca G(f) 0 pentru orice f 0.
G se nume ste m arginit a daca exist a M R astfel ca
[G(f)[ M|f| ,
pentru orice f (([a, b]).
Lema. Fie g : [a, b] R cresc atoare si G : (([a, b]) R dat a de
G(f) =
b
_
a
fdg,
Atunci G este o functionala liniar a, pozitiv a si marginit a.
Teorema urm atoare, datorat a matematicianului ungur Riesz, ntr-o vari-
ant a mai general a, este o teorem a centrala a analizei functionale.
Teorema de reprezentare a lui Riesz. Fie G : (([a, b]) R o
functionala liniar a, pozitiv a si m arginit a.
Atunci exist a o functie cresc atoare g : [a, b] R astfel nct
G(f) =
b
_
a
fdg,
Demonstra tie. Pentru nceput vom construi functia cresc atoare g.
Cum G : (([a, b]) R este o functional a liniar a m arginit a, exist a M R
astfel ca
[G(f)[ M|f| ,
Prin urmare, cum G este liniar a si pozitiv a, obtinem c a
0 G(f
1
) G(f
2
) M|f
2
| ,
373
pentru orice f
1
, f
2
(([a, b]) cu proprietatea c a
0 f
1
f
2
.
Pentru t (a, b) si n N sucient de mare, denim
t,n
: [a, b] R dat a
de
t,n
(x) =
1, x [a, t]
1 n(x t), x (t, t +
1
n
]
0, x (t +
1
n
, b]
.
Se observ a c a
0
t,m

t,n
1,
pentru orice t (a, b) si orice m, n N astfel ca n m.
Aceasta arat a c a sirul de numere reale (G(
t,n
))
n
este descresc ator si
marginit, si, prin urmare, conform Teoremei convergentei monotone (vezi
pagina 138), el este convergent
Putem astfel deni functia g : [a, b] R astfel:
g(t) = lim
n
G(
t,n
),
unde t (a, b).
Deoarece
0
t,n

s,n
1,
pentru orice n N si orice t, s (a, b) astfel ca t s, prin trecere la limit a
dup a n tinznd la , obtinem
g(t) g(s),
pentru orice t, s (a, b).
Denind
g(a) = 0
si
g(b) = G(1),
unde prin 1 ntelegem functia constant egal a cu 1, am denit o functie cresc a-
toare g, avnd domeniul [a, b].
Fie acum f (([a, b]).
374
Atunci, conform Teoremei continuit atii uniforme (vezi pagina 227), functia
f este uniform continu a si prin urmare pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 cu proprietatea c a pentru orice x, y [a, b], astfel ca

[x y[ <
,
avem
[f(x) f(y)[ < .
Deoarece, conform Teoremei de integrabilitate a functiilor continue (vezi
pagina 364), f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g, pentru orice
R, > 0 exista o partitie P
cu proprietatea c a
b
_
a
fdg S(Q; f, g)
< , (1)
pentru orice ranare Q a lui P
si orice sum a Riemann-Stieltjes S(Q; f, g).

Fie P = (t
0
, t
1
, ..., t
m
) o ranare a lui P
si n N astfel ca
2
n
< mint
1
t
0
, t
2
t
1
, ..., t
m
t
m1
maxt
1
t
0
, t
2
t
1
, ..., t
m
t
m1
<

2
.
Deoarece, pentru orice k 0, 1, ..., m, sirul descresc ator (G(
t
k
,n
))
n
are
limita g(t
k
), putem presupune c a n a fost ales de asa manier a nct
g(t
k
) G(
t
k
,n
) g(t
k
) +

2m|f|
. (2)
Vom considera functia continu a f
: [a, b] R data de
f
(x) = f(t
1
)
t
1
,n
(x) +
m
k=2
f(t
k
)(
t
k
,n
(x)
t
k
,n1
(x)),
Un element x [a, b] se a a n maximum dou a dintre intervalele familiei
[t
0
, t
1
+
1
n
], ..., [t
k1
, t
k
+
1
n
], ..., [t
m1
, t
m
] a c aror reuniune este [a, b].
Dac a x apartine unui unic interval din familia descris a mai sus, atunci:
i)
x [t
0
, t
1
)
sau
375
ii) exista k 2, ..., m astfel ca
x (t
k1
+
1
n
, t
k
].
n cazul i), avem
f
(x) = f(t
1
),
iar, n cazul ii),
f
(x) = f(t
k
),
deci
[f(x) f
(x)[ < .
Dac a x se a a n dou a intervale din familia descris a mai sus, atunci exist a
k 1, 2, ..., m1 astfel ca
x [t
k
, t
k
+
1
n
],
deci
f
(x) = f(t
k
)
t
k
,n
(x) +f(t
k+1
)(1
t
k
,n
(x),
i.e.
f
(x) = f(t
k
)(1 n(x t
k
)) +f(t
k+1
)n(x t
k
).
Deoarece
[x t
k
[ <
si [x t
k+1
[ <
,
deducem c a
[f(x) f(t
k
)[ < si [f(x) f(t
k+1
)[ < ,
de unde
[f(x) f
(x)[ [f(x) f(t

k
)[ (1 n(x t
k
)) +[f(x) f(t
k+1
)[ n(x t
k
) <
< (1 n(x t
k
) +n(x t
k
)) = .
Asadar
|f f
| ,
de unde
[G(f) G(f
)[ M. (3)
376
Avnd n vedere (2), avem
G(
t
k
,n
) G(
t
k1
,n
) (g(t
k
) g(t
k1
))
<

m|f|
, (4)
pentru orice k 2, 3, ..., m.
Dar, folosind (2) si (4), obtinem
G(f
)
m
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) g(t
k1
))
=
=
G(f(t
1
)
t1,n
+
m
k=2
f(t
k
)(
t
k
,n
t
k
,n1
))
m
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) g(t
k1
))
=
=
f(t
1
)G(
t
1
,n
) f(t
1
)(g(t
1
) g(t
0
) +
m
k=2
f(t
k
)(G(
t
k
,n
) G(
t
k1
,n
) (g(t
k
) g(t
k1
)))
[f(t
1
)[
G(
t
1
,n
) (g(t
1
)
+
+
m
k=2
[f(t
k
)[
G(
t
k
,n
) G(
t
k1
,n
) (g(t
k
) g(t
k1
))

|f| (

2m|f|
+
m
k=2
m|f|
) < .
Ca atare, avem
b
_
a
fdg G(f
b
_
a
fdg
m
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) g(t
k1
))
+ (5)
+
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) g(t
k1
)) G(f
< 2,
unde am folosit (1),
m
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) g(t
k1
)) ind o sum a Riemann-Stieltjes
S(P; f, g), iar P este o ranare a lui P
.
Din (3) si (5), obtinem
b
_
a
fdg G(f)
b
_
a
fdg G(f
+[G(f
) G(f)[ 2+M = (2+M),

377
pentru orice > 0, de unde
G(f) =
b
_
a
fdg.
Observatie. Exist a o corespondent a bijectiv a ntre multimea functionalelor
liniare, pozitive si marginite din (([a, b]) n R si functiile cresc atoare din [a, b]
n R, care se anuleaza n a si care sunt continue la dreapta n orice punct
din (a, b).
Nota istorica. Frigyes Riesz, n ascut la Gyr, Ungaria, n 1880, a stu-
diat matematica la Budapesta (unde obtine doctoratul n 1902), Gttingen
si Zrich. Dup a doi ani petrecuti n nv at amntul liceal, obtine un post
n nv at amntul universitar. Riesz a fost unul dintre fondatorii Analizei
Functionale. n 1907-1908 a descoperit vestita teorem a de reprezentare a
functionalelor liniare si continue. A introdus notiunea de convergenta slab a
si a lucrat n teoria operatorilor. n 1911 este numit la Universitatea din
Koloszvr (Cluj), care se mut a la Szeged n 1920. Aici, n 1922, mpreun a
cu Haar, ninteaz a Institutul Matematic Jnos Bolyai si revista Acta Scien-
tiarum Mathematicarum, n care public a multe articole. n 1911 este numit
la Universitatea din Budapesta. Celebra teorema Riesz-Fischer (1907) este
fundamental a n Analiza Fourier a spatiilor Hilbert si n mecanica cuantic a.
A contribuit de asemenea la teoria ergodic a, teoria seriilor ortonormale si la
topologie. Cartea sa, Leons danalyse fonctionnelle, scris a mpreun a cu
studentul s au Szkefalvi-Nagy, este una dintre cele mai clare expuneri ale
analizei functionale scrise vreodat a. A fost membru al Academiei Ungare si
al Academiei Franceze de Stiinte, iar n 1949 a primit premiul Kossuth. A
murit n 1956.
Exercitii
1. Pentru o partitie P, a = x
0
x
1
.... x
n1
x
n
= b, a lui [a, b],
denim norma lui P ca ind
|P| = sup
j{1,2,...,n}
(x
j
x
j1
).
Fie f, g : [a, b] R.
378
Spunem c a f este (*) integrabil a n raport cu g dac a exist a I R cu
proprietatea c a pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel ca
pentru orice partitie P a lui [a, b], cu |P| <
, si orice sum a Riemann-

Stieltjes S(P; f, g), avem
[S(P; f, g) I[ < .
Dac a exist a, I este unic, se numeste (*) integrala lui f n raport cu g si
se noteaz a (*)
b
_
a
fdg.
S a se arate ca dac a f este (*) integrabil a n raport cu g, atunci f este
integrabil a n raport cu g si
()
b
_
a
fdg =
b
_
a
fdg.
Observatie. n multe manuale de Analiz a Matematic a se adopt a ca
denitie a integrabilit atii Riemann-Stieltjes (*) integrabilitatea. Dezavantajul
unei astfel de abord ari este pus n evident a de exercitiul de mai jos.
2. Fie g : [0, 1] R, dat a de
g(x) =
0, x [0,
1
2
]
1, x (
1
2
, 1]
.
S a se arate c a o functie f : [0, 1] R este (*) integrabil a n raport cu g
dac a si numai dac a f este continu a n
1
2
, caz n care
()
b
_
a
fdg = f(
1
2
).
Dac a h : [0, 1] R, este data de
h(x) =
0, x [0,
1
2
)
1, x [
1
2
, 1]
,
atunci h
|[0,
1
2
]
este (*) integrabil a n raport cu g
|[0,
1
2
]
, h
|[
1
2
,1]
este (*) integrabil a
n raport cu g
|[
1
2
,1]
, dar h nu este (*) integrabil a n raport cu g.
379
3. Pentru g(x) = x, pentru orice x [a, b], s a se arate c a f este (*)
integrabil a n raport cu g dac a si numai dac a f este integrabil a n raport cu
g.
Exercitiul de mai sus puncteaz a leg atura dintre teoria integralei Riemann
descrise mai sus si cea "clasic a" pe care o schit am mai jos (am anuntele se
g asesc n Analiz a Matematic a, Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactic a si
Pedagogic a, Bucuresti, Lucrare elaborata de un colectiv al catedrei de analiz a
matematica a Universit atii Bucure sti, la paginile 366-384).
Denitie. Fie f : I R, unde I este un interval nedegenerat.
Vom spune c a functia f admite primitive daca exist a o functie derivabil a
F : I R astfel nct F
= f.
Functia F se nume ste o primitiv a a lui f si se noteaza cu
_
f sau cu
_
f(x)dx.
Denitie. Fie [a, b] un interval nchis si m arginit din R.
Se nume ste diviziune a intervalului [a, b] un sistem de puncte
= (x
0
, x
1
, ..., x
n1
, x
n
)
din [a, b], astfel nct
a = x
0
< x
1
< x
2
< ... < x
n1
< x
n
= b,
unde n N.
Cea mai mare dintre lungimile intervalelor [x
0
, x
1
] ,[x
1
, x
2
],..., [x
n1
, x
n
]
se nume ste norma diviziunii si se noteaza cu ||.
A sadar
|| = max
1 i n
(x
i
x
i1
) .
Denitie. Fie [a, b] un interval nchis si marginit din R si = (x
0
, x
1
, ..., x
n1
, x
n
)
o diviziune a intervalului [a, b].
Un sistem de n puncte
1
,
2
, ...,
n
cu proprietatea ca
x
i1

i
x
i
,
pentru orice i 1, n, se nume ste sistem de puncte intermediare asociat di-
viziunii .
380
Denitie. Fie [a, b] un interval nchis si m arginit din R, o functie f :
[a, b] R, = (x
0
, x
1
, ..., x
n1
, x
n
) o diviziune a intervalului [a, b] si un
sistem
1
,
2
, ...,
n
de n puncte intermediare asociat diviziunii .
Se nume ste suma Riemann asociata func tiei f, diviziunii si punctelor
intermediare
1
,
2
, ...,
n
num arul real
n
i=1
f(
i
)(x
i
x
i1
).
Acest num ar va notat prin
(f, ).
Denitie. O func tie f : [a, b] R se nume ste integrabil a Riemann dac a
exista un num ar real I
f
cu proprietatea c a oricare ar R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel nct pentru orice diviziune

= (x
0
, x
1
, ..., x
n1
, x
n
)
a intervalului [a, b] cu
|| <
si orice sistem
1
,
2
, ...,
n
de n puncte intermediare asociat diviziunii ,
are loc inegalitatea
[
(f, ) I
f
[ < .
Num arul real I
f
se nume ste integrala Riemann sau integrala denit a a
functiei f pe intervalul [a, b] si se noteaz a
b
_
a
f(x)dx.
Teorema (Formula Leibniz-Newton). Fie f : [a, b] R o func tie
integrabil a Riemann care admite primitive.
Atunci
b
_
a
f(x)dx = F(b) F(a),
381
unde F este o primitiv a a lui f.
Propozitie. Dac a functia f : [a, b] R este integrabila Riemann, atunci
f este m arginita.
Teorema. Fie o functie f : [a, b] R. Atunci urm atoarele armatii sunt
echivalente:
1) func tia f este integrabil a Riemann;
2) exist a un num ar real I
f
cu proprietatea c a oricare ar sirul de divi-
ziuni
n
=
_
x
n
0
, x
n
1
, ..., x
n
kn1
, x
n
kn
_
, n N, ale intervalului [a, b], cu lim
n
|
n
| =
0 si oricare ar punctele intermediare x
n
i1

n
i
x
n
i
, i 1, 2, ..., k
n
, sirul
sumelor Riemann (
n
(f,
n
))
nN
converge c atre I
f
.
Denitie. Fie f : [a, b] R o functie marginit a si = (x
0
, x
1
, ..., x
n1
, x
n
)
o diviziune a intervalului [a, b].
Pentru orice i 1, 2, ..., n, e
m
i
= inf
x
i1
xx
i
f(x)
si
M
i
= sup
x
i1
xx
i
f(x).
Sumele
S
= S
(f) =
n
i=1
M
i
(x
i
x
i1
)
si
s
= s
(f) =
n
i=1
m
i
(x
i
x
i1
)
se numesc sumele Darboux ale functiei f corespunz atoare diviziunii .
Mai precis, S
se nume ste suma Darboux superioar a, iar s
se nume ste
suma Darboux inferioar a.
Se observ a ca
s
.
Teorema (Criteriul de integrabilitate Riemann al lui Darboux).
O functie m arginit a f : [a, b] R este integrabil a pe [a, b] dac a si numai
382
dac a pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel nct oricare ar

diviziunea , cu || <
, avem
S
< .
Denitie. Fie A o multime din R. Spunem c a multimea A este neglija-
bila Lebesgue (sau de masur a Lebesgue nul a) dac a pentru orice R, > 0
exista un sir (I
n
)
nN
de intervale deschise si m arginite cu proprietatea ca
A

_
n=1
I
n
si
n=1
[I
n
[ < ,
unde prin [I
n
[ ntelegem lungimea intervalului I
n
.
Remarc a. Orice multime num arabila este neglijabil a.
Teorema (Criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann). O
functie f : [a, b] R este integrabila Riemann dac a si numai daca functia f
este m arginita si mul timea punctelor n care f este discontinu a este neglija-
bila (de masur a Lebesgue nul a).
4. S a se arate c a o functie f : [a, b] R cu proprietatea ca multimea
A
= x [a, b] [ [f(x)[ este nita, pentru orice > 0, este integrabil a

si
b
_
a
f(x)dx = 0.
5. Fie f : [a, b] R o functie m arginit a cu proprietatea c a, pentru orice
x
0
[a, b], exist a lim
xx0
f(x) R. Sa se arate c a f este integrabila.
6. Fie g : [a, b] R o functie cresc atoare. S a se arate c a f : [a, b] R
este integrabil a n raport cu g dac a si numai daca pentru orice R, > 0
exist a P
o partitie a lui [a, b] astfel ca pentru orice ranare P = (x

1
, ..., x
n
)
a lui P
si orice
i
,
i
[x
i1
, x
i
], avem
n
i=1
[f(
i
) f(
i
)[ g(x
i
) g(x
i1
) < .
383
7. Fie g : [a, b] R o functie cresc atoare si f : [a, b] R integrabil a n
raport cu g. S a se arate c a [f[ este integrabil a n raport cu g.
8. S a se dea exemplu de o functie f, care nu este integrabil a Riemann,
dar pentru care [f[ este integrabila Riemann.
9. Fie g : [a, b] R o functie cresc atoare si f : [a, b] R integrabil a n
raport cu g. S a se arate c a f
2
este integrabil a n raport cu g.
10. S a se dea exemplu de o functie f care nu este integrabil a Riemann,
dar pentru care f
2
este integrabila Riemann.
11. Fie g : [a, b] R o functie cresc atoare si f, h : [a, b] R integrabile
n raport cu g. Sa se arate c a fh este integrabil a n raport cu g.
12. Fie f : [a, b] R o functie integrabila Riemann, astfel ca f(x) > 0,
S a se arate c a
b
_
a
f > 0.
lim
n
1
_
0
(1 +x
2
)
ne
x
+xe
x
n +x
dx.
lim
n
1
_
0
nx(1 x
2
)
n
dx.
15. S a se studieze convergenta simpl a si uniform a a sirului de functii
(f
n
)
nN
, f
n
: [0,

2
] R,
f
n
(x) = nsin
n
xcos x,
pentru orice n N, x [0,

2
].
16. S a se arate c a, dac a pentru functia continua f : [a, b] R, avem
b
_
a
x
n
f(x)dx = 0,
f 0.
384
17. S a se arate c a
lim
n
1
_
0
f(x
n
)dx = f(0),
unde f : [0, 1] R o functie continu a.
18. S a se arate c a Teorema integrare prin p arti pentru integrala Riemann-
Stieltjes este valid a si pentru functii (*) integrabile Riemann-Stieltjes.
Fie f : [a, b] R o functie continu a si monoton a.
S a se arate c a f este (*) integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu f si
ca
b
_
a
fdf =
f
2
(b) f
2
(a)
2
.
S a se arate c a f este (*) integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu f
2
si
ca
b
_
a
fdf
2
=
2(f
3
(b) f
3
(a))
3
si
b
_
a
f
2
df =
f
3
(b) f
3
(a)
3
.
Bibliograe
385
TEOREMELE CLASICE ALE CALCULULUI INTEGRAL
Teoreme de medie
Teorema fundamental a a calculului integral
Teorem a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann
Teorema de integrare prin parti
Teorema de schimbare de variabila
Teorema lui Taylor cu restul sub forma integrala
Vom prezenta n cele ce urmeaz a principalele teoreme privind integrala
Riemann (-Stieltjes).
Teoreme de medie; Teorema fundamentala a calculului integral;
Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann; Teorema de integrare prin parti
Folosind corolarul de la pagina ??? si Lema de la pagina 365, se poate
demonstra urm atorul rezultat, care se va folosi n cadrul demonstratiei primei
teoreme de medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 388), a celei de a
doua teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389),
Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina 400), precum si n
cadrul demonstratiei Teoremei de reducere a calculului unei integrale duble
la o succesiune de integrale Riemann (vezi pagina 412).
Prima teorema de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
f, g : [a, b] R, g crescatoare si f continu a.
Atunci exist a c [a, b] astfel ca
b
_
a
fdg = f(c)
b
_
a
dg = f(c)g(b) g(a).
Folosind denitia derivatei si Teorema de aditivitate de domeniu a in-
tegralei Riemann-Stieltjes (vezi pagina 361), se poate demonstra urm atorul
386
rezultat care, prin corolarul sau, reprezint a unul dintre pilonii calculului in-
tegral si care se va folosi n demonstratia primei teoreme de medie pentru
integrala Riemann (vezi pagina 388), n demonstratia Teoremei de schimbare
de variabila (vezi pagina 390), precum si n cadrul demonstratiei formulei lui
Leibniz (vezi pagina 398).
Teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
f, g : [a, b] R, g crescatoare si f continu a.
Atunci, dac a g este derivabil a n c [a, b], functia F : [a, b] R, dat a
de
F(x) =
x
_
a
fdg,
pentru orice x [a, b], este derivabil a n c si
F
(c) = f(c)g
(c).
Corolar-Teorema fundamentala a calculului integral. Fie f :
[a, b] R continu a.
Atunci o functie F : [a, b] R satisface rela tia
F(x) F(a) =
x
_
a
f,
pentru orice x [a, b], daca si numai dac a
F
= f.
Observatie. Pentru detalii privind rezultatul de mai sus se pot consulta
exercitiile 1-4.
Teorema de mai jos furnizeaza conditii suciente pentru a reduce calcu-
lul unei integrale Riemann-Stieltjes la calculul unei integrale Riemann, fapt
foarte important din punct de vedere practic. Ea se va folosi n cadrul demon-
stratiei primei teoreme de medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 388),
a celei de a doua teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 389), precum si a Teoremei de integrare prin p arti pentru integrala
Riemann (vezi pagina 389).
387
Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann. Fie f, g : [a, b] R. Dac a g este derivabil a si cu derivata
continua, iar f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g, atunci fg
este integrabil a Riemann si

b
_
a
fdg =
b
_
a
fg
.
Demonstra tie. Deoarece, conform Teoremei continuit atii uniforme (vezi
pagina 227), g
este uniform continu a, pentru orice R, > 0 exist a o

partitie P
= (x
0
, ..., x
n
), a lui [a, b] astfel ca, pentru orice
k
,
k
[x
k1
, x
k
],
avem
(
k
) g
(
k
)
< ,
pentru orice k 1, 2, ...n.
Pentru o ranare P a lui P
, evalund S(P; f, g) si S(P; fg
), folosind
aceleasi puncte intermediare
k
, g asim o sum a ce contine termeni de tipul
f(
k
)g(x
k
) g(x
k1
) f(
k
)g
(
k
)x
k
x
k1
.
Folosind teorema lui Lagrange (vezi pagina 278), termenul de mai sus se
mai scrie
f(
k
)g
(
k
) g
(
k
)x
k
x
k1
,
unde
k
[x
k1
, x
k
], deci
f(
k
)g
(
k
) g
(
k
)x
k
x
k1
|f| (x
k
x
k1
).
Prin urmare
S(P; f, g) S(P; fg
< |f| (b a),

de unde concluzia.
Folosind Prima teorem a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 386), Teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 387), precumsi Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la
integrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra urm atorul rezultat.
388
Prima teorema de medie pentru integrala Riemann. Fie f, g :
[a, b] R dou a func tii continue astfel nct g 0.
Atunci exist a c [a, b] cu proprietatea ca
b
_
a
fg = f(c)
b
_
a
g.
Folosind Teorema de integrare prin p arti pentru integrala Riemann-Stieltjes
(vezi pagina 362) si Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la in-
tegrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra urm atorul rezultat
care constituie o modalitate ecient a pentru calculul integralelor.
Teorema de integrare prin p arti pentru integrala Riemann. Fie
f, g : [a, b] R dou a func tii derivabile, cu derivata continu a.
Atunci
b
_
a
fg
= f(b)g(b) f(a)g(a)
b
_
a
f
g.
Folosind Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor con-
tinue (vezi pagina 364), Prima teorem a de medie pentru integrala Riemann-
Stieltjes (vezi pagina 386), Teorema de integrare prin p arti pentru inte-
grala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 362) si Teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra
urmatorul rezultat care se va folosi n demonstratia Criteriului lui Dirichlet
(vezi pagina 427).
A doua teorema de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes.
a) Fie f, g : [a, b] R, f cresc atoare si g continu a.
b
_
a
fdg = f(a)
c
_
a
dg +f(b)
b
_
c
dg.
b) Fie f, g : [a, b] R, f cresc atoare si g continu a.
389
b
_
a
fg = f(a)
c
_
a
g +f(b)
b
_
c
g.
c) Fie f, g : [a, b] R, f cresc atoare, f 0 si g continu a.
b
_
a
fg = f(b)
b
_
c
g.
Dac a f este descrescatoare, atunci exist a c [a, b] astfel ca
b
_
a
fg = f(a)
c
_
a
g.
Teorema de schimbare de variabila
Urm atorul rezultat, care constituie o modalitate ecient a pentru calculul
integralelor, se va utiliza pentru justicarea corolarului teoremei lui Taylor
cu restul sub form a integral a (vezi pagina 391).
Teorema de schimbare de variabila. Fie : [, ] R derivabil a,
cu derivata continu a si astfel nct a = () < b = (). Fie f o functie al
c arei domeniu de denitie include imaginea func tiei si care este continu a
pe imaginea lui .
Atunci
b
_
a
f(x)dx =
()
_
()
f(x)dx =
f((t))
(t)dt.
Demonstra tie. Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor
continue (vezi pagina 364) ne asigur a existenta integralelor din egalitatea de
mai sus.
Fie F : [a, b] R dat a de
F(u) =
u
_
a
f(x)dx,
390
pentru orice u [a, b] si
H = F .
Atunci, folosind Teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi
pagina 304) si Teorema fundamental a a calculului integral (vezi pagina 387),
avem
H
(t) = F
((t))
(t) = f((t))
(t),
pentru orice t [, ], de unde
f((t))
(t)dt = H() H() = F(b) F(a) = F(b) =

