Curs 4

24.10.2012

Tot in epoca veche, normele dreptului privat roman au fost exprimate si in forma legii.Cuvantul LEX inseamna conventie , atunci cand conventia se incheia intre 2 pers. fizice , cuv. LEX era utilizat cu intelesul de contract iar atunci cand conventia se incheia intre magistrari si popor, cuvantul LEX era utilizat cu intelesul de lege ca izvor de drept.Intrucat la romani adoptarea legii presupunea o conventie care se incheia intre magistrat si popor in acest scop,magistratul prezenta proiectul de lege in fata poporului dupa ce poporul lua cunostinta de textul acelui proiect el era dezbatut in adunari adhoc timp de 24 de zile.Dupa expirarea acestui termen , poporul era convocat din nou pentru a se pronunta , cu precizarea ca poporul, nu putea aduce amendamente(modificari) la proiectul de lege.Daca poporul era de acord cu acel text , pronunta cuvantul uti rogas , iar daca nu era de acord , pronunta cuv.Antivgo, Daca legea era votata de popor,urma sa fie trimisa la senatul Romei in vederea ratificarii,Si daca era ratificata de Senat , legea intra in vigoare. Legile romane, aveau o structura formata din 3 parti: - prescriptio - rogatio - sanctio In prescriptio, se mentionau numele magistratului care a propus proiectul legii, de asemenea adunarea poporului, ordinea in care unitatile de vot, si-au exprimat vointa, precum si locul in care a fost votata legea. In rogatio, erau cuprinse dispozitiile legii, iar daca erau mai multe, si de regula erau, acele dispozitii erau sistematizate pe capitole si pe paragrafe. Iar in sanctio , se mentiona ce efecte vor decurge in ipoteza incalcarii dispozitiilor din rogatio, iar in functie de sanctiunea lor, legile romane se clasificau in 3 categorii: - leges perfecte - leges minuscvan perfecte ( mai putin perfecte) - leges imperfecte In sanctiunea legilor perfeecte: se prevedea ca orice act juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor din rogatio este nul, nu isi produce efectele. In sanctiunea legilor mai putin perfecte: se prevedea ca actul juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor din rogatio este valabil isi produce efectele, dar partile care l-au incheiat sunt pedepsite cu plata unei amenzi. In sanctiunea legilor imperfecte: se prevedea pur si simplu ca nu este permisa incalcarea dispozitiilor din rogatio fara a se preciza ce consecinte vor decurge in cazul unei asemenea incalcarii. Cea mai veche si totodata cea mai importanta lege romana , este LEGEA CELOR 12 TABLE, sau LEX DUODECIM TABULARUM.Aceasta lege a fost adoptata pe fondul conflictului dintre patricienii si plebei, deoarece la origine normele dreptului roman erau exprimate numai in forma nescrisa a obiceiurilor, iar obiceiurile nu erau cunoscute de popor, ci erau tinute in secret de catre pontifi.De aceea plebeii au cerut in repetate randuri ca obiceiurile sa fie sistematizate intr-o anumita ordine si publicate in FORUM pentru ca toti cetatenii sa cunoasca dispozitiile normelor de drept. Fata de aceste cereri repetate inainte de 451 s-a format o comisie din 10 barbati denumita DECEMVIRII LEGIBUS SCRIBUNDIS, cei 10 barbati care sa scrie dreptul. Comisia a trecut la sistematizarea obiceiurilor si le-a afisat in forum pe 10 table de lemn,dar plebeii au sustinut ca aceea sistematizare nu este completa astfel incat dup 2 ani in 449 s-a format o noua comisie care a facut o sistematizare completa a obiceiurilor si le-a publicat pe 12 table de bronz . Aceasta lege, a mai fost denumita si CODUL DECEMVIRAL((CODUL DECEMVIRILOR), deoarece ea cuprinde intregul drept public si privat al romanilor din sec.5 i.Hr. Si prin urmare este un adevarat cod. In domeniul privat cele mai multe dispozitii , se refera la organizarea familiei,la proprietatea privata si la succesiuni.Dispozitiile din domeniul obligatiilor sunt putine, doar cateva , intrucat asa cum vom vedea obligatiile sunt oglinda juridica a economiei de schimb, ori in sec.5 societatea romana nu cunostea economia de schimb, ci se intemeia prin economia primitiva. Iata de ce legea celor 12 table mentioneaza un singur contract, multa vreme s-a afirmat in mod gresit , ca LEGEA CELOR 12 TABLE nu ar fi originala ,ci ca ar fi fost imprumutata de la greci.Aceasta afirmatie gresita, se intemeiaza pe un text din TITUS LIVIUS potrivit caruia inainte de adoptarea legii o comisie formata din 5 barbati, s-ar fi deplasat in Grecia mare (sudul Italiei era denumit asa) pentru a studia dreptul grec. In realitate ,LEGEA CELOR 12 TABLE este profund, originala: In primul rand, pentru ca oglindeste fidel, modul de viata al romanilor din sec.5 si in al doilea rand s-au facut studii comparative, intre legea celor 12 table, si legile lui SOLON si s-a constatat, ca exista numai 3 elemente comune: cele 12 table de bronz, nu s-au pastrat. nu au ajuns pana la noi, caici au fost distruse de gali la inc sec 4. , iar dupa alungarea