b
_
a
f(x)dx.
Teorema lui Taylor cu restul sub forma integrala
Prezent am mai jos o form a util a a teoremei lui Taylor ce se va utiliza n
cadrul demonstratiei Teoremei lui Bernstein (vezi pagina 490).
Teorema lui Taylor cu restul sub forma integral a. Fie a, b R,
a < b, n N, f : [a, b] R, astfel ca f, f
, ..., f
(n)
sa e continue.
Atunci
f(b) = f(a)+
f
(a)
1!
(ba)+...+
f
(n1)
(a)
(n 1)!
(ba)
n1
+
1
(n 1)!
b
_
a
(bt)
n1
f
(n)
(t)dt.
Demonstra tie. Avem
1
(n 1)!
b
_
a
(b t)
n1
f
(n)
(t)dt =
=
1
(n 1)!
(b t)
n1
f
(n1)
(t) [
t=b
t=a
+(n 1)
b
_
a
(b t)
n2
f
(n1)
(t)dt =
=
f
(n1)
(a)
(n 1)!
(b a)
n1
+
1
(n 2)!
b
_
a
(b t)
n2
f
(n1)
(t)dt.
391
Se continu a acest procedeu de integrare prin p arti, iar n nal se obtine
concluzia.
Corolar. Formula de mai sus se poate scrie, utiliznd teorema de schim-
bare de variabil a, sub forma
f(b) = f(a) +
f
(a)
1!
(b a) +... +
f
(n1)
(a)
(n 1)!
(b a)
n1
+
+
(b a)
n1
(n 1)!
1
_
0
(1 s)
n1
f
(n)
[a + (b a)s]ds.
Exercitii
1. S a se dea exemplu de o functie f integrabil a Riemann pe [a, b] astfel
nct aplicatia F : [a, b] R, dat a de
F(x) =
x
_
a
f,
pentru orice x [a, b], s a nu e derivabil a.
2. S a se arate c a dac a f : [a, b] R este integrabil a Riemann si F :
[a, b] R este derivabila, astfel ca F
= f, atunci F(b) F(a) =

b
_
a
f.
3. Fie F : [0, 1] R dat a de
F(x) =
x
2
sin(
1
x
2
), x (0, 1]
0, x = 0
.
S a se arate c a F este derivabil a, dar c a F
nu este integrabil a.
4. Fie f : [0, 2] R dat a de
f(x) =
0, x [0, 1]
1, x (1, 2]
.
S a se arate ca f este integrabil a Riemann, dar c a nu exist a nici o functie
a c arei derivat a sa e f.
5. Fie f : [a, b] [0, ) o functie continu a, iar M = sup
x[a,b]
f(x).
392
S a se arate c a
lim
n
(
b
_
a
f
n
)
1
n
= M.
6. Fie f : R R,
f(x) =
x
_
0
sin
1
t
dt, x ,= 0
0, x = 0
.
S a se arate c a f este derivabil a. Este f
continu a?
7. S a se determine functiile f : [0, ) [0, ), derivabile, nenule, care
au proprietatea ca
(n + 1)
x
_
0
f(t)dt = xf(x),
pentru orice x [0, ).
8. Fie n N si x R. S a se arate c a daca
a
_
0
sin
2n+1
((t + x))dt nu
depinde de x, atunci exist a k Z astfel nct a = 2k.
9. Fie f : R R o functie continu a. S a se arate c a exist a c [0, 1],
astfel ca
1
_
0
x
2
f(x)dx =
1
3
f(c).
10. S a se arate c a exist a un unic c (
1
2
, 1), astfel ca
c
_
0
e
x
2
dx = (1 c)e
c
2
.
11. S a se arate c a
lim
x0
3x
_
x
sin t
t
2
dt = ln 3.
12. S a se determine min
aR
I(a), unde
I(a) =
2
_
2
e
ax
1 + cos x
dx.
393
13. Fie f : R R o functie continu a care veric a relatia
f
3
(x) +f(x) x,
pentru orice x R.
S a se arate c a
2
_
0
f(x)dx
5
4
.
14. Fie a R, > 0 si f : (a , a + ) R o functie continu a si
derivabil a n a, cu f
(a) ,= 0. Pentru orice (0, ), conform teoremei de

medie, exist a punctele c
s,
[a , a] si c
d,
[a, a +] astfel nct
a
_
a
f(x)dx = f(c
s,
)
si
a+
_
a
f(x)dx = f(c
d,
).
S a se arate c a
lim
0
c
d,
c
s,
= 1.
15. Fie f : [a, b] R o functie monoton a, unde a, b R, cu proprietatea
ca pentru orice x
1
, x
2
[a, b], x
1
< x
2
, exist a c (a, b), astfel nct
x
2
_
x1
f(x)dx = f(c)(x
2
x
1
).
S a se arate c a f este continu a pe (a, b).
R amne valabil rezultatul valabil dac a f este integrabil a, dar nu este
monoton a?
16. Fie f : R R o functie continu a si f
n
: R R, dat a de
f
n
(x) =
1
n
n1
k=0
f(x +
k
n
),
394
pentru orice x R, unde n N.
S a se arate c a, pentru orice a, b R, a < b, sirul de functii (f
n
)
n
converge
uniform, pe [a, b], c atre functia h : R R dat a de
h(x) =
x+1
_
x
f(t)dt,
pentru orice x R.
17. Pentru ecare dintre urm atoarele situatii, s a se arate c a f este inte-
grabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g si s a se calculeze
b
_
a
fdg :
i) a = 1, b = 1, f(x) = x
2
, g(x) = sign(x);
ii) a = 0, b = 2, f(x) = max1, x
2
, g(x) = x
2
;
ii) a = 0, b = 2, f(x) = x, g(x) = [e
x
].
Bibliograe
395
INTEGRALA CU PARAMETRU
Continuitatea n raport cu parametrul
Derivabilitatea n raport cu parametrul
Formula lui Leibniz
Teorema de inversare a ordinii de integrare
Studiul integralelor cu parametru este impus de reprezentarea integral a
a functiilor reale de o variabila real a care apare n descrierea matematic a a
multor fenomene din economie, zica, tehnic a etc.
Fie a, b, c, d R, D = (x, t) [ a x b, c t d si f : D R o
functie continu a.
Atunci, pentru orice t [c, d] xat, aplicatia dat a de x f(x, t), pentru
orice x [a, b], este integrabil a Riemann.
n aceste conditii, denim
F(t) =
b
_
a
f(x, t)dx,
pentru orice t [c, d].
Vom studia n cele ce urmeaz a propriet atile functiei F.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei de la
pagina 435.
Teorema de continuitate n raport cu parametrul pentru inte-
grala Riemann. Fie a, b, c, d R, D = (x, t) [ a x b, c t d si f
: D R o func tie continu a.
Atunci func tia, dat a de
F(t) =
b
_
a
f(x, t)dx,
pentru orice t [c, d], este continua.
396
pagina 227), f este uniform continu a, pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel nct pentru orice t, t

0
[c, d], cu
[t t
0
[ <
,
avem
[f(x, t) f(x, t
0
)[ < ,
Atunci, pentru t, t
0
[c, d], cu [t t
0
[ <
, avem
[F(t) F(t
0
)[ =
b
_
a
f(x, t) f(x, t
0
)dx
b
_
a
[f(x, t) f(x, t
0
)[ dx < (b a),
deci F este continu a n t
0
, arbitrar ales n [a, b].
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Formulei lui
Leibniz (vezi pagina 398), precum si n cadrul demonstratiei Teoremei de la
pagina 436.
Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru inte-
grala Riemann. Fie a, b, c, d R, D = (x, t) [ a x b, c t d si
f : D R o functie continu a pentru care exista
f
t
(x, t) si este continu a pe
D.
Atunci func tia dat a de
F(t) =
b
_
a
f(x, t)dx,
pentru orice t [c, d], este derivabila si
F
(t) =
b
_
a
f
t
(x, t)dx.
397
pagina 227),
f
t
este uniform continu a, pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel nct pentru orice t, t

0
[c, d], cu [t t
0
[ <
, avem
f
t
(x, t)
f
t
(x, t
0
)
< ,
Atunci, pentru t si t
0
ca mai sus, n conformitate cu Teorema lui Lagrange
(vezi pagina 278), exista t
1
, ntre t si t
0
, astfel ca
[f(x, t) f(x, t
0
)[ = [t t
0
[
f
t
(x, t
1
).
Prin urmare, pentru 0 < [t t
0
[ <
, obtinem
f(x, t) f(x, t
0
)
t t
0

f
t
(x, t
0
)
< ,
Atunci
F(t) F(t
0
)
t t
0

b
_
a
f
t
(x, t
0
)dx
b
_
a
f(x, t) f(x, t
0
)
t t
0

f
t
(x, t
0
)
dx < (ba),
ceea ce arat a c a F este derivabil a n t
0
si c a
F
(t
0
) =
b
_
a
f
t
(x, t
0
)dx.
Formula lui Leibniz
O generalizare a rezultatului precedent este urm atoarea:
Formula lui Leibniz. Fie a, b, c, d R, D = (x, t) [ a x b, c
t d si f : D R o functie continu a, pentru care exist a
f
t
(x, t) si este
continua pe D.
Fie , : [c, d] [a, b] dou a functii derivabile.
398
Atunci func tia dat a de
(t) =
(t)
_
(t)
f(x, t)dx,
pentru orice t [c, d], este derivabila si
(t) = f((t), t)
(t) f((t), t)
(t) +
(t)
_
(t)
f
t
(x, t)dx.
Demonstra tie. S a consideram H : [a, b] [a, b] [c, d] R, dat a de
H(u, v, t) =
u
_
v
f(x, t)dx.
Atunci
(t) = H((t), (t), t),
pentru orice t [c, d].
Drept urmare, conform observatiei de la pagina 306, avem
(t) =
H
u
((t), (t), t)
(t) +
H
v
((t), (t), t)
(t) +
H
t
((t), (t), t).
Dar, conform Teoremei fundamentale a calculului integral (vezi pagina
387), avem
H
u
(u, v, t) = f(u, t)
si
H
v
(u, v, t) = f(v, t),
iar conform Teoremei de la pagina 397, avem
H
t
(u, v, t) =
u
_
v
f
t
(x, t)dx,
de unde concluzia.
399
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei care
permite reducerea calculului unei integrale duble la o succesiune de integrale
Riemann (vezi pagina 412), precum si n cadrul demonstratiei Teoremei de
la pagina 435.
Teorema de inversare a ordinii de integrare pentru integrala
Riemann. Fie a, b, c, d R, D = (x, t) [ a x b, c t d si f
: D R o func tie continu a.
Atunci
d
_
c
b
_
a
f(x, t)dxdt =
b
_
a
d
_
c
f(x, t)dtdx.
Demonstra tie. Continuitatea functiei f asigur a existenta integralelor iter-
ate de mai sus (vezi Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor
continue - pagina 364).
R amne sa stabilim egalitatea de mai sus.
Deoarece, conform Teoremei continuit atii uniforme (vezi pagina 227), f
este uniform continu a, pentru orice R, > 0 exista
R,
> 0 astfel
nct pentru orice t, t
[c, d] si x, x
[a, b] cu proprietatea c a
t t
<
si

x x
<
,
avem
f(x, t) f(x
, t
< .
Fie n N astfel nct
b a
n
<
si
d c
n
<
.
Vom mp arti pe D n n
2
dreptunghiuri egale generate de mp artirea lui
[a, b] si [c, d] n n intervale egale.
Pentru orice j 0, 1, 2, ..., n, s a consider am
x
j
= a +
(b a)j
n
400
si
t
j
= c +
(d c)j
n
.
Atunci
d
_
c
b
_
a
f(x, t)dxdt =
n
k=1
n
j=1
t
k
_
t
k1
x
j
_
x
j1
f(x, t)dxdt.
Drept urmare, conform Primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-
Stieltjes (vezi pagina 386), exist a x
j
[x
j1
, x
j
] si t
k
[t
k1
, t
k
] astfel ca
d
_
c
b
_
a
f(x, t)dxdt =
n
k=1
n
j=1
f(x
j
, t
k
)(x
j
x
j1
)(t
k
t
k1
).
Similar exist a x
j
[x
j1
, x
j
] si t
k
[t
k1
, t
k
] astfel ca
b
_
a
d
_
c
f(x, t)dtdx =
n
k=1
n
j=1
f(x
j
, t
k
)(x
j
x
j1
)(t
k
t
k1
).
Prin urmare
d
_
c
b
_
a
f(x, t)dxdt
b
_
a
d
_
c
f(x, t)dtdx
k=1
n
j=1
f(x
j
, t
k
) f(x
j
, t
k
)(x
j
x
j1
)(t
k
t
k1
)
(b a)(d c).
Cum a fost ales arbitrar, deducem concluzia.
Exercitii
1. S a se calculeze
I() =
2
_
0
ln(
2
sin
2
x)dx.
401
2. Pentru
F() =
2
_
sinx
x
dx,
,= 0, s a se calculeze F
().
3. S a se arate c a
_
0
ln(
b cos x
a cos x
)dx = ln(
b +
b
2
1
a +
a
2
1
),
unde a, b > 1.
Bibliograe
402
INTEGRALA MULTIPL
A
Masura unui interval nchis din R
p
Submultimi ale lui R
p
de masura nula
Integrala Riemann a unei functii de mai multe variabile
Integrala multipla ca integral a iterat a
Schimbarea de variabile pentru integrala Riemann a functiilor de
mai multe variabile
M asura unui interval nchis din R
p
Denitie. Un interval nchis din R
p
este o submultime J a lui R
p
de
forma [a
1
, b
1
] ... [a
p
, b
p
], unde a
i
, b
i
R, a
i
b
i
, pentru orice i
1, 2, ..., p.
Observatie. J se nume ste cub n cazul n care b
1
a
1
= ... = b
p
a
p
.
Denitie. Num arul (J) = (b
1
a
1
) ... (b
p
a
p
) se nume ste m asura
lui J = [a
1
, b
1
] ... [a
p
, b
p
].
Observatie. Pentru p = 1 terminologia clasic a este cea de lungime, pen-
tru p = 2 cea de arie, iar pentru p = 3 cea de volum.
Observatie. Dac a exista k 1, 2, ..., p astfel ca a
k
= b
k
, atunci (J) =
0; acest fapt nu implic a c a J este vid, ci faptul ca J nu are grosime" n cea
de a k-a dimensiune.
Submultimi ale lui R
p
de m asura nula
Denitie 1. O submultime Z a lui R
p
se nume ste de m asur a Jordan
nul a dac a pentru orice R, > 0 exista o familie nit a J
1
, ..., J
n
de
intervale nchise astfel nct
Z
n
k=1
J
k
si
(J
1
) +.... +(J
n
) < .
403
Nota istorica. Camille Jordan (1800-1888) a studiat la liceul din Lion.
ncepnd cu 1855 studiaz a matematica la cole Polytechnique, unde, din
1876, este si profesor de Analiz a Matematic a. Din 1883 este profesor si
la Collge de France. Tratatul s au n trei volume, ap arut ntre 1882 si
1887, intitulat Cours danalyse de lcole Polytechnique, este un model de
prezentare riguroas a si pedagogic a a chestiunilor de Analiz a Matematic a. n
1885 devine, pentru o perioad a de 35 de ani, editorul uneia dintre cele mai
inuente publicatii matematice, anume Journal de Mathmatiques Pure et
Appliques (cunoscut si sub numele de Journal de Liouville). Trei dintre cei
sase i ai s ai au murit n primul r azboi mondial. A fost membru al Acadmie
des Sciences, oter al Lgion dhonneur si Presedinte de onoare al Congre-
sului International al Matematicienilor de la Strasbourg, care a avut loc n
1920.
Exemple
1. Orice submultime nita a lui R
p
este de m asur a Jordan nul a.
2. Orice submul time a lui R
p
ale c arei elemente formeaza un sir conver-
gent este de masur a Jordan nula.
3. Multimea S = (x, 0) [ x [0, 1] R
2
4. Mul timea S = (x, y) [ [x[ + [y[ = 1 R
2
este de m asur a Jordan
nul a.
5. Multimea S = (x, y) [ x
2
+y
2
= 1 R
2
6. Fie f : [a, b] R, a, b R, o func tie continua. Atunci multimea
S = (x, f(x)) [ x [a, b] R
2
7. Multimea S = (x, y) [ x, y [0, 1] Q R
2
nu este de m asur a
Jordan nul a, de si este numarabil a.
8. O reuniune nita de mul timi de m asura Jordan nul a este o mul time
de m asur a Jordan nul a.
9. n contrast cu 6, exist a f, g : [0, 1] R, dou a functii continue, astfel
nct S = (f(t), g(t)) [ t [0, 1] R
2
nu este de masur a Jordan nul a (ea
con tinnd [0, 1] [0, 1]); S se nume ste curb a Peano. A se vedea exercitiul 8
de la pagina 481.
Integrala Riemann a unei functii de mai multe variabile
n cele ce urmeaz a vom presupune c a D R
p
este o multime compact a,
iar f : D R
q
este o functie m arginit a.
404
Functia f : D R
q
prelungit a cu valoarea 0 n afara lui D, se va nota
tot cu f.
Deoarece D R
p
este o multime compact a, exist a I
f
un interval nchis
din R
p
, care contine pe D.
S a presupunem c a
I
f
= [a
1
, b
1
] ... [a
p
, b
p
],
unde a
i
, b
i
R, a
i
< b
i
, pentru orice i 1, 2, ..., p.
Pentru orice k 1, 2, ..., p, e P
k
o partitie a lui [a
k
, b
k
].
Aceste partitii induc o partitie P a lui I
f
ntr-un num ar nit de intervale
nchise din R
p
.
Dac a P si Q sunt partitii ale lui I
f
spunem c a P este o ranare a lui Q
dac a orice interval al lui P este continut ntr-un interval al lui Q.
q
, unde D R
p
.
O sum a Riemann a lui f corespunz atoare partitiei P = (J
1
, J
2
, ...., J
n
) a
lui I
f
, are forma
S(P; f) =
n
k=1
f(x
k
)(J
k
),
unde x
k
J
k
, pentru orice k 1, 2, ..., n.
Spunem c a functia f este integrabil a Riemann dac a exist a un element
L R
q
cu proprietatea ca pentru orice R, > 0 exista o partitie P
a
lui I
f
astfel ca, pentru orice partitie P, care este o ranare a lui P
, si orice
sum a Riemann S(P; f) corespunzatoare lui P, avem
|S(P; f) L| < .
n acest caz, L este unic determinat, nu depinde de I
f
, se nume ste inte-
grala Riemann multipl a a lui f pe D si se noteaz a
_
D
f sau, pentru p = 2,
_ _
D
f
sau
_ _
D
f(x, y)dxdy, sau, pentru p = 3,
_ _ _
D
f sau
_ _ _
D
f(x, y, z)dxdydz.
Urm atorul rezultat se va folosi n cadrul demonstratiei primei teoreme de
integrare pentru integrala Riemann multipl a.
405
Criteriul lui Cauchy pentru integrala Riemann multipla. O functie
f : D R
q
este integrabil a Riemann, pe D, dac a si numai daca pentru orice
R, > 0 exist a Q
, o parti tie a lui I

f
, astfel ca pentru orice partitii P si
Q, care sunt ran ari ale lui Q
si orice sume Riemann S(P; f) si S(Q; f),

corespunz atoare lui P, respectiv Q, avem
|S(P; f) S(Q; f)| < .
Rezultatul urmator exprim a proprietatea de liniaritate a integralei Rie-
mann multiple. El va folosit n cadrul demonstratiei lemei 2 (vezi pagina
407), lemei 4 (vezi pagina 410), precumsi a Teoremei de aditivitate de dome-
niu a integralei Riemann multiple (vezi pagina 411).
Teorema. Fie D R
p
o mul time compact a, f, g : D R
q
dou a functii
integrabile Riemann pe D si , R.
Atunci f +g este integrabila Riemann pe D si
_
D
(f +g) =
_
D
f +
_
D
g.
Demonstra tie. Totul decurge din faptul c a
S(P; f +g) = S(P; f) +S(P; g),
unde P este o partitie arbitrar a a lui I
f
, iar punctele intermediare folosite
sunt aceleasi pentru toate cele trei sume Riemann.
Lema urm atoare se va folosi n cadrul observatiei de la pagina 409-410.
Lema 1. Fie f : D R
q
, o func tie m arginita, unde D R
p
este o
mul time compact a de m asura Jordan nula. Atunci f este integrabil a Rie-
mann pe D si
_
D
f = 0.
Demonstra tie. Deoarece D este de m asur a Jordan nul a, pentru orice > 0
exist a o partitie P
a lui I
f
cu proprietatea c a acele intervale ale sale care
contin puncte din D au suma m asurilor inferioara lui .
406
Dac a M R are proprietatea c a
|f(x)| M,
pentru orice x D, atunci
|S(P; f)| M,
pentru orice partitie P care constituie o ranare a lui P
, ceea ce arat a c a f
este integrabila Riemann pe D si
_
D
f = 0.
Observatie. Rationamentul de mai sus ne arat a de asemenea ca dac a
f : D R
q
este o functie m arginit a cu proprietatea ca x D [ f(x) ,= 0
este de m asur a Jordan nul a, atunci f este integrabila Riemann pe D si
_
D
f = 0.
Urm atoarea lem a se va folosi n cadrul Teoremei de aditivitate de domeniu
a integralei Riemann multiple (vezi pagina 437).
Lema 2. Fie D R
p
o multime compact a, E D, E avnd m asur a
Jordan nula si f, g : D R
q
dou a func tii m arginite, astfel nct f este
integrabil a Riemann pe D si
f(x) = g(x),
pentru orice x D E.
Atunci g este integrabil a Riemann pe D si
_
D
f =
_
D
g.
Demonstra tie. Conform ipotezei, functia h = g f este nul a pe D E,
deci, cum E este de m asur a Jordan nul a, conform observatiei aferente lemei
1, h este integrabila pe D si
_
D
h = 0.
407
Conform teoremei de la pagina 406, functia h + f, i.e. functia g este
integrabil a si
_
D
g =
_
D
h +f =
_
D
h +
_
D
f =
_
D
f.
Integrabilitatea Riemann a functiilor de mai multe variabile
Este de asteptat ca dac a f este continu a pe un interval nchis J din R
p
,
atunci f este integrabil a pe J. Vom demonstra un rezultat mai puternic,
care permite functiei s a aib a discontinuit ati pe o multime de m asur a Jordan
nul a.
Prima teorema de integrare pentru integrala Riemann multipla.
Fie f : J R
q
, o func tie m arginit a, unde J este un interval nchis din R
p
.
Dac a f este continua exceptnd punctele unei multimi de masur a Jordan
nul a, atunci f este integrabil a pe J.
Demonstra tie. Fie M R astfel ca
|f(x)| M,
pentru orice x J si e R, > 0.
Fie E multimea punctelor de discontinuitate ale lui f (care este de m asur a
Jordan nul a).
Atunci exist a o partitie P
a lui J astfel ca intervalele sale care contin

puncte din E au suma m asurilor mai mic a dect .
Reuniunea C a intervalelor lui P
, care nu contin puncte din E, este o

submultime compact a a lui R
p
pe care f este continu a, deci uniform continu a
(vezi Teorema continuit atii uniforme - pagina 227).
Prin urmare, nlocuind eventual pe P
cu o ranare a sa, putem presupune

ca dac a J
k
este un interval al lui P
, care este continut n C si dac a x si y

sunt puncte arbitrare ale lui J
k
, atunci
|f(x) f(y)| < .
Fie acum P si Q ran ari ale lui P
.
S
(P; f) si S
(Q; f) ind portiunile din sumele Riemann corespunz atoare

intervalelor din C, avem
_
_
_S
(P; f) S
(Q; f)
_
_
_ < (J).
408
S
(P; f) si S
(Q; f) ind celelalte portiuni din sumele Riemann, avem

_
_
_S
(P; f) S
(Q; f)
_
_
_
_
_
_S
(P; f)
_
_
_ +
_
_
_S
(Q; f)
_
_
_ < 2M.
Prin urmare
|S(P; f) S(Q; f)| < (2M +(J)),
deci f este integrabil a.
Teorema de mai sus stabileste integrabilitatea unei functii pe un interval
J, n conditiile de continuitate mentionate anterior. Este de dorit s a obtinem
un rezultat care s a stabileasc a integrabilitatea pe o multime mai general a
dect un interval. El se va utiliza n cadrul demonstratiei Corolarului de la
pagina 414
A doua teorem a de integrare pentru integrala Riemann multipla.
Fie f : D R
q
o func tie continu a, unde D este o submultime compact a a
lui R
p
care are frontiera de m asura Jordan nul a. Atunci f este integrabil a
pe D.
Demonstra tie. Fie I
f
un interval nchis care contine pe D si s a extindem
pe f, pe R
p
, prin f(x) = 0, pentru x / D.
Atunci aceast a extindere este continu a n orice punct al lui I
f
, excep-
tnd eventual Fr(D), care este de masur a Jordan nul a, de unde, conform
primei teoreme de integrabilitate pentru integrala Riemann multipl a, f este
integrabil a.
Denitie 2. O submul time m arginit a D, a lui R
p
, care are frontiera de
masur a Jordan nul a, se nume ste m asurabil a si denim m asura lui D, notat a
cu A(D), ca ind
_
DFr(D)
1dx.
Urm atoarea lem a va folosit a n demonstratia Lemei 4 (vezi pagina 410),
precumsi a Teoremei de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple
(vezi pagina 411).
409
Lema 3. Dac a D este o submultime m asurabil a a lui R
p
, atunci multimea
compact a D Fr(D) este m asurabila si
A(D) = A(D Fr(D)).
Demonstra tie. Deoarece, conform cu exercitiul 12 de la pagina 116, avem
Fr(D Fr(D)) Fr(D),
deducem c a Fr(D Fr(D)) este de m asura Jordan nul a, deci D Fr(D)
este m asurabila si
A(D Fr(D)) =
_
DFr(D)Fr(DFr(D))
1dx =
_
DFr(D)
1dx = A(D).
Observatie. Fie D o submul time a lui R
p
, care este de m asur a Jordan
nul a (vezi Deni tia 1). Prin urmare, pentru orice R, > 0 exist a o
familie nita J
1
, ..., J
n
de intervale nchise astfel nct
D
n
k=1
J
k
si
(J
1
) +.... +(J
n
) < .
Atunci
Fr(D) J
1
... J
n
,
deci D si Fr(D) D sunt de masur a Jordan nul a si, prin urmare, D este
masurabil a n sensul Deni tiei 2, si, conform Lemei 1 (vezi pagina 406),
avem
A(D) =
_
DFr(D)
1dx = 0.
Reciproc, sa presupunem c a D este m asurabil a n sensul Denitiei 2, si
c a A(D) = 0. Atunci, pentru orice R, > 0, exist a o parti tie P
a unui
interval care contine D, astfel nct pentru orice suma Riemann corespunz a-
toare lui P
si functiei
f
D
(x) =
1, x D Fr(D)
0, altminteri
,
410
avem
0 S(P
; f
D
) < .
Alegnd punctele intermediare n D Fr(D), cnd este posibil, deducem
c a DFr(D) este inclus a ntr-o colec tie nit a J
1
, ..., J
n
de intervale nchise
din P
cu (J
1
) +.... +(J
n
) < , adic a D este de m asur a Jordan nul a.
Prin urmare, o submultime D a lui R
p
este de m asur a Jordan nul a dac a
si numai dac a este masurabil a n sensul Denitiei 2 si A(D) = 0.
Lema 4. Dac a D
1
si D
2
sunt submultimi marginite, m asurabile a lui R
p
,
atunci D
1
D
2
si D
1
D
2
sunt masurabile si
A(D
1
) + A(D
2
) = A(D
1
D
2
) +A(D
1
D
2
).
n particular, daca A(D
1
D
2
) = 0, atunci
A(D
1
) +A(D
2
) = A(D
1
D
2
).
Demonstra tie. Deoarece, conform exercitiului 12 de la pagina 103, avem
Fr(D
1
D
2
) Fr(D
1
) Fr(D
2
)
si
Fr(D
1
D
2
) Fr(D
1
) Fr(D
2
),
deducem c a multimile Fr(D
1
D
2
) si Fr(D
1
D
2
) sunt de m asur a Jordan
nul a, deci multimile D
1
D
2
si D
1
D
2
sunt m asurabile.
Folosind Lema 3 (vezi pagina 409), putem presupune c a multimile D
1
si
D
2
sunt nchise.
Prin urmare D
1
D
2
si D
1
D
2
sunt nchise.
Fie f
1
, f
2
, f
i
si f
r
functiile egale cu 1 pe D
1
, D
2
, D
1
D
2
si respectiv
D
1
D
2
si prelungite cu 0 n afara acestora.
Aceste functii sunt integrabile si
f
1
+f
2
= f
i
+f
r
.
Dac a J este un interval care contine pe D
1
D
2
, atunci conform Teoremei
de la pagina 406,
A(D
1
) +A(D
2
) =
_
J
f
1
+
_
J
f
2
=
_
J
(f
1
+f
2
) =
411
=
_
J
(f
i
+f
r
) =
_
J
f
i
+
_
J
f
r
= A(D
1
D
2
) +A(D
1
D
2
).
Rezultatul urm ator exprima faptul c a integrala Riemann multipla este
aditiv a n raport cu domeniul de integrare.
Teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann mul-
tiple. Fie f : D R
q
integrabil a, unde D este o submultime compact a si
masurabil a lui R
p
.
Fie D
1
si D
2
dou a submultimi nchise m asurabile ale lui D avnd urm a-
toarele propriet ati:
i)
D = D
1
D
2
si
ii) D
1
D
2
este de m asura nul a.
Atunci f este integrabil a pe D
1
si pe D
2
si
_
D
f =
_
D
1
f +
_
D
2
f.
Se poate justica usor urm atorul rezultat:
q
integrabila pe D, unde D este o submul time
compact a si m asurabila a lui R
p
.
Fie M R astfel nct
|f(x)| M,
pentru orice x D.
Atunci _
_
_
_
_
_
_
D
f
_
_
_
_
_
_
M A(D).
n particular, daca f : D R si exist a m, M R, astfel ca
m f(x) M,
412
pentru orice x D, atunci
m A(D)
_
D
f M A(D).
Teorema urm atoare extinde Prima teorem a de medie pentru integrala
Riemann-Stieltjes (vezi pagina 386).
Teorema de medie. Fie f : D R continu a pe D, unde D R
p
este
compact a, conexa si m asurabil a.
Atunci exist a un punct p, apar tinnd lui D, astfel ca
_
D
f = f(p) A(D).
Integrala multipl a ca integral a iterata
Prezent am n continuare modul n care putem reduce calculul integralei
duble si triple la integrale de ordin inferior prin scrierea acestora ca integrale
iterate.
Teorema de reducere a calculului unei integrale duble la o suc-
cesiune de integrale Riemann. Dac a f : D R este o functie continu a,
unde exist a a, b, c, d R astfel ca D = (x, y) [ a x b, c y d,
atunci
_ _
D
f =
d
_
c
(
b
_
a
f(x, y)dx)dy =
b
_
a
(
d
_
c
f(x, y)dy)dx.
Demonstra tie. Conform teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi
pagina 400), avem
d
_
c
(
b
_
a
f(x, y)dx)dy =
b
_
a
(
d
_
c
f(x, y)dy)dx,
deci este sucient s a ar at am c a
_ _
D
f =
d
_
c
(
b
_
a
f(x, y)dx)dy.
413
Fie F : [c, d] R, F(y) =
b
_
a
f(x, y)dx, pentru orice y [c, d].
Fie c = y
0
y
1
... y
r
= d o partitie a lui [c, d], a = x
0
x
1
...
x
s
= b o partitie a lui [a, b], iar P partitia lui D obtinut a utiliznd intervalele
[x
k1
, x
k
] [y
j1
, y
j
].
Pentru y
j
un punct arbitrar din [y
j1
, y
j
], avem
F(y
j
) =
b
_
a
f(x, y
j
)dx =
s
k=1
x
k
_
x
k1
f(x, y
j
)dx.
Conform primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes
(vezi pagina 386), pentru orice j si k, exist a x
jk
[x
k1
, x
k
], astfel ca
F(y
j
) =
s
k=1
f(x
jk
, y
j
)(x
k
x
k1
).
Atunci
r
j=1
F(y
j
)(y
j
y
j1
) =
r
j=1
s
k=1
f(x
jk
, y
j
)(x
k
x
k1
)(y
j
y
j1
),
de unde concluzia.
Mai general, are loc urmatorul rezultat:
Teorema. Dac a f : D R este o func tie integrabila, unde exist a
a, b, c, d R astfel ca D = (x, y) [ a x b, c y d R
2
, si
pentru orice y [c, d], integrala F(y) =
b
_
a
f(x, y)dx exista, atunci F este
integrabil a pe [c, d] si
_ _
D
f =
d
_
c
(
b
_
a
f(x, y)dx)dy =
b
_
a
(
d
_
c
f(x, y)dy)dx.
414
Corolar. Fie
A = (x, y) [ (y) x (y), c y d R
2
,
unde , : [c, d] [a, b] sunt functii continue.
Dac a f : A R este continu a pe A, atunci f este integrabila pe A si
_ _
A
f =
d
_
c
(
(y)
_
(y)
f(x, y)dx)dy.
Demonstra tie. Putem presupune c a f este 0 n afara lui A.
Deoarece Fr(A) = (x, f(x)) [ x [a, b] R
2
are m asura Jordan nul a
(vezi exemplul 6, de la pagina 404), conform celei de a doua Teoreme de
integrare pentru integrala Riemann multipl a (vezi pagina 409), rezult a c a f
este integrabila pe A.
Cum pentru un y xat,
b
_
a
f(x, y)dx exista si este egal a cu
(y)
_
(y)
f(x, y)dx,
concluzia decurge din teorema precedent a, unde D = [a, b] [c, d].
Pentru integrala tripl a functioneaza rezultate similare.
Teorema. Fie , : D R dou a functii continue, unde D este o
submultime compact a si masurabil a lui R
2
, astfel nct si
M = (x, y, z) [ (x, y) D si (x, y) z (x, y) R
3
.
Atunci, pentru orice functie continu a f : M R, avem
_ _ _
M
f(x, y, z)dxdydz =
_ _
D
(
(x,y)
_
(x,y)
f(x, y, z)dz)dxdy.
Observatie. Rezultate similiare celor descrise mai sus (care poart a nu-
mele generic de formule Fubini), ntr-un cadru mult mai general, se vor
studia la cursul de Teoria M asurii.
415
Nota istorica. Guido Fubini (1879-1943) a studiat la Venetia si la Scuola
Normale Superiore di Pisa, unde i-a avut ca profesori pe Dini si pe Bianchi
care l-au canalizat spre cercetari de geometrie. si sustine teza de doctorat
n 1900. Pred a la universit atile din Catania, Genova si Torino. A tratat
teme din diverse ramuri ale matematicii, precum ecuatii diferentiale, functii
analitice, functii complexe de mai multe variabile, calculul variational, ecuatii
integrale neliniare, teoria grupurilor, geometrie neeuclidian a si proiectiv a. n
timpul primului r azboi mondial a studiat acuratetea tirurilor de artilerie, ceea
ce l-a condus la studiul acusticii si electricit atii. Datorit a circumstantelor
politice emigreaz a n 1939 n Statele Unite ale Americii.
Schimbarea de variabile pentru integrala Riemann a functiilor
de mai multe variabile
Un instrument foarte util n calculul integralelor multiple este dat de
urmatorul rezultat.
Teorema de schimbare de variabile la integrala Riemann multi-
pla. Fie : G =

G R
p
R
p
o func tie de clasa (
1
pe G astfel ca
detJ
(x) ,= 0,
pentru orice x G.
Dac a D este o submul time compact a si m asurabil a lui G, iar f : (D)
R este continu a, atunci (D) este m asurabil a si
_
(D)
f =
_
D
(f ) [detJ
[ .
Remarc a. Concluzia este adev arat a, chiar si n cazul n care detJ
se
anuleaza pe o multime de m asura Jordan nul a.
Remarc a. Din punct de vedere practic, avem de calculat
_
(D)
f. Formula
de schimbare de variabile ne conduce la calculul integralei
_
D
(f ) [detJ
[,
n care structura "complicat a" a lui (D) este nlocuita cu structura mai
"abordabil a" a lui D. Spre deosebire de cazul 1-dimensional, unde scopul
416
schimb arii de variabile este acela de a "simplica" func tia de integrat, n cazul
multidimensional, accentul cade de "simplicarea" structurii domeniului pe
care se integreaz a.
Remarc a. Iat a cteva schimb ari de variabile standard:
1. Trecerea la coordonate polare n plan
Fie : R
2
R
2
, data de
(, ) = ( cos , sin),
pentru orice (, ) R
2
.
Avem
detJ
((, )) = ,
pentru orice (, ) R
2
si, evident, este de clas a (
1
.
Dac a D
p
este o submultime compact a si m asurabil a lui R
2
, D
p
[0, )
[0, 2] are proprietatea c a (D
p
) = D, iar f : D R este continua, atunci
(D) este m asurabil a si
_ _
(Dp)=D
f(x, y)dxdy =
_ _
Dp
f( cos , sin )dd.
2. Trecerea la coordonate polare n spatiu
Fie : R
3
R
3
, data de
(, , ) = ( cos sin, sin sin , cos ),
pentru orice (, , ) R
3
.
Avem
detJ
((, )) =
2
sin ,
pentru orice (, , ) R
3
si, evident, este de clas a (
1
.
Dac a D
s
este o submul time compact a si masurabil a lui R
3
, D
s
[0, )
[0, 2] [0, ] are proprietatea c a (D
s
) = D, iar f : D R este continu a,
atunci (D) este masurabil a si
417
_ _ _
(Ds)=D
f(x, y, z)dxdydz =
=
_ _ _
Ds
2
sin f( cos sin , sin sin , cos )ddd.
Exercitii
1. S a se calculeze:
i)
_ _
D
(x y)dxdy, unde D este domeniul m arginit limitat de dreptele
y = 1, y = 1, y = x + 1 si de parabola x = y
2
.
ii)
_ _
D
(x
2
+y)dxdy, unde D este domeniul m arginit limitat de parabolele
x = y
2
si y = x
2
.
iii)
_ _
D
xydxdy, unde D este domeniul m arginit limitat de axele de coor-
donate si de

x +
y = 1.
iv)
_ _
D
x
2
y
2
dxdy, unde D este domeniul m arginit limitat de dreptele x = 2,
y = x si de xy = 1.
i)
_ _
D
arcsin
1
2
(x
2
+y
2
)
1
2
dxdy, unde D = (x, y) [
2
x
2
+y
2
(2)
2
.
ii)
_ _
D
x
2
y
2
dxdy, unde D = (x, y) [ 1 x
2
+y
2
2x.
iii)
_ _
D
_
x
2
+y
2
dxdy, unde D = (x, y) [ x
2
+y
2
4.
iv)
_ _
D
_
x
2
+y
2
dxdy, unde D = (x, y) [ ax x
2
+y
2
2ax, y 0.
i)
_ _
D
xdxdy, unde D = (x, y) [ 1 xy 2, 1
y
x
2, x > 0.
ii)
_ _
D
(x +y)dxdy, unde D = (x, y) [ 1 x +y 13, x y 5x.
iii)
_ _
D
(x +y)dxdy, unde D = (x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1.
i)
_ _ _
V
xyzdxdydz, unde V este domeniul descris de: 0 x a, 0 y
b si 0 z c, a, b, c R;
418
ii)
_ _ _
V
(x + y)zdxdydz, unde V este domeniul limitat de: x 0, y 0,
z 0 si x +y +z 1;
iii)
_ _ _
V
zdxdydz, unde V este domeniul limitat de: z = 0, z = h si
z
2
=
h
2
a
2
(x
2
+y
2
), a, h R, h > 0;
iv)
_ _ _
V
(x
2
+y
2
+z
2
)dxdydz, unde V este domeniul descris de:
x
2
+y
2
+z
2
a
2
, a R;
v)
_ _ _
V
(x
2
+y
2
+z
2
)
1
2
dxdydz, unde V este domeniul descris de:
x
2
+y
2
+z
2
z.
Bibliograe
2. Tom M. Apostol, Mathematical Analysis, Addison-Wesley Pub-
lishing Company, Inc, 1957, - cota la biblioteca Facult atii de Matematica si
419
INTEGRALA IMPROPRIE
n sectiunea de fat a ne vom ntoarce la integrarea functiilor de o variabil a
real a si vom discuta despre integrale improprii, adic a despre integrale care
sunt denite ca limite de integrale Riemann.
Integrala improprie: cazul functiilor nem arginite
Integrala improprie (innit a): cazul domeniilor nem arginite
n sectiunile anterioare am considerat functii marginite, care au dome-
niul de denitie o multime compact a. Dac a se renunt a la una dintre aceste
ipoteze, teoria prezentat a nu mai este valabil a f ar a a se opera anumite schim-
b ari. ntruct n multe aplicatii este de dorit sa se opereze cu functii care
nu sunt m arginite sau care nu au domeniul de denitie o multime compact a,
vom prezenta teoria integralei si n acest caz.
Integrala improprie: cazul functiilor nem arginite
Fie J = [a, b] R si f o functie cu valori reale al c arei domeniu de
denitie contine pe (a, b].
S a presupunem c a f este integrabil a Riemann pe orice interval [c, b], unde
c (a, b] si s a not am
I
c
=
b
_
c
f.
Vom deni integrala improprie a lui f, pe J = [a, b], ca ind limita lui I
c
,
atunci cnd c tinde c atre a.
Denitie. Fie J = [a, b] R si f o func tie cu valori reale, al carei
domeniu de denitie contine pe (a, b].
S a presupunem ca f este integrabila Riemann, pe orice interval [c, b],
unde c (a, b] si s a not am
I
c
=
b
_
c
f.
420
Dac a exist a I R astfel nct pentru orice R, > 0 exist a
R,
> 0 astfel ca pentru orice c (a, a +
) sa avem
[I
c
I[ < ,
spunem c a I este integrala improprie a lui f pe J = [a, b] si vom nota aceast a
valoare prin
b
_
a+
f sau prin
b
_
a+
f(x)dx.
Observatie. A sadar
b
_
a+
f = lim
ca
c>a
b
_
c
f.
Observatie. De multe ori semnul + din limita inferioara de integrare
este omis.
Exemple
1. Fie J = [a, b] R si f o functie m arginita cu valori reale al carei
domeniu de denitie contine pe (a, b].
Dac a f este integrabila Riemann pe orice interval [c, b], unde c (a, b],
atunci exist a
b
_
a+
f.
Spre exemplu, func tia f : (0, ) R data de
f(x) = sin
1
x
,
pentru orice x (0, ), este integrabila impropriu pe [0, 1].
2. Func tia
f(x) =
1
x
,
unde x (0, 1], nu este integrabil a impropriu pe [0, 1].
3. Func tia
f(x) = x
,
unde x (0, 1], este integrabil a impropriu pe [0, 1], pentru (1, 0) si nu
este intergrabil a impropriu pe [0, 1], pentru (, 1).
421
Discutia precedent a a tratat functiile care nu sunt denite sau nu sunt
marginite n cap atul din stnga al intervalului. Este evident cum se trateaz a
cazul n care functia are un comportament similar n cap atul din dreapta al
intervalului. Mai interesant este cazul n care functia nu este denit a sau nu
este m arginit a ntr-un punct interior al intervalului.
Dac a p este un punct interior intervalului [a, b], iar functia f este denit a
n orice punct din [a, b], exceptnd eventual pe p, si daca exist a integralele
improprii
p
_
a
f si
b
_
p+
f, atunci denim integrala improprie a lui f, pe [a, b],
ca ind suma celor dou a integrale improprii anterioare. Altfel spus, denim
integrala improprie a lui f pe [a, b] ca ind
lim
0
>0
p
_
a
f + lim
0
>0
b
_
p+
f.
Este clar c a, dac a exist a cele dou a limite de mai sus, atunci exist a si
limita
lim
0
>0
(
p
_
a
f +
b
_
p+
f)
si
lim
0
>0
(
p
_
a
f +
b
_
p+
f) = lim
0
>0
p
_
a
f + lim
0
>0
b
_
p+
f.
S a observ am c a existen ta limitei lim
0
>0
(
p
_
a
f +
b
_
p+
f) nu implic a existenta
limitelor lim
0
>0
p
_
a
f si lim
0
>0
b
_
p+
f.
Spre exemplu, pentru f(x) =
1
x
3
, x [1, 1] 0, avem

_
1
1
x
3
dx +
1
_
1
x
3
dx = 0, pentru orice (0, 1), dar integralele improprii
0
_
1
1
x
3
dx si
1
_
0+
1
x
3
dx
nu exista.
422
n cazul n care exista, limita
lim
0
>0
(
p
_
a
f +
b
_
p+
f)
se va nota (CPV )
b
_
a
f si se va numi valoarea principal a Cauchy a integralei.
n cazul n care func tia are un num ar nit de puncte n care nu este
denit a sau nu este m arginita, putem mp arti intervalul n subintervale care
au ca extremit ati aceste puncte.
Integrala improprie (innita): cazul domeniilor nemarginite
Este important s a se extind a notiunea de functie integrabil a si n cazul
functiilor care au drept domeniu de denitie o multime nem arginit a. De
exemplu, dac a f este denit a pe x R [ x a, ia valori n R si este
integrabil a Riemann pe [a, c], pentru orice c > a, folosind notatia I
c
not
=
c
_
a
f,
denim integrala improprie a lui f, pe [a, ), ca ind limita lui I
c
, atunci
cnd c tinde c atre .
Denitie. Fie f : [a, ) R, unde a R, o functie integrabil a Rie-
mann pe [a, c], pentru orice c > a si
I
c
=
c
_
a
f.
Un numar real I se nume ste integrala improprie a lui f, pe [a, ), dac a
pentru orice R, > 0 exista M
R, astfel ca pentru orice c R, c > M
s a avem
[I I
[ < .
n acest caz num arul real I se noteaz a cu

_
a
f sau cu

_
a
f(x)dx si se mai
nume ste integrala innit a a lui f pe [a, ) (dup a terminologia introdus a de
Georey Hardy (1877-1947), profesor la Cambridge).
423
Observatie. A sadar
_
a
f = lim
c
c
_
a
f.
Exemple
1. Fie
f(x) =
1
x
,
unde x [a, ), a > 0.
Integrala innit a a lui f pe [a, ) nu exist a.
2. Fie functia
f(x) = x
,
unde x [a, ), a > 0, iar ,= 1.
Atunci integrala innit a a lui f pe [a, ) nu exist a pentru > 1 si
exist a pentru < 1.
3. Fie functia
f(x) = e
x
,
unde x R.
Atunci integrala innit a a lui f pe [0, ) exist a si este 1.
Observatie. Putem considera de asemenea cazul functiilor denite pe R.
n acest caz cerem ca f s a e integrabil a Riemann pe orice interval din R si
consider am limitele
lim
b
a
_
b
f
not
=
a
_
f
si
lim
c
c
_
a
f
not
=
_
a
f.
Este u sor de demonstrat ca dac a cele dou a limite de mai sus exist a pentru
o anume valoare a lui a, atunci ele exist a pentru orice valoare a lui a. n
424
acest caz denim integrala improprie a lui f pe R (sau integrala innit a a
lui f pe R) ca ind suma integralelor de mai sus, adic a:
f = lim
b
a
_
b
f + lim
c
c
_
a
f.
Este clar c a dac a exista cele dou a limite de mai sus, atunci exist a si limita
lim
c
(
a
_
c
f +
c
_
a
f)
si
f = lim
b
a
_
b
f + lim
c
c
_
a
f = lim
c
(
a
_
c
f +
c
_
a
f).
Dac a exista, lim
c
(
a
_
c
f +
c
_
a
f) se va numi valoarea principal a Cauchy a
integralei si se va nota cu
(CPV )
f.
S a observ am c a existen ta (CPV )

_
f nu implic a existen ta

_
f. Spre
exemplu pentru f(x) = x, x R, avem
c
_
c
xdx = 0, pentru orice c R, dar
integralele improprii
0
_
xdx si

_
0
xdx nu exista.
Prezent am n continuare cteva criterii pentru existenta integralei impro-
prii a unei functii f pe [a, ).
Pentru nceput iat a un criteriu general de tip Cauchy.
Criteriul lui Cauchy pentru integrale innite. Fie f : [a, ) R,
unde a R, o func tie integrabil a Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
425
Atunci

_
a
f exist a dac a si numai dac a pentru orice R, > 0 exist a
K
R astfel nct avem

b
_
c
f
< ,
pentru orice b c K
.
Urm atoarele trei criterii vizeaz a functii care au valori pozitive.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei con-
vergentei monotone pentru integrala innit a (vezi pagina 441), precum si a
Teoremei de la pagina 445.
Teorema. Fie f : [a, ) [0, ), unde a R, o functie integrabil a
Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
Atunci

_
a
f exist a dac a si numai dac a multimea I
c
[ c a este m arginit a.
n acest caz

_
a
f = sup
ca
c
_
a
f.
Rezultatul urm ator se va utiliza n cadrul demonstratiei Teoremei de con-
vergent a dominat a pentru integrala innit a (vezi pagina 441), precum si al
Teoremei de la pagina 446.
Criteriu de comparatie cu inegalitati pentru integrale innite.
Fie f, g : [a, ) [0, ), unde a R, dou a func tii integrabile Riemann pe
[a, c], pentru orice c > a, astfel ca
0 f(x) g(x),
pentru orice x [a, ).
Atunci, daca exist a