galilor,romanii nu au republicat textul legii, si nici era nevoie, intrucat acel text se fixase definitiv in constiinta si in memoria poporului roman. In acest sens, CICERO mentioneaza ca pe vremea copilariei sale, elevii erau obligati, sa invete pe de rost legea celor 12 table, iar invatarea pe de rost a textului legii era carmennecesarium, adica lectie obligatorie. De aceea , in epoca moderna s-a pus problema reconstituirii textului legii, reconstituire care s-a facut in principat, pe baza fragmentelor din lucrarile jurisconsultilor, care au comentat legea celor 12 table, fragmente care au ajunspana la noi prin digestele Imp.Justinian. In epoca veche, cei mai valorosi comentatori ai legii au fost: Secstus Elius Petus Catus , Acirius Sapiens .Aceasta lege, in sens formal a fost in vigoare, timp de 11 secole, deoarece ,romanii nu admiteau ideea de abrogare a legilor, dar in fapt, realitate catre sf, epocii vechi, in conditiile evolutiei economice, cele mai multe dispozitii ale legii, au devenit anacronice, inaplicabile De aceea Cinceriums spunea k pe vremea sa in practica instantelor judecatoresti,locul legii celor 12 table fusese luat de edictul pretorului. EDICTELE MAGISTRATILOR: In epoca veche, normele dreptului privat roman, au fost exprimate si prin edictele magistratilor, intrucat magistratii romani se bucurau de ius edigendi, sau dreptul de a publica un edict la intrarea in functie prin care aratau cum inteleg, sasi exercite atributiunile ,si ce procedee juridice voi utiliza, Unele edicte erau valabile pe termen de un an si se numeau edicto perpetua ,iar alte edicte erau valabile pe cateva zile, si se numeau edicto repentino . Dintre edictele magistratilor, cel mai important, este edictul pretorului deoarece, pretorul exercita cele mai importante atributiuni, de oridn judiciar , intrucat pretorul era acela care organiza judecarea proceselor private. Ocazie cu care daca se convingea ca pretentiile reclamantului, sunt legitime ii dadea posibilitatea sa-si valorifice acele pretentii, pe cale juridiciara.Cu alte cuvinte, daca pretorul constata ca pretentiile reclamantului sunt in conformitate cu cerintele echitatii si ale bunei credinte, ii punea la dispozitie, un mijloc procedual cu ajutorul caruia putea sa-si valorifice pretentiile prin proces, chiar daca cele pretentii nu erau protejate juridiceste prin textele din legi. Asadar prin activitatea sa creatoare,pretorul ii dadea posibilitatea aceluia care era de buna credinta , sa castige . In acest scop, pretorul fie extindea sfera de aplicare a vechilor , procedee juridice, fie crea procedee juridice noi .Pe aceasta cale, sa format o noua ramura de drept, pe care o denumim dreptul pretorian. In sens formal, dispozitile din pretorul erau valabile pe termen de un an dar in fapt, anumite dispozitii din edict, se dovedeau utile astfel incat erau preluate si de pretorii urmatori, incat prin preluari succesive ele se fixau definitiv ,deveneau permanente Cicero spunea ca pe vremea sa, edictorul pretorului cuprindea 2 parti: edictul cvetos (vechi) si edictul nocvum (nou) . In Edictul cventus eraau cuprinse acele dispoziiti care treceau de la unul la altul , iar in edcitul nocvum erau cuprinse noile dispozitii introduse de fiecare pretor in parte. Activitatea creatoare a pretorului a ajuns la apogeu pe vremea lui Cicerum dar Imparatul Hadrian, i-a ordonat marelui juristconsult Salvius Iulianus sa codifice edictul pretorului si sa ii dea o forma definitiva, forma de la care viitori pretori nu se mai puteau abate, in sensul ca desi pretorii si-au pastrat IUS EDICENDI ei nu mai puteau aduce modificari, ci aveau numai posibilitatea de al publica in forma codificata de Salvius Iulianus Acest edict codificat, a fost denumit EDICTUL PERPETUM . Nici edictul perpetum nu s-a pastrat si el a fost distrus de barbari, astfel incat in epoca moderna s-a pus problema reconstituirii sale.Reconstituire, care s-a facut pe baza fragmentelor din lucrarile jurisconsultilor care au comentat edictum perpetum , fragmente care au ajuns pana la noi prin Digeste. Cea mai buna reconstituire a edictului codificat , afost facuta de prof. german Oto Lenel, printr-o lucrare intitulata tot EDICTUM PERPETUM potrivit reconstituirii lui Oto Lenel edictul perpetum cuprindea 4 parti: 1. despre organizarea proceselor 2. mijloace proceduale de drept civil 3. mijloace proceduale de drept pretorian 4. executarea sentintei Tot in epoca veche, normele dreptului privat roman au fost exprimate si prin jurisprudenta. Jurisprudenta este stiinta dreptului roman creata de jurisconsulti prin interpretarea textelor din vechile legi,jurisconsultii erau oameni de stiinta , cercetatorii neintrecuti ai dreptului , dar nu erau juristi in sensul tehnic al cuvantului, nu erau practicieni, ci desfasurau activitatea de cercetare stiintifica din propria initiativa si pe cont propriu .