_
a
g exist a si

_
a
f.
n plus,
0
_
a
f
_
a
g.
426
Criteriu de comparatie la limita pentru integrale innite. Fie
f, g : [a, ) [0, ), unde a R, dou a functii integrabile Riemann pe
[a, c], pentru orice c > a, astfel ca
lim
x
f(x)
g(x)
,= 0.
Atunci integralele

_
a
g si

_
a
f au aceea si natur a; altfel spus ele exist a sau
nu, simultan.
Un criteriu foarte util, care va folosit n cadrul observatiei de la pagina
430, este urm atorul:
Criteriu lui Dirichlet pentru integrale innite. Fie f : [a, ) R,
unde a R, o func tie continu a cu proprietatea c a exist a M R, astfel ca
c
_
a
f
M,
pentru orice c a.
Fie g : [a, ) R este o functie descresc atoare cu proprietatea c a
lim
x
g(x) = 0.
Atunci exist a integrala

_
a
fg.
Demonstra tie. Pentru orice R, > 0 exist a K
R astfel ca pentru
orice x K
s a avem
0 g(x) <

2M
.
Dac a b c K
, conform celei de a doua teoreme de medie pentru

integrala Riemann-Stieltjes, punctul c) (vezi pagina 389), exist a [c, b]
astfel ca
b
_
c
fg = g(c)
_
c
f.
427
Deoarece
_
c
f
_
a
f
c
_
a
f
_
a
f
c
_
a
f
2M,
rezult a c a, pentru b c K
, avem
b
_
c
fg
,
de unde, n conformitate cu criteriul lui Cauchy, exist a integrala

_
a
fg.
Observatie. Problema denirii integralei improprii pentru func tii avnd
mai mult de o variabil a este mult mai complex a. Spre exemplu, dac a f :
R
2
R este o functie continu a si dorim s a denim
_ _
R
2
f(x, y)dxdy, ideea cea
mai la ndemna este aceea de a o deni ca ind lim
r
_ _
Sr
f(x, y)dxdy, unde
(S
r
)
r
constituie o familie de mul timi m asurabile a c aror reuniune acoper a
R
2
. Dicultatea consta n multitudinea posibilit a tilor de a alege familiile
(S
r
)
r
si n neexistenta unei garantii c a diverse alegeri pentru familiile (S
r
)
r
vor genera aceea si valoare a limitei. Lucrurile decurg "bine" atunci cnd
f 0 sau atunci cnd integrala converge absolut (i.e. atunci cnd integrala
lui [f[ este convergent a). Am anunte privind aceast a tematic a se pot g asi
n Advanced Calculus, Gerald B. Folland, Prentice Hall, 2002, paginile
202-206.
Exemple
1. S a se arate c a exist a

_
1
1
1+x
2
dx.
2. S a se arate c a exist a

_
0
e
x
2
dx si c a valoarea ei este

2
.
Observatie. Func tia x e
x
2
apare n multe contexete (ca de exem-
plu n teoria probabilit a tilor sau n statistic a). Primitiva acestei functii nu
se poate exprima cu ajutorul functiilor elementare folosind un num ar nit de
428
operatii elementare ( vezi Maxwell Rosenlicht, Integration in nite terms,
American Mathematical Monthly 79, 1972, paginile 963-972, Joseph Fels Ritt,
Integration in nite terms: Liouvilles theory of elementary meth-
ods, New York: Colombia University Press; London: Oxford University
Press IX, 1948 sau http://www.sosmath.com/calculus/integration/fant/fant.html
). Formula de mai sus prezint a num arul ntr-un nou contex care nu are
nimic n comun cu notiunea de cerc.
3. S a se arate c a pentru p > 0, exist a

_
1
sin(x)
x
p
dx.
4. S a se arate c a integrala

_
1
sin(x
2
)dx, numita integrala lui Fresnel (Au-
gustin Fresnel (1788-1827), matematician si zician francez), exist a.
Este de remarcat c a sin(x
2
) nu tinde c atre 0, atunci cnd x tinde c atre
.
5. S a se arate c a exist a integrala () =

_
0
e
x
x
1
dx, unde 1. S a se
comenteze cazul (0, 1).
Bibliograe
429
CONVERGEN TA UNIFORM
A SI ABSOLUT
A
Notiunea de convergent a absoluta
Notiunea de convergent a uniforma
Criterii de convergent a uniforma
Ca si n cazul seriilor, putem discuta despre convergenta absolut a a unei
integrale.
Notiunea de convergenta absoluta
Fie f : [a, ) R, unde a R, o func tie integrabil a Riemann pe [a, c],
pentru orice c > a.
Atunci [f[ este integrabil a Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
Deoarece
[f[ f [f[
deducem, n baza Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 425), c a dac a exist a
_
a
[f[, atunci exist a si

_
a
f, si, mai mult, avem
_
a
f
_
a
[f[ .
Denitie. Fie f : [a, ) R, unde a R. Daca exista

_
a
[f[ spunem
c a f este absolut integrabil a pe [a, ) sau ca

_
a
f converge absolut.
Observatie.

_
sin(x)
x
dx exista, dar nu este absolut convergent a.
ntr-adev ar, existenta acestei integrale este asigurat a de criteriul lui Dirich-
let (vezi pagina 427).
n plus, pentru orice k N, exist a un interval J
k
, de lungime b > 0, astfel
ca:
J
k
[k, (k + 1)]
430
si
[sinx[
1
2
,
pentru orice x J
k
.
Atunci
k
_
sin(x)
x
dx
2
_
sin(x)
x
dx +
3
_
2
sin(x)
x
dx +.... +
k
_
(k1)
sin(x)
x
dx
b
2
(
1
2
+
1
3
+.... +
1
k
),
pentru orice k N.
Prin urmare

_
sin(x)
x
dx nu este absolut convergent a.
Notiunea de convergenta uniform a
n multe aplicatii este important s a consider am integrale innite, n care
integrantul depinde de un parametru. Pentru a manevra astfel de situatii o
important a major a o are notiunea de convergent a uniform a a integralei n
raport cu parametrul.
Denitie. Fie f : [a, ) [, ] R, unde , R. S a presupunem
c a exista
F(t) =
_
a
f(x, t)dx,
pentru orice t [, ].
Vom spune ca aceast a convergent a este uniform a (n raport cu t [, ])
dac a pentru orice R, > 0, exist a M
R, astfel ca pentru orice c M
si orice t [, ], avem
F(t)
c
_
a
f(x, t)dx
< .
Denitii similare se pot enunta pentru t [, ) sau t N (ori, mai
general, pentru t M, unde M este o submul time arbitrar a a lui R).
431
Criterii de convergenta uniform a
Prezent am n continuare cteva criterii pentru convergenta uniform a.
Criteriul de tip Cauchy prezentat mai jos se va folosi n cadrul demon-
stratiei criteriilor lui Weierstrass si Dirichlet (vezi pagina 432 si 433).
Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniforma n raport cu
parametrul a integralelor innite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde
, R.
S a presupunem ca exist a
F(t) =
_
a
f(x, t)dx,
Atunci convergenta este uniform a dac a si numai dac a pentru orice R,
> 0 exista K
R astfel ca pentru orice b c K
si orice t [, ] s a
avem

b
_
c
f(x, t)dx
< .
Criteriul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei de la
pagina 446.
Criteriul lui Weierstrass privind convergenta uniforma n raport
cu parametrul a integralelor innite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde
, R.
S a presupunem c a, pentru orice t [, ] si orice c a, func tia f(., t)
este integrabil a pe [a, c] si ca exist a o func tie M : [a, ) [0, ) astfel ca
[f(x, t)[ M(x),
pentru orice x [a, ) si orice t [, ], si c a, n plus, exist a
_
a
M.
432
Atunci, pentru orice t [, ], integrala F(t) =

_
a
f(x, t)dx este (absolut)
convergent a, iar convergenta este uniform a n raport cu t [, ].
Demonstra tie. Evident

_
a
[f(x, t)[ dx este convergent a, deci integrala
F(t) =
_
a
f(x, t)dx
este absolut convergent a, pentru orice t [, ].
Pe de alt a parte, inegalitatea
b
_
c
f(x, t)dx
b
_
c
[f(x, t)[ dx
b
_
c
M(x)dx,
mpreun a cu Criteriul lui Cauchy, implic a convergenta uniform a n raport cu
t [, ].
Remarc a. Criteriul lui Weierstrass este util atunci cnd convergenta
este absolut a si uniform a, dar nu este instrumentul potrivit atunci cnd con-
vergenta este neabsolut a si uniform a. n acest caz se apeleaz a la urm atorul :
Criteriul lui Dirichlet privind convergenta uniforma n raport
cu parametrul a integralelor innite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde
, R, o functie continua.
S a presupunem ca exist a A R, astfel ca
c
_
a
f(x, t)dx
A
pentru orice t [, ] si orice c a.
n plus, s a consider am func tia : [a, ) [, ] R cu urm atoarele
proprietati:
i) functia x (x, t) este descresc atoare, pentru orice t [, ]
si
ii) func tia x (x, t) converge c atre 0, atunci cnd x tinde catre ,
uniform n raport cu t [, ] (adic a pentru orice R, > 0 exist a
433
K
R astfel ca pentru orice x [K
, ) si orice t [, ] s a avem
0 (x, t) ).
n aceste conditii, integrala
F(t) =
_
a
f(x, t)(x, t)dx
converge uniform n raport cu t [, ].
Demonstra tie. Pentru orice R, > 0 exist a K
R astfel ca pentru
orice x [K
, ) si orice t [, ] s a avem
0 (x, t)

2A
.
Dac a b c K
, conform celei de a doua teoreme de medie pentru

integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389), pentru orice t [, ], exist a
t
[c, b] astfel ca
b
_
c
(x, t)f(x, t)dx = (c, t)
t
_
c
f(x, t)dx.
Prin urmare, pentru b c K
si t [, ], avem
b
_
c
f(x, t)(x, t)dx
(c, t)2A < ,

de unde, conform Criteriului lui Cauchy, convergenta este uniform a.
Exemple-Exercitii
1. Integrala

_
0
cos(tx)
1+x
2
dx converge uniform n raport cu t R.
2. Integrala

_
0
e
x
x
t
dx converge uniform n raport cu t [0, ], pentru
orice R, > 0, dar nu converge uniform n raport cu t [0, ).
3. Integrala

_
0
e
tx
sin(x)dx converge uniform n raport cu t [, ),
pentru orice (0, ).
434
4. Integrala

_
0
e
tx
sin(x)
x
dx, unde funtia de sub integral a se consider a a lua
valoarea 1 pentru x = 0, converge uniform n raport cu t [0, ).
Bibliograe
435
INTEGRALA IMPROPRIE (INFINIT
A) CU PARAMETRU
Fie f : [a, ) [, ] R, unde , R, o functie continu a.
Se presupune c a exist a
F(t) =
_
a
f(x, t)dx,
Vom ar ata c a dac a aceast a convergent a este uniform a (n raport cu t
[, ]), atunci F este continu a, iar integrala sa poate calculat a schimbnd
ordinea de integrare. Un rezultat similar va demonstrat pentru derivat a.
Teorema de continuitate n raport cu parametrul pentru inte-
grale innite. Fie f : [a, )[, ] R, unde , R, o functie continu a
astfel ca pentru orice t [, ] exist a F(t) =

_
a
f(x, t)dx, iar aceast a conver-
gen t a este uniforma (n raport cu t [, ]).
Atunci F este continua.
Demonstra tie. Pentru orice n N, e F
n
: [, ] R, data de
F
n
(t) =
a+n
_
a
f(x, t)dx.
Conform Teoremei de continuitate n raport cu parametrul pentru inte-
grala Riemann cu parametru (vezi pagina 396), pentru orice n N, functia
F
n
este continu a.
Cum sirul (F
n
)
nN
converge uniform catre F, deducem, folosind teorema
de la pagina 220, c a functia F este continu a.
436
Rezultatul de mai jos se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremelor
de la paginile 446 si 448.
Teorema. n ipotezele anterioare, avem
F(t)dt =
_
a
(
f(x, t)dt)dx,
adic a
_
a
f(x, t)dx)dt =
_
a
(
f(x, t)dt)dx.
n
: [, ] R, data de
F
n
(t) =
a+n
_
a
f(x, t)dx.
Atunci, conform Teoremei de inversare a ordinii de integrare a ordinii de
integrare pentru integrala Riemann (vezi pagina 400), avem
F
n
(t)dt =
a+n
_
f(x, t)dt)dx.
Cum sirul (F
n
)
nN
converge uniform catre F, deducem, folosind teorema
de permutare a limitei cu integrala de la pagina 366, c a
_
a
f(x, t)dx)dt =
_
a
(
f(x, t)dt)dx.
437
Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru in-
tegrale innite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde , R, o func tie
continua avnd urmatoarele proprieta ti:
i)
f
t
este continu a;
ii) exist a
F(t) =
_
a
f(x, t)dx,
pentru orice t [, ];
iii) G(t) =

_
a
f
t
(x, t)dx converge uniform (n raport cu t [, ]).
Atunci F este derivabila si
F
= G.
Altfel spus, avem
t
(
_
a
f(x, t)dx) =
_
a
f
t
(x, t)dx.
n
: [, ] R, data de
F
n
(t) =
a+n
_
a
f(x, t)dx.
Atunci, conform Teoremei de derivabilitate n raport cu parametrul pen-
tru integrala Riemann cu parametru (vezi pagina 397), F
n
este derivabil a
si
F
n
(t) =
a+n
_
a
f
t
(x, t)dx.
Cum sirul (F
n
)
nN
converge c atre F, iar sirul (F
n
)
nN
converge uniform
catre G, deducem, folosind Teorema de permutare a limitei cu derivata (vezi
pagina 291), ca
438
F
= G.
Exemple
1. Pentru 0 < < avem
log(
) =
_
0
e
x
e
x
x
dx.
2.
(n + 1) = n!,
pentru orice n N.
3. Functia este continu a pe (1, ).
4. Pentru t 0 si u 0,
F(u) =
_
0
e
tx
sin(ux)
x
dx = arctg(
u
t
).
n particular, avem
2
=
_
0
sin(ux)
x
dx,
unde u > 0.
Observatie. Problema calculului valorilor unor integrale improprii pre-
cum cea de mai sus si cea a integralei lui Fresnel (vezi pagina 428), dar nu
numai, se va relua n cadrul cursului de Analiza Complex a ca o aplicatie a
teoremei reziduurilor (vezi P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Anali-
za Matematica (Functii Complexe), Editura Didactic a si Pedagogic a,
Bucuresti, 1982, paginile 121-133).
Bibliograe
439
SIRURI DE INTEGRALE IMPROPRII (INFINITE)
Teorema de convergenta dominata a lui Lebesgue pentru integrale
innite
Teorema de convergenta monoton a pentru integrale innite
Fie (f
n
)
nN
n
: [a, ) R, unde a R.
Presupunem c a, pentru orice n N, exist a

_
a
f
n
si c a exist a
lim
n
f
n
(x) = f(x),
Am dori s a vedem n ce conditii exist a

_
a
f si are loc relatia
lim
n
_
a
f
n
=
_
a
f.
S a observ am c a daca denim
f
n
(x) =
1
x
, x [1, n]
0, x (n, )
,
unde n N, atunci exist a

_
1
f
n
, sirul (f
n
)
nN
este m arginit, cresc ator si
converge uniform c atre o functie continu a, care nu este integrabil a pe [1, ).
Asadar, n general, nu exist a

_
a
f.
Mai mult, dac a denim
g
n
(x) =
1
n
, x [0, n
2
]
0, x (n
2
, )
,
unde n N, atunci exist a

_
0
g
n
, sirul (g
n
)
nN
este m arginit si converge uniform
catre o functie g pentru care exist a

_
0
g, dar egalitatea lim
n
_
0
g
n
=

_
0
g nu este
valabil a.
440
Asadar, n general
lim
n
_
a
f
n
,=
_
a
f.
Prezent am mai jos dou a rezultate care furnizeaz a conditii suciente pen-
tru existenta

_
a
lim
n
f
n
si pentru asigurarea egalit atii lim
n
_
a
f
n
=

_
a
lim
n
f
n
.
Primul dintre ele se dovedeste util n cadrul rezolv arii execitiilor 3 si 4 de
la pagina 450.
Teorema de convergenta dominat a pentru integrale innite
Teorema de convergent a dominata pentru integrale innite. Fie
(f
n
)
nN
un sir de func tii, f
n
: [a, ) R, unde a R, cu proprietatea c a
lim
n
f
n
(x)
not
= f(x),
S a prespunem c a pentru orice c (a, ) si pentru orice n N, f si
f
n
sunt integrabile Riemann pe [a, c] si c a exist a o functie M : [a, ) R
avnd urm atoarele propriet a ti:
i) exist a

_
a
M;
ii)
[f
n
(x)[ M(x),
pentru orice x [a, ) si orice n N.
Atunci exist a

_
a
f si
lim
n
_
a
f
n
=
_
a
f =
_
a
lim
n
f
n
.
Demonstra tie. Utiliznd Criteriul de comparatie cu inegalit ati (vezi pagi-
na 426) si ipoteza, rezult a, conform consideratiilor de la pagina 418, c a exist a
_
a
f si

_
a
f
n
, pentru orice n N.
441
Existenta

_
a
M, ne asigur a c a pentru orice R, > 0 exist a K R
astfel ca
_
K
M < ,
deci

_
K
f
n
< ,
pentru orice n N si
_
K
f < .
n conformitate cu Teorema de convergent a dominat a pentru integrala
Riemann (vezi pagina 368), avem
lim
n
K
_
a
f
n
=
K
_
a
f,
deci pentru orice R, > 0 exist a n
N astfel ca pentru n N, n n
s a avem

K
_
a
f
n
K
_
a
f
< .
Prin urmare, pentru un astfel de n, avem
_
a
f
_
a
f
n
K
_
a
f
K
_
a
f
n
_
K
f
_
K
f
n
K
_
a
f
K
_
a
f
n
_
K
f
_
K
f
n
< 3.
Asadar, pentru orice R, > 0 exist a n
N astfel ca pentru n N,
n n
s a avem

_
a
f
_
a
f
n
3
442
i.e.

_
a
f = lim
n
_
a
f
n
.
Teorema de convergenta monoton a pentru integrale innite
Teorema convergentei monotone pentru integrale innite. Fie
(f
n
)
nN
un sir m arginit si cresc ator de func tii f
n
: [a, ) R, unde a R.
S a prespunem c a exist a

_
a
f
n
, pentru orice n N si e
lim
n
f
n
(x)
not
= f(x),
pentru orice x [a, ),
Atunci exista

_
a
f daca si numai daca multimea
_
a
f
n
[ n N este
marginita.
n acest caz
_
a
lim
n
f
n
=
_
a
f = sup
nN
_
a
f
n
= lim
n
_
a
f
n
.
Demonstra tie. F ar a pierderea generalitatii, putem presupune c a
f
n
(x) 0,
pentru orice n N si pentru orice x [a, ).
Sirul (
_
a
f
n
)
nN
este cresc ator.
Dac a exist a

_
a
f, conform Teoremei de convergent a dominat a pentru in-
tegrale innite (vezi pagina 441), avem
_
a
f = sup
nN
_
a
f
n
= lim
n
_
a
f
n
.
443
Reciproc, presupunem c a multimea
_
a
f
n
[ n N este m arginit a si e
S = sup
nN
_
a
f
n
.
Pentru c > a, avem, conform cu Teorema de convergent a monoton a pen-
tru integrala Riemann (vezi pagina 371),
c
_
a
f = sup
nN
c
_
a
f
n
= lim
n
c
_
a
f
n
. (*)
Deoarece f
n
0, deducem c a pentru orice c > a si pentru orice n N,
avem
c
_
a
f
n

_
a
f
n
S,
de unde, folosind (), prin trecere la limit a dup a n tinznd la , ducem c a
c
_
a
f S.
Atunci, n conformitate cu Teorema de la pagina 426,

_
a
f exista si
_
a
f = sup
c
c
_
a
f = sup
c
sup
nN
c
_
a
f
n
=
= sup
nN
sup
c
c
_
a
f
n
= sup
nN
_
a
f
n
.
Bibliograe
444
INTEGRALE IMPROPRII (INFINITE) ITERATE
n Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina 437) am
obtinut un rezultat care permite permutarea ordinii de integrare pe o multime
de tipul (x, t) [ x [a, ), t [, ]. Este de dorit s a putem schimba or-
dinea de integrare si pentru integrale innite iterate, adic a s a stabilim n ce
ipoteze avem egalitatea
_
a
f(x, t)dx)dt =
_
a
(
f(x, t)dt)dx.
Teorema. Fie f : [a, ) [, ) [0, ), unde a, R.
S a presupunem ca
(
b
_
a
f(x, t)dx)dt =
b
_
a
(
f(x, t)dt)dx, (*)

pentru orice b a si c a
_
a
f(x, t)dx)dt =
_
a
(
f(x, t)dt)dx, (**)

pentru orice .
n aceste conditii, daca una dintre integralele iterate
_
a
f(x, t)dx)dt,
_
a
(
f(x, t)dt)dx
exista, atunci exist a si cealalta si ele sunt egale.
Demonstra tie. S a presupunem c a exist a

_
_
a
f(x, t)dx)dt.
445
Deoarece f este pozitiv a avem
b
_
a
f(x, t)dx
_
a
f(x, t)dx,
pentru orice b a si orice t [, ).
Prin urmare
(
b
_
a
f(x, t)dx)dt
_
a
f(x, t)dx)dt,
de unde folosind (*), avem
b
_
a
(
f(x, t)dt)dx
_
a
f(x, t)dxdt,
pentru orice b a.
Folosind Teorema de la pagina 426, deducem c a exist a

_
a
(
f(x, t)dt)dx si
ca

_
a
(
f(x, t)dt)dx
_
a
f(x, t)dxdt.
Similar se obtine inegalitatea invers a, de unde concluzia.
Teorema. Fie f : [a, ) [, ) R, unde , R, o func tie
continua.
S a presupunem c a functiile M : [a, ) [0, ) si N : [a, ) [0, )
au proprietatea c a exista

_
a
M si

_
N.
Dac a, pentru orice (x, t) [a, ) [, ), avem
[f(x, t)[ M(x)N(t),
atunci integralele iterate
_
a
f(x, t)dx)dt
446
si
_
a
(
f(x, t)dt)dx
exista si sunt egale.
Demonstra tie. Deoarece N este m arginita pe orice interval [, ], folosind
Criteriul lui Weierstrass (vezi pagina 432), deducem c a integrala
_
a
f(x, t)dx
converge uniform n raport cu t [, ].
Atunci, conform Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
437), avem
_
a
f(x, t)dx)dt =
_
a
(
f(x, t)dt)dx,
pentru orice , R, ,
Similar
(
b
_
a
f(x, t)dx)dt =
b
_
a
(
f(x, t)dt)dx,
pentru orice a b, a, b R.
Pentru a ncheia demonstratia se apeleaza la Criteriul de comparatie cu
inegalit ati (vezi pagina 426) pentru a justica existenta integralelor

_
_
a
f(x, t)dx)dt
si

_
a
(
f(x, t)dt)dx si la teorema anterioar a pentru a justica egalitatea lor.
Rezultatele precedente au vizat cazul n care integralele iterate sunt abso-

lut convergente, n timp ce urm atorul trateaza cazul convergentei neabsolute.
El este util n rezolvarea exercitiilor 1 si 2 din acest capitol.
447
Teorema. Fie f : [a, ) [, ) R, unde , R, o func tie
continua.
S a presupunem c a integralele innite

_
a
f(x, t)dx si

_
f(x, t)dt converg

uniform n raport cu t [, ), respectiv x [a, ).
n plus, daca denim, pentru orice x [a, ) si t [, ),
F(x, ) =
f(x, t)dt,
s a presupunem ca integrala
_
a
F(x, )dx
converge uniform n raport cu [, ).
Atunci integralele

_
_
a
f(x, t)dx)dt si

_
a
(
f(x, t)dt)dx exist a, si
_
a
f(x, t)dx)dt =
_
a
(
f(x, t)dt)dx.
Demonstra tie. Deoarece integrala
_
a
F(x, )dx
converge uniform n raport cu [, ), pentru orice R, > 0 exist a
A
R astfel ca pentru A A
s a avem
A
_
a
F(x, )dx
_
a
F(x, )dx
< , (1)
pentru orice .
S a observ am c a
A
_
a
F(x, )dx =
A
_
a
(
f(x, t)dt)dx =
(
A
_
a
f(x, t)dt)dx.
448
Atunci, din convergenta uniform a a integralei

_
f(x, t)dt n raport cu

x [a, ), deducem c a
lim
A
_
a
F(x, )dx =
A
_
a
(
f(x, t)dt)dx.
Drept urmare, exist a B astfel ca pentru
1

2
B s a avem
A
_
a
F(x,
2
)dx
A
_
a
F(x,
1
)dx
< . (2)
Din (1) si (2), deducem c a, pentru
1

2
B, avem
_
a
F(x,
2
)dx
_
a
F(x,
1
)dx
< 3,
deci exist a lim
_
a
F(x, )dx.
Avem, folosind Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
437), obtinem
lim
_
a
f(x, t)dx)dt = lim
_
a
(
f(x, t)dt)dx = lim
_
a
F(x, )dx,
deci exist a

_
_
a
f(x, t)dx)dt.
Trecnd la limit a dup a tinznd catre , n (1), deducem c a
A
_
_
a
f(x, t)dt)dx
_
a
f(x, t)dx)dt
,
de unde, prin trecere la limit a dup a A tinznd c atre , se deduce concluzia.
449
Exercitii
1. S a se arate c a
_
0
(
_
0
e
(x+t)
sin(xt)dx)dt =
_
0
(
_
0
e
(x+t)
sin(xt)dt)dx.
2. S a se arate c a, pentru a > 0 si > 0,
_
a
e
xt
dx)dt =
_
a
(
e
xt
dt)dx.
3. S a se arate c a

_
0
e
x
2
dx =

2
.
4. S a se arate c a
_
0
sin x
x
dx =

2
.
Bibliograe
450
FUNC TIILE GAMA SI BETA
Functia Gama
Functia Beta
Leg atura dintre functiile Gama si Beta
Functia Gama (introdus a si studiat a de c atre Euler n anii 1730) reprezin-
t a o generalizare a conceptului de factorial la numere reale (si, asa cum se
poate constata dup a parcurgerea cursului de functii complexe, la numere
complexe). Ea constituie o prezent a consistenta n cadrul teoriei probabili-
t atilor, statisticii si combinatoricii. n strnsa leg atur a cu functia Gama este
functia Beta.
Functia Gama
Functia : (0, ) (0, ) dat a de
(x) =
_
0
e
t
t
x1
dt,
pentru orice x (0, ), se nume ste func tia Gama.
Aceasta functie are urm atoarele propriet ati:
a)
(1) = 1;
b)
(
1
2
) =
;
c)
(x + 1) = x(x),
pentru orice x (0, ); n particular, avem
(n + 1) = n!,
pentru orice n N;
451
d)
(2x) =
1
2
2
2x1
(x)(x +
1
2
);
e)
lim
x0
x>0
x(x) = 1;
prin urmare, func tia nu este m arginit a;
f )
lim
x
(x +a)
x
a
(x)
= 1,
pentru orice a (0, );
g) este o func tie convexa de clas a (
.
Functia Beta
Functia B : (0, ) (0, ) (0, ) dat a de
B(x, y) =
1
_
0
t
x1
(1 t)
y1
dt,
pentru orice x, y (0, ), se nume ste functia Beta.
Aceasta functie are urm atoarele propriet ati:
a)
B(x, y) = B(y, x),
pentru orice x, y (0, );
b)
B(x, y) = 2
2
_
0
sin
2x1
t cos
2y1
tdt,
pentru orice x, y (0, );
c)
B(x, y) =
_
0
u
x1
(1 +u)
x+y
du,
pentru orice x, y (0, ).
452
Leg atura dintre functiile Gama si Beta
Leg atura dintre cele dou a func tii este dat a de formula
B(x, y) =
(x)(y)
(x +y)
,
pentru orice x, y (0, ).
Observatie. Cititorul interesat poate aa detalii privind cele doua functii
consultnd urm atoarele lucrari:
E. Artin, The Gamma Function, New York: Holt, Rinehart, and Win-
ston, 1964.
Philip J. Davis, Leonhard Eulers integral: A historical prole
of the Gamma function, The American Mathematical Monthly, 66 (10),
1959, 849-869.
O. St an a sila, Analiz a Matematica, Editura Didactic a si Pedagogic a,
G.E. Silov, Analiz a Matematica, Editura Stiintic a si Enciclopedic a,
Exercitii
1. S a se arate c a
_
0
x
m
e
ax
2
dx =
1
2a
m+1
2
(
m + 1
2
),
unde a (0, ) si m (1, ).
2. S a se arate c a
(x)(1 x) =

sin x
,
pentru orice x (0, 1).
3. S a se arate c a
1
_
0
ln(x)dx =
ln2
2
.
453
4. S a se arate c a
2
2x
(x)(x +
1
2
)
(2x)
= 2
,
5. S a se arate c a:
i)
2
_
0
tg
a
(x)dx =

2 cos(
a
2
)
,
unde a (1, 1);
ii)
_
0
1
3 cos x
dx =
1
4
((
1
4
))
2
;
iii)
2
_
0
sin
a1
(x)dx = 2
a2
B(
a
2
,
a
2
),
unde a (0, ).
6. S a se arate c a
(a)
(a)
=
_
0
(e
x
1
(1 +x)
a
)
1
x
dx.
7. S a se arate c a
lim
x
x
a
B(a, x) = (a),
unde a (0, ).
454
FORMULA LUI de MOIVRE-STIRLING
When Newton said "If I have seen a little farther than others it is because
I have stood on the shoulders of giants", one of those giants was John Wallis.
... His Arithmetica Innitorul, published in 1655, derives the rule (found also by
Fermat) for the integral of a fractional power of x:
1
_
0
x
m
n
dx =
1
1+
m
n
=
n
n+m
. Our
interest lies in one of the applications he makes of this rule, an innite process that
yields a value for . It does not involve an innite series but rather an innite
product. It is included because it demonstrates an audacious use of the innite, it
motivated Newtons calculation of , and it yields a useful formula that will play
an important role in estimating the size of n!.
Association of America, 1994, pagina 271
An acurate approximation of n! was discovered in 1730 in a collaboration
between Abraham de Moivre (1667-1754) and James Stirling (1692-1770). ... One
of the rst things one observes about n! is that it grows very fast. ... we can say
with condence that ... n! n
n
e
n
. To rene this approximation any further, we
need to turn to innite series. We shall follow de Moivres original argument which
he published in 1730. The reader is forewarned that it is intricate. de Moivre did
not simply sit down and write this out, it is product of nine years of work, the last
ve of which involved the frequent sharing of ideas with James Stirling.
Association of America, 1994, paginile 294, 296 si 297
Formula lui Wallis
Formula lui de Moivre-Stirling
Formula lui Wallis
Se poate constata usor c a
2
_
0
(sin x)
2n
dx =
(n +
1
2
)
2(n + 1)
=
1 3 5 ... (2n 1)
2 4 6 ... (2n)

2
455
si ca
2
_
0
(sinx)
2n+1
dx =

(n + 1)
2(n +
3
2
)
=
2 4 6 ... (2n)
1 3 5 ... (2n + 1)
.
Prin integrarea inegalit atilor
(sin x)
2n+1
(sinx)
2n
(sin x)
2n1
,
valabile pentru orice x [0,

2
], folosind relatiile de mai sus, se constat a
validitatea urm atoarei relatii care este cunoscut a sub numele de formula lui
Wallis
lim
n
2 2 4 4 6 6 ... (2n) (2n)
1 3 3 5 5 ... (2n 1) (2n 1) (2n + 1)
=

2
.
Nota istorica. John Wallis (1616 - 1703), matematician englez, a stu-
diat la James Movats grammar school din Tenterden, Kent, la Martin Hol-
beachs school din Felsted, Essex (unde nvat a latina si greac a), la Emmanual
College si Queens College din Cambridge. n 1649, avnd n vedere aju-
torul acordat (prin decodarea mesajelor "regalistilor") de catre Walllis, n
cadrul r azboiului civil, taberei sustin atorilor ideii de Parlament n detrimen-
tul sustin atorilor Regalit atii, a fost numit, chiar de c atre Cromwell (care-l
aprecia, nu numai datorit a vederilor sale politice, ci si datorit a cunostintelor
sale), titular al Savilian Chair of Geometry de la Oxford, n locul titularu-
lui anterior care avea simpatii "regaliste". A fost titularul acestei catedre
pn a la sfrsitul vietii, adic a peste 50 de ani. Wallis, considerat ca ind
cel mai important matematician englez de pn a la Newton, a contribuit, n
mod substantial, la elaborarea bazelor analizei matematice. Cea mai cunos-
cuta lucrare a lui Wallis (aparut a n 1656), care contine si formula de mai
sus (descoperit a datorit a ncerc arilor de a calcula
1
_
0
1 x
2
dx, si deci de a
determina aria unui cerc de raza 1), se intituleaz a Arithmetica innitorum.
Sunt prezentate aici metode, utilizate ulterior de c atre Newton, pentru calcu-
lul integralelor. Wallis a fost primul care a utilizat simbolul (ales pentru
ca semnic a o curb a ce poate parcurs a de o innitate de ori).
456
Formula lui de Moivre-Stirling
Formula lui Stirling ne furnizeaz a o aproximare simpl a si util a a lui n!
pentru valori mari ale lui n. Ea ne precizeaz a comportatrea asimptotic a, la
, a lui n!.
Teorema (formula lui de Moivre-Stirling)
lim
n
n!
n
n+
1
2
e
n
=
2.
Nota istorica. Abraham de Moivre (1667 - 1754), matematician francez,
a studiat la Academia Protestant a din Sedan unde a studit limba greac a,
precum si la Collge de Harcourt din Paris. de Moivre ind protestant, din
cauza persecutiilor religioase existente n Franta la aceea vreme, va petrece
o perioad a n nchisoare pentru ca apoi s a emigreaze n Anglia n 1688. Aici
se mprieteneste cu Halley si Newton. Face o prim a comunicare cu titlul
"Method of uxions" la Royal Society, al c arei membru devine n 1697. n
1710 de Moivre este numit ca membru al comisiei numite de Royal Society
pentru a judeca disputa dintre Newton si Leibniz cu privire la prioritatea
invent arii bazelor calculului diferential si integral. de Moivre a contribuit la
dezvoltarea geometriei analitice, teoriei probabilitatilor (a publicat, n 1718,
o lucrare de referint a n acest domeniu, intitulat a "The Doctrine of Chance:
A method of calculating the probabilities of events in play", reeditat a n 1738
si 1756) si a statisticii (a publicat, n 1724, o lucrare cu titlul "Annuities on
lives"). n lucrarea sa "Miscellanea Analytica", ap arut a n 1730, se g aseste
asa numita formul a a lui Stirling (atribuit a n mod eronat lui Stirling). n cea
de a doua editie a acestei c arti, aparut a n 1738, de Moivre mentioneaz a con-
tributia lui Stirling la mbun at atirea formulei. A avut contributii nsemnate
la dezvoltarea teoriei numerelor complexe. A fost ales membru al Academiei
de Stiinte din Paris, n 1754. Desi, avnd n vedere meritele sale stiintice
incontestabile, de Moivre a primit sprijin din partea lui Leibniz, Newton si
Halley pentru a obtine o catedr a universitar a, acest lucru nu s-a realizat,
venitul s au principal provenind din lectii particulare si murind n s ar acie.
Nota istorica. James Stirling (1692 - 1770), matematician scotian, a
studiat la Oxford, Padova si Venetia si a condus Compania Minier a Scotian a.
Opera sa principal a o constituie tratatul (publicat n 1730) intitulat Metho-
dus Dierentialis, tratat care contine si celebra formul a care-i poart a numele,
457
precum si chestiuni legate de functia Gama. O alt a contributie nsemnat a a
lui Stirling o constituie memoriul intitulat "Twelve propositions concerning
the gure of the Earth", sustinut n anul 1735 la Royal Society si a c arui
variant a extins a a ap arut sub numele "Of the gure of the Earth, and the
variation of gravity on the surface", n anul 1735. A purtat corespondente
cu mari matematicieni ai vremii, precum Newton, De Moivre, Maclaurin si
Euler. La propunerea prietenului sau Newton, a fost ales membru al Royal
Society of London. A fost de asemenea membru al Academiei Regale din
Berlin.
Vom ncepe prin a demonstra urm atoarele dou a leme.
Lema 1. Pentru orice p, x (0, ), are loc inegalitatea
e
x
< (1 +
x
p
)
p+
x
2
.
n particular, pentru x = 1, ob tinem ca
e < (1 +
1
n
)
n+
1
2
,
pentru orice n N.
Demonstra tie. Inegalitatea considerat a este echivalent a cu
0 < (p +
x
2
) ln(1 +
x
p
) x.
Pentru x (0, ), s a consider am functia f
x
: (0, ) R dat a de
f
x
(p) = (p +
x
2
) ln(1 +
x
p
) x,
pentru orice p (0, ).
Inegalitatea considerat a se scrie sub forma
0 < f
x
(p),
pentru orice p (0, ).
Deoarece
f
x
(p) = ln(
p +x
p
)
x
p
p +
x
2
p +x
458
si
f
x
(p) =
x
3
2p
2
(p +x)
2
> 0,
pentru orice p (0, ), deducem ca f
x
este cresc atoare, deci
f
x
(p) < lim
p
f
x
(p) = 0,
ceea ce arat a c a f
x
este descresc atoare si ca atare avem
f
x
(p) > lim
p
f
x
(p) = 0,
pentru orice p (0, ), i.e. concluzia.
Lema 2. Pentru orice n N, are loc inegalitatea
2
2n + 1
< ln(n + 1) lnn <
2n + 1
2n(n + 1)
.
Demonstra tie. S a consideram functiile f, g : [1, ) R date de
f(x) = ln(x + 1) lnx
2
2x + 1
si
g(x) = lnx ln(x + 1) +
2x + 1
2x(x + 1)
,
Se constat a usor c a
f
(x) =
1
4x(x + 1)(2x + 1)
2
< 0
si
g
(x) =
1
2x
2
(x + 1)
2
< 0,
Asadar f si g sunt descresc atoare pe [1, ) si prin urmare
f(x) f(1) = ln2
2
3
< 0
459
si
g(x) > lim
x
g(x) = 0,
Atunci, pentru orice n N, avem
f(n) < 0 < g(n),
ceea ce echivaleaz a cu concluzia.
Observatie. Anterior, n cadrul prezentului curs (vezi pagina 167), am
stabilit ca inegalitatea
1
n + 1
< ln(n + 1) lnn <
1
n
,
este valabila pentru orice n N, n 2.
Lema 2 este o ntarire a acestui rezultat deoarece media armonic a a nu-
merelor
1
n
si
1
n+1
este
2
2n+1
, iar media aritmetic a a lor este
2n+1
2n(n+1)
.
Acum putem ncepe demonstratia formulei lui Stirling.
Cu notatia
x
n
=
n!
n
n+
1
2
e
n
,
avem, conform lemei 1,
x
n
x
n+1
=
(1 +
1
n
)
n+
1
2
e
> 1, (*)
pentru orice n N, ceea ce arat a ca sirul (x
n
)
n
este descresc ator.
Cum el este minorat de 0, deducem c a, n conformitate cu Teorema con-
vergentei monotone (vezi pagina 138), este convergent, deci exist a l [0, )
astfel ca
lim
n
x
n
= l.
Vom ar ata c a
l > 0.
Prin logaritmare, folosind (), obtinem
lnx
n
lnx
n+1
= (n +
1
2
)[ln(n + 1) lnn] 1,
460
de unde, conform lemei 2, avem
0 < lnx
n
lnx
n+1
< (n +
1
2
)
2n + 1
2n(n + 1)
1 =
1
4
(
1
n

1
n + 1
),
pentru orice n N.
Atunci, pentru orice n, k N, prin adunarea inegalit atilor de tipul celei
de mai sus scrise succesiv pentru indicii n, n + 1, ..., n +k 1, obtinem
0 < ln x
n
ln x
n+k
<
1
4
(
1
n

1
n +k
),
i.e.
1 <
x
n
x
n+k
< e
1
4
(
1
n
1
n+k
)
,
adica
e
1
4
(
1
n+k
1
n
)
<
x
n+k
x
n
< 1.
Prin trecere la limit a, dup a k tinznd la , n inegalitatea anterioar a,
obtinem
e
1
4n

l
x
n
,
deci
l ,= 0.
Acum s a observ am c a
x
2
n
x
2n
=
4
n
(n!)
2
(2n)!
_
2
n
=
2 4 ... (2n)
1 3 ... (2n 1)
_
2
n
,
de unde
x
2
n
x
2n
=
2 4 ... (2n)
1 3 ... (2n 1)
1
2n + 1
_
2(2n + 1)
n
,
pentru orice n N.
Prin trecere la limit a n relatia de mai sus, avnd n vedere formula lui
Wallis, deducem c a
l =
2,
i.e.
lim
n
n!
n
n+
1
2
e
n
=
2.
461
Observatie. Formula lui Stirling se poate generaliza sub urmatoarea
form a
lim
x
(x)
x
x
1
2
e
x
=
2.
Detalii se pot g asi n Gerald B. Folland, Advanced Calculus, Prentice
Hall, 2002, paginile 350-353.
Exercitii
1. S a se arate c a
lim
x
x(x +
1
2
)
(x + 1)
= 1.
Bibliograe
1. Gerald B. Folland, Advanced Calculus, Prentice-Hall, Inc., New
Jersey, 2002.
2. Andrei Vernescu, Numarul e si Matematica Exponentialei, Edi-
tura Universit atii din Bucuresti, 2004 - cota la biblioteca Facult atii de Matem-
atic a si Informatic a, Universitatea din Bucuresti
462
FUNC TII CU VARIA TIE M
ARGINIT
A
O functie real a f(t), denit a pe [a, b], este cu variatie marginit a pe [a, b], dac a
exist a un num ar K, astfel nct, oricare ar diviziunea = (a = t
0
< t
1
< ... <
t
i
< t
i+1
< ... < t
n
= b), avem v() =
n1
i=0
[f(t
i+1
) f(t
i
)[ K (*). Pentru
a ntelege sensul intuitiv al acestei notiuni, este sucient s a observ am semnicatia
expresiei lui v(). Num arul v() nsumeaz a toate modicarile pe care le sufer a
functia pe parcursul de la a la b, dac a se face abstractie de valorile pe care le ia n
interiorul intervalelor care alc atuiesc diviziunea . Este clar atunci c a pentru a
avea o m asur a ct mai bun a a modic arilor pe care valorile functiei le sufer a ntre a
si b este indicat s a ndesim ct mai mult punctele diviziunii . Cum num arul v()
nu scade atunci cnd ad aug am noi puncte diviziunii , este natural s a se ndrepte
atentia asupra celui mai mic numar K cu proprietatea (*). Acest num ar va da cea
mai bun a m asur a a modicarilor pe care functia f(t) le sufera pe segmentul [a, b].
Solomon Marcus, Notiuni de analiza matematic a, Editura Stiintic a, Bucuresti,
1967, paginile 83 si 84
Notiunea de functie cu variatie marginita
Clase de functii cu variatie m arginit a
Caracterizarea alternativa a functiilor cu variatie marginita
Calculul variatiei totale a unei functii derivabile cu derivata
continua
Notiunea de functie cu variatie marginita
Denitie. Pentru o func tie f : [a, b] R
p
si P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n1
, x
n
=
b) o parti tie a lui [a, b], denim varia tia lui f corespunzatoare lui P, notat a
cu V
P
(f), ca ind
V
P
(f) =
n
k=1
|f(x
k
) f(x
k1
)| .
Dac a multimea V
P
(f) [ P este o parti tie a lui [a, b] este m arginita, atunci
spunem c a f este cu varia tie m arginit a si n acest caz numarul real pozitiv
supV
P
(f) [ P este o parti tie a lui [a, b]
463
se noteaz a cu
b
V
a
(f) si se nume ste varia tia total a a lui f pe [a, b].
Observatie. O functie continu a f : [a, b] R
p
se nume ste drum, iar
imaginea sa se nume ste suportul drumului considerat. Deoarece V
P
(f) repre-
zint a lungimea liniei poligonale determinate de punctele f(x
0
), f(x
1
), ..., f(x
n
),
este natural s a spunem ca suportul drumului f : [a, b] R
p
are lungime (este
recticabil) dac a supV
P
(f) [ P este o parti tie a lui [a, b] este nit si s a-l
numim lungimea suportului drumului f. A sadar suportul drumului f are
lungime (este recticabil) daca si numai dac a f este cu varia tie m arginit a si
n acest caz lungimea suportului drumului f este egala cu
b
V
a
(f).
Pentru o func tie f : [a, b] R cu proprietatea c a F : [a, b] R
2
, dat a
de F(x) = (x, f(x)), pentru orice x [a, b], este cu variatie m arginit a, vom
numi lungimea gracului lui f variatia total a a func tiei F.
Rezultatul urmator arat a c a studiul functiilor cu variatie m arginita se
poate reduce la studiul cazului n care functia este cu valori n R.
Propozitie. O functie f : [a, b] R
p
, avnd componentele f
1
, ..., f
p
, este
cu varia tie m arginit a dac a si numai dac a func tiile f
1
, ..., f
p
sunt cu varia tie
marginita.
Demonstra tie. Deoarece pentru orice partitie P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n1
, x
n
=
b) a lui [a, b], avem
[f
i
(x
k
) f
i
(x
k1
)[ |f(x
k
) f(x
k1
)|
p
i=1
[f
i
(x
k
) f
i
(x
k1
)[ ,
pentru orice i 1, 2, ..., p si k 1, 2, ..., n, deducem c a
n
k=1
[f
i
(x
k
) f
i
(x
k1
)[
n
k=1
|f(x
k
) f(x
k1
)|
n
k=1
p
i=1
[f
i
(x
k
) f
i
(x
k1
)[ ,
i.e.
V
P
(f
i
) V
P
(f)
p
i=1
V
P
(f
i
),
464
Rezultatul urm ator dovedeste c a proprietatea de a cu variatie marginit a
se p astreaz a prin restrictionarea functiei la un subinterval al intervalului
initial.
Propozitie. Fie f : [a, b] R
p
o functie cu varia tie m arginit a si [c, d]
[a, b]. Atunci f
|[c,d]
este cu variatie marginit a si
d
V
c
(f)
b
V
a
(f).
Demonstra tie. Dac a P = (c = x
1
, x
2
, ...., x
n1
, x
n
= d) este o partitie
arbitrar a a lui [c, d], atunci Q = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n
, x
n+1
= b) este o partitie
a lui [a, b] si avem
V
P
(f) =
n
k=2
|f(x
k
) f(x
k1
)|
n+1
k=1
|f(x
k
) f(x
k1
)| = V
Q
(f)
b
V
a
(f),
de unde f
|[c,d]
este cu variatie m arginit a si
d
V
c
(f)
b
V
a
(f).
Corolar. Fie f : [a, b] R
p
o func tie cu varia tie marginit a. Atunci
functia f
1
: [a, b] R dat a de
f
1
(x) =
x
V
a
(f),
pentru orice x [a, b] este cresc atoare.
Rezultatul de mai jos arat a ca familia functiilor cu variatie marginit a
constituie o subclasa a functiilor m arginite.
Propozitie. O func tie cu varia tie m arginit a f : [a, b] R
p
este m arginit a.
Demonstra tie. Pentru x [a, b], P
x
ind partitia lui [a, x] format a numai
din capetele acestui interval, avem
|f(x)| |f(x) f(a)| +|f(a)| = V
P
x
(f) +|f(a)|
x
V
a
(f) +|f(a)|
b
V
a
(f) +|f(a)| ,
465
ceea ce arat a c a f este m arginit a.
Rezultatul de mai jos, care se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teo-
remei lui Jordan (vezi pagina 468), semnaleaz a aditivitatea de domeniu a
variatiei totale.
Propozitie. Fie f : [a, b] R
p
o functie cu variatie m arginit a si c
[a, b]. Atunci
b
V
a
(f) =
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f).
Demonstra tie. Fie P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n1
, x
n
= b) o partitie arbitrar a
a lui [a, b].
Atunci exist a j 1, 2, ..., n astfel nct
c [x
j1
, x
j
].
S a consideram P
c
= (a = x
0
, x
1
, ..., x
j1
, c, x
j
, ..., x
n1
, x
n
= b) par-
titie a lui [a, b], P
= (a = x
0
, x
1
, ..., x
j1
, c) partitie a lui [a, c] si P
=
(c, x
j
, ..., x
n1
, x
n
= b) partitie a lui [c, b].
Avem
V
P
(f) =
n
k=1
k=j
|f(x
k
) f(x
k1
)| +|f(x
j
) f(x
j1
)|
k=1
k=j
|f(x
k
) f(x
k1
)| +|f(x
j
) f(c)| +|f(c) f(x
j1
)| =
= [
j1
k=1
|f(x
k
) f(x
k1
)| +|f(c) f(x
j1
)|]+
+[|f(x
j
) f(c)| +
n
k=j+1
|f(x
k
) f(x
k1
)|] =
= V
P
(f) +V
P
(f)
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f),
de unde
b
V
a
(f)
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f). (*)
466
S a consider am P
1
= (a = t
0
, t
1
, ..., t
n1
, t
n
= c) o partitie arbitrar a a lui
[a, c] si P
2
= (c = s
0
, s
1
, ..., s
m1
, s
m
= b) o partitie arbitrar a a lui [c, b].
Fie P
= (a = t
0
, t
1
, ..., t
n1
, t
n
, s
1
, ..., s
m1
, s
m
= b) partitia lui [a, b]
format a din puntele lui P
1
si P
2
.
Atunci
V
P
1
(f) +V
P
2
(f) = V
P
(f)
b
V
a
(f),
de unde
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f)
b
V
a
(f). (**)
Din () si () rezult a ca
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f) =
b
V
a
(f).
Clase de functii cu variatie m arginit a
Propozitie. O func tie monotona f : [a, b] R este cu variatie m arginit a
si
b
V
a
(f) = [f(b) f(a)[ .
Demonstra tie. F ar a pierderea generalit atii, putem presupune c a f este
cresc atoare.
Atunci, pentru orice partitie P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n1
, x
n
= b) a lui [a, b],
avem
V
P
(f) =
n
k=1
[f(x
k
) f(x
k1
)[ =
n
k=1
(f(x
k
) f(x
k1
)) = f(b) f(a),
de unde deducem c a f este cu variatie m arginit a si
b
V
a
(f) = [f(b) f(a)[ .
Propozitie. O func tie Lipschitz f : [a, b] R
p
este cu variatie m arginita.
Demonstra tie. Deoarece f este Lipschitz, exist a M R astfel ca
|f(x) f(y)| M[x y[ ,
467
pentru orice x, y [a, b].
Atunci, pentru orice partitie P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n1
, x
n
= b) a lui [a, b],
avem
V
P
(f) =
n
k=1
|f(x
k
) f(x
k1
)|
n
k=1
M[x
k
x
k1
[ = M(b a),
de unde deducem c a f este cu variatie m arginit a.
Corolar. O func tie f : [a, b] R derivabila si cu derivata m arginit a este
cu variatie m arginit a.
Propozitie. Pentru o functie f : [a, b] R
p
urmatoarele armatii sunt
echivalente:
i) f este constant a;
ii) f este cu variatie m arginit a si
b
V
a
(f) = 0.
Demonstra tie. Implicatia i) ii) este imediat a.
Pentru implictia ii) i) s a consideram, pentru x [a, b], P
x
partitia lui
[a, b] dat a de punctele a, x si b.
Avem
0 |f(x) f(a)| +|f(b) f(x)| = V
Px
(f)
b
V
a
(f) = 0,
de unde
f(x) = f(a),
pentru orice x [a, b], deci f este constant a.
Caracterizarea alternativ a a functiilor cu variatie marginita
Rezultatul urm ator precizeaz a structura functiilor cu variatie m arginita.
Teorema lui Jordan. Pentru o func tie f : [a, b] R, urm atoarele
arma tii sunt echivalente:
i) f este cu variatie marginit a;
ii) exist a dou a func tii cresc atoare f
1
, f
2
: [a, b] [0, ) astfel nct
f = f
1
f
2
.
468
Demonstra tie.
i) ii) Conform Propozitiei de la pagina 466, functia f
1
: [a, b] [0, ),
dat a de
f
1
(x) =
x
V
a
(f),
pentru orice x [a, b] este cresc atoare.
Fie
f
2
= f
1
f.
Vom ar ata c a f
2
este cresc atoare.
ntr-adev ar, pentru a x < y b, avem
f(y) f(x) [f(y) f(x)[
y
V
x
(f) =
y
V
a
(f)
x
V
a
(f) = f
1
(y) f
1
(x),
de unde
f
1
(x) f(x) f
1
(y) f(y),
i.e.
f
2
(x) f
2
(y).
nlocuind pe f
1
si f
2
cu f
1
+ sup
x[a,b]
[f
1
(x)[ + sup
x[a,b]
[f
2
(x)[, respectiv cu
f
2
+ sup
x[a,b]
[f
1
(x)[+ sup
x[a,b]
[f
2
(x)[, demonstratia acestei implicatii este ncheiat a.
Implicatia i) ii) decurge imediat din faptul c a functiile f
1
si f
2
, ind
monotone, sunt cu variatie m arginit a.
Corolar. Eventualele discontinuit ati ale unei func tii f : [a, b] R care
este cu variatie marginita sunt de prima spet a.
Corolar. Fie f, g : [a, b] R. Dac a f este continu a si g este cu varia tie
marginita, atunci f este integrabil a Riemann-Stieltjes n raport cu g. Dac a
f este cu variatie m arginita si g este continua, atunci f este integrabil a
Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Observatie. n cadrul cursului de functii complexe se va utiliza integrala
complexa (sau integrala Cauchy) care este o integral a Riemann-Stieltjes a
unei func tii continue n raport cu o func tie cu variatie m arginita ( a se vedea
P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz a Matematica (Functii
complexe), Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1982, pagina 50).
469
Calculul variatiei totale a unei functii derivabile cu derivata con-
tinua
n cele ce urmeaz a vom prezenta o exprimare integral a a variatiei totale
a unei functii derivabile cu derivata continu a.
Lema. Fie f : [a, b] R
p
o func tie cu variatie m arginit a. Atunci exist a
un sir (P
n
)
n
de parti tii ale lui [a, b] astfel ca:
i)
lim
n
|P
n
| = 0;
ii)
lim
n
V
P
n
(f) =
b
V
a
(f).
Demonstra tie. Pentru orice n N, exista o partitie P
n
a lui [a, b] astfel
ca
b
V
a
(f)
1
n
< V
P
n
(f).
Dac a vom considera o partitie P
n
a lui [a, b] care s a constituie o ranare
a lui P
n
si care s a aib a norma mai mic a dect
1
n
, atunci
b
V
a
(f)
1
n
< V
P
n
(f) V
Pn
(f)
b
V
a
(f)
si
|P
n
| <
1
n
,
pentru orice n N, de unde obtinem concluzia.
Teorema privind calculul variatiei totale a unei functii derivabile
cu derivata continua. Fie f : [a, b] R
p
o func tie derivabila si cu derivata
continua.
Atunci
b
V
a
(f) =
b
_
a
_
_
_f
_
_
_ =
b
_
a
_
p
i=1
(f
i
)
2
,
unde f = (f
1
, f
2
, ..., f
p
).
Demonstra tie. Fie R, > 0.
470
Deoarece f este derivabil a, ea este integrabil a, deci exist a
R,
> 0
astfel ca pentru orice partitie P a lui [a, b] cu norma inferioar a lui
s a avem
S(P,
_
_
_f
_
_
_)
b
_
a
_
_
_f
_
_
_
< .
Deoarece functiile f
1
, f
2
, ..., f
p
sunt continue, iar [a, b] este un interval
compact, conform Teoremei continuit atii uniforme (vezi pagina 227), ele sunt
uniform continue, deci exist a
> 0 astfel ca pentru orice x, y [a, b] astfel