Insa activitatea lor de cercetare, era atat de apreciata, incat Ciceros spunea " Domus iuris consulti totirius oraculum civitatis"adica "Casa jurisconsultului este oracolul intregii cetati." Importanta jurisprudentei se explica in primul rand , prin faptul ca romanii nu au admis ideea de abrogare a legilor , dar in realitate odata cu evolutia societatii romane numeroase dispozitii din vechile legi au devenit inaplicabile, iar jurisconsultii le interpretau de asa maniera adica in mod creeator ,incat sa poata fi aplicate si la noile realitati, realitati pe care acele legi, nu le-au avut in vedere in momentul adoptarilor, astfel incat sub aparentacak interpreteaza vechile legi, jurisconsultii au creat un drept nou mult mai evoluat , astfel incat in evolutia dreptului privat roman, legea reprezinta aspectul static , iar edictorul pretorului si jurisprundenta reprezinta aspectul dinamic. Insa la origine, jurisprundenta a avut un caracter sacral, sau religios pentru ca , atunci cand s-a adoptat legea celor 12table , nu s-au publicat toate normele de procedura, astfel nu s-au afisat zilele faste adica acele zile in care se puteau organiza procese, dupa cum nu s-au afisat ,nici formulele solemne corespunzatoare, diverselor tipuri de procese fiindca asa cum vom vedea in epoca veche , fiecarui tip de proces ii corespundeau anumite formule (cuvinte) solemne si intrucat numai pontifii , cunosteau zilele faste si formulele solemne ale prioceselor, numai ei puteau desfasurau activitatea de cercetare stiintifica, numai ei puteau oferi consultatii(sfaturi) in problemele de drept. Cata vreme jurisprudenta a fost un monopol al pontifilor , ea nu a putut face progrese remarcabile de vreme ce pontifii, erau primii interesati sa mentina confuzia dintre drept si religie, dar in anul 301 i. Hr. un dezobrit la Claudius Caecus pe nume Cneus Flavius a divulgat(afisat) in forum si zilele faste, si formulele solemne ale proceselor. Din acel moment jurisprudenta, a devenit laica s-a laicizat in sensul ca orice persoana se putea dedica cercetarii stintifice, in domeniul dreptului.Cu toate acestea multa vreme, vreo doua sec. jurisprudenta laica din epoca veche a avut un carcater empiric , un caracter de speta , in sensul ca jurisconsultii se margineau , sa indice partilor, ce nrome de drept seplica in cazul lor, procesul lor si ce formule solemne trebuie sa pronunte., Abia spre sf. epocii vechi , jurisprudenta tinde sa dobandeasca un caracter stintiific in intelesul ca jurisconsultii au inceput sa se preocupe de formularea unor principii juridice si de sistematizarea intregii materii., pe baza acelor principii .In acestt sens s-a remarcat in mod deosebit, profesorului Cvintus Mucius Scaevola Cu toate ca , jurisconsultii nu erau practicieni , totusi activitatea lor de cercetare. avea unele implicatii practice., implicatii exprimate prin cuvintele respondere,cavere,si agere Cuv. respondere =desemneaza consultatiile oferite de jurisconsulti innn cel emaai diverse probleme de drept. Cuv, cavere= desemneaza consultatiile oferite de jurisconsulti, cu privire la forma actelor juridice Cuv agere=desemneaza consuultatiile pe care jurisconsultii le ofereau judecatorilor in legatura cu solutionarea unor spete(cazuri) . In epoca veche s-au remarcat in mode deosebit , cei 2comentatori ai legii celor 12 table, de asemenea Cvintus MUNTIUS CEVOLA care a scris un tratat celebru de drept civil,care a devenit model ptr jurisconsultii de mai tarziu. Apoi ACVILIUS GALUS , prietneul lui CICERUM caare pe caand era pretor a creat aptio dedoro, adica actiunea pruin care era sanctionata inselaciunea De aasemean SELVIUS SULPICIUSS RUFUSAA un valoros comentator al edicctului pretorului , de asemena ALFENUS VAARO care a scris o lucrare enciclopedica denumita DIGESTA, AULUS COFILIUs In epoca clasica, jurisprundeta a ajusn la apogeu. , deoarece in aceasta epoca, juurisconsultii au elaborat, acele concepte principii si institutii care s e aplica si astazi cu deplin succes.In epoca clasica , au fostelaborate cele mai valoroase lucrari stintifice si tot in epocaclasicaa, procedeeele juridice au fostelaborate, prin subiectivizare si abstractizare, astfel incat ele sa aiba o aplicatiune universala.adica sa se poata aplica in oricemoment istoric, si oricarui tip derelatii sociale.De altfel inca din vremea lui Octavian Augustus s-au fondat 2 scoli de drept, : Sc Sabiniana, si Sc Proculiana.