ca [x y[ <
si orice j 1, 2, ..., p, avem
j
(x) f
j
(y)
< . (0)
Avnd n vedere lema de mai sus, exist a n N si o partitie
P
n
= (a = x
n
0
, x
n
1
, ..., x
n
mn
= b)
a lui [a, b], astfel ca

b
V
a
(f) V
Pn
(f)
< , (1)
si
|P
n
| < min
, (*)
de unde

S(P
n
,
_
_
_f
_
_
_)
b
_
a
_
_
_f
_
_
_
< . (2)
Conformteoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), pentru orice j 1, 2, ..., p,
n N si k 1, 2, ..., m
n
, exist a
j,n,k
[x
n
k1
, x
n
k
] astfel nct
f
j
(x
n
k
) f
j
(x
n
k1
) = (x
n
k
x
n
k1
)f
j
(
j,n,k
),
deci
V
Pn
(f) =
mn
k=1
_
_
f(x
n
k
) f(x
n
k1
)
_
_
=
mn
k=1
_
p
j=1
(f
j
(x
n
k
) f
j
(x
n
k1
))
2
=
471
=
m
n
k=1
_
p
j=1
(x
n
k
x
n
k1
)
2
(f
j
(
j,n,k
))
2
=
m
n
k=1
(x
n
k
x
n
k1
)
_
p
j=1
(f
j
(
j,n,k
))
2
,
de unde
V
Pn
(f) S(P
n
,
_
_
_f
_
_
_)
=
=
mn
k=1
(x
n
k
x
n
k1
)
_
p
j=1
(f
j
(
j,n,k
))
2
mn
k=1
(x
n
k
x
n
k1
)
_
p
j=1
(f
j
(
n,k
))
2
=
=
mn
k=1
(x
n
k
x
n
k1
)[
_
p
j=1
(f
j
(
j,n,k
))
2
_
p
j=1
(f
j
(
n,k
))
2
]
mn
k=1
(x
n
k
x
n
k1
)
_
p
j=1
(f
j
(
j,n,k
))
2
_
p
j=1
(f
j
(
n,k
))
2
mn
k=1
(x
n
k
x
n
k1
)[
p
j=1
j
(
j,n,k
) f
j
(
n,k
)
]. (**)
unde
n,1
,
n,2
, ...,
n,mn
constituie un sistem de puncte intermediare arbitrare
pentru partitia P
n
.
Am folosit mai sus inegalitatea
[|u| |v|[ |u v|
p
j=1
[u
j
v
j
[ ,
valabil a pentru orice u = (u
1
, u
2
, ..., u
p
) si v = (v
1
, v
2
, ..., v
p
) vectori din R
p
.
S a remarc am c a
n,k
[x
n
k1
, x
n
k
], ceea ce ne asigur a c a
j,n,k
n,k
|P
n
| <
,
de unde, folosind (0), avem
j
(
j,n,k
) f
j
(
n,k
)
< ,
pentru orice j 1, 2, ..., p, deci, folosind (), obtinem
V
Pn
(f) S(P
n
,
_
_
_f
_
_
_)
p(b a). (3)

472
Atunci, din (1), (2) si (3), deducem c a
b
V
a
(f)
b
_
a
_
_
_f
_
_
_
b
V
a
(f) V
Pn
(f)
V
Pn
(f) S(P
n
,
_
_
_f
_
_
_)
S(P
n
,
_
_
_f
_
_
_)
b
_
a
_
_
_f
_
_
_
<
< (2 +p(b a)),
pentru orice R, > 0.
n concluzie
b
V
a
(f) =
b
_
a
_
_
_f
_
_
_.
Corolar. Fie f : [a, b] R o func tie derivabila si cu derivata continu a.
Atunci lungimea gracului lui f este egala cu
b
_
a
_
1 + (f
)
2
.
Exercitii
1. S a se arate c a functia f : [0, 1] R dat a de
f(x) =
0, dac a x / Q sau x = 0
1
n
2
, dac a x = r
n
,
unde 1 = r
1
, r
2
, ..., r
n
, ... reprezinta sirul numerelor rationale din [0, 1], este
cu variatie m arginit a.
S a se arate c a functia g : [0, 1] R dat a de
g(x) =
1, dac a x Q
0, dac a x / Q
este m arginit a, dar nu este cu variatie m arginit a.
473
S a se arate c a functia h : [0, 1] R dat a de
h(x) =
1, daca x (0, 1]
0, daca x = 0
este cu variatie m arginit a.
S a se arate c a functia h f nu este cu variatie m arginit a.
2. S a se arate c a functia f : [0,
2
] R dat a de
f(x) =
xsin
1
x
, dac a x ,= 0
0, dac a x = 0
,
este continu a, nu este derivabil a si nu este cu variatie m arginita.
3. S a se arate c a functia f : [0,
2
] R dat a de
f(x) =
x
2
sin
1
x
2
, dac a x ,= 0
0, dac a x = 0
,
este derivabila si nu este cu variatie m arginit a.
4. S a se stabileasc a dac a functiile de mai jos sunt cu variatie marginit a
si, n caz armativ, s a se calculeze variatia total a:
i) f : [0, 1] R dat a de
f(x) =
x, dac a x Q [0, 1]
x
2
, dac a x [0, 1] Q
;
ii) f : [0, 6] R dat a de
f(x) =
2x, dac a x [0, 3)
7, dac a x = 3
x
2
+ 3, dac a x (3, 6]
;
iii) f : [0, 2] R dat a de
f(x) =

1 x
2
, dac a x [0, 1)
3x, dac a x [1, 2]
;
iv) f : [0, ] R dat a de
f(x) = xcos x sinx,
474
pentru orice x [0, ].
5. S a se arate c a sirul de functii cu variatie marginit a (f
n
)
n
, f
n
: [0, 1]
R, unde
f
n
(x) =
0, dac a x [0,
1
n
)
xsin

x
, dac a x [
1
n
, 1]
converge uniform catre functia f : [0, 1] R, unde
f(x) =
0, dac a x = 0
xsin

x
, dac a x (0, 1]
care nu este cu variatie m arginit a.
6. S a se arate c a dac a f : [a, b] R R este continu a si (g
n
)
n
, unde
g
n
: [a, b] R, este un sir de functii cu variatie egal m arginit a (i.e. sup
n
b
V
a
(g
n
)
este nit) care converge c atre functia g : [a, b] R, atunci
lim
n
b
_
a
fdg
n
=
b
_
a
fdg =
b
_
a
fd( lim
n
g
n
).
Bibliograe
ic a, Bucuresti, 1983, cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informati-
ca, Universitatea din Bucuresti II 32023
2. Gh. Siretchi, Capitole de Analiz a Matematic a, Functii cu vari-
atie m arginit a; Integrala Riemann-Stieltjes, Editura Universit atii din
Bucuressti, 2001, cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a,
Universitatea din Bucuresti II32924
475
SERII DE FUNC TII
476
GENERALI TI PRIVIND SERIILE DE FUNC TII
Few mathematical feats have been as surprising as the exhibition of a func-
tion that is continuous at every value and dierentiable at none. It illustrates
that confusion between continuity and dierentiability is indeed confusion. While
dierentiability implies continuity, continuity guarrantees nothing about dieren-
tiability.
Until well into the 1880s, there was a basic belief that all functions have
derivatives, except possibly at a few isolated points such as one nds with the
absolute value function, [x[, at x = 0. In 1806, Ampre tried to provide the
general existence of derivatives. His proof is dicult to evaluate because it is not
clear what implicit assumptions he was making about what constitutes a function.
In 1839 with the publication of J. L. Raabes calculus text, Die Dierential- und
Integralrechnung, the "theorem" that any continuous function is dierentiable -
with the possibility of at most nitely many exceptions - started making its way
into the standard textbooks.
Bolzano, Weierstrass and Riemann knew it was wrong. By 1861 Riemann had
introduced into lectures the function

n=1
sin(n
2
x)
n
2
, claiming that it is continuous at
every x but not dierrentiable for innitely many values of x. The convergence
of this series is uniform (by the Weierstrass M-test with M
n
=
1
n
2
), and so it is
continuous at every x. Nondierentiability is harder to prove. It was not until
1916 that G. H. Hardy showed that in any nite interval, no matter how short,
there will be intely many values of x for which the derivative does not exist.
It was demonstrated in 1970 that there are also innitely many values at which
derivative does exist. Riemanns example - while remarkable - does not go as far
as nondierentiability for all x.
The faith in the existence of derivatives is illustrated by the reaction to Her-
mann Hankels paper "Untersuchungen uber die unendlich oft oszillierenden und
unstetigen Functionen" in which, among other things, he described a general
method for creating continuous functions with innitely many points of nondif-
ferentiability. J. Ho uel applauded this result and expressed hope that it would
change the current attitude in which "there is no mathematician today who would
believe in the existence of continuous functions without derivatives" (as quoted in
Medvedev, Scenes from the History of Real Functions). Phillipe Gilbert pounced
upon errors and omissions in Hankels work and displayed them "so as to leave no
doubt ... about the inanity of the conclusions".
477
But the tide had turned. Hankel responded with the observation that Rie-
manns example of an integrable function with innitely many discontinuities im-
plies that its integral, F(x) =
_
x
0
(

n=1
((nt))
n
2
)dt, is necessarily continuous at every
x but cannot be dierentiable at any of the innitely many points where the in-
tegrand is not continuous. The real surprise came in 1872 when Karl Weierstrass
showed the Berlin Academy the trigonometric series mentioned at the end of chap-
ter 1: f(x) =

n=0
b
n
cos(a
n
x), where a is an odd integer, b lies strictly between
0 and 1, and ab is strictly larger than 1 +
3
2
. It is continuous at every value of x
and dierentiable at none. A ood of examples followed.
Association of America, 1994, paginile 259-260.
Notiunea de serie de functii
Teoreme privind transportul de proprietati pentru seriile de
functii
Criterii de convergenta pentru serii de functii
Un exemplu de functie continua pe ntreaga axa real a care nu
este derivabila n nici un punct
Notiunea de serie de functii
Denitie. Dac a (f
n
)
nN
este un sir de func tii, f
n
: D R
p
R
q
, iar
sirul sumelor sale partiale (S
n
)
nN
, unde S
n
= f
1
+ ... + f
n
, pentru orice
n N, converge, pe D, c atre o functie f : D R
p
R
q
, spunem c a seria
f
n
converge, pe D, c atre f.
Dac a pentru orice x D, seria

|f
n
(x)| converge, spunem c a seria
f
n
converge absolut pe D.
Dac a sirul (S
n
)
nN
converge uniform c atre o functie f : D R
p
R
q
,
spunem c a seria

f
n
converge uniform, pe D, c atre f.
Teoreme privind transportul de proprietati pentru seriile de
functii
Folosind rezultatele privind transportul de propriet ati pentru sirurile de
functii se pot deduce rezultate similare pentru serii de functii.
478
Teorema. Dac a (f
n
)
nN
este un sir de func tii continue, f
n
: D R
p
R
q
, iar seria

f
n
converge uniform, pe D, c atre f : D R
p
R
q
, atunci
f este continu a.
Teorema. Dac a (f
n
)
nN
n
: [a, b] R R,
Riemann-Stieltjes integrabile n raport cu g : [a, b] R R, iar seria
f
n
converge uniform c atre f : [a, b] R R, atunci f este Riemann-Stieltjes
integrabil a n raport cu g si
b
_
a
fdg =
b
_
a
f
n
dg =
b
_
a
f
n
dg.
Teorema. Dac a (f
n
)
nN
n
: [a, b] R [0, ),
integrabile Riemann, iar seria
f
n
este convergent a c atre func tia integrabil a
Riemann f : [a, b] R R, atunci
b
_
a
fdg =
b
_
a
f
n
dg =
b
_
a
f
n
dg.
Teorema. Dac a (f
n
)
nN
este un sir de func tii derivabile, f
n
: [a, b]
R R, pentru care exist a x
0
[a, b] astfel nct seria

f
n
(x
0
) este con-
vergent a, iar seria

f
n
converge uniform, atunci exist a f : [a, b] R R
astfel nct seria

f
n
converge uniform c atre f, si, mai mult,
f
= (
f
n
)
n
.
Criterii de convergenta pentru serii de functii
Dup a cum am v azut, convergenta uniform a este esential a n rezultatele
de mai sus, deci este util sa dispunem de criterii care s a asigure acest tip de
convergent a.
Criteriul lui Cauchy privind seriile de functii. Daca (f
n
)
nN
este
n
: D R
p
R
q
, atunci seria

f
n
converge uniform,
pe D, dac a si numai dac a pentru orice R, > 0, exist a n
N astfel ca
|f
n
(x) +f
n+1
(x) +... +f
m
(x)| < ,
479
pentru orice m, n N, m n n
si orice x D.
Rezultatul de mai jos, care se poate demonstra cu ajutorul Criteriului
lui Cauchy de mai sus, se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei privind
convergenta uniforma a seriilor de puteri pe multimile compacte continute n
interiorul intervalului de convergent a (vezi pagina 487), precum si n cadrul
exemplului de functie continu a pe ntreaga ax a real a, care nu este derivabil a
n nici un punct al acesteia (vezi pagina 481).
Criteriul lui Weierstrass privind seriile de functii. Fie (f
n
)
nN
un
sir de func tii, f
n
: D R
p
R
q
, pentru care exist a un sir de numere reale
(M
n
)
nN
, astfel ca
|f
n
(x)| M
n
,
pentru orice x D si orice n N.
Dac a seria
M
n
este convergent a, atunci seria
f
n
converge uniform,
pe D.
Criteriile urm atoare sunt utile n stabilirea convergentei uniforme, cnd
aceasta nu este absolut a.
Criteriul lui Dirichlet privind seriile de functii. Fie (f
n
)
nN
un sir
de functii, unde f
n
: D R
p
R
q
, iar (S
k
)
k
sirul sumelor partiale ale seriei
f
n
.
Presupunem c a exist a M R astfel ca
|S
k
(x)| M,
pentru orice x D si orice k N
Presupunem c a sirul de functii (
n
)
nN
, unde
n
: D R
p
R, este
descresc ator si c a el converge uniform, pe D, catre 0.
Atunci seria

n
f
n
converge uniform pe D.
Rezultatul de mai jos se va utiliza n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Abel (vezi pagina 491).
Criteriul lui Abel privind seriile de functii. Fie (f
n
)
nN
un sir de
functii, f
n
: D R
p
R
q
, pentru care seria

f
n
converge uniform.
Fie (
n
)
nN
, unde
n
: D R
p
R, un sir de functii monoton si
marginit.
480
Atunci seria

n
f
n
converge uniform pe D.
Un exemplu de functie continua pe ntreaga ax a real a care nu
este derivabila n nici un punct
Fie : R R func tia continu a, periodic a, de perioad a 2, denit a pe [0, 2]
prin
(x) =
x, x [0, 1]
2 x, x [1, 2]
.
Atunci func tia f : R R, dat a de
f(x) =
(
3
4
)
n
(4
n
x),
pentru orice x R, este bine denit a, continu a pe R si nederivabil a n orice
punct.
ntr-adev ar, deoarece
(
3
4
)
n
(4
n
x)
(
3
4
)
n
,
pentru orice n R si deoarece seria
(
3
4
)
n
este convergent a, conform criteri-
ului lui Weierstrass, seria de functii
(
3
4
)
n
(4
n
x) converge uniform. Cum
este continu a, deducem c a si f este continu a.
Vom ar ata acum c a pentru orice x R, f nu este derivabil a n x.
n acest scop vom xa x R.
Pentru m N, e k Z astfel ca
k 4
m
x k + 1.
Cu notatiile
m
=
k
4
m
si
m
=
k + 1
4
m
,
s a observ am c a:
i) 4
n
m
4
n
m
este par, dac a n > m;
ii) 4
n
m
4
n
m
= 1, dac a n = m;
481
iii) ntre 4
n
m
si 4
n
m
nu exist a nici un ntreg, dac a n < m.
Prin urmare
[(4
n
m
) (4
n
m
)[ =
0, n > m
4
nm
, n m
,
de unde
f(
m
) f(
m
) =
m
n=0
(
3
4
)
n
[(4
n
m
) (4
n
m
)],
ceea ce implic a
[f(
m
) f(
m
)[ (
3
4
)
m
m1
n=0
(
3
4
)
n
4
nm
=
1
4
m

3
m
+ 1
2
>
1
2
(
3
4
)
m
,
i.e.
f(
m
) f(
m
)
>
1
2
3
m
,
adica
f(
m
) f(x)
m
x

m
x
m
+
f(x) f(
m
)
x
m

x
m
>
1
2
3
m
,
de unde
f(
m
) f(x)
m
x

m
x
f(x) f(
m
)
x
m

x
m
>
1
2
3
m
,
deci
f(
m
) f(x)
m
x
f(x) f(
m
)
x
m
>
1
2
3
m
, (*)
pentru orice m N.
Deoarece
m
x
m
+
1
m
=
m
,
pentru orice m N, deducem c a
lim
m
m
= x. (**)
Presupunnd, prin reducere la absurd c a f este derivabil a n x, folosind
relatiile () si (), obtinem, prin trecere la limit a atunci cnd m tinde la ,
contradictia
2f
(x) .
482
Observatie. Am anunte privind tematica functiilor continue care nu sunt
derivabile n nici un punct al axei reale se gasesc n John C. Oxtoby, Measure
and Category, Springer-Verlag, 1971, paginile 45-46 si Masaya Yamaguti,
Masayoshi Hata, Jun Kigami, Mathematics of fractals, Translation of
Mathematical Monographs, volume 167, American Mathematical Society,
Providence, Rhode Island, 1993, paginile 11-14.
Exercitii
1. Seria
x
n
n
2
converge uniform pe [1, 1].
2. Seria
x(1 x)
n
nu converge uniform pe [0, 1].
3. Seria
(1)
n+1
n+x
2
converge uniform, dar nu absolut pe R.
4. Seria
sin(nx)
n
2
converge uniform pe R.
5. Seria
sin(nx)
n
converge uniform pe [a, b] (0, 2).
6. Seria
(1)
n
n
e
nx
converge uniform pe [0, 1].
7. Fie f : R R functia continu a, periodic a de perioad a 2, denit a pe
[1, 1] prin
(x) =
1, x [1,
2
3
]
3x 1, x (
2
3
,
1
3
]
0, x (
1
3
,
1
3
]
3x 1, x (
1
3
,
2
3
]
1, x (
2
3
, 1]
.
Fie functiile F, G : [1, 1] R, date de
F(x) =
1
2
n+1
f(3
2n
x)
si
G(x) =
1
2
n+1
f(3
2n+1
x),
pentru orice x R.
Fie H = (F, G) : [1, 1] R
2
.
S a se arate c a F si G sunt continue si c a
ImH = [0, 1] [0, 1].
483
Bibliograe
484
SERII DE PUTERI
Notiunea de serie de puteri
Raza unei serii de puteri
Teorema Cauchy-Hadamard
Teorema de unicitate a seriilor de puteri
Teorema lui Abel si teorema lui Tauber
Seriile de puteri constituie o generalizare natural a a polinoamelor. Ele
permit denirea riguroas a a functiilor elementare att n cazul real (vezi
paginile 193-195), ct si n cazul complex (asa cum se va vedea n cadrul
cursului de Functii Complexe; n acest sens, se poate consulta P. Hamburg,
P. Mocanu, N. Negoescu, Analiza Matematica (Functii Complexe),
Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1982, paginile 92-95).
Notiunea de serie de puteri
Denitie. O serie de functii

f
n
, unde f
n
: R R, se nume ste serie
de puteri, n jurul lui c, dac a pentru orice n N, exista a
n
R, astfel ca
f
n
(x) = a
n
(x c)
n
,
pentru orice x R.
Remarc a. F ar a a pierde din generalitate, putem presupune c a c = 0
(c aci transla tia x
,
= xc reduce o serie de puteri n jurul lui c la o serie de
puteri n jurul lui 0).
De si functiile x a
n
x
n
sunt denite pe R, nu este de a steptat ca seria
a
n
x
n
s a convearga pe R.
De exemplu, seriile

n!x
n
,
x
n
si

x
n
n!
converg pentru x apar tinnd
mul timilor 0, (1, 1), respectiv R.
Prin urmare, multimea punctelor n care converge o serie de puteri poate
mic a, medie sau mare.
A sa cum vom vedea, o submul time arbitrar a a lui R nu poate multimea
punctelor de convergent a ale unei serii de puteri.
485
Raza unei serii de puteri. Teorema Cauchy-Hadamard
Denitie. Fie
a
n
x
n
o serie de puteri.
Dac a sirul ([a
n
[
1
n
)
nN
este m arginit, consideram = limsup[a
n
[
1
n
.
Dac a sirul ([a
n
[
1
n
)
nN
este nem arginit, consider am = .
Denim raza de convergen ta a seriei de puteri

a
n
x
n
ca ind
R =
0, =
1
, 0 < <
, = 0
.
Intervalul (R, R) se nume ste intervalul de convergen t a al seriei de puteri
a
n
x
n
, iar multimea punctelor n care seria de puteri este convergenta se
nume ste mul timea de convergen ta a seriei de puteri.
Rezultatul de mai jos justic a terminologia de raz a de convergent a.
Teorema Cauchy-Hadamard. Daca R este raza de convergent a a
seriei de puteri
a
n
x
n
, atunci seria este absolut convergent a pentru [x[ < R
si divergent a pentru [x[ > R.
Nota istoric a. Jacques Salomon Hadamard s-a n ascut n 1865 n Franta.
A studiat la Lyce Charlemagne, unde conform propriilor spuse, excela la
Latin a si Greac a, iar la aritmetic a, pn a n clasa a V-a, era ultimul din clas a.
ntre 1875 si 1876 urmeaz a cursurile liceului Louis-le-Grand. ntre 1884 si
1888 Hadamard frecventeaz a cole Normale Suprieure. A predat la liceele
din Saint-Louis si la Lyce Buon, avndu-l ca student pe Frchet. n 1892
obtine titlul de doctor n matematici. n acelasi an primeste Grand Prix
des Sciences Mathmatiques. n 1896 este numit profesor de astronomie si
mecanica rational a la Universitatea din Bordeaux. n decursul celor patru
ani petrecuti aici a obtinut nsemnate rezultate din mai multe ramuri ale
matematicii, anume teoria numerelor (a ar atat, folosind tehnici din analiza
complex a, c a num arul numerelor prime mai mici sau egale cu n tinde la
innit la fel de repede ca si
n
lnn
), geometrie, algebr a liniar a, ecuatii integrale,
teoria codurilor etc. n 1897 este numit profesor la Facultatea de Stiinte de
la Sorbona si la College de France. n acelasi an public a vestita carte intitu-
lat a Leons de Gomtrie Elmentaire. Obtine multe rezultate importante
privind ecuatiile cu derivate partiale, optica, hidrodinamica, elasticitatea si
probabilit atile (lanturi Markov) etc. n 1912 este numit profesor de Analiz a
486
Matematic a la cole Polytechnique. n acelasi an este ales ca membru al
Academiei de Stiinte. Doi dintre ii lui au murit n lupt a n primul r azboi
mondial, iar un al treilea n cel de al doilea r azboi mondial. n timpul celui
de al doilea r azboi mondial a fost profesor vizitator la Columbia University.
A murit n 1963 la Paris.
Demonstra tie. Vom trata numai cazul R (0, ), celelalte, anume R = 0
si R = , r amnnd n seama cititorului.
Pentru 0 < [x[ < R, exist a c [0, 1) astfel ca
[x[ < cR.
Prin urmare
<
c
[x[
,
de unde deducem existenta unui n
0
0
,
s a avem
[a
n
[
1
n

c
[x[
,
ceea ce echivaleaz a cu
[a
n
x
n
[ c
n
,
ceea ce, deoarece c [0, 1), implic a, conform Criteriului de comparatie (vezi
pagina 186), convergenta absolut a a serie de puteri
a
n
x
n
.
Dac a [x[ > R =
1
, atunci, pentru o innitate de n, avem

[a
n
[
1
n
>
1
[x[
,
adica
[a
n
x
n
[ > 1,
de unde deducem c a sirul (a
n
x
n
)
nN
nu converge la 0, ceea ce implic a faptul
ca seria de puteri
a
n
x
n
este divergent a.
Observatie. Teorema Cauchy-Hadamard nu men tioneaz a nimic despre
ce se ntmpl a n extremitatile intervalului de convergent a. n fapt, orice
situatie este cu putin ta. Spre exemplu, pentru seriile
x
n
,
1
n
x
n
si
1
n
2
x
n
raza de convergen t a este 1, dar prima serie nu converge nici n 1, nici n
1, cea de a doua converge n 1, dar nu converge n 1, iar cea de a treia
converge att n 1, ct si n 1.
487
Observatie. Raza de convergent a a seriei de puteri

a
n
x
n
, n cazul n
care exist a lim
n
|a
n
|
|a
n+1
|
, este data, de asemenea, de lim
n
|a
n
|
|a
n+1
|
.
Rezultatul de mai jos arm a convergenta uniform a a seriilor de puteri pe
multimile compacte continute n interiorul intervalului de convergent a
Teorema privind convergenta uniforma a seriilor de puteri pe
multimile compacte continute n interiorul intervalului de conver-
gent a. Fie R raza de convergent a a seriei de puteri

a
n
x
n
, iar K o sub-
mul time compacta a intervalului (R, R).
Atunci seria de puteri

a
n
x
n
converge uniform pe K.
Demonstra tie. Faptul c a multimea K este compacta implica existenta
unei constante c [0, 1), astfel ca
[x[ < cR,
i.e.
<
c
[x[
pentru orice x K 0.
Prin urmare, exist a n
0
N astfel ca, pentru n N, n n
0
, avem
[a
n
x
n
[ c
n
,
pentru orice x K.
Criteriul lui Weierstrass (vezi pagina 480) ncheie demonstratia.
Rezultatul de mai jos arat a c a n interiorul intervalului de convergent a al
unei serii de puteri putem integra si deriva termen cu termen.
Teorema de derivare si integrare termen cu termen a seriilor
de puteri. Fie R raza de convergen t a a seriei de puteri

a
n
x
n
, iar S :
(R, R) R suma seriei de puteri (i.e.
S(x) =
a
n
x
n
,
pentru orice x (R, R)).
Atunci func tia S este continu a si
b
_
a
S(t)dt =
b
_
a
a
n
t
n
dt =
a
n
b
_
a
t
n
dt,
488
pentru orice a, b (R, R).
Mai mult, seria de puteri

(a
n
x
n
)
are raza de convergent a R si

S
(x) = (
a
n
x
n
)
(a
n
x
n
)
na
n
x
n1
,
pentru orice x (R, R).
Observatie. Teorema anterioar a nu men tioneaz a situatia capetelor in-
tervalului de convergent a.
Dac a seria este convergent a n unul dintre capetele intervalului de con-
vergent a, atunci seria derivat a poate sau nu s a e convergent a n acest
punct. De exemplu, seria

x
n
n
2
converge n 1 si n 1, dar seria

x
n
este
convergent a n 1 si divergent a n 1.
Corolar. n conditiile de mai sus, avem
S
(n)
(0) = n!a
n
,
pentru orice n N.
Teorema de unicitate a seriilor de puteri. Dac a seriile de puteri
a
n
x
n
si

b
n
x
n
converg, pe un interval (r, r), catre o aceea si func tie,
atunci
a
n
= b
n
,
pentru orice n N.
Observatie. Seriile de puteri au avantajul c a sunt facil de manipulat
(sumele lor partiale ind polinoame) si c a au suma o functie derivabil a de
o innitate de ori, nsa prezint a dezavantajul c a (n general) o func tie nu
se reprezint a printr-o serie de puteri pe ntreg domeniul de denitie (spre
exemplu, pentru functia f : R R, data de f(x) =
1
1+x
2
, pentru orice
x R, relatia f(x) = 1 x
2
+ x
4
x
6
+ ..., este valabil a numai pentru
[x[ < 1).
Am v azut ca o conditie necesara ca o functie s a e suma, pe un interval
(r, r), a unei serii de puteri, este ca functia s a aib a derivate de orice ordin.
Aceasta conditie nu este si sucient a.
489
De exemplu, functia f : R R, dat a de
f(x) =
e
1
x
2
, x ,= 0
0, x = 0
,
are n origine derivate de orice ordin, egale cu 0, dar nu exist a nici un interval
(r, r) pe care ea s a e este suma unei serii de puteri.
Exist a cteva conditii suciente pentru ca o functie s a poate scris a ca
o serie de puteri.
Spre exemplu, folosind teorema lui Taylor (vezi pagina 284), se poate
ar ata c a dac a exist a M R astfel ca
f
(n)
(x)
M,
pentru orice x (r, r) si orice n N, atunci seria de puteri

f
(n)
(0)
n!
x
n
converge, pe (r, r), c atre f(x).
Teorema lui Bernstein. Fie f : [0, r] R o func tie care are derivate
de orice ordin.
Dac a f si derivatele sale de orice ordin sunt pozitive, atunci
f(x) =

n=0
f
(n)
(0)
n!
x
n
,
pentru orice x [0, r).
Demonstra tie. Conform teoremei lui Taylor cu restul sub forma integral a
(vezi pagina 391), avem
f(x) =
n1
k=0
f
(k)
(0)
k!
x
k
+R
n
(x),
pentru orice x [0, r) si n N, unde
R
n
(x) =
x
n1
(n 1)!
1
_
0
(1 s)
n1
f
(n)
(sx)ds.
Prin urmare
f(r)
r
n1
(n 1)!
1
_
0
(1 s)
n1
f
(n)
(sr)ds,
490
de unde, cum f
(n)
este cresc atoare, avem
0 R
n
(x)
x
n1
(n 1)!
1
_
0
(1 s)
n1
f
(n)
(sr)ds f(r)(
x
r
)
n1
,
pentru orice x [0, r), deci
lim
n
R
n
(x) = 0,
ceea ce ne asigur a valabilitatea concluziei.
Teorema lui Abel si teorema lui Tauber
Amv azut c a o serie de puteri converge uniform pe orice multime compact a
din intervalul s au de convergent a.
Nu exist a motive pentru a crede, a priori, c a acest fapt este valabil si
atunci cnd se consider a multimi compacte din multimea de convergent a.
Totusi acest rezultat este valid, asa cum arat a urm atoarea:
Teorema lui Abel. Dac a seria de puteri
a
n
x
n
converge, pe (R, R),
c atre f(x), iar seria
a
n
R
n
converge c atre A, atunci seria de puteri
a
n
x
n
converge uniform pe [0, R] si
lim
xR
x<R
f(x) = A.
Demonstra tie. Putem presupune, f ar a pierderea generalit atii, c a R = 1.
Criteriul lui Abel (vezi pagina 480), cu
f
n
a
n
si
n
(x) = x
n
,
pentru orice x [0, 1], asigur a convergenta uniform a pe [0, 1].
Prin urmare, limita seriei de puteri pe [0, 1), care este f, este continu a,
deci
lim
x1
x<1
f(x) = A.
491
Remarc a. Acest rezultat sugereaz a un mod de a ata sa o limit a unei serii
care nu este convergent a.
Spre exemplu, seriei

b
n
i putem asocia seria de puteri

b
n
x
n
.
Dac a sirul (b
n
)
nN
nu cre ste prea rapid, atunci seria de puteri

b
n
x
n
converge catre o functie B : (1, 1) R.
Dac a lim
x1
x<1
B(x) = , spunem c a seria
b
n
este Abel convergenta c atre .
Teorema lui Abel arm a c a dac a o serie este convergent a, atunci ea este
Abel convergenta, iar sumele, cea obi snuit a si cea Abel, coincid.
Reciproca nu este valabil a, a sa cum arat a seria

(1)
n
; seria de puteri
(1)
n
x
n
are suma
1
x+1
, deci seria

(1)
n
este divergenta, dar este Abel
convergent a c atre
1
2
.
Teoremele care furnizeaz a conditii suciente pentru ca o serie Abel con-
vergent a s a e convergent a se numesc teoreme Tauberiene.
Teorema lui Tauber. Daca seria de puteri
a
n
x
n
converge, pe (1, 1),
c atre f(x),
lim
n
na
n
= 0
si
lim
x1
x<1
f(x) = A,
atunci seria

a
n
converge c atre A.
Nota istorica. Alfred Tauber (1866-1947) a studiat la Universitatea din
Viena, unde a si profesat. A fost seful diviziei matematice a companiei de
asigur ari Phnix din Viena.
Demonstra tie. Pentru x [0, 1), avem
N
n=1
a
n
A = (
N
n=1
a
n
f(x)) + (f(x) A) =
=
N
n=1
a
n
(1 x
n
)

n=N+1
a
n
x
n
+ (f(x) A).
Deoarece pentru x [0, 1), avem
1 x
n
= (1 x)(1 +x +x
2
+.... +x
n
) < (n + 1)(1 x),
492
obtinem
N
n=1
[a
n
[ (1 x
n
) (1 x)
N
n=1
(n + 1) [a
n
[ .
Cum
lim
n
(n + 1) [a
n
[ = 0,
utiliznd Teorema de la pagina 159, avem
lim
m
1
m+ 1
m
n=1
(n + 1) [a
n
[ = 0.
Atunci, pentru orice R, > 0 exist a n
N astfel ca pentru orice

N N, N n
s a avem:
N
n=1
(n + 1) [a
n
[ < (N + 1),
[a
n
[ <

N + 1
,
si
[f(x
0
) A[ < ,
unde
x
0
= 1
1
N + 1
.
Prin urmare, pentru un astfel de N, obtinem
n=1
a
n
A
(1 x
0
)
N
n=1
n[a
n
[ +
n=N+1
a
n
x
n
0
+[f(x
0
) A[
(1 x
0
)(N + 1) +

N + 1
x
N+1
0
1 x
0
+ < 3,
de unde concluzia.
493
Exercitii
1. G asiti razele de convergent a si multimile de convergent a pentru seriile
de puteri:

x
n
,
x
n
n2
n
,
(
n
2n+1
)
2n1
x
n
,
n!
n
n
+1
x
n
.
2. Dezvoltati functia f(x) = e
x
, x R, ca sum a a unei serii de puteri ale
lui x 1.
3. Dezvoltati functiile f(x) = e
x
, g(x) = arctg(x), h(x) = arcsin(x),
s(x) = (1 +x)ln(1 +x), ca sum a a unei serii de puteri ale lui x.
4. S a se ae suma seriei

n=0
(1)
n
3n+1
.
Bibliograe
494
SERII TRIGONOMETRICE
Crisis in Mathematics: Fouriers Series
The crisis struck four days before Christmas 1807. The edice of calculus was
shaken to its foundations. In retrospect, the diculties had been building for
decades. Yet while most scientists realized that something had happened, it would
take fty years before the full impact of the event was understood. The nineteenth
century would see ever expanding investigations into the assumptions of calculus,
an inspection and retting of the structure from the footings to the pinnacle, so
thorough a reconstruction that calculus was given a new name: Analysis. Few
of those who witnessed the incident of 1807 would have recognized mathematics
as it stood one hundred years later. The twentieth century was to open with a
redenition of the integral by Henri Lebesgue and an examination of the logical
underpinnings of arithmetic by Bertrand Russell and Alfred North Whitehead,
both direct consequences of the events set in motion in that critical year. The
crisis was precipitated by the deposition at the Institute de France in Paris of a
manuscript, Theory of the Propagation of Heat in Solid Bodies, by the 39-year old
prefect of the department of Isre, Joseph Fourier. Fourier began his investigations
with the problem of describing the ow of heat in a very long and thin rectangular
plate or lamina. ... Fourier had reduced his problem to that of taking an even
function and expressing it as a possibly innite sum of cosines, what we today call
a Fourier series. His next step was to demonstrate how to accomplish this. Here
was the crux of the crisis. Innite sums of trigonometric functions had appeared
before. Daniel Bernoulli (1700-1782) proposed such sums in 1753 as solutions to
the problem of modeling the vibrating string. They had been summarily dismissed
by the greatest mathematician of the time, Leonhard Euler (1707-1783). Perhaps
Euler scented the danger they presented to his understanding of calculus. The
committee that reviewed Fouriers manuscript: Laplace, Joseph Louis Lagrange
(1736-1813), Sylvestre Franois Lacroix (1756-1843), and Gaspard Monge (1746-
1818), echoed Eulers dismissal in an unenthusiastic summary written by Simon
Denis Poisson (1781-1840). Lagrange was later to make his objections explicit.
Well into the 1820s, Fourier series would remain suspect because they contradicted
the established wisdom about the nature of functions. Fourier did more than
suggest that the solution to the heat equation lay in his trigonometric series.
He gave a simple and practical means of nding those coecients. In so doing,
he produced a vast array of veriable solutions to specic problems. Bernoullis
proposition could be debated endlessly with little eect for it was only theoretical.
495
Fouriers method could actually be implemented. It could not be rejected without
forcing the question of why it seemed to work. There are problems with Fourier
series, but they are subtler that anyone realized in that winter of 1807-08. It
was not until the 1850s that Bernhard Riemann (1826-1866) and Karl Weierstrass
(1815-1897) would sort out the confusion that had greeted Fourier and clearly
delineate the real questions.
Association of America, 1994, paginile 1,3 si 4.
Notiunea de serie trigonometric a
Notiunea de serie Fourier
Teoreme de reprezentare (Dirichlet, Fejr)
Notiunea de serie trigonometric a
Seriile trigonometrice si dovedesc utilitatea n multe domenii (electrotehnica,
mecanica undelor, reprezentarea semnalelor periodice etc).
Denitie. Pentru (a
n
)
nN{0}
si (b
n
)
nN
dou a siruri de numere reale,
vom considera:
functia f
0
: R R, dat a de
f
0
(x) =
a
0
2
,
pentru orice x R;
functiile f
n
: R R, date de
f
n
(x) = a
n
cos nx +b
n
sin nx,
pentru orice x R, unde n N.
Se nume ste serie trigonometrica cu coecientii a
n
si b
m
, unde n N si
m N, seria de functii

n
f
n
.
Sumele partiale ale unei astfel de serii se numesc polinoame trigonome-
trice.
Observatie. Este sucient s a studiem convergenta unei serii trigono-
metrice pe intervalul [, ].
496
Rezultatul de mai jos ne arat a modul n care putem exprima coecientii
a
n
si b
m
ai unei serii trigonometrice punctual convergente, n functie de suma
sa.
Teorema. Daca seria trigonometric a
a
0
2
+
n
(a
n
cos nx +b
n
sinnx) este
punctual convergent a pe [, ] (deci pe R), iar S(x) este suma acestei serii,
atunci:
i) Func tia S : R R este periodic a, de perioad a 2.
ii) Dac a, n plus, seria trigonometric a
a0
2
+
n
(a
n
cos nx+b
n
cos nx) este
uniform convergent a pe [, ], atunci S este continu a pe portiuni pe orice
interval compact din R si
a
n
=
1
S(x) cos nxdx

si
b
m
=
1
S(x) sin mxdx,

pentru orice n si m.
Notiunea de serie Fourier
Denitie. Fie f : R R o func tie continu a pe por tiuni pe orice interval
compact din R si periodic a, de perioad a 2. Fie sirurile de numere reale
(a
n
)
n
si (b
m
)
m
, unde
a
n
=
1
f(x) cos nxdx

si
b
m
=
1
f(x) sinmxdx.
Atunci seria
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nx +b
n
sinnx)
497
se nume ste seria Fourier a lui f, iar a
n
si b
m
, se numesc coecien tii Fourier
ai lui f.
Nota istorica. Jean Baptiste Joseph Fourier s-a n ascut n 1768 la Aux-
erre, n Franta. Din 1870 frecventeaz a cole Royale Militaire din Auxerre.
n 1783 primeste primul s au premiu pentru un studiu de mecanica. n 1787
Fourier se dedic a vietii monahale, mergnd la m an astirea benedectin a din
St. Benoit-sur-Loire. Interesul s au pentru matematic a este ns a prezent si n
aceast a perioad a. n 1790 devine profesor la cole Royale Militaire din Aux-
erre. Conictului sau interior referitor la calea pe care o va urma (matematic a
sau teologie) i se adaug a un nou element, n 1793, cnd se implic a n politic a,
al aturndu-se Comitetului Revolutionar local. Desi datorit a terorii generate
de revolutia Francez a doreste s a se retrag a din astfel de activit ati, acest lucru
este imposibil. Mai mult, pe motive politice este arestat. Din 1794 studiaz a
la cole Normale din Paris unde sunt profesori Lagrange, Laplace si Monge.
Pred a la Collge de France si la cole Centrale des Travaux Publiques con-
dus a de c atre Lazare Carnot si Gaspard Monge, care curnd si schimb a
numele n cole Polytechnique. n 1797 i succede lui Lagrange la catedra de
analiza si mecanic a. n 1798 se al atur a armatei lui Napoleon n invazia Egip-
tului unde ocup a diverse pozitii administrative pn a n 1801 cnd se ntoarce
la postul de profesor de analiz a de la cole Polytechnique. La cererea lui
Napoleon preia postul de prefect la Isre. Aceasta (1804-1807) este perioada
n care lucreaz a la teoria propag arii c aldurii, rezultatul ind memoriul intitu-
lat Despre propagarea c aldurii n corpuri solide, memoriu de o important a
capital a, dar care la vremea respectiv a a fost foarte controversat. Lagrange si
Laplace au avut obiectii asupra dezvolt arii functiilor n serii trigonometrice.
Din 1817 devine membru al Acadmie des Sciences. A murit n 1830.
Teoreme de reprezentare (Dirichlet, Fejr)
Observatie. Este posibil ca seria Fourier a unei functii f s a e diver-
gent a. De asemenea, este posibil ca seria Fourier a unei func tii f s a e
punctual convergent a pe R, dar suma ei s a nu e f.
Vom prezenta n continuare un rezultat, anume teorema lui Dirichlet de
reprezentare, care precizeaz a conditii suciente pentru ca seria Fourier a unei
functii f s a convearg a punctual catre f.
Pentru nceput vom introduce notiunea de convolutie a dou a functii.
498
Denitie. Pentru f, g : R R func tii continue pe orice interval compact
din R si periodice, de perioad a 2, func tia f g : R R, dat a de
(f g)(x) =
f(t)g(x t)dt,
pentru orice x R, se nume ste produsul de convolu tie al functiilor f si g.
n continuare vom prezenta dou a leme.
Lema. Pentru orice x R 2Z si pentru orice n N 0, e
D
n
(x) =
sin(nx +
x
2
)
2 sin
x
2
(numit nucleul lui Dirichlet).
Dac a f : R R este o func tie continua pe portiuni pe orice interval
compact din R si periodica, de perioada 2, si dac a S
n
reprezint a a n-a
sum a partial a a seriei Fourier asociat a lui f, atunci
S
n
= f D
n
,
pentru orice n N 0.
Demonstra tie. Se poate constata usor c a
D
n
(x) =
1
2
(1 +
n
k=1
2 cos kx), (*)
pentru orice x R 2Z si pentru orice n N 0.
Atunci
S
n
(x) =
a
0
2
+
n
k=1
(a
k
cos kx +b
k
sinkx) =
=
1
2
f(t)dt +
n
k=1
1
f(t)[cos kxcos kt + sinkxsin kt]dt =

=
1
2
f(t)[1 + 2
n
k=1
cos k(x t)]dt =
f(t)D
n
(x t)dt = (f D
n
)(x),
499
pentru orice x R2Z si pentru orice n N0, unde pentru justicarea
penultimei egalit ati am folosit relatia ().
Lema lui Riemann. Daca f : [a.b] R este o func tie continu a pe
portiuni, atunci
lim
n
b
_
a
f(x) cos nxdx = lim
n
b
_
a
f(x) sinnxdx = 0.
Demonstra tie. Dup a cum este binecunoscut (vezi Teorema de la pagina
241), pentru orice R, > 0 exist a o functie n scara : [a, b] R astfel
nct
|f | <

2(b a)
.
Avem
b
_
a
f(x) cos nxdx =
b
_
a
(x) cos nxdx +
b
_
a
(f(x) (x)) cos nxdx,
de unde
b
_
a
f(x) cos nxdx
b
_
a
(x) cos nxdx
+
b
_
a
[f(x) (x)[ [cos nx[ dx <
<
b
_
a
(x) cos nxdx
+
b
_
a
|f | dx <
b
_
a
(x) cos nxdx
+

2
.
Prin urmare, este sucient s a demonstram lema pentru functii n scar a.
Asadar, putem presupune ca exist a o diviziune a = x
0
< x
1
< ... <
x
m1
< x
m
= b si constantele c
0
, c
1
, ..., c
m1
astfel nct
f(x) = c
i
,
pentru orice x (x
i1
, x
i
) si orice i 1, 2, ..., m.
Atunci
b
_
a
f(x) cos nxdx =
m
i=1
x
i
_
x
i1
f(x) cos nxdx =
=
m
i=1
c
i
sinnx
i
sinnx
i1
n
,
500
de unde

b
_
a
f(x) cos nxdx
2
n
m
i=1
[c
i
[ ,
inegalitate care implic a faptul c a
lim
n
b
_
a
f(x) cos nxdx = 0.
Analog se arat a c a
lim
n
b
_
a
f(x) sinnxdx = 0.
Observatie. Prin urmare, sirurile coecientilor Fourier ai unei functii
f converg c atre 0.
Teorema de reprezentare a lui Dirichlet. Fie f : R R o func tie
periodic a, de perioad a 2, cu proprietatea c a pentru orice interval compact al
axei reale exist a o diviziune a acestui interval pe ale c arei intervale deschise
f este derivabil a, iar n punctele de diviziune f are derivate laterale nite.
Atunci seria Fourier a lui f este punctual convergent a pe R.
Mai precis,
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nx +b
n
sinnx) =
lim
ux
u<x
f(u) + lim
ux
u>x
f(u)
2
pentru orice x R, unde
a
n
=
1
f(x) cos nxdx

si
b
m
=
1
f(x) sinmxdx,
501
n N 0 si m N.
Schit a de demonstra tie. Pentru x R, e
m =
lim
ux
u<x
f(u) + lim
ux
u>x
f(u)
2
.
Pentru (0, ) si n N 0, avem
[D
n
(f m)](x) =
=
(f(xt)m)D
n
(t)dt+
(f(xt)m)D
n
(t)dt+
(f(xt)m)D
n
(t)dt.
Folosind cele dou a leme obtinem
lim
n
(f(x t) m)D
n
(t)dt = lim
n
(f(x t) m)D
n
(t)dt = 0.
Exist a o constant a C (0, ) astfel nct
(f(x t) m)D
n
(t)dt
Csup
|t|
|t|
[
sin
t
2
[
.
Atunci, folosind aceast a evaluare, deducem c a
lim
n
[D
n
(f m)](x) = 0.
Dar, conform primei leme, avem
[D
n
(f m)](x) = (D
n
f)(x) m = S
n
(x) m,
de unde concluzia.
Corolar. Dac a f : R R o func tie periodic a, de perioad a 2, cu propri-
etatea c a este continu a si cu proprietatea c a pentru orice interval compact al
axei reale exist a o diviziune a acestui interval pe ale c arei intervale deschise
f este derivabil a, iar n punctele de diviziune f are derivate laterale nite,
atunci seria Fourier a lui f este punctual convergent a pe R c atre f.
502
Un alt rezultat important privind seriile Fourier este urmatorul (pentru
detalii vezi Analiz a Matematica, Vol. II, Editia a V-a, Editura Didactic a si
matematica a Universit atii Bucure sti, paginile 132-134):
Teorema. Fie f : R R o functie periodic a, de perioad a 2, derivabil a,
cu derivata continu a. Atunci seria Fourier a func tiei f converge absolut si
uniform pe R, suma sa ind f.
Un alt rezultat fundamental pentru teoria seriilor Fourier, rezultat care
pune n evident a utilitatea conceptului de Cesro sumabilitate (vezi paginile
158-161 ), este datorat lui Fejr (pentru demonstratie se poate consulta
O. St ana sila, Analiza Matematica, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bu-
Universitatea din Bucuresti II 29626, paginile 453-454).
Teorema lui Fejr. Pentru f : R R func tie continu a, periodic a, de
perioad a 2, vom considera
n
=
S
0
+S
1
+... +S
n1
n
,
unde S
n
reprezint a a n-a sum a par tiala a seriei Fourier asociat a lui f, n N.
Atunci sirul de functii (
n
)
n
, converge uniform, pe R, catre f.
Nota istorica. Lipt Fejr (numele s au real este Leopold Weiss) s-a n as-
cut la Pcs, Ungaria, n 1880. ntre 1897 si 1902 a studiat matematica si zica
la Budapesta si Berlin unde a fost studentul lui Schwarz. Teorema referitoare
la teoria seriilor Fourier care-i poart a numele, publicat a n 1900, constituie
baza tezei sale de doctorat pe care a sustinut-o n 1902 la Budapesta. ntre
1902 si 1905 preda la Universitatea din Budapesta, apoi, ntre 1905 si 1911
la Koloszsvr (Cluj), iar din 1911 pn a la moartea sa, n 1959, din nou la
Budapesta. Principalul s au domeniu de studiu a fost analiza armonic a, dar
a publicat de asemenea un articol important despre functii ntregi (mpreun a
cu Carathodory, n 1907) si unul despre transform ari conforme (mpreun a
cu Riesz, n 1922).
Corolar. Fie f : R R o functie continu a, periodic a, de perioada 2,
cu proprietatea c a toti coecientii s ai Fourier sunt nuli.
503
Atunci
f = 0.
Observatie. n cadrul cursului de Analiz a Func tional a se vor studia
seriile Fourier ntr-un cadru mai general, anume n contextul spatiilor Hilbert
( a se vedea Liliana Pavel, An Introduction to Functional Analysis,
Editura Universitatii din Bucuresti, 2000, paginile 94-104). Teoria seriilor
Fourier constituie punctul de plecare al unei ramuri importante a Analizei
Matematice, anume Analiza Armonica.
Nota istorica. David Hilbert s-a n ascut n ianuarie 1862 la Knigsberg,
unde a urmat gimnaziul si facultatea, obtinnd titlul de doctor n 1885.
Minkowski a fost unul dintre bunii lui prieteni. n 1885 se mut a la Univer-
sitatea din Gttingen, unde r amne pn a la sfrsitul carierei. La nceput
Hilbert a lucrat n teoria invariantilor, descoperind celebra teorem a a bazei.
Apoi atentia lui s-a ndreptat catre geometrie. Un studiu sistematic al axi-
omelor lui Euclid l-a condus la prezentarea geometriei sub form a axiomatic a,
abordare care a avut o imens a inuent a asupra acestui domeniu. La cel de
al doilea congres al matematicienilor de la Paris a propus o list a de 23 de
probleme, unele nerezolvate pn a ast azi. Studiile sale n domeniul ecuati-
ilor diferentiale au condus la notiunea de spatiu Hilbert. Printre studentii
s ai amintim pe Weil si Zermelo. A murit n februarie 1943, ca cet atean de
onoare al orasului Knigsberg.
Observatie. Seriile trigonometrice au avantajul c a reprezentarea unei
functii printr-o astfel de serie are loc pe orice interval, ns a prezint a deza-
vantajul c a sunt mai greu de manevrat (derivarea si integrarea termen cu
termen trebuie s a se fac a cu precautii suplimentare).
Exercitii
1. S a se dezvolte n serie Fourier functia f : (, ) R, dat a de
f(x) = x,
pentru orice x (, ), si sa se calculeze

n=1
(1)
n+1 1
2n1
.
2. S a se dezvolte n serie Fourier functia f : (0, 2) R, dat a de
f(x) = x
2
,
504
pentru orice x (0, 2), si s a se calculeze

n=1
(1)
n+1 1
n
2
.
3. S a se dezvolte n serie Fourier functia f : (0, ) R, dat a de
f(x) = 1,
pentru orice x (0, 2), si s a se calculeze

n=1
(1)
n+1 1
2n1
.
Bibliograe
1. Analiza Matematica, Vol. II, Editia a V-a, Editura Didactic a si
matematica a Universit atii Bucure sti.
2. O. St an a sil a, Analiza Matematica, Editura Didactic a si Pedagogic a,
Bucuresti, 1981, - cota la biblioteca Facult atii de Matematic a si Informatic a,
505
INDEX
A
a doua teorem a de medie pentru integrala Riemann - Stieltjes 389
a doua teorem a de integrare pentru integrala Riemann multipl a 409
Abel, Niels Henrik - not a istorica 191
adev ar 3
adunarea pe multimea numerelor ntregi 37
adunarea pe multimea numerelor naturale 30
adunarea pe multimea numerelor rationale 43
adunarea pe multimea numerelor reale 53
adunarea pe sistemul extins al numerelor reale 77
aderenta (nchiderea) unei multimi 101
dAlembert, Jean Le Rond - not a istoric a 187
Arhimede - not a istoric a 62
Arzel, Cesare - not a istoric a 254
Ascoli, Guido - not a istoric a 255
axiomele lui Peano 29-30
B
Baire, Rene Louis - not a istoric a 122
Banach, Stefan - not a istoric a 232
baz a a unui spatiu vectorial 23-24
Bernstein, Serge - nota istorica 242
bil a nchis a din R
n
89
bil a deschis a din R
n
89
Bolzano, Bernard - not a istoric a 100
Borel, Emile - not a istoric a 115
Brouwer, L. E. J. - not a istoric a 237
Buniakovski, Victor - not a istoric a 86
C
Caccioppoli, Renato - not a istoric a 235
Cantor, Georg - not a istoric a 10
Cauchy, Augustin Louis - not a istoric a 85
506
Cesro, Ernesto - not a istoric a 157
coecienti Fourier 497,498
complementara unei multimi n raport cu o alt a multime 13
compunerea a doua functii 18
conditie sucient a 4
conditie necesar a 4
conditie necesar a si sucient a 4
conjunctie 3
convergenta simpl a a sirurilor de functii 144
convergenta uniform a a sirurilor de functii 145-146
convergenta (integrabilitatea) absolut a pentru integrale innite 430
convergenta uniform a a integralei innite n raport cu parametrul 431
contractie 227, 236
corp 23
criteriul lui Abel 190
criteriul lui Abel privind seriile de functii 480-481
criteriul lui Cauchy 140
criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform a 147-148
criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniforma n raport cu parametrul
a integralelor innite 432
criteriul lui Cauchy pentru integrabilitatea Riemann-Stieltjes 360
criteriul lui Cauchy pentru integrala Riemann multipl a 406
criteriul lui Cauchy pentru integrale innite 425-426
criteriul lui Cauchy privind seriile de functii 479
criteriul de comparatie cu inegalit ati 185
criteriul de comparatie cu inegalit ati pentru integrale innite 426
criteriul de comparatie la limit a 185
criteriul de comparatie la limit a pentru integrale innite 427
criteriul de condensare al lui Cauchy 194
criteriul de diferentiabilitate 302
criteriul de discontinuitate 203
criteriul lui Dirichlet 189
criteriul lui Dirichlet pentru integrale innite 427
criteriul lui Dirichlet privind convergenta uniform a n raport cu parametrul
a integralelor innite 433
criteriul lui Dirichlet privind seriile de functii 480
criteriul lui Gauss 195
criteriul de integrabilitate Riemann al lui Darboux 382
507
criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann 383
criteriul lui Leibniz 192
criteriul lui Raabe 187
criteriul raportului 186
criteriul r ad acinii 186
criteriul de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai multe
variabile 342
criteriul lui Weierstrass privind convergenta uniform a n raport cu
parametrul a integralelor innite 432
criteriul lui Weierstrass privind seriile de functii 480
cuanticatorul existential 6
cuanticatorul universal 6
D
Darboux, Jean Gaston - not a istoric a 282
Dedekind, Richard - not a istoric a 50
derivata unei functii ntr-un punct 272
derivata de ordin superior 283
derivata dupa o directie 297
derivata partial a 297
Descartes, Ren - not a istoric a 14
diametrul unei multimi 121
diferenta a dou a multimi 13
diferentiala de ordin superior 312
Dini, Ulisse - not a istoric a 221
Dirichlet, Johann Peter Gustav Lejeunne - not a istoric a 189
disjunctie 3
E
e 162
Euler, Leonard - nota istoric a 317
F
fals 3
familie uniform m arginit a de functii continue 252
familie de functii echicontinu a 253
508
Fejr, Lipt - not a istoric a 503
Fermat, Pierre - not a istoric a 276
formula lui Leibniz 398-399
formula Leibniz-Newton 381
formula lui de Moivre-Stirling 457
formula lui Wallis 456
Fourier, Jean Baptiste Joseph - not a istoric a 498
frontiera unei multimi 103
Fubini, Guido - nota istoric a 416
functie 17-18
functie absolut integrabil a 430
functia Beta 452
functie care admite primitive 380
functie continu a ntr-un punct 200
functie cu proprietatea lui Darboux 217
functie cu variatie m arginita 463-464
functie de clas a (
1
320
functie derivabil a 272
functie diferentiabil a 298
functia exponential a 74
functia Gama 451
functie injectiv a, surjectiv a, bijectiv a 18,19
functie integrabil a Riemann 359
functie integrabil a Riemann-Stieltjes 359
functie n scar a 240
functie liniar a 205
functional a liniar a m arginita 373
functional a liniar a pozitiv a 373
functie liniar a pe portiuni 241
functie Lipschitz 227
functia logaritmic a 74
functia modul 71
functia putere 74
functie (strict) cresc atoare 73
functie (strict) descresc atoare 73
functie ( strict) monoton a 73
functie uniform continu a 225
509
G
Gauss, Johann Karl Friedrich - nota istorica 195
grup 21
166
H
Hadamard, Jacques Salomon - not a istoric a 486
Heine, Heinrich Eduard - not a istoric a 115
Hesse, Otto - not a istorica 346
Hessiana unei functii ntr-un punct 345
Hilbert, David - not a istoric a 504
lHospital, Guillaume Franois - not a istoric a 281
I
identitatea paralelogramului 85
imaginea unei multimi printr-o functie 20
implicatie 3
inductie matematic a 30
inel 22
inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz 86
integrala Riemann improprie 420-421,423
interiorul unei multimi 101
intersectia multimilor 12
intervalul de convergent a al unei serii de puteri 486
inversa unei functii 19
mp artirea pe sistemul extins al numerelor reale 79
nmultirea pe multimea numerelor ntregi 37
nmultirea pe multimea numerelor naturale 31
nmultirea pe multimea numerelor rationale 43
nmultirea pe multimea numerelor reale 56
nmultirea pe sistemul extins al numerelor reale 78
J
Jordan, Camille - nota istorica 404
510
L
Lagrange, Joseph-Louis - not a istoric a 278
Lebesgue, Henri Lon - not a istoric a 120
legile lui De Morgan 5,14
Leibniz, Gottfried - not a istoric a 192
lema lui Abel 189
lema de aproximare 321
lema lui Cesro 139
lema lui Riemann 500
lema lui Stolz-Cesro 170
limita inferioar a a unei functii ntr-un punct 262
limita inferioar a a unui sir 151
limita la dreapta a unei functii ntr-un punct 264
limita la stnga a unei functii ntr-un punct 263
limita superioara a unei functii ntr-un punct 262
limita superioara a unui sir 151
limita unei functii ntr-un punct 259,260
limita unui sir 129
Lipschitz, Rudolf Otto Sigismund - not a istoric a 227
M
majorant 25
margine inferioar a a unei multimi 26
margine superioar a a unei multimi 25,26
maximul unei multimi 25
Mertens, Franz - not a istoric a 183
metrica 235-236
minimul unei multimi 25
minorant 25
de Moivre, Abraham - not a istoric a 457
de Morgan, Augustus - nota istorica 14
multime 10
multime bine ordonat a 26
multime ct generat a de o relatie de echivalent a 24
multime (cel mult) num arabil a 34
multime compact a 114
511
multime complet ordonata 26
multime conexa 111
multimea de convergent a a unei serii de puteri 486
multime de m asur a Jordan nula 403
multime deschis a 93
multimi disjuncte 12
multimi egale 11
multime nit a 34
multime nchis a 94
multime majorat a 25
multime m arginita 25
multime m asurabil a 409
multime minorat a 25
multimea numerelor irationale 58
multimea numerelor ntregi 37
multimea numerelor rationale 43
multimea numerelor reale 52
multimea numerelor reale (abordare abstract a) 60
multime ordonat a 25
multimea punctelor limit a a unui sir 152
multime total ordonat a 25
multimea vid a 12
N
negatia 3
Newton, Isaac - not a istoric a 287
norm a 88,89
norma unei functii m arginite 147
norma unui vector din R
n
83
O
oscilatia unei functii pe o multime 262
oscilatia unei functii ntr-un punct 263
P
Peano, Giuseppe - not a istoric a 34
512
Picard, Charles Emile - not a istoric a 232
polinoamele Bernstein 241
polinoame trigonometrice 496
predicat 6
preimaginea unei multimi printr-o functie 20
prima teorem a de integrare pentru integrala Riemann multipl a 408
prima teorem a de medie pentru integrala Riemann 389
prima teorem a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes 386
principiul contractiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli 237
principiul dublei negatii 5
principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor 69
produsul Cauchy a dou a serii 183
produs cartezian de multimi 14
produs scalar 88
produsul scalar a doi vectori din R
n
83
propozitie 3
punct de acumulare 95
punct de discontinuitate de prima spet a 264
punct de discontinuitate de a doua spet a 264
punct de extrem local al unei functii 276, 341
punct de maxim local al unei functii 275, 341
punct de minim local al unei functii 275, 341
puterea de exponent natural a unui numar real 71
puterea de exponent rational a unui num ar real pozitiv 72, 73
R
Raabe, Joseph - not a istoric a 188
regula lui lHospital 281
regula modus-ponens 5
Riemann, Bernhard - not a istoric a 355
Riesz, Frigyes - not a istoric a 378
relatie (reexiv a, simetric a, antisimetric a, tranzitiva, de echivalent a) 24
relatie de ordine 25
relatie de ordine complet a 26
relatia de ordine pe multimea numerelor ntregi 39
relatia de ordine pe multimea numerelor naturale 32
relatia de ordine pe multimea numerelor rationale 44
513
relatia de ordine pe multimea numerelor reale 54
relatia de ordine pe sistemul extins al numerelor reale 76
reuniunea multimilor 12
Rolle, Michell - not a istoric a 277
S
sc aderea pe sistemul extins al numerelor reale 77
Schwarz, Hermann Amandus - not a istoric a 86
serie 179
serie absolut convergent a 181
serie alternat a 191
seria armonic a 180
serie Fourier 497-498
serie de functii 478
serie de puteri 485
sfera din R
n
89
seria geometric a 180
serie semiconvergent a 181
serie trigonometrica 496
sistemul extins al numerelor reale 76
spatiu metric 236
spatiu metric complet 236
spatiu normat 88-89
spatiu topologic 108
spatiu vectorial 23
spatiul vectorial R
n
81
Stieltjes, Thomas Jan - not a istoric a 357
Stirling, James - not a istoric a 457
Stolz, Otto - not a istoric a 170
Stone, Marshall - not a istoric a 246
submultime 11
subsir 131
surjectie canonic a generat a de o relatie de echivalent a 25
514
S
sir 128
sir Cauchy 140, 236
sir Cesro sumabil 157
sir convergent 129, 236
T
Taylor, Brook - not a istoric a 284
Tauber, Alfred - not a istoric a 492
tautologie 4
t aietur a (n multimea numerelor rationale) 49
t aietur a de prima spet a 51
t aietur a de a doua spet a 51
teorema Arzel-Ascoli 254
teorema aplicatiei deschise 329
teorema Bolzano-Weierstrass 98
teorema Cauchy-Hadamard 486
teorema continuitatii uniforme 226
teorema convergentei m arginite pentru integrala Riemann 368
teorema convergentei monotone 137
teorema convergentei monotone pentru integrale innite 443
teorema convergentei monotone pentru integrala Riemann 371
teorema de acoperire a lui Lebesgue 120
teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple 412
teorema de aditivitate de domeniu
pentru integrala Riemann-Stieltjes 361
teorema de aproximare a lui Bernstein 244
teorema de caracterizare cu a marginilor unei multimi 66
teorema de continuitate global a 208
teorema de continuitate a inversei pentru functii continue 216
teorema de continuitate n raport cu parametrul
pentru integrala innit a 436
teorema de continuitate n raport cu parametrul
pentru integrala Riemann 396
teorema de convergent a dominat a pentru integrale innite 441
515
teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes 387
teorema de derivabilitate n raport cu parametrul
pentru integrala innit a 438
teorema de derivabilitate n raport cu parametrul
teorema de derivare si integrare termen cu termen
a seriilor de puteri 488
teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse 304
teorema de existent a a p artii ntregi 64
teorema de injectivitate local a 322
teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue 364
teorema de integrare prin parti pentru integrala Riemann 389
teorema de integrare prin parti
pentru integrala Riemann-Stieltjes 362
teorema de inversare a ordinii de integrare
teorema de inversiune local a 329
teorema de inversiune local a (forma slab a) 323
teorema de permanent a a compacitatii
pentru functii continue 212
teorema de permanent a a conexit atii
pentru functii continue 210
teorema de permutare a limitei cu derivata 291
teorema de permutare a limitei cu integrala 366
teorema de punct x al lui Brouwer 237
teorema de reducere a calculului unei integrale duble
la o succesiune de integrale Riemann 413
teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes
la integrala Riemann 388
teorema de reprezentare a lui Dirichlet 501
teorema de reprezentare a lui Riesz 373
teorema de schimbare de variabil a 390
teorema de schimbare de variabile
pentru integrala Riemann multipl a 416
teorema de structur a a multimilor deschise 104
teorema de surjectivitate local a 327
teorema de unicitate a limitei 129
teorema de unicitate a seriilor de puteri 489
516
teorema functiilor implicite 336
teorema fundamental a a calculului integral 387
teorema Heine-Borel 115
teorema intervalelor nevide incluse 98
teorema lui Abel 491
teorema lui Baire 121
teorema lui Bernstein 490
teorema lui Bolzano a valorilor intermediare 211
teorema lui Cantor 118
teorema lui Cauchy 280
teorema lui Cesro 183
teorema lui Darboux 282
teorema lui Dini 220
teorema lui Fejr 503
teorema lui Fermat 276
teorema lui Fermat - cazul multidimensional 341
teorema lui Jordan 468
teorema lui Lagrange 278
teorema lui Lagrange - cazul multidimensional 307
teorema lui Mertens 183
teorema lui Rolle 277
teorema lui Schwarz 310
teorema lui Taylor 284
teorema lui Taylor - cazul multidimensional 313
teorema lui Taylor cu restul sub forma integrala 391
teorema lui Tietze 249
teorema lui Tauber 492
teorema multiplicatorilor lui Lagrange 347
teorema privind calculul variatiei totale
a unei functii derivabile cu derivata continu a 470
teorema privind convergenta uniform a a seriilor de puteri pe multimile
compacte continute n interiorul intervalului de convergent a 488
teorema punctelor xe pentru contractii 229
teorema valorii minime si maxime pentru functii continue 213
teorema Stone-Weierstrass 246
Tietze, Heinrich - nota istorica 249
topologie 108
517
V
variatia unei functii corespunzatoare unei partitii 463
variatia total a a unei functii 463
vecin atate 95
W
Wallis, John - not a istoric a 456
Weierstrass, Karl - not a istoric a 100
518

Note de Curs Analiza Miculescu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de Curs Analiza Miculescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza matematica este o simfonie coerent a a innitului.

C, atunci dou a corpuri nc arcate cu electricitate

B avem (a, b) f si (a, b

dac a si numai daca pentru orice a, a

este unic determinat si poart a numele

x = y X [ x y se nume ste clasa de echivalenta a lui x.

N numit succesorul lui n.

,= 1, pentru orice n N (deci 1 / s(N)).

, atunci P este adev arat a pentru orice n N. Astfel

au aceea si solutie dac a si numai dac a m +n

rezult a x+y +n+n

generat a de o anumita relatie de echivalenta

denim urmatoarea rela tie binar a:

au aceea si solutie dac a si numai dac a p q

dou a operatii, anume:

sunt asociative si comutative, iar nmultirea este

/ dou a operatii, anume:

/ nzestrat a cu adunarea si nmul tirea se

= 1, pentru orice Q0, deci

este inversul lui

Q astfel nct A < A

daca si numai dac a

sunt determinate de r, respectiv r

Q astfel nct l < l

, atunci orice t aietur a determinat a de

sunt cele trei t aieturi determinate de r Q, r > 0, iar

> 0, atunci (r) (r

f(r) < f(r

A astfel nct r < x

, +, , ) satisfac conditiile deni tiei

care este nevida si m arginit a

A astfel nct a < x

A se numeste interiorul lui A si este cea mai mare (n sensul incluziunii)

si Fr(A), pentru urm atoarele submultimi

si dac a inf A / A, atunci inf A

, i.e. pentru orice acoperire cu multimi deschise,

N, astfel ca pentru orice n N,

N, astfel ca pentru orice n N,

11. Fie sirul (x

N astfel ca, pentru orice n N,

N, astfel nct, pentru orice m, n N, m, n n

N astfel nct pentru orice m, n N, m, n n

N cu urm atoarele propriet ati:

Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform a

N, astfel nct, pentru orice n N, n n

veric a propriet atile normei.

= supx R [ exist a un sub sir (x

N astfel ca pentru orice n N,

N astfel ca pentru orice n N,

N astfel ca pentru orice n N, n n

N, astfel nct pentru orice n N, n n

N astfel nct pentru orice n N, n n

N astfel nct pentru

N astfel nct pentru

xat, deoarece lim

xat, deoarece lim

. We need to remember that they no

N, astfel ca pentru orice m, n N,

N astfel ca pentru orice

A TI LOCALE ALE FUNC TIILOR CONTINUE

> 0, astfel nct, dac a

> 0 astfel nct

> 0, astfel nct, dac a

N cu proprietatea c a pentru orice n N, n